Radicalismul liberal si institutionalismul nordamerican

Radicalismul liberal si institutionalismul nordamerican

Alaturi de doctrinele si curentele de gandire economica analizate pana acum au atacat liberalismul economic clasic, fiind insa aparatori ai economiei de piata se mai inscriu si alte doua curente care aduc o serie de elemente originale in gandirea economica, fie in sensul semnalarii unor elemente negative sau elemente de rigiditate in functionarea economiei de piata la cumpana dintre sec. XIX si XX (radicalismul liberal), fie in sensul dezvaluirii unor insuficiente metodologice si de politica economica ale liberalismului economic (institutionalismul nord-american).

Radicalii liberali sunt pentru economia de piata, dar critica prezenta unor factori care ingreuneaza functionarea armonioasa si eficienta a mecanismelor acesteia, mai ales factorii care diminueaza sau blocheaza destramarea liberei concurente. Principalii reprezentanti sunt: Henry George (1839- 1897), A. R. Wallace (1823-1913).

Ascensiunea radicalismului se datoreaza, intr-o masura considerabila, cresterii interesului pentru studierea unor procese si fenomene aparute in economia mondiala la mijlocul si in a doua jumatate a secolului al XX-lea ca rezultat al decolonizarii politice si al globalizarii economice. Raspunzand necesitatii de elucidare a acestor noi procese si fenomene, precum si de reevaluare, dintr-o noua perspectiva, a altora mai vechi, economistii radicali au acordat atentie studierii:

1. genezei, naturii si cailor de depasire ale subdezvoltarii economice;
2. raporturilor dintre tarile dezvoltate si cele in curs de dezvoltare privind fluxurile internationale de marfuri, capital, tehnologie si forta de munca;
3. fluctuatiilor, crizelor si asimetriilor din economia mondiala contemporana;
4. raporturilor dintre individ si societate, precum si dintre grupurile sociale legat de productia si repartitia bunurilor.

Curentul radical nu are un fondator unic, iar abordarile sale teoretice si metodologice sunt eterogene. Din aceste motive, unii doctrinari de orientare liberala au contestat insasi existenta radicalismului ca si curent inchegat de idei si au cerut, dupa caz, repartizarea exponentilor sai la curentele a caror paradigma o adopta (marxism, keynesism, protectionism etc.) sau considerarea lor ca ganditori heterodocsi.

In tarile dezvoltate, radicalismul s-a aflat intr-o relativa izolare in mediile academice, in care predominau curentele traditionale. Printre cei mai importanti reprezentanti ai sai se numara J.K.Galbraith si I.Wallerstein din SUA, A.Emmanuel din Grecia si J.Attali din Franta, G.Myrdal din Suedia si altii.

In schimb, in tarile in curs de dezvoltare, au luat nastere veritabile scoli nationale de orientare radicala, cum sunt cele din Brazilia (C.Furtado, J.deCastro), Argentina (R.Prebisch), Mexic (V.Urquidi), Egipt (S.Amin), India si altele. Acest fapt a permis abordarea problematicii economice de pe pozitia intereselor specifice acestor tari.

CC

Economistul suedez Gunnar Myrdal (1898-1987) a fost o personalitate marcanta a vietii stiintifice si politice suedeze si internationale. A functionat ca profesor si cercetator, ca secretar al Comisiei Economice a ONU pentru Europa, a fondat Institutul National de Studii Economice din Stockholm si in ultima parte a vietii, a militat pentru pace si dezarmare. In 1974 a fost distins, alaturi de F.A.v.Hayek, cu Premiul Nobel pentru economie. Este autorul lucrarilor Teoria economica si regiunile subdezvoltate (1960) si Sfidarea saraciei mondiale. O schita de program mondial impotriva saraciei

Ca si alti oameni de stiinta din generatia sa, G. Myrdal a sustinut ca un bun economist ar trebui sa se preocupe de nevoile oamenilor privite in ansamblul lor, si nu doar de cele strict economice. In opinia sa, orice teorie economica porneste de la o judecata de valoare cu caracter politic. Analizele stiintifice nu pot, indiferent de gradul de onestitate profesionala al autorilor, sa depaseasca aceste judecati de valoare.

G. Myrdal s-a disociat de teoriile neoliberale privind comertul international, sustinute de unii exponenti ai Scolii de la Stockholm. In opinia sa, adoptarea unei politici comerciale liberschimbiste accentua diferentele de preturi si de productivitate dintre exporturile tarilor dezvoltate si ale celor in curs de dezvoltare in detrimentul ultimelor. Inlaturarea saraciei din tarile foste coloniale din Asia si Africa impunea atat o larga cooperare economica si politica intre statele lumii, cat si cresterea rolului organismelor internationale specializate.

Economistul suedez se numara printre principalii teoreticieni contemporani ai statului-providenta, pe care il privea ca expresie a intrepatrunderii intereselor tuturor grupurilor sociale. El aprecia ca autoritatile publice aveau datoria sa asigure cele mai bune conditii posibile de educare, locuit, ocrotire a sanatatii si asistenta sociala. In acelasi timp, el a atras atentia asupra birocratizarii crescande a institutiilor statului, pe care o atribuia manipularii unor obiective generale in favoarea unor interese de grup si individuale.

Adept al dirijismului economic, G. Myrdal s-a distantat de unele solutii keynesiene. Astfel, el a sustinut ideea, aparent paradoxala, ca interventia statului in economie este necesara, in primul rand, in perioadele de avant economic, pentru a stimula investitiile si a pune astfel bazele unei dezvoltari durabile.

CC

John Kenneth Galbraith (1908-2006) este unul dintre cei mai cunoscuti si in acelasi timp, cei mai controversati economisti contemporani. Originar din Canada, el s-a stabilit de tanar in SUA, unde a studiat economia agricola si zootehnia, dupa care a urmat studii de economie teoretica. A fost profesor la universitati de renume (Harvard, Princeton), editorul unor publicatii influente, consilier economic prezidential si inalt functionar international.

Format sub influenta institutionalismului, J.K.Galbraith a devenit, incepand din deceniul al saselea al secolului al XX-lea, exponentul radicalismului nordamerican.

In lucrarile sale Capitalismul american Societatea abundenta (1958) si altele, folosind un stil direct si evitand formalizarile matematice, s-a adresat publicului larg si nu doar cercurilor de specialisti. Din acest motiv, unii colegi de generatie, printre care P.A.Samuelson si P.Drucker, l-au considerat un publicist talentat, dar nu un veritabil om de stiinta.

Referindu-se la teoria liberala neoclasica privind libertatea de alegere a consumatorilor, J.K.Galbraith observa ca interesele marilor intreprinderi si cele ale masei consumatorilor sunt diametral opuse in privinta nivelului preturilor, volumului productiei si alocarii resurselor materiale. In realitate, producatorii nu se afla in slujba intereselor consumatorilor, ci exercita o influenta tot mai puternica asupra optiunilor acestora, ca si asupra societatii in ansamblul ei. Pentru a contracara in mod realist aceasta influenta, pe care o considera daunatoare, el nu propunea dizolvarea trusturilor si a concernelor, ci consolidarea contraponderii acestora, reprezentata de sindicate si asociatii ale consumatorilor.

J.K.Galbraith a dezvoltat teoria, de inspiratie institutionalista, a destructurarii pietelor. Potrivit acesteia, in economie si societate se manifesta mai multe centre de putere, intre care nu predomina armonia, ci confruntarea pentru impunerea propriilor interese. Studierea acestor centre de putere face necesara analiza atat a factorilor economici, cat si a celor extraeconomici. La scara economiei nationale, acest fapt impunea interventia statului in vederea armonizarii intereselor generale cu cele de grup si individuale. La scara economiei mondiale, se impunea adoptarea unor norme general valabile privind desfasurarea relatiilor economice dintre tari, redistribuirea veniturilor din comertul mondial in favoarea tarilor mai putin dezvoltate si adoptarea unor reforme institutionale in consens cu interesele tarilor in curs de dezvoltare.

Economistul american s-a ilustrat ca un critic fervent al risipei din societatile bogate. Stimuland cu precadere ramurile economice rentabile, economia privata nu s-a aratat capabila, considera el, sa satisfaca nevoile adevarate ale societatii, in special in materie de asistenta sociala, locuinte si educatie.

Raul Prebisch (1901-1987), personalitate de referinta a gandirii economice contemporane, este intemeietorul radicalismului latino-american. El a cunoscut, in perioada sa de formare, lucrarile lui M.Manoilescu, publicate in limbi de circulatie internationala, precum si ale altor economisti de orientare protectionista si corporatista. Sub influenta acestora, el si-a dezvoltat propria doctrina, pe care a expus-o in lucrarea Dezvoltarea economica a Americii Latine si principalele ei probleme (1950) si a recomandat-o, in calitate de secretar al Comisiei Economice ONU pentru America Latina (C.E.P.A.L.), in vederea aplicarii in statele membre.

Potrivit doctrinei sale, principalele cauze ale aparitiei si adancirii fenomenului subdezvoltarii sunt structurile asimetrice din economia mondiala si relatiile inechitabile din comertul international.

Studiind evolutia economiei mondiale contemporane, R.Prebisch a pus in evidenta decalajul dintre "centrul" si "periferia" acesteia. Prin conceptul de "centru", el intelegea ansamblul statelor dezvoltate avand economie de piata, iar prin "periferie", ansamblul statelor in curs de dezvoltare.

Teoriile liberale clasice si neoclasice ale comertului international avantajau tarile industrializate si subminau economia celor in curs de dezvoltare, prin importuri ieftine si ruinarea ramurilor traditionale. Pentru remedierea acestei situatii, economistul argentinian recomanda industrializarea rapida a tarilor in curs de dezvoltare prin politici comerciale protectioniste si substituirea importurilor. In ultima parte a activitatii sale, evaluand rezultatele contradictorii ale aplicarii recomandarilor sale, R.Prebish si-a nuantat opiniile. Procesul de industrializare, considera el, urma sa aiba in vedere adoptarea unor masuri de control al preturilor la nivel mondial, asociate cu integrarea regionala si acordarea unui tratament preferential in relatiile economice dintre statele partenere.

Economistul brazilian Celso Furtado (1920-2004), autorul lucrarii Dezvoltare si subdezvoltare (1966), a studiat relatiile de dependenta economica existente intre tarile agricole si in general, mai putin dezvoltate si cele dezvoltate, care dominau comertul mondial. In opinia sa, structura economica a tarilor in curs de dezvoltare a fost deformata ca urmare directa a pozitiei lor dependente in schimburile internationale.

CC

Economistul grec Arghiri Emmanuel (1911-2001) a sintetizat, in lucrarea sa Schimbul inegal. Eseu asupra antagonismelor din raporturile economice internationale (1969), argumentele economistilor radicali privind caracterul inechitabil al schimburilor economice dintre tarile dezvoltate si cele mai putin dezvoltate. Totodata, el s-a referit la decalajul dintre nivelul salariilor din cele doua grupuri de tari pentru a explica diferentele existente intre preturile la exporturile cestora.

CC

Institutionalismul nord-american este un curent de gandire economica format ca rezultat al unor critici, de neajunsurile reale ale liberalismului economic, precum si a unor influente pozitive din partea Scolii istorice germane.

Institutionalismul s-a dezvoltat in Statele Unite ale Americii la sfarsitul secolului al XIX-lea si in primele trei decenii ale secolului al XX-lea. Format sub influenta Scolii istorice germane, el a preluat si a dezvoltat orientarile teoretice si metodologice ale acesteia, pe care le-a aplicat la problematica social-economica din SUA.

Prin conceptul de institutie, adeptii acestui curent intelegeau totalitatea normelor juridice si de comportament care reglementau actiunea indivizilor, intreprinderilor, grupurilor sociale si administratiilor publice si private. Studierea institutiilor urma sa tina seama atat de marea lor diversitate, cat si de evolutia lor in timp. Activitatea agentilor economici era analizata nu in mod izolat, ci in cadrul institutiilor din care acestia faceau parte. Pentru explicarea tendintelor de evolutie ale institutiilor si, prin aceasta, a modului de actiune si a regulilor de conduita car urmau sa fie adoptate de agentii economici, se recomanda studierea unei cantitati cat mai mari de date si fapte.

CC

Dintre exponentii institutionalismului s-au remarcat T.Veblen si W.Mitchell.

Thorstein Veblen (1857-1929), intemeietorul curentului institutionalist, si-a expus opiniile in lucrarile: Teoria clasei neproductive (1893), Teoria intreprinderii de afaceri (1904) si altele. Natura umana, considera T.Veblen, nu putea fi inteleasa numai din perspectiva unor legi economice imuabile, in care caracterul ei atat feroce, cat si creativ sunt prezentate in mod rational; ea ar putea fi studiata si inteleasa mult mai bine daca s-ar utiliza metodele antropologului sau ale psihologului, care privesc omul ca pe o fiinta cu porniri instinctuale si irationale.

Pe masura dezvoltarii economiei de piata, aprecia T.Veblen, se manifesta tendinta cresterii numerice si ca importanta a unor paturi parazitare, compuse din speculanti, rentieri, intermediari, care formau clasa neproductiva. Noua clasa neproductiva se incadra in vechiul tipar al categoriilor sociale pradalnice si parazitare existente in societatile premoderne si perpetua admiratia fata de puterea personala si relatiile de clan, pe care se sprijinea. T.Veblen dezavua atitudinea opiniei publice, care manifesta ingaduinta si, in unele cazuri, chiar aprobare fata de actiunile socialmente negative ale paturilor parazitare. Departe de a fi priviti ca paraziti sau spoliatori, exponentii clasei neproductive se bucurau de admiratia comunitatii. In schimb, prin contrast, activitatile creative erau marginalizate.

Referindu-se la rolul intreprinzatorului, T.Veblen ii contesta calitatea de personaj central al vietii economice, pe care i-o atribuiau curentele de factura liberala. In opinia lui, omul de afaceri juca un rol mai degraba negativ in cadrul sistemului - acela de beneficiar al unor avantaje nemeritate. El urma, intr-o perioada de timp relativ scurta, sa isi piarda pozitia detinuta in economie si in societate si sa fie inlocuit de manageri si specialisti, ca efect, intre altele, al dezvoltarii impetuoase a stiintei si a tehnicii.

Wesley Mitchell (1874-1948), se pronunta, sub influenta lui G.Schmoller, pentru acumularea unor date si fapte sistematice in vederea identificarii tendintelor de dezvoltare ale vietii economice si pentru adoptarea, pe aceasta baza, a unor masuri de politica economica adecvate.

In cea mai importanta lucrare a sa, Ciclurile de afaceri (1913), W.Mitchell a introdus in literatura de specialitate conceptul de ciclu de afaceri (business cycle). Reluand si dezvoltand consideratiile altor economisti, el a pus in evidenta existenta unei evolutii ciclice pe termen mediu, cu o durata de 6-11 ani. In opinia sa, calea de determinare a ciclicitatii economice o constituie analiza fluctuatiilor preturilor.

Desi au dispus de un material faptic bogat si de un instrumentar de analiza perfectionat, institutionalistii nu au putut sa prevada declansarea crizei economice din 1929-1933 si nici sa formuleze solutii viabile de depasire a acesteia. Acest fapt - reprosat cu insistenta de rivalii lor de alte orientari - a grabit procesul de dezagregare a institutionalismului, ca si curent inchegat de idei, in deceniul al patrulea al secolului al XX-lea. Teoreticienii din generatia mai tanara, formati in spiritul ideilor institutionaliste, intre care J.K.Galbraith, aveau sa isi continue activitatea ca precursori sau exponenti ai radicalismului.

TEST DE AUTOEVALUARE

1. Care sunt problemele carora le-au acordat atentie economistii radicali?   ( 2 puncte)

2. Care sunt reprezentantii radicalismului economic? ( 1 punct)

3. In ce consta "teoria destructurarii pietelor" a lui J.K. Galbraith"? ( 2 puncte)

4. Ca este institutionalismul nord-american si cand s-a dezvoltat acesta? ( 2 puncte)

5. Ce se intelege prin conceptul de institutie in opinia reprezentantilor institutionalismului nord-american? ( 2 puncte)

6. Reprezentanti ai institutionalismului nord-american. ( 1 punct)

Total puncte posibile 10/ realizate.

Timp de lucru: 12 min.