Rolul si importanta creditului in economie

Rolul si importanta creditului in economie

Locul si importanta creditului in economie sunt date de rolul acestuia, prin functiile pe care le indeplineste:

Functia distributiva - consta mobilizarea resurselor banesti disponibile la un moment dat in economie, redistribuindu-le apoi prin acordarea de imprumuturi spre anumite ramuri, sectoare sau domenii de activitate, care au nevoie de mijloace financiare. Disponibilitatile banesti se refera la surplusurile de capital de circulatie aflate temporar sub forma inctiva in conturile intreprinderilor deschise la banci, la rezervele de casa ale firmelor pastrate in conturi bancare etc., dar si la sumele economiste de populatie pentru diferite scopuri si depuse la casele de economii sau la bancile comerciale, care si-au largit si diversificat operatiunile. Oferind intreprinzatorilor aceste disponibilitati, creditul sporeste puterea de actiune productiva a capitalului, contribuind in felul acesta la cresterea avutiei reale a societatii. Deci bancile prin creditare, transforma economiile sterile in capitaluri productive. In plus operativitatea asigurata procurarii de noi capitaluri ofera posibilitatea existentei unei elasticitati mai mari in economie, favorizand orientarea rapida a investitiilor spre ramurile si activitatile mai rentabile, asigurand o mai mare posibilitate de adaptare la cerintele pietei interne si externe si contribuind pe aceasta baza la cresterea eficientei marginale a capitalului. Tot prin functia sa distributiva, creditul participa la cresterea gradului de centralizare si concentrare a capitalului[1];

Functia de transfer a economiilor in investitii - asa cum arata economistul englez L. M. Keynes, intr-o economie de piata dezvoltata, ecuatia fundamentala in realizarea echilibrului macroeconomic este S = I, unde S = economiile; I = investitiile. Orice individ poate economisi o anumita suma de bani, mai mare sau mai mica, in functie de venitul lui si comportamentul sau economic. Economisirea necontinuata de investire constituie insa o tezaurizare si reprezinta un factor dezechilibrant, deprimant pentru economie, ducand-o la recesiune, cu toate consecintele sale. Nu orice individ poate fi intreprinzator, nu isi poate asuma riscurile invetitorului,nu are calitatile necesare, iar daca le are, este posibil sa nu le poata valorifica din cauza lipsei de capital. Creditul este cel care pune la dispozitia intreprinzatorului capitalul necesar asigurand astfel transformarea economiilor, astfel sterile, in investitii. De aceea, creditul este un important factor al cresterii economice.

Functia de control - prin faptul ca la acordarea creditului prin banci este verificat modul cum urmeaza a fi utilizata suma primita de catre intreprinzator, creditul joaca un rol de diminuare a initiativelor paguboase, nerentabile. Oferind posibilitatea accesului la credit oricarui intreprinzator care, prin intentiile sale fractionale, fundamentate riguros, prezinta garantia sumelor primite, creditul contribuie la proliferarea firmelor de mici dimensiuni, adesea promotoare ale inovatiei ceea ce favorizeaza concurenta, cu efectele sale pozitive asupra echilibrului economic. Bancile dau credite pentru obiective clar stipulate in contract si prin normele bancare vor urmari utilizarea creditului in scopul respectiv. Urmarirea utilizatorului creditului presupune verificari periodice ale situatiei financiare a imprumutatului. Orice abatere de la indicatorii stabiliti, reprezinta un avertisment pentru banca, care poate lua masuri adecvate pana la oprirea creditului.

Functia de emisiune monetara - dupa ce, prin interventia ideii de credit s-a ajuns la moneda fiduciara, adica biletele de banca, prin intermediul unor solide institutii de credit s-au creat alaturi de aceasta, multiple alte instrumente si tehnici de plata (trata, viramentul, cecul) care au dus la diminuarea folosirii numerarului si la cresterea in mari proportii a monedei scripturale. Prin aceasta s-a asigurat si o importanta reducere a cheltuielilor cu circulatia banilor, noile tehnici si instrumente de plata oferite de existenta creditului facand fata in cele mai bune conditii cresterii exponentiale a volumului tranzactiilor economice. Regland dimensiunile cererii si ofertei de marfuri prin creditarea consumului, pe de o parte si a stocurilor, pe de alta parte, creditul contribuie, pe langa alti factori la asigurarea stabilitatii preturilor. De exemplu, daca anumite marfuri, a caror producere are un caracter sezonier (cerealele) ar fi aduse pe piata toate in momentul obtinerii, oferta ar deveni disproportionat de mare in raport cu cererea si am asista la o scadere spectaculoasa a preturilor urmata de o perioada in care raritatea marfurilor respective ar determina o situatie inversa (cererea neacoperita de oferta conduce la o crestere exagerata a preturilor). Pentru evitarea acestor fluctuatii generatoare de risipa si perturbatoare ale echilibrului economic se foloseste instrumentul pentru creditare - warant - care ofera proprietarului marfurilor posibilitatea obtinerii cu anticipatie a contravalorii acestora. De asemenea, creditul, prin natura lui, contribuie la cresterea vitezei de rotatie a banilor, la multiplicarea monedei scripturale, la rularea permanenta a fondurilor. Creditul, al carui cont este dobanda, contribuie, prin reglarea ratei dobanzii la stavilirea fenomenului de inflatie. Prin finantarea consumului si prin crearea unor instrumente si tehnici, creditul a devenit o prezenta indispensabila si in viata populatiei in orice tara civilizata (creditul consumativ, ipotecar etc.).

Functia de reflectare si stimulare a eficientei activitatii agentilor economici - creditul este un barometru al eficientei economice al agentilor economici si, in acelasi timp, un instrument de influentare in directia stimularii activitatii profitabile, eficiente. Prin intermediul creditului se pot stimula agenti eficienti cu activitate profitabila, prin acordarea de credite fara restrictii, in acelasi timp cu restrictionarea creditelor la agentii ineficienti, cu deficiente de gestiune si rai platnici[2]. Exista un raport invers intre eficienta in activitatea economica si necesarul de fonduri. Cu cat eficienta economica a unei activitati date este mai ridicata, celelalte conditii fiind constante, cu atat necesarul de fonduri este mai redus. Gradul si nivelul eficientei economice se exprima in marimea fondurilor totale necesare, insa, in mod foarte pregnant, in situatia creditelor, intrucat acestea intervin ca resurse marginale de completare. Cu cat nevoia de credit este mai mare, cu atat eficienta economica este mai scazuta.

Concluzionand, efectele favorabile ale inducerii functiilor creditului in economie sunt:

cresterea capacitatii productive si comerciale a agentilor economici ca urmare a redistribuirii capitalurilor;

scaderea cheltuielilor ca urmare a reducerii masei monetare, datorita tranzactiilor prin instrumente de plata specifice;

dimensionarea masei monetare in circulatie la necesarul economiei;

promovarea relatiilor economice internationale, prin diferitele sale forme, mai ales in comertul exterior, pentru stimularea exportului si derularea normala a operatiunilor de import-export;

finantarea deficitului bugetar al statului, acolo unde este cazul, sub forma creditului public.