Romantismul economic

Romantismul economic

La inceputul sec.- XIX- lea, o serie de ganditori antiliberali au formulat critici pertinente in ceea ce priveste deficientele reale ale economiei si ale societatii din timpul lor, bazandu-se pe problema contradictiilor interne ale economiei de piata si cautand solutii pentru ameliorarea functionarii acesteia, precum si pentru ameliorarea situatiei maselor populare (muncitorii salariati, somerii, micii producatori, etc.).Deoarece solutiile preconizate de ei se bazau pe interventia statului in economie si pe forme arhaice de organizare a economiei (micul mestesug medieval si gospodaria taraneasca familiala) acesti economisti au fost denumiti economisti romantici. Cei mai cunoscuti sunt: elvetianul J. Ch. L. Simonde de Sismondi si francezul Pierre Joseph Proudhon.

La inceputurile activitatii stiintifice, J. Ch. L. Simonde de Sismondi a fost adeptul liberalismului clasic, care reprezenta, dupa propria sa apreciere, gandirea economica ortodoxa in Europa apuseana a timpului. Gandirea economica ortodoxa (numita si conventionala) reprezinta gandirea economica de cea mai larga circulatie la un moment dat. Ulterior, el a evoluat ca ganditor heterodox in raport cu aceasta, exprimand puncte de vedere critice la adresa ideilor atat ale lui A.Smith, cat si ale unor autori din generatia sa, cum erau J.B.Say si T.R.Malthus. Ganditorii economici heterodocsi sunt cei care, in perioada vietii lor, nu au apartinut unui curent de gandire constituit si nici nu au intemeiat un curent de gandire propriu.

J. Ch. L. Simonde de Sismondi in principala sa lucrare intitulata "Noi principii de economie politica sau despre bogatie in raport cu populatia" (1819), neaga existenta unei ordini nationale in economie si auto reglarea spontana a economiei de piata, concentrandu-si atentia asupra contradictiilor care insotesc functionarea economiei capitaliste, sustinand inevitabilitatea crizelor economice din capitalism sub forma asa - numitei teorii a "tertelor persoane". El sustine ca pe piata marfurile se vand contra unor sume de bani, a unor venituri, dar pentru ca repartitia venitului national este foarte inegala (cei multi au venituri mici care pot sa si scada), cresc dificultatile in vanzarea marfurilor, oferta este mai mare decat cererea, deci o parte din marfuri nu se vand, crizele economice fiind inevitabile. Solutia la aceste dificultati o pot oferii micii producatori (tertele persoane) ce se situeaza in cele doua categorii fundamentale ale societatii burgheze: muncitori si capitalisti. Intrucat prin ruinarea lor umarul acestora scade, Sismondi sustine ca nu se poate realiza produsul social total si supravietuirea capitalismului in aceste conditii. Solutia ar fi fost mentinerea proprietatii private asupra mijloacelor de munca si productiei, dar intoarcerea spre trecut, spre formele patriarhale ale economiei de piata (gospodaria taraneasca si micul mestesug) precum si interventia statului in economie pentru a sprijinii supravietuirea micilor producatori si ameliorarea situatiei muncitorilor. Programul economic sustinut de Sismondi s-a numit "socialism mic-burghez", iar critica adusa liberalismului economic clasic a fost calificata de unii exegeti drept sentimentala, romantica si voluntarista.

Sismondi a manifestat preocupari privind obiectul si metoda stiintei economice. Economia politica, nota el, ar trebui sa se ocupe in primul rand cu problematica bunastarii oamenilor. Infaptuirea acesteia era impiedicata, in optica sa, de proletarizarea si pauperizarea unor categorii sociale, ca si de concurenta acerba dintre intreprinzatori. Pentru solutionarea sau, cel putin, atenuarea dezechilibrelor mentionate, el recomanda interventia constanta a statului in viata economica.

Sismondi contesta atat existenta legilor naturale, obiective, care ar guverna viata economica si sociala, cat si capacitatea de analiza a procesului economic prin metodele abstractizarii si generalizarii. Pentru intelegerea dinamicii economice, aprecia el, economistii ar trebui sa studieze cadrul istoric al dezvoltarii economiei de piata si sa adopte masuri adecvate situatiei din fiecare tara.

Pentru explicarea fenomenelor de criza si dezechilibru din economia de piata, Sismondi a elaborat o teorie a pietelor, opusa celei formulate de J.B.Say. In opinia lui, in economia de piata avea loc reducerea puterii de cumparare a micilor producatori si a muncitorilor, datorata diminuarii pe termen lung a veniturilor acestora.

C

In aceste conditii, se manifesta tendinta de ramanere in urma a cererii de marfuri fata de oferta, ceea ce genera crize de subconsum. De aici, Sismondi desprindea doua concluzii:

dezvoltarea economiei de piata putea avea loc numai in conditiile mentinerii unui sector economic nonmarfar, care functiona ca supapa de reechilibrare a raportului dintre cerere si oferta;

pe masura extinderii relatiilor de piata in intreaga economie, crizele de subconsum urmau sa se agraveze, transformandu-se intr-o criza generalizata, care ar declansa crahul automat al capitalismului

Pentru preintampinarea acestei situatii, el preconiza revenirea la forme de organizare economica istoriceste depasite, cum erau atelierele mestesugaresti si mica productie agricola.

Analiza intreprinsa de Sismondi ignora atat importanta consumului productiv si a acumularii de capital pentru extinderea capacitatii de absorbtie a pietii, cat si posibilitatile economiei de piata de adaptare la diverse situatii. Privita in ansamblu, conceptia sa avea sa influenteze, in special, pe unii ganditori heterodocsi si radicali din secolul al XX-lea.

Deoarece in opera lui Sismondi gasim puncte de contact, dar si deosebiri de politica economica in comparatie cu ganditorii liberali clasici el a fost considerat un ganditor eterodox.

C

In opera lui Pierre Joseph Proudhon se intalnesc idei ale romantismului economic, ale socialismului asociationist si ale anarhismului. Pierre Joseph Proudhon si-a expus ideile sale in numeroase lucrari, cea mai edificatoare fiind lucrarea intitulata "Ce este proprietatea?" (1840). Proudhon critica inegalitatile sociale, contradictiile, nedreptatile din capitalism, dar si impotriva comunismului. El considera ca proprietatea capitalista este un furt, ca se baza pe exploatarea muncitorilor de catre capitalisti, propunand inlocuirea ei cu posesiunea personala si ereditara. El urmarea inlaturarea abuzurilor din capitalism, dar mentinerea bazelor lui (posesiunea individuala fiind un atribut al proprietatii particulare), multe din explicatiile date de el fiind discutabile, nefiind acceptate de alti ganditori ai altor curente de gandire economica.

Proiectul sau social-economic avea in vedere constituirea unei societati mutualiste, bazate pe solidaritatea reciproca, mutuala dintre producatori. In esenta, el preconiza descentralizarea productiei si organizarea ei de catre muncitori si micii producatori. Pentru obtinerea de credite in conditii avantajoase, urma sa se infiinteze o banca populara, care sa asigure finantarea permanenta a activitatilor economice. Reflectiile lui Proudhon cuprind numeroase neclaritati si erori, motiv pentru care sunt considerate simple deziderate social-romantice.

TEST DE AUTOEVALUARE

1. In ce consta "teoria tertelor persoane" a lui J. Ch. L. Simonde de Sismondi?   ( 2 puncte)

2. Cum s-a numit programul economic sustinut de J. Ch. L. Simonde de Sismondi? ( 2 puncte)

3. In ce consta "teoria pietelor" a lui J. Ch. L. Simonde de Sismondi ( 2 puncte)

4. Ce critica Pierre Joseph Proudhon in lucrarea "Ce este proprietatea?" ( 2 puncte)

5. Ce are in vedere proiectul social-economic a lui Pierre Joseph Proudhon ( 2 puncte)

Total puncte posibile 10/ realizate.

Timp de lucru: 12 min.