Structura si elementele conceptuale ale pietei de capital

Structura si elementele conceptuale ale pietei de capital

Piata de capital reprezinta ansamblul relatiilor si mecanismelor prin care se realizeaza transferul fondurilor de la cei care au un surplus de capital ( investitorii) catre cei care au nevoie de capital  cu ajutorul unor instrumente specifice (valorile mobiliare emise ) prin intermediul unor operatori specifici .

In principal piata de capital este specializata in realizarea de tranzactii cu active financiare cu scadente la termene medii si lungi . Datorita ei capitalurile existente sunt directionate catre agentii economici de pe piata interna sau chiar internationala , tot acest proces avand loc cu respectarea anumitor reglementari proprii pietelor doritoare de capital.

Bineinteles aceste definitii nu acopera intreaga sfera a activitatilor derulate prin intermediul pietelor de capital , deoarece nu exista o delimitare clara intre piata de capital si piata financiara , aceste notiuni confundandu-se deseori datorita specificitatilor pietelor nationale , in functie de reglementare putand fi incluse sau completate reciproc

1. Tipologia pietelor de capital

Pietele de capital pot fi grupate in functie de anumite caracteristici cum sunt: tipul valorilor mobiliare tranzactionate, procedurile de tranzactionare utilizate, localizarea fizica a pietei s.a.

Piata primara-piata pe care emisiunile noi de valori mobiliare sunt negociate pentru prima oara.

Piata secundara - piata pe care sunt tranzactionate valori mobiliare aflate deja in circulatie. Piata secundara furnizeaza lichiditate pentru investitorii care doresc sa-si schimbe portofoliile inainte de data scadentei.

Piata obligatiunilor - piata pentru instrumente de datorie de orice fel.

Piata actiunilor - piata pentru actiuni comune si preferentiale ale corporatiilor private. Spre deosebire de obligatiune, care permite plati periodice ale cuponului si rambursarea sumei imprumutate la scadenta, si care are prioritate asupra veniturilor emitentului. O actiune comuna nu promite nici o plata periodica, ci confera doar un drept rezidual asupra veniturilor emitentului.

Piata de licitatie - piata in care tranzactionarea este condusa de o parte terta, in functie de suprapunerea preturilor la ordinele primite de a cumpara sau vinde o anumita valoare mobiliara. Persoana care tranzactioneaza este un agent de piata.

Cererile si ofertele mentioneaza atat pretul cat si cantitatea. Tranzactiile se realizeaza la acele preturi pentru care exista atat cerere, cat si oferta. Cumparatorii si vanzatorii nu tranzactioneaza unul cu celalalt si in general, nu cunosc identitatea celeilalte parti. Piata este impersonala. New York Stock Exchange este un exemplu de astfel de piata.

Piata de negocieri - piata in care cumparatorii si vanzatorii negociza intre ei pretul si volumul valorilor mobiliare, fie direct, fie prin inermediul unui broker sau dealer. Daca tranzactia se realizeaza printr-un dealer sau broker identitatea uneia dintre parti poate, sau nu poate fi cunoscuta celeilalte parti. Aceasta piata este utila in cazul valorilor mobiliare inactive si pentru tranzactii foarte mari, care pot cauza pe o piata de licitatii, fluctuatii de scurta durata, pana in momentul in care suficiente ordine vor exista in cealalta  parte a pietei. Negocierea furnizeaza timp pentru identificare cumparatorilor si vanzatorilor si pentru revizuirea pretului sau volumului .

Piata "la ghiseu" (over-the-counter) - piata localizata la birourile brockerilor, dealer-ilor si emitentilor de valori mobiliare secundare, cum sunt bancile comerciale sau societatile de asigurare. Deoarece tranzactiile au loc in mai multe locuri, este o piata prin telefon, telex sau computer. Obligatiunile se vand in general, pe aceasta piata. Aceste piete sunt in principal piete de negociere .

Piata la vedere - piata pe care valorile mobiliare sunt tranzactionate pentru livrare si plata imediata. "Imediat" este definit de respectiva piata si variza de la o zi la o saptamana, in functie de tipul valorilor mobiliare. Este uneori numita piata in numerar .

Piata contractelor la termen (futures) - piata pe care valorile mobiliare se tranzactioneza pentru livrae si plata viitoare, la un pret convenit. Detine instrumente financiare sau produse oarecare: actiuni, obligatiuni, devize, materii prime, metale pretioase. Pietele pe care se schimba contractele la termen pot fi traditionale - preturile, cantitatile si scadentelevariind de la o afacere la alta - sau standardizate. Cea mai amre parte dintre aceste contracte nu dau nastere la o livrare propriu-zisa, ci se finalizeaza prin incheierea unui contract invers.

Piata optiunilor (options) - piata in care se tranzactioneaza valori mobiliare pentru livrare viitoare conditionala. Instrumentul tranzactionat este numit contractul de optiuni. Contractul este executat la optiunea detinatoruilui. Cele mai des intalnite tipuri de contracte de optiuni sunt: optiunile de cumparare (call ) si optiunile de vanzare (put) . O optiune de cumparare permite detinatorului sa cumpere o anumita valoare mobiliara de la vanzatorul sau emitentul optiunii, la un anumit pret, la un anumit moment. O optiune de vanzare permite detinatorului sa vanda o anumita valoare mobiliara catre emitentul optiunii, la un anumit pret, la un anumit moment.

2.Componentele pietei de capital

Pentru a realiza o perspectiva exhaustiva asupra conceptelor (piata de capital si financiara ) , vom delimita aceste pattern-uri din perspective europeana si anglo-saxona , dupa cum urmeaza :

Perspectiva europeana , avand ca fundament sistemul bancar , in care prezenta bancilor se manifesta pe ambele tipuri de piete .Prin coroborarea definitiei acestora vom regasi urmatoarea structura pentru piata de capital :

piata monetara -ce are specific atragerea capitalului pe termen scurt si mediu .

piata ipotecara - creata in scopul atragerii capitalului reprezentand constructia de locuinte .

piata de capital - are drept scop emisiunea , plasarea si tranzactionarea titlurilor pe termen lung .

Fig 1.1 Segmentarea pietei financiare din perspectiva europeana

Perspectiva anglo-saxona are la baza manifestarea libera a cererii si ofertei pe fiecare tip de piata in parte , prezentand instrumente , operatori si institutii de reglementare si supraveghere specifice , care cuprinde:

piata de capital - ce se adreseaza capitalurilor pe termen mediu si lung .

piata monetara - care are ca adresabilitate capitalurile pe termen scurt .

Fig.1.2 Divizarea pietei financiare din perspectiva anglo-saxona

Din figura de mai sus remarcam aparitia unei alte divizari a pietei financiare  segmentul (piata) primar(a) si segmentul (piata) secundar(a).

Segmentul primar este de altfel indispensabil, caci el asigura emisiunea  si prima vanzare a tuturor titlurilor noi. Societatile antreprenoare, autorizate sa faca apel la economiile publice, se vor adresa sectorului primar pentru plasarea noii emisiuni de titluri.

Punerea in calculatie a titlurilor pe piata primara se face la o valoare de emisiune care este stabilita, in mod administrativ, de catre conducerea societatii emitente. Criteriile de fundamentare a acestei valori de emisiune sunt atractivitatea titlurilor emise (ceea ce ar justifica o valoare de emisiune mai mica) si randamentul emisiunii (ceea ce ar presupune o valoare de emisiune ori prima de emisiune mai mare).

Segmentul primar se organizeaza prin intermediul bancilor sau al societatilor de valori mobiliare, care s-au specializat pentru acest gen de operatiuni. Ele dispun de personal calificat, retea de subscriere si de capitaluri prin care realizeaza plasamente operative si garantate.

Segmentul secundar este un gen de piata de "ocazie" , de revanzare repetata a titlurilor dupa emisiune si prima lor vanzare (in segmentul primar). Spre deosebire de piata "de mana a doua" a marfurilor, segmentul secundar (bursier si cel extra bursier) se asimileaza mai degraba cu revanzarea tablourilor de arta (la o valoare actuala, superioara celei anterioare). Castigul de capital , obtinut prin cresterea valorii de piata a titlurilor, este expresia unei rentabilitati in timp care a rezultat din gestiunea constant pozitiva a firmei emitente. In cazuri limita valorii de piata a titlurilor unor firme aflate in situatii de criza poate fi inferioara valorii initiale de emisiune. Daca firmele respective depasesc situatia de criza, pretul bursier al titlurilor lor poate fi din nou mai mare decat valoarea lor initiala.

Piata de capital prezinta 2 componente in viziunea majoritatii autorilor care se ocupa de acest domeniu :

piata primara este piata care asigura intalnirea cererii cu oferta de titluri , permitand finantarea agentilor economici , fiind mijloc de plasament si distribuire de titluri

piata secundara - concentreaza cererea si oferta de titluri derivate . Este deschisa , publica ( plasamentul se efectueaza in cadrul unei mase extinse de investitori , iar tranzactiile sunt publice ) . In practica emisiuni si titluri private dar care nu sunt reglementate si nu sunt supuse mecanismelor specifice pietei .

Alti autori au o alta viziune realizand divizarea pietei capitalului in  4 componente in functie de nivelul de tranzactionare a acestora :

piata primara - este piata in cadrul careia emisiunile de titluri sunt tranzactionate pentru prima data; emitentii de titluri obtin fondurile necesare pentru dezvoltarea afacerilor lor;

- piata secundara - este piata in cadrul careia sunt tranzactionate titlurile ce sunt deja in circulatie . Este piata tranzactionarilor repetate, in functie de cererea si oferta de capital exprimate. Aceasta piata face obiectul activitatilor bursiere si al mecanismelor acestora. Ea mai este denumita si piata bursiera;

- a treia piata - este piata in cadrul careia are loc comercializarea titlurilor din afara bursei, printr-o retea specializata de societati mobiliare;

- a patra piata sau piata tranzactiilor directe - este piata in cadrul careia titlurile sunt comercializate in bloc printr-o retea de institutii financiare la care iau parte cei interesati .

Conform viziunii lor pietele a treia si a patra sunt cele mai noi piete, dar cu dimensiuni deja notabile si care pot juca,in viitor, un rol de importanta crescanda in tranzactiile cu titluri.