NECESITATEA SI FUNCTIILE PREVIZIUNII. CATEGORII DE PREVIZIUNI

NECESITATEA SI FUNCTIILE PREVIZIUNII. CATEGORII DE PREVIZIUNI

Epoca noastra se caracterizeaza printr-un sistem rapid al schimbarilor care se produc in diverse domenii ale societatii, influentand evolutia activitatilor desfa­surate in sectoarele vietii economice si sociale, aceste schimbari trebuie sa fie cunoscute, prin anticipare, chiar daca aceasta cunoastere este relativa, ea ofera posibilitatea de a pregati solutii pentru adaptarea la transformarile care se impun a fi realizate in viitor.

Este clar ca in momentul in care transformarea ce urmeaza sa aiba loc devine o necesitate, schimbarile corespunzatoare acesteia trebuie sa fi fost determinate, decizia de a le intreprinde sa fi fost luata, iar conditiile infaptuirii lor sa fi fost asigurate.

In alta ordine de idei, cunoasterea relativa a viitorului, reprezinta si o moda-litate cu care societatea incearca sa se pregateasca pentru a infrunta neprevazutul. In acest sens poate fi evidenta o comparatie facuta de un renumit viitorolog, prof.
M. Masserata, care arata ca in mod asemanator, cum un sofer marind viteza masinii trebuie sa sporeasca si viteza reflexelor sale, asa si omenirea , atrasa de ritmul de viata tot mai rapid, trebuie sa-si intensifice capacitatile de previziune deja existente, iar in unele cazuri sa gaseasca in sine capacitati noi.

Deci societatea trebuie sa prevada viitorul pentru a realiza in mod constient progresul sau alegand din diversele variante care i se deschid, pe cea conforma cu nazuintele si posibilitatile sale.

Asistam azi la existenta unei vaste si autonome activitati de cercetare previzionala, desfasurata in diverse forme organizatorice si abordata de numeroase institutii publice sau private.

Intrucat cercetarea si estimarea viitorului este o problema foarte complexa este nevoie a delimita si cunoaste de la inceput cateva notiuni esentiale care privesc aceasta cercetare.

1.1. Structura viitorului si studierea sa

Cercetarea viitorului trebuie sa porneasca de la considerentul ca acesta este rezultatul evolutiei proceselor sau fenomenelor, pe baza unor conditii obiective si subiective. Cele obiective sunt expresia existentei unor legitati ce pot fi cunoscute si folosite. De pilda, natura se manifesta corespunzator unor legi specifice acesteia si ca urmare fenomenele caracteristice ei au loc in limitele impuse de legile respective. In acelasi timp existenta viitoare este si consecinta modului in care societatea intervine asupra desfasurarii fenomenelor si proceselor in functie de scopurile urmarite de ea.

In acest context, viitorul privit prin prisma cercetarilor prospective, nu are caracter univoc, ci se prezinta sub forma unei game largi de posibilitati, adica se intemeiaza pe viitori alternativi.

Fiecare din acesti viitori apartin unui sistem care are o dinamica proprie, cu o evolutie de tip arborescent, in interiorul careia fiecare posibila stare viitoare reprezinta un generator de alte stari viitoare.

In studierea combinata a viitorilor care apartin unui sistem se pot separa mai multe categorii cum sunt: viitori posibili si imposibili, respectiv dezirabili si indezirabili.

Ca urmare investigatia asupra viitorului se refera la posibilitatea cunoasterii unor viitori posibili si dezirabili, posibili si indezirabili (de pilda cresterea in anumite conditii a gradului de poluare) si imposibili dar dezirabili, ca de exemplu dorinta oamenilor de a realiza pe scara larga calatorii spatiale, care insa nu se pot infaptui in conditiile actuale.

Aceste categorii de viitori si suporturile dintre ele se prezinta astfel:

Din ansamblul acestor categorii de viitori, atentia principala se impune a fi indreptata spre cei posibili si dezirabili, deoarece cunoasterea lor ofera posibilitatea enuntarii unor variante ale situatiilor viitoare, care pot deveni elemente necesare fundamentarii unor decizii.

Aceasta nu inseamna ca celelalte alternative de studiere a viitorului sa nu faca obiectul investigatiilor de rigoare.

Viitorul prezentandu-se in termeni de posibilitate, studierea sa capata o tripla caracteristica: este multilaterala si probabilistica, evidentiaza tendinte sau directii de evolutie si stari alternative.

Din punct de vedere al timpului de referinta ar putea exista un viitor absolut si un viitor relativ. In primul caz, viitorul nu este legat de axa timpului, in timp ce viitorul relativ este o rezultanta a parcelarii respectivei axe. Acest lucru creeaza posibilitatea stabilirii anumitor etape de investigatie, care folosesc metodele lor specifice.

1.2. Necesitatea si functiile previziunii

Initierea, organizarea, conducerea si desfasurarea activitatilor economico-sociale presupun, in scopul atingerii obiectivelor urmarite, alegere si decizie.

Pentru alegere si decizie studierea si cunoasterea situatiilor posibile viitoare reprezinta modalitatea care constituie o premisa a rationalitatii integrarii activitatii umane.

De aceea imprimarea si a unui caracter previzional al intregii activitati umane este determinanta pentru dimensionarea acesteia.

In conditiile economiei de piata libera, autoreglarea si stimularea initiativei agentilor economici devin fapte preponderente, care implica manifestarea puternica a motivatiei, ce la randul sau este dependenta fundamental de previziune.

De altfel, activitatea de previziune, in acceptia cea mai convenabila, a insotit intotdeauna initiativa si actiunea omului, fiind intr-o forma sau alta, o expresie a modului natural al acestuia de a se comporta ca si fiinta rationala.

Astazi exista numerosi factori care determina si concura la afirmarea si la relativa autonomie a activitatii previzionale.

Acesti factori pot fi grupati in doua mari categorii: generali si specifici.

Factorii generali sunt considerati aceia a caror existenta si influenta se manifesta permanent. Ei rezulta din caracteristicile generale ale evolutiei econo­mice si sociale, care este consecinta mecanismelor obiective ale derularii proceselor contemporane. Acesti factori sunt:

a)  evolutia tot mai rapida a stiintei si tehnicii, care antreneaza schimbari profunde in desfasurarea productiei bunurilor materiale, a prestatiei serviciilor si a conditiilor de viata.

In principal aceste schimbari afecteaza tehnologiile folosite, structura si caracteristicile de baza a produselor obtinute, modul de organizare si conducere al activitatilor intreprinse. De asemenea influenteaza ocuparea fortei de munca si durata unei ocupatii. Totodata ele modifica obisnuintele si celelalte conditii de viata ale membrilor societatii.

Toate aceste transformari trebuie anticipate, deoarece fiind alerte si complexe, nu pot fi controlate fara devansarea lor conceptuala, in scopul luarii unor decizii optime.

b)  sporirea volumului si diversificarea necesitatilor, procese caracteristice societatii moderne, disponibile, reprezinta obiective ale unei cunoasteri anticipate in vederea evaluarii cat mai realiste a dimensiunilor raportului dintre acestea si a conceperii strategiilor de echilibru dintre ele.

c) cresterea continua a dimensiunii activitatilor economice, in mod deosebit a celor producatoare de bunuri si servicii, impune antrenarea si utilizarea unui ansamblu de mijloace materiale, umane, financiare, valutare etc.

Deciziile privind modalitatea antrenarii si utilizarii acestora trebuie sa fie fundamentate si prin prisma rezultatului obtinut, fapt ce necesita elaborarea de previziuni asupra randamentelor economice care vor fi obtinute, a existentei sau inexistentei eficientei economice.

d) perfectionarea continua a procesului managerial impune solutii diferite, care sa aiba o orientare motivata, prin alegerea elementelor componente ale actiunii viitoare si dispunerea lor intr-un sistem organizatoric favorabil realizarii unor scopuri ce urmaresc un randament maxim.

Pentru delimitarea acestor solutii, cunoasterea anticipata a dinamicii fenomenelor si proceselor economice si a gradului lor de probabilitate cu aju­to­rul previziunii, constituie premize ale utilizarii in viitor a unor metode moderne si performante de conducere.

De altfel o forma a managementului, managementul previzional, se bazeaza pe analizele retrospective si prospective ale activitatilor care fac obiectul conducerii.

e) amplificarea si diversificarea schimburilor internationale, mai ales cele de natura economica, care au lor intre diferitele categorii de agenti economici si la diverse nivele, necesita estimari asupra volumului si structurii acestora.

Fiind o componenta principala a schimburilor respective, comertul exterior cu laturile sale exportul si importul, reprezinta factorul esential al extinderii si adancirii interdependentelor dintre economiile nationale.

Promovarea unui comert exterior eficient, presupune alaturi de antici­parea dinamicii economiilor nationale si delimitarea posibilitatilor viitoare privind patrunderea mai activa si competitiva in cadrul acestora. De asemenea evaluarea dimensiunii elementelor care favorizeaza reducerea sau eliminarea obstacolelor comerciale, precum si formularea unor variante de strategii referitoare la domeniile legaturilor dintre economiile nationale.

f) dezvoltarea economica prin atingerea continua a parametrilor de inalta performanta, impune extinderea capacitatii previzionale. Aceasta permite identificarea functiilor vitale ale activitatilor economice si formularea principiilor si regulilor de baza pentru perfectionarea permanenta a acestor actiuni practice ale statului si agentilor economici.

Totodata se creeaza cadrul necesar pentru desfasurarea unei activitati sistematice de prefigurare a cailor dezvoltarii economice si prin controlul asupra modalitatilor de infaptuire a ceea ce s-a previzionat, evidentierea abaterilor fata de parametrii prestabiliti prin previziune si adoptarea masurilor corespunzatoare realizarii obiectivelor propuse.

g) conditiile ecologice reprezinta un factor deosebit de important al desfasurarii ansamblului activitatilor economice si sociale. Acestea presupun asigurarea si mentinerea echilibrului ecologic ca un raport corespunzator intre actiunea umana si modul de valorificare a elementelor oferite de natura, raport ce se bazeaza pe respectarea cerintelor privind existenta unui mediu inconjurator derivat din echilibrele naturale obiective.

Ca urmare asemenea echilibre nu se pot realiza daca nu se anticipeaza posibilii factori perturbatori, pe temeiul carora se estimeaza masurile si mijloa­cele de interventie in scopul inlaturarii acestora sau a diminuarii influentei lor.

In ceea ce privesc factorii specifici, ei sunt caracteristici fiecarei etape sau perioade luate in considerare, de aceea nominalizarea si influenta lor trebuie facuta la momentul de referinta.

O intelegere corespunzatoare a functiilor activitatii previzionale este foarte importanta pentru practica prevederii situatiilor viitoare, deoarece pe langa faptul ca acestea reprezinta cerinte pe care trebuie sa le indeplineasca cercetarea asupra viitorului, ele exprima raporturile necesare dintre aspectele obiective si subiective ale cunoasterii viitorului.

Functiile activitatii previzionale se delimiteaza in functii principale sau generale, care sunt atribute ale tuturor categoriilor de previziuni care se elaboreaza, indiferent de domeniul de investigatie, si functii specifice pentru fiecare categorie de previziune, ce se alatura celor principale si sunt rezultatul luarii in considerare a ceea ce este caracteristic evolutiei in domeniul abordat.

Functiile principale (generale) se refera la:

a) functia sociala care in esenta ei trebuie inteleasa ca o cerinta ce se impune oricarei previziuni de a oferi societatii, reprezentata fie de stat sau de agentii economici, informatii privind starile viitoare posibile, in raport de care ea elaboreaza strategii si programe de actiune. Prin aceasta functie previziunea asigura o premiza pentru solutionarea eventualelor sincope care pot sa apara in functionarea mecanismelor economice si sociale.

b) functia de cunoastere se refera la studierea si cunoasterea elementelor funda­mentale ce permit definirea continutului directiilor si intensitatii evolutiilor din societate si natura. Aceasta cunoastere trebuie privita in termeni de alternative, fara a elimina interventia factorilor aleatori care este posibila in orice evolutie. De aceea cunoasterea prin previziune trebuie sa reduca pe cat posibil numarul unor asemenea factori, asigurand astfel un grad mai mare de certitudine a estimatiilor facute.

c) functia de cercetare este impusa de viitorul tot mai complex, care pentru a fi investigat este necesar a fi abordat in toate laturile sale. Tinand seama de faptul ca de obicei obiect al investigatiei previzionale il constituie un sistem, care este un ansamblu de elemente interdependente, cercetarea previzionala presupune intelegerea si analiza modului de manifestare a acestor elemente, pentru a evidentia solutiile evolutiilor partiale a lor si a interdependentelor care apar pe baza acestor evolutii partiale, precum si a conditiilor inconjuratoare.

d) functia de stimulare euristica ce are in vedere antrenarea in activitatea previ­zionala a diverselor specialisti si utilizarea la elaborarea previziunilor a capaci­tatii profesionale, ideilor, gandirii si experientei lor.

Pornind de la faptul ca, in principal, activitatea previzionala este o acti­vitate de echipa, pentru marirea eficientei previziunilor atragerea unui numar corespunzator de specialisti, cu o temeinica pregatire si experienta constituie una din caile ridicarii gradului de probabilitate a estimatiilor efectuate si a aplica­bilitatii acestora.

e) functia de integrare exprima cerinta ca variantele previzionale sa se poata corela si armoniza cu alte categorii de cercetari asupra starilor viitoare. Pe aceasta cale sporeste valoarea estimatiilor facute si se apreciaza utilitatea lor practica.

Realizarea functiilor previziunilor trebuie sa oglindeasca faptul ca activitatea de previziune imbina in mod organic cercetarea stiintifica riguroasa cu imaginatia creatoare a celor care participa la actul previzional.

Calitatea si bogatia informatiilor despre viitor se afla in stransa dependenta cu modul in care se indeplinesc aceste functii. Manifestarea lor in totalitate ridica valoarea si utilitatea informatiilor oferite de previziune. De aceea asocierea intre continutul studiului prospectiv asupra viitorului si indeplinirii functiilor previziunii reprezinta o cerinta esentiala a activitatii previzionale.

1.3. Categorii de previziuni

Caracterul tot mai complex al activitatii economice si sociale, precum si evolutiile diferite ale acesteia au condus la necesitatea folosirii unei game variate de previziuni si instrumente utilizate de acestea.

Toate formele si categoriile de previziuni trebuie sa raspunda unor cerinte, care prin respectarea lor, asigura manifestarea atributelor unei previziuni. Acestea se refera la:

a)   descifrarea tendintelor de evolutie viitoare pe baza legaturilor cauzale dintre fenomene si procese, in conditiile date;

b)   elaborarea unor alternative sau variante ale evolutiei viitoare, luand in considerare factorii care conditioneaza evolutia respectiva;

c)   identificarea solutiilor posibile cu avantajele si dezavantajele lor, oferind in acelasi timp elementele care sa permita alegerea variantei optime;

d)   informarea necesara formularii unor strategii pentru diferite perioade de timp;

e)   evidentierea unor elemente de interventie si de influentare pentru corectarea eventualelor abateri de la traiectoriile anticipate, in scopul eliminarii sau micsorarii riscurilor posibile.

In conditiile economiei de piata libera, aceste atribute se diversifica si amplifica in functie de modul in care fiecare categorie de previziune este utilizata pentru cercetarea prospectiva a componentelor pietei si a activitatii celor care participa la ea. Intrucat activitatea previzionala se realizeaza in variate domenii si vizeaza orizonturi de timp diferite, apeland la metode si tehnici diverse, se poate efectua o clasificare a previziunilor dupa multe criterii.

Literatura de specialitate, exprimand si experienta practica dobandita, ofera nenumarate clasificari in functie de natura obiectului cercetat, informatia existenta, sfera de cuprindere a investigatiei, metodele si tehnicile folosite etc.

De mentionat faptul ca una si aceiasi categorie sau forma de previziune poate fi privita din mai multe puncte de vedere, ceea ce inseamna ca fiecare metoda utilizata poate servi pentru atingerea mai multor scopuri previzionale.

Spectrul larg al categoriilor sau formele de previziune, face posibil ca atunci cand una dintre acestea acopera sau cuprinde numai o parte sau fractiune a obiectului cercetat, sa aiba loc asocierea categoriilor de previziuni sau comple­mentaritatea lor, in scopul asigurarii unei estimatii superioare din punct de vedere a rezultatelor.

Privind in ansamblul sau activitatea previzionala, cercetarea si descoperirea tendintelor, fenomenelor si proceselor, estimarea actiunii viitoare a acestora, conturarea mai multor alternative pentru luarea deciziilor optime se poate infaptui cu urmatoarele forme sau categorii generale de previziuni:

a)    din punct de vedere al naturii estimatiilor efectuate intalnim previziuni cantitative si calitative, care, primele urmaresc realizarea de estimatii bazate pe calcule si cuantificari, mai ales matematice, iar urmatoarele au ca scop evidentierea unor calitati sau tendinte in evolutiile viitoare.

b)   din punct de vedere al specificului investigatiei au in vedere evidentierea unor evolutii ce sunt determinate de existenta unor schimburi sau aparitia unor evenimente in alte domenii sau sectoare de activitate:

previziuni de finalitate, care arata ce conditii sunt necesare in diferite situatii pentru a se produce o evolutie dorita;

previziuni volitive, ce pornesc de la un obiectiv care se doreste a fi atins in viitor si stabilesc conditiile si mijloacele necesare realizarii acestui scop;

previziuni probabilistice, ce fac estimatii asupra evolutiei unor fenomene sau procese cu caracter incert;

previziuni conditionate, care au in vedere evidentierea unor evolutii ce sunt determinate de existenta unor schimbari sau aparitia unor evenimente in alte domenii sau sectoare de activitate.

c)    dupa metodele folosite sunt:

previziuni rationale sau teoretice ce au in vedere o modalitate mai precisa de cunoastere;

previziuni empirice sau intuitive care urmaresc prezentarea unor evolutii bazate pe intuitia ce foloseste cunostintele si experienta specialistilor.

d)   dupa modalitatile de centrare:

previziuni sintetice ce realizeaza o abordare cu caracter sintetic, exprimand numai esenta unei evolutii;

previziuni analitice ce se bazeaza pe abordari mai de detaliu care permit exprimarea si a unor laturi ale unei evolutii.

e)    dupa orizontul de timp pentru care se elaboreaza se deosebesc previziuni pentru perioade scurte, medii, lungi si foarte lungi.

Aceasta delimitare a perioadei de timp pentru care se elaboreaza o previziune este relativa, fiind dependenta de o serie de factori luati in considerare cum ar fi: natura obiectului investigat, motivatia studiului realizat, calitatea informatiilor existente, cadrul organizatoric sau institutional al activitatii previzionale etc.

Sintetizand toate cele prezentate anterior, se poate spune ca aceste forme sau categorii de previziuni, constituie arsenalul mijloacelor care poate fi utilizat, in diverse domenii, pentru a realiza incursiuni privind starile probabile si posibile de viitor.