Semnificatia economica a executarii silite

SEMNIFICATIA ECONOMICA A EXECUTARII SILITE

1.1.Semnificatia executarii silite a creantelor fiscale

Cea de-a doua faza a procesului civil, respectiv executarea silita, este consacrata in Codul de procedura civila, conform caruia dreptul de creanta este recunoscut in favoarea creditorului printr-un titlu executoriu care implica executarea de bunavoie a obligatiei corelative a debitorului, iar in cazul in care acesta opune rezistenta, titularului dreptului ii este recunoscuta facultatea de a solicita executare silita.

Procedurile de realizare a creantelor bugetului de stat sunt reglementate de Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobata si modificata prin Legea nr. 108/1996, cu modificarile si completarile ulterioare. Creantele fiscale se realizeaza prin incasare efectiva, prin executare silita precum si alte modalitati prevazute de lege. Astfel, urmarirea si incasarea creantelor bugetare revin Ministerului Finantelor si unitatilor sale subordonate.

Platitorul creantelor bugetare este debitorul personal sau o alta persoana care, in numele debitorului, are obligatia de a plati, retine si a varsa impozite, taxe, amenzi si alte venituri bugetare. Plata obligatiilor de catre o alta persoana se realizeaza in cazul in care aceasta este un reprezentant imputernicit al debitorului, un debitor al acestuia, o alta persoana care realizeaza plata in mod voluntar.

Plata se face in numerar, prin virament sau prin anularea de timbre mobile, in lei, daca legea nu prevede altfel. De asemenea, plata se face distinct, pe fiecare impozit, taxa, contributie sau venit, iar in cadrul acestora, in ordinea vechimii, astfel: obligatiile de plata restante in ordinea scadentei si majorarile de intarziere aferente acestora; obligatiile de plata curente datorate pentru primul termen de plata imediat urmator.

Incasarea creantelor prin plata voluntara, datorita costurilor foarte reduse, reprezinta cea mai eficienta modalitate de colectare a veniturilor la bugetul de stat.

1.2. Actiuni premergatoare executarii silite

Ca masuri premergatoare executarii silite se evidentiaza urmatoarele aspecte:

La serviciul de administrare mari contribuabili, organizat la nivelul directiilor e administrare a veniturilor statului din cadrul directilor generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat judetene, instiintarile de plata se verifica si, dupa semnarea lor de catre directorul Directiei de Administrare Veniturile Statului, se transmit contribuabililor direct, sub semnatura autorizata.

La Directia de Administrare Mari Contribuabili din cadrul Directiei Generale a Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat a municipiului Bucuresti, instiintarile de plata se transmit cu borderou la Serviciul de colectare si executare silita din cadrul aceleasi directii.

Dupa ce aceste instiintari au fost predate personalului spre verificare, totodata actualizandu-se si majorarile de intarziere pana la data emiterii instiintarii de plata, se inainteaza spre semnare directorului Directiei de Administrare Mari Contribuabili, se transmit apoi prin posta, cu confirmare de primire sau direct contribuabilului sub semnatura autorizata. In termen de 15 zile debitorul urmeaza sa-si achite obligatiile restante sau sa faca dovada achitarii acestora.

Dupa expirarea termenului de 15 zile de la data editarii instiintarilor de plata, serviciile de specialitate vor emite titluri executorii. In titlurile executorii se vor inscrie impozitele, taxele si celelalte sume datorate, precum si majorarile de intarziere aferente acestora, calculate pana la data editarii instiintarii de plata.

Codul de procedura fiscala, a dat in competenta organelor fiscale care administreaza creante fiscale, indeplinire efectuarii procedurii de executare silita, in cazul in care debitorul nu isi plateste de bunavoie obligatiile fiscale datorate si astfel, se impune procedura executarii pentru stingerea creantelor respective.

Ca urmare, organele competente sa administreze creante fiscale sunt:

-Organele fiscale care administreaza creante fiscale

-Institutiile publice pentru creantele bugetare care se incaseaza, se administreaza, se contabilizeaza si se utilizeaza de aceste institutii, provenite din venituri proprii si cele rezultate din raporturi juridice contractuale.

Competenta teritoriala privind efectuarea procedurii de executare silita revine organului de executare in a carui raza teritoriala se gasesc bunurile urmaribile, coordonarea intregii executari revenind organului de executare in a carei raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul sau organul de executare competent, desemnat potrivit art. 33, dupa caz.

In cazul in care executarea silita se face prin poprire, aplicarea masurii de executare se face de catre organul de executare coordonator, daca este cazul.

Organul de executare coordonator va sesiza in scris celelalte organe prevazute la alin. (5) al art. 136 din Codul de procedura fiscala, comunicandu-le titlul executoriu in copie certificata, situatia debitorului, contul in care se vor vira sumele incasate, precum si orice alte date utile pentru identificarea debitorului si a bunurilor ori veniturilor urmaribile.

Daca asupra acelorasi venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornita executarea, atat pentru realizarea titlurilor executorii privind creante fiscale, cat si pentru titluri ce se executa in conditiile prevazute de alte dispozitii legale, executarea silita se va face, potrivit dispozitiilor din Codul de procedura fiscala, de catre organele de executare prevazute de acesta.

Daca domiciliul fiscal al debitorului se afla in raza teritoriala a altui organ de executare, titlul executoriu impreuna cu dosarul executarii vor fi trimise acestuia,instiintandu-se, daca este cazul, organul de la care s-a primit titlul executoriu.

Sumele realizate in contul debitorului vor fi comunicate organului de executare coordonator in termen de 10 zile de la realizarea acestora, de catre organele de executare sesizate, carora li s-a comunicat debitul, dupa inscrierea acestuia intr-o evidenta nominala si dupa luarea masurilor de executare silita.

Organul de executare coordonator, care detine evidenta intregului debit, va cere in scris celorlalte organe de executare, sa inceteze de indata executarea silita daca constata ca acesta a fost realizat prin actele de executare silita facute de el insusi si de celelalte organe.

1.3. Continutul executarii silite

Formele de executare silita sunt urmatoarele:

-Executare silita indirecta

-Executare silita directa

Executarea silita indirecta cuprinde urmatoarele proceduri executionale:

-urmarirea silita mobiliara reprezinta una din formele executarii silite indirecte, prin intermediul careia creditorul care are o creanta asupra debitorului stabilita printr-un titlu executoriu incearca sa si-o valorifice din suma obtinuta in urma vanzarii bunurilor mobile ale debitorului. Din punct de vedere al naturii juridice, aceasta procedura constituie o vanzare silita intrucat efectul este acela ca determina o transmitere a dreptului de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul debitorului in cel al tertului participant la licitatie.

-poprirea reprezinta o forma a executarii silite indirecte prin intermediul careia creditorul urmareste sumele de bani , titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmaribile datorate debitorului de o a treia persoana sau pe care aceasta i le va datora in viitor in temeiul unor raporturi juridice existente (art. 452 Cod procedura civila). Principiul este consacrat de dispozitiile art. 1718 Cod civil, care dispun ca oricine este obligat personal este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile si imobile, prezente si viitoare.

-urmarirea silita a fructelor neculese si a recoltelor prinse de radacini reprezinta o alta forma a executarii silite indirecte si consta in indisponibilizarea fructelor neculese si a recoltelor prinse de radacini ce apartin debitorului in vederea vanzarii lor, iar, din suma astfel obtinuta, creditorul sa poata sa-si recupereze creanta pe care o are impotriva debitorului.

-urmarirea silita imobiliara este cea mai importanta si mai frecvent intalnita in practica forma a executarii silite indirecte, prin intermediul careia creditorul care o creanta asupra debitorului stabilita printr-un titlu executoriu incearca sa si-o valorifice din suma obtinuta in urma vanzarii bunurilor imobile ale debitorului. Din punct de vedere al naturii juridice, aceasta procedura constituie o vanzare silita, intrucat efectul este acela ca determina o transmitere a dreptului de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul debitorului in cel al tertului participant la licitatie.

Executarea silita directa se prezinta sub urmatoarele aspecte procedurale:

-predarea silita a bunurilor mobile este forma reglementata de art. 575-577 Cod procedura civila ce debuteaza prin emiterea unei somatii catre debitor. In temeiul art. 575 Cod procedura civila, daca partea obligata sa predea un bun mobil, determinat prin calitate si cantitate, nu-si indeplineste obligatia in termen de o zi de la primirea somatiei, predarea lui se va face prin executare silita. Se constata in aceasta procedura ca termenul lasat de legiuitor pentru ca debitorul sa-si execute obligatia de bunavoie este foarte scurt, respectiv o zi, insa, acest termen se va calcula potrivit dispozitiilor art. 101 Cod procedura civila, neintrand in calcul nici ziua in care a inceput sa curga si nici ziua in care s-a sfarsit termenul, astfel ca, in mod practic, termenul va fi de trei zile.

-predare silita a bunurilor imobile este reglementata de art. 578-580 Cod procedura civila si devine incidenta in ipoteza in care s-a admis o actiune in revendicare, posesorie, in evacuare etc., prin care s-a dispus restituirea sau predarea bunului imobil.

-executarea silita a altor obligatii devine aplicabila atunci cand debitorul a fost obligat prin titlu executoriu fie la a face ceva, fie la a se abtine de a face ceva.

1.4. Poprirea veniturilor

Dreptul de creanta recunoscut in favoarea creditorului printr-un titlu executoriu, implica executarea de bunavoie a obligatiei corelative a debitorului, iar in cazul in care acesta opune rezistenta, titularului dreptului ii este recunoscuta facultatea de a solicita executarea silita, declasandu-se in aceasta ipoteza ultima faza a procesului civil pentru realizarea efectiva a dreptului.

Una din formele procedurale folosite tot mai des in stingerea creantelor, ca urmare a avantajelor pe care le ofera, POPRIREA este definita ca o procedura indirecta, care da posibilitatea creditorului sa urmareasca sume de bani, titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporale ce pot fi urmarite, datorate debitorului de o terta persoana sau pe care aceasta le va datora in viitor, in baza unor raporturi juridice.

Obiectul popririi si tipologia popririlor:

Obiectul popririi este circumscris la sumele de bani, titlurile de valoare ori alte bunuri mobile incorporale datorate debitorului la data infiintarii popririi ori in viitor.

In cazul in care creanta consta in plata unei obligatii de intretinere , a unei alocatii pentru copii sau in sume datorate in vederea despagubirilor cauzate prin moarte, vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii, obiectul popririi il constituie salariul ori alte venituri periodice asimilate lui.

O conditie generala pe care trebuie sa o indeplineasca obiectul popririi este aceea ca la data infiintarii popririi sa faca parte din patrimoniul debitorului, in caz contrar, poprirea va fi apreciata ca fiind fara obiect, neavand nicio relevanta juridica imprejurarea ca, asupra sumei urmarite sau a titlurilor de valoare, tertul trebuie sa faca plata la data inceperii procedurii executionale ori in viitor.

Se poate obiecta faptul ca debitorul este tinut a raspunde atat cu bunurile sale prezente, cat si cu cele viitoare, potrivit art. 1718 din Codul de procedura civila, insa una din conditiile popririi este aceea a existentei raportului juridic dintre debitor si tertul poprit la data infiintarii popririi, ceea ce presupune existenta creantei ce se urmareste, chiar daca aceasta creanta nu a devenit si exigibila.

In privinta sumelor de bani supuse popririi, s-a sustinut o alta conditie, si anume ca acestea sa fie exprimate in moneda nationala potrivit regulii executarii oricarei obligatii de plata.

Desi opinia a fost exprimata in conditiile in care pentru efectuarea unei plati cu mijloace de plata straine era necesara Autorizarea Ministerului Finantelor, conform Decretului nr. 210/1960, principiul este valabil si astazi, moneda nationala fiind unitatea de masura valorica a prestatiilor efectuate in baza unor raporturi juridice ce se executa pe teritoriul tarii.

In sustinerea acestei pareri, aducem ca argument si dispozitiile art. 149 a Codului de procedura fiscala, care prevad posibilitatea indisponibilizarii conturilor in valuta, urmand ca bancile sa efectueze convertirea in moneda nationala fara consimtamantul titularului.

Definitoriu pentru titlul de credit este incorporarea creantei in acesta, de unde si denumirea fata de alte titluri, care au rolul de a servi ca mijloc de proba, fiind o entitate separata de raportul juridic pe care are puterea numai sa-l confirme.

Cambia si biletul la ordin constituie, de asemenea, titluri de valoare ce pot fi urmarite prin procedura popririi, ca urmare a avantajelor pe care le ofera in operativitatea si siguranta creditului, asigurand executarea obligatiilor de plata fara numerar.

Poprirea asupra contului bancar prin care se urmareste soldul contului, indeplineste rolul unui instrument prin intermediul caruia au loc operatiunile bancare . Posibilitatea ca poprirea asupra contului fara disponibil sa devina eficace depinde in mod exclusiv de vointa debitorului, care intelege sa-si alimenteze contul indisponibilizat ori sa-si deschida conturi noi, pentru a evita astfel plata creantei urmarite, imprejurarea care ar conduce la ideea raspunderii bancii cu fondurile popririi, ca urmare a operatiunii substituirii debitorului poprit. In sprijinul ideii ca poprirea se va infiinta numai asupra soldului, s-a argumentat ca un cont bancar se prezinta sub forma unui tablou al creantelor si datoriilor reciproce, ce exprima continutul raportului juridic dintre banca si clientul sau, reflectand toate operatiunile financiare , dupa fiecare inregistrandu-se un sold.

Astfel, poprirea se va infiinta numai asupra soldului creditor al contului bancar, fiindca numai acest sold exprima obligatia bancii fata de titularul sau.

O terta persoana nu poate sa obtina informatii in legatura cu un cont bancar, decat numai cu acordul titularului, ceea ce presupune ca, in cererea de executare silita, creditorul nu este obligat sa indice si contul debitorului sau. Potrivit acestei opinii, nici executorul judecatoresc nu este obligat sa indice in adresa de infiintare a popririi contul bancar. De aceea se lasa bancii posibilitatea de a alege contul pe care il va indisponibiliza, in cazul in care debitorul are deschise mai multe conturi, putand alege si unul lipsit de disponibil banesc ori sa se indisponibilizeze toate fondurile clientului, impiedicandu-l pe debitor sa mai dispuna in mod liber de ele.

Pentru a evita posibilitatea bancii sa determine, ea insasi contul ce se poate urmari, ar fi recomandabil, chiar daca nu exista o reglementare expresa in acest sens, ca inainte de infiintarea popririi, executorul sa-i solicite informatii in legatura cu conturile debitorului, pentru a-l disponibiliza pe acela care asigura executarea creantei si sa evite blocarea tuturor fondurilor debitorului contrar intereselor sale.

Organul de executare trebuie sa informeze banca despre executarea creantei, numai ca se pune problema momentului in care contul este considerat deblocat, si anume la data platii efective a creantei ori de la data la care a luat cunostinta banca despre executarea obligatiei.

Momentul achitarii integrale a creantei este momentul la care inceteaza urmarirea silita, masura indisponibilizarii contului nemaiavand nicio justificare. Executarea integrala a creantei face ca orice contestare din partea creditorului a operatiunilor bancare sa nu fie justificata de niciun interes, singurii interesati de ridicarea masurii indisponibilizarii contului fiind banca si debitorul, ceea ce presupune ca momentul deblocarii este acela al platii, si nu al primirii adresei, aceasta din urma avand semnificatia unui act de informare cu privire la plata, si nu unul cu efecte extinctive asupra masurii indisponibilizarii.

Prin reglementarea Codului de procedura civila s-a avut in vedere o dubla protectie a urmaririi veniturilor periodice, urmarindu-se in primul rand o anumita categorie de venituri, precum salariile, pensiile, ori alte sume platite periodic debitorului sa nu fie urmarite decat intr-o anumita limita.

Salariul este definit ca fiind pretul muncii prestate, exprimat in bani, suficient sa-i asigure celui care munceste, o existenta decenta. In legislatia muncii, salariul cuprinde toate sporurile si adaosurile acordate in raport de rezultatele obtinute si conditiile concrete de munca, de durata vechimii in munca, fiind supus impozitarii potrivit regulilor Codului fiscal, baza de calcul in cazul urmaririi silite fiind venitul net lunar.

Veniturile obtinute de debitor prin prestarea unei munci individuale nu pot fi apreciate decat ca drepturi de creanta ce se urmaresc in mod nelimitat, neincadrandu-se in sfera celor cu regim juridic special in ceea ce priveste urmarirea.

Sunt asimilate salariului, in vederea impunerilor, indemnizatiile din activitati desfasurate ca urmare a unei functii de demnitate publica, indemnizatiile din activitati desfasurate ca urmare a unei functii alese in cadrul persoanelor juridice fara scop lucrativ, drepturile de solda lunara, indemnizatiile, primele, premiile, sporurile si alte drepturi ale personalului militar, indemnizatia lunara bruta, precum si suma din profitul net, cuvenite administratorilor la companii/societati nationale, societati comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar majoritar, precum si la regiile autonome, sumele primite de membrii fondatori ai societatilor comerciale etc.

Se pot urmari prin procedura popririi, pensiile pentru limita de varsta, pensia de urmas si pentru invaliditate, aceasta din urma nefiind asimilata cu ajutorul pentru incapacitate temporara de munca, ce este supus unei urmariri relative si partiale.

Prin O.U.G. nr. 138/2000 a fost abrogat art. nr. 408 al Codului de procedura civila, prin care se prevedea ca nu se poate urmari decat numai pentru creante, constand in sumele platite cu titlu de chirii, obligatii alimentare ori alte creante privilegiate, pensia de intretinere pe care debitorul a fost obligat sa o plateasca altei persoane printr-o hotarare judecatoreasca sau printr-un alt titlu.

Printre tipurile de poprire se numara, in afara popririi veniturilor si poprirea asiguratorie. Codul de procedura civila reglementeaza masurile prin care se asigura valorizarea dreptului subiectiv dedus judecatii, in cazul in care se va obtine o hotarare de condamnare a debitorului.

Masurile preventive de natura sa asigure punerea in executare silita a hotararii:

-sechestru asigurator

-poprirea asiguratorie

-sechestru judiciar

Sechestrul asigurator consta in indisponibilizarea de catre instanta investita cu cererea principala la cererea creditorului, a unor bunuri mobile sau imobile apartinand debitorului si aflate la acesta sau la un tert, in vederea acoperirii creantei deduse judecatii si in cuantumul acestei creante.

1.4.1. Avantajele economice ale popririi:

Poprirea ofera creditorului posibilitatea de a urmari salariul sau alte sume periodice asimilate lui, care spre deosebire de alte valori patrimoniale, nu poate fi sustras de la urmarire iar riscul de a nu se realiza creanta fiind foarte redus. De aceea, poprirea prezinta un caracter accesibil.

Caracterul unui act de conservare este asociat popririi, intrucat tertul poprit infiinteaza poprirea, are obligatia de a indisponibiliza valorile urmaribile pe care le datoreaza debitorului sub sanctiunea platii unor amenzi civile si astfel, indisponibilizarea impiedica efectuarea oricarui act de dispozitie.

Certitudinea satisfacerii creantei este situatia apreciata de creditor prin obiectul popririi - suma de bani indisponibilizata.

1.4.2 .Organele fiscale de executare silita

Organul de executare in cazul creantelor fiscale este reprezentat de executorul fiscal, care functioneaza si isi desfasoara activitatea in temeiul unui act normativ special, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicat.

Potrivit art. 133 alin. 2 din acest act normativ, organele fiscale care administreaza creante fiscale sunt abilitate sa indeplineasca si sa efectueze procedura de executare silita.

In cazul popririi, organul de executare coordonator poate proceda la aplicarea masurii de executare asupra tertului poprit, indiferent de locul unde isi are domiciliul fiscal.

In exercitarea atributiilor ce le revin, pentru aplicarea procedurilor de executare silita, executorii fiscali pot:

sa intre in orice incinta de afaceri a debitorului persoana juridica sau in alte incinte in care acesta isi pastreaza bunurile, in scopul identificarii bunurilor sau a valorilor care pot fi executate silit, precum si sa analizeze evidenta contabila a debitorului in scopul identificarii tertilor care datoreaza sau detin in pastrare venituri ori bunuri ale debitorului.

Sa intre in toate incaperile in care se gasesc bunuri sau valori ale debitorului, persoana fizica, precum si sa cerceteze toate locurile in care acesta isi pastreaza bunurile.

Sa solicite si sa cerceteze orice document sau element material are poate constitui o proba in determinarea bunurilor proprietate ale debitorului.

In absenta debitorului sau daca acesta refuza accesul, executorul fiscal poate sa in acestea in prezenta unui reprezentant al politiei ori al jandarmeriei sau a altui agent al fortei publice si a doi martori majori.

1.5. Executarea popririi si infiintarea ei

Poprirea se infiinteaza fara somatie, prin adresa executorului, insotita de o copie certificata de pe titlul executoriu, ce se adreseaza tertului poprit, despre masura luata fiind instiintat si debitorul.

Elementele pe care trebuie sa le cuprinda adresa de infiintare a popririi si efectele acesteia sunt urmatoarele:

Numele si domiciliul debitorului persoana fizica, iar in cazul in care acesta este o persoana juridica, denumirea, sediul si codul de identificare fiscala.

In ipoteza urmaririi tuturor conturilor apartinand unei persoane juridice, inclusiv acela al subunitatilor fara personalitate juridica, adresa de infiintare a popririi trebuie sa cuprinda elemente de identificare pentru fiecare titular in parte.

In afara de elementele de identificare a debitorului poprit, adresa de infiintare trebuie sa se refere in mod obligatoriu la cuantumul sumei urmarite, precum si la ordinul de indisponibilizare dat de catre organul de executare tertului poprit de a bloca sumele de bani datorate debitorului in limita realizarii creantei, sa consemneze aceste sume sau dupa caz, sa indisponibilizeze titlurile de valoare, confirmand aceasta masura printr-o dovada comunicata executorului, iar in cazurile prevazute de art. 453 alin. (2) al Codului de procedura civila, sa plateasca direct creditorului suma urmarita.

Indicarea cuantumului sumei urmarite da posibilitatea debitorului sa obtina incetarea efectelor adresei de infiintare a popririi, prin consemnarea sumei cu afectatiune speciala la dispozitia creditorului, iar tertul poprit sa cunoasca limita in care va fi indisponibilizata creanta.

In titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare se inscriu toate creantele fiscale neachitate la scadenta, reprezentand impozite, taxe, contributii si alte venituri ale bugetului general consolidat. Titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent.

Titlul executoriu emis de organul de executare competent trebuie sa cuprinda:

-Denumirea organului fiscal emitent

-Data la care a fost emis si data de la care isi produce efectele

-Datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei imputernicite de contribuabil

-Obiectul actului administrativ fiscal

-Motivele de fapt

-Temeiul de drept

-Numele si semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii. Daca actul administrativ fiscal este emis prin intermediul mijloacelor informatice, este valabil si in cazul in care nu poarta semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal si stampila organului emitent, daca indeplineste cerintele legale. Actele care se emit in aceste conditii se stabilesc prin ordin al ministrului economiei si finantelor.

-Stampila organului fiscal emitent

-Posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestatiei si organul fiscal la care se depune contestatia

-Mentiuni privind audierea contribuabilului

-Codul de identificare fiscala

-Domiciliul fiscal al acestuia si orice alte date de identificare

-Cuantumul si natura sumelor datorate si neachitate

-Temeiul legal al puterii executorii a titlului.

In cadrul unei popriri participa, de regula, trei subiecti de drept: creditorul urmaritor, denumit si creditor popritor, debitorul urmarit, denumit si debitor poprit si o terta persoana, denumita tert poprit, care datoreaza o suma de bani debitorului urmarit, intre aceste trei subiecte stabilindu-se trei raporturi juridice.

Raporturile juridice care se stabilesc intre creditor si debitor, pe de o parte, si intre debitor si tertul poprit, pe de alta parte, sunt raporturi juridice directe, ce preced infiintarea popririi.

Cel mai adesea raportul dintre debitor si tertul poprit se naste dintr-un contract de munca, salariul fiind un element patrimonial usor de urmarit de catre creditori, ceea ce face din poprire un mijloc rapid si eficient de stingere a creantelor.

Cel de-al treilea raport juridic al popririi se naste din adresa de infiintare a popririi sau prin hotararea de validare a acesteia intre creditor si tertul poprit. Continutul celui de-al treilea raport juridic consta in obligatia tertului poprit de a consemna sumele de bani ori de a plati sumele datorate creditorului, in limita creantei sale.

Creditorul popritor, potrivit art. 452 C. proc. Civ., poate sa urmareasca , pe calea popririi, sumele de bani, bunuri mobile incorporate sau titlurile de valoare pe care debitorul sau le primeste de la o terta persoana, fara nici o deosebire dupa cum acesta este un creditor chirografar, ipotecar sau privilegiat.

Drepturile creditorului se pot transmite si in baza unei conventii, dobanditorul putand uza de toate actiunile in realizarea acestui drept. In cazul popririi s-a pus problema cesiunii creantei poprite, si raporturile ce se vor crea in urma acestei operatiuni, respectiv raporturile dintre creditorii popritori si cesionari.

Astfel, valabilitatea cesiunii de creanta nu se ia in considerare daca intervine inainte de infiintarea popririi si numai dupa ce suma urmarita este indisponibilizata, debitorul ori tertul poprit neputand face asupra ei acte de natura, a o diminua ori a o stinge in nici un fel.

Dupa infiintarea popririi, cesiunea de creanta nu poate fi opusa creditorului care a infiintat primul poprirea, deoarece acesta poate urmari suma datorata de tertul in mainile caruia a fost indisponibilizata ca si cand niciodata nu a iesit din patrimoniul debitorului, asa cum si tertul poprit are posibilitatea sa refuze plata creantei catre cesionar.

Apreciind valabil dreptul cesionarului, se creeaza situatia unui concurs de creditori care urmaresc aceeasi suma. S-a admis ca in cazul in care se infiinteaza mai multe popriri, unele dintre ele anterioare cesiunii de creanta, iar altele ulterioare acestui act, exista concurs numai intre cesionar si cei dintai popritori. S-a propus ca in cazul unui concurs intre creditorul popritor si cesionar la distribuirea sumei urmarite, acesta din urma sa ia mai putin, in ipoteza in care suma este neindestulatoare, tocmai ca urmare a unei popriri tardive efectuate in urma cesiunii.

Ipoteza concursului de creditori pune in discutie procedura dupa care se va urmari creanta, daca si ceilalti creditori, altii decat creditorii fiscali, vor beneficia de normele speciale ce reglementeaza poprirea in Codul de procedura fiscala.

Codul de procedura fiscala, republicat, in art. 149 alin. (10), prevede posibilitatea unui concurs de creditori, in sensul ca tertul poprit este obligat sa anunte in scris pe creditorul urmaritor despre toate popririle ce s-au infiintat asupra sumei datorate debitorului comun. Nu se face nicio referire la natura creantelor pentru care s-au infiintat popririle, ceea ce conduce la concluzia admiterii concursului pentru creante de orice natura. Lipsa procedurii obligatorie a validarii popririi face ca adresa de infiintare a popririi sa produca acelasi efect ca hotararea de validare, adica sa transfere creanta de la debitor la tertul poprit numai cu conditia ca acesta din urma sa se conformeze obligatiilor impuse de art. 456 din Codul de procedura civila. Nu ar exista nicio dificultate daca tertul poprit s-ar conforma obligatiilor impuse de organul de executare, aceea de a vira suma poprita in contul indicat si de a comunica existenta si a altor popriri in vederea distribuirii sumelor potrivit ordinii preferentiale a creantelor ce se urmaresc, numai ca tertul poate invoca neregularitati ale actului de infiintare a popririi ori refuza pur si simplu sa-si indeplineasca obligatiile, caz in care organul de executare va fi sesizat pentru a se pronunta asupra mentinerii ori desfiintarii popririi.

Debitorul poprit este persoana care nu si-a indeplinit de bunavoie obligatia inscrisa in titlul executoriu in baza caruia s-a infiintat poprirea, avand calitatea de creditor fata de o terta persoana de la care, in baza unor raporturi juridice, trebuie sa primeasca o suma de bani.

Calitatea de debitor o poate avea si succesorul in drepturi, fie ca poprirea a fost infiintata impotriva autorului in timpul vietii, fie ca urmarirea a inceput dupa deschiderea succesiunii.

Dispozitiile generale cuprinse in art. 397 si art. 398 C. Proc. Civ. in materie de executare silita se aplica, deopotriva , si in cazul executarii prin poprire .

In cazul in care calitatea de debitor poprit au dobandit-o mostenitorii in cursul procedurii popririi, nu se va mai putea continua urmarirea decat dupa trecerea unui numar de 8 zile de la data la care adresa de infiintare a popririi, insotita de copia de pe titlul executoriu, se comunica la ultimul domiciliu al defunctului, facandu-se o instiintare colectiva a mostenitorilor. In ipoteza in care printre mostenitorii debitori sunt si minori, se va suspenda executarea pana la numirea unui curator, daca acestia sunt lipsiti de reprezentare ori interesele sale sunt contrare cu cele ale reprezentantului sau al ocrotitorului legal.

Astfel, poprirea se infiinteaza pe sumele de bani datorate debitorului de catre un tert, si nu pe persoana, astfel ca nu este nevoie sa se faca o noua comunicare mostenitorilor atunci cand poprirea a fost infiintata de autorul lor.

Tertul poprit este acea persoana care, in cadrul procedurii popririi, datoreaza debitorului urmarit, in baza unor raporturi juridice, sume de bani ori titluri de valoare, scopul infiintarii popririi fiind acela de a suspenda executarea obligatiei de plata in limita creantei urmarite si de a executa el obligatia catre creditor, ca urmare a refuzului debitorului de a face o plata de bunavoie.

Raportul juridic dintre tert si debitor nu se stinge oprindu-se plata pana la achitarea integrala a creantei debitorului. Raportul juridic dintre debitor si tertul poprit, conditie a infiintarii popririi, a fost cunoscuta sub un dublu aspect, respectiv cel cu privire la data existentei lui in raport cu data indisponibilizarii creantei precum si cel care face referire la imprejurarea daca tertul poprit trebuie sa fie un debitor direct al debitorului urmarit.

De regula, tertul poprit poate fi orice persoana fizica ori juridica de drept public ori de drept privat, care in baza raportului juridic, ii datoreaza debitorului sume de bani urmaribile.

Cand se executa o creanta fiscala, dupa infiintarea popririi, tertul poprit este obligat sa:

- plateasca, de indata sau dupa data la care creanta devine exigibila, organului fiscal, suma retinuta si cuvenita, in contul indicat de organul de executare

- sa indisponibilizeze bunurile mobile necorporale poprite, instiintand despre aceasta organul e infiintare.

In ipoteza in care tertul poprit ar fi o banca, se impune ca inainte de infiintarea popririi sa comunice organului de executare contul ce urmeaza a fi blocat, fiindca creditorului nu i se poate pretinde indicarea unui astfel de cont in cererea de infiintare a popririi.

Lasarea unui interval de 15 zile de la data comunicarii adresei de infiintare a popririi si data cand obligatiile tertului intra in functiune, s-a facut cu scopul de a da posibilitatea tertului poprit sa incunostinteze executorul judecatoresc despre situatia juridica a creantei urmarite.

Ca regula, indisponibilizarea sumei nu presupune si iesirea acestora din patrimoniul debitorului, ca urmare a afectatiunii speciale careia ii sunt supuse, aceea de a asigura executarea creantei, se considera ca pe perioada blocarii, sumele de bani nu mai sunt purtatoare de dobanzi. A recunoaste posibilitatea ca suma blocata sa fie purtatoare de dobanzi presupune a-i crea tertului o situatie dezavantajoasa, in conditiile in care ii este interzis a face orice act de dispozitie asupra sumei. Pentru ca debitorul sa evite aceasta situatie pagubitoare pentru patrimoniul sau, legiuitorul i-a pus la dispozitie posibilitatea sa consemneze cu afectatiune speciala intreaga valoare a creantei la dispozitia creditorului poprit, inmanandu-i organului de executare dovada consemnarii.

Pentru neexecutarea unor obligatii impuse tertului prin adresa de infiintare a popririi, se poate angaja impotriva acestuia o raspundere civila, potrivit dispozitiilor art. 460 alin. (2) din Codul de procedura civila si art. 1099 din acelasi cod. Cele doua texte de lege reglementeaza in sarcina tertului poprit, atat o raspundere civila delictuala, cat si o obligare la plata amenzii civile. Astfel, plata facuta de catre tertul poprit dupa indisponibilizarea sumei nu poate fi opozabila creditorului, care ii poate pretinde tertului sa plateasca din nou. In cazul in care cu rea-credinta, tertul poprit refuza infiintarea popririi, va putea fi amendat cu o suma cuprinsa intre 200 lei si 1000 lei.

Tertul poprit, prin fapta sa, poate crea un prejudiciu nu numai atunci cand a nesocotit masura indisponibilizarii, dar si atunci cand nu informeaza organul de executare sau da informatii necorespunzatoare in legatura cu suma urmarita.

In aplicarea art. 457 Cod procedura civila, in cazul debitorului titular de conturi bancare, poprirea se infiinteaza potrivit art. 453 Cod procedura civila. Astfel, la data sesizarii bancii, sumele existente, precum si cele provenite din incasarile viitoare sunt indisponibilizate in masura necesara realizarii creantei. Din momentul indisponibilizarii si pana la achitarea integrala a obligatiilor prevazute de titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendarii executarii silite prin poprire, tertul poprit nu va face nici o alta plata sau alta operatiune care ar putea diminua suma indisponibilizata.

In cazul sumelor urmaribile reprezentand venituri si disponibilitati in valuta, bancile sunt autorizate sa efectueze convertirea in lei a sumelor in valuta, fara consimtamantul titularului de cont, la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei pentru ziua respectiva, in vederea consemnarii acestora potrivit dispozitiilor art. 456 (art. 457 alin. 4 Cod procedura civila).

In situatia in care debitorul isi schimba locul de munca la o alta unitate sau este pensionat, art. 455 Cod procedura civila, reglementeaza o situatie particulara. In asemenea cazuri, poprirea ramane in fiinta, iar unitatea de la care pleaca debitorul va trimite actele prin care s-a infiintat poprirea unitatii la care se afla noul loc de munca al debitorului sau organului competent de ocrotirea sociala care, de la data primirii acestor acte, devine tert poprit. Daca debitorul paraseste unitatea fara ca acesta sa cunoasca noul loc de munca, ea il va incunostinta pe creditor despre aceasta imprejurare. Dupa aflarea noului loc de munca al debitorului, creditorul il va aduce la cunostinta unitatii de la care a plecat, pentru a se proceda potrivit art. 455 alin. 1 Cod procedura civila. Impotriva modului de aducere la indeplinire a titlului executoriu se poate face contestatie la executare, in conditiile art. 399 si urm. Cod procedura civila.

Eliberarea si distribuirea sumei reprezinta ultima faza de valorificare a creantei in cazul popririi. In acest context mentionam dispozitiile art. 164 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, care stabileste ca nicio retinere din salariu nu poate fi operata, in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege. Retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost contestata ca atare.

In cazul pluralitatii de creditori ai salariatului va fi respectata urmatoarea ordine:

- obligatiile de intretinere, conform Codului familiei;

- contributiile si impozitele datorate catre stat;

- daunele cauzate proprietatii publice prin fapte ilicite;

-acoperirea altor datorii.

Cu toate acestea, retinerile din salariu cumulate nu pot depasi in fiecare luna jumatate din salariul net.

In cazul in care executarea silita a fost pornita de mai multi creditori sau cand, pana la eliberarea ori distribuirea sumei rezultate din executare, au depus si alti creditori titlurile lor, organele prevazute la art. 133 vor proceda la distribuirea sumei potrivit urmatoarei ordini de preferinta, prevazuta de art. 167 alin. 2 Cod procedura fiscala:

a) creantele reprezentand cheltuielile de orice fel, facute cu urmarirea si conservarea bunurilor al caror pret se distribuie;

b) creantele reprezentand salarii si alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite somerilor, ajutoarele pentru intretinerea si ingrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitatea temporara de munca, pentru prevenirea imbolnavirilor, refacerea sau intarirea sanatatii, ajutoarele de deces, acordate in cadrul asigurarilor sociale de stat, precum si creantele reprezentand obligatia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii;

c) creantele rezultand din obligatii de intretinere, alocatii pentru copil sau de plata a altor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta;

d) creantele fiscale provenite din impozite, taxe, contributii si din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului trezoreriei statului, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale si bugetelor fondurilor speciale.

e) creantele rezultand din imprumuturi acordate de stat;

f) creantele reprezentand despagubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietatii publice prin fapte ilicite;

g) creantele rezultand din imprumuturi bancare, din livrari de produse, prestari de servicii sau executari de lucrari, precum si din chirii sau arenzi;

h) creantele reprezentand amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;

i) alte creante.

Pentru plata creantelor care au aceeasi ordine de preferinta, daca legea nu prevede altfel, suma realizata din executare se repartizeaza intre creditori proportional cu creanta fiecaruia.

Conturi care, de regula, nu pot fi poprite de catre institutiile bancare:

- conturi prin care se deruleaza credite nerambursabile sau finantari primite de la institutii sau organizatii internationale pentru derularea unor programe ori proiecte care au o destinatie speciala.

- conturi ale clientilor aflati in stare de insolventa/faliment/lichidare.

- conturile de tip ESCROW (in care sunt consemnate sume care sunt destinate unor plati viitoare, sub conditie) cu trimitere si la angajamentele asumate prin emiterea scrisorilor de garantie si prin acreditive.

- conturile de cash colateral (in care sunt consemnate sume cu titlu de garantie, pentru indeplinirea unor obligatii de catre respectivul client), pana la momentul incetarii contractului garantat si in cazul neutilizarii acestor sume, cu trimitere si la angajamentele asumate prin emiterea scrisorilor de garantie si prin acreditive.

- conturile cu garantie de buna executie.

- conturile in care sunt constituite garantiile de gestiune (desi titulara acestor conturi este societatea/debitoarea poprita, sumele consemnate apartin salariatilor/gestionarilor, iar acestea se vor elibera catre acestia la momentul in care nu vor mai avea calitatea de gestionar).

- conturile speciale destinate platii drepturilor salariale in care sumele au fost ordonate de catre client inaintea inregistrarii popririi.

- conturile cu dedicatie speciala (cecurile certificate, ordine de plata cu scadenta, acreditive, cash colateral pentru alte destinatii).