INDICATORI DE EVALUARE SI ANALIZA A EFICIENTEI ECONOMICE A INVESTITIILOR

1 . Particularitatile indicatorilor de evaluare si eficienta economica a investitiilor

In analiza eficientei economice a investitiilor un instrument important de investigare il constituie indicatorii economici. Rolul lor este acela de a exprima continutul real al diferitelor caracteristici ale fenomenului economic, din activi­tatea investitionala, supus analizei, cum ar fi bunaoara: raportul dintre marimile acestor caracteristici, corelatiile dintre ele, evolutia lor in timp etc.

Acesti indicatori fac parte din instrumentul de baza folosit pentru masurarea si analiza eficientei economice in cadrul evaluarii proiectelor de investitii, reprezentand caracteristici cantitative, marimi si valori, cu ajutorul carora se exprima nivelul eficientei economice.

In esenta, indicatorii economici au menirea de a atentiona decidentul asupra conditiilor concrete in care functioneaza sistemul economic in perioada anali­zata, iar neluarea lor in seama sau ignorarea informatiilor furnizate de ei pot conduce la o functionare ineficienta a sistemului sau chiar blocarea acestuia.

Indicatorii de eficienta economica se obtin prin calcule si prin prelucrarea informatiilor initiale, existente in documentatia de proiectare. Fiecare indicator economic, prin exprimarea pe care o are, face referire la una sau mai multe caracteristici, ceea ce denota ca un fenomen economic poate fi caracterizat printr-un numar mai mic sau mai mare de indicatori, potrivit complexitatii acestuia, scopului urmarit si nu in ultimul rand a insusirilor sale.[1]

O analiza pertinenta a unui fenomen economic din activitatea de investitii, si nu numai, depinde de gradul de cunoastere a trasaturilor fundamentale ale fenomenului studiat, precum si de fidelitatea cu care indicatorii construiti reflecta continutul real al acestor trasaturi. Aceasta ultima conditie ridica cele mai mari dificultati in activitatea practica si aceasta din mai multe considerente:

- in primul rand datorita faptului ca in majoritatea cazurilor fenomenele economice au si caracteristici atributive care nu se preteaza la cuantificare;

in alta ordine de idei, din interactiunea mai multor caracteristici rezulta altele noi care nu sunt constituite doar dintr-o simpla suma a celor primare, ci pe baza unor reguli mult mai complexe, iar nu in ultimul rand trebuie avut in vedere faptul ca o caracteristica se poate exprima nu numai printr-o valoare ci si printr-un sistem de valori, fapt ce complica analiza economica facuta activitatii de investitii.

In acest context, indicatorii economici au menirea de a ajuta la fundamen­tarea adoptarii deciziilor de asa maniera incat resursele financiare disponibile sa fie consumate in valorile cele mai mici posibile, dar cu realizarea de efecte economice dintre cele mai mari.

Indiferent sub ce forma se va materializa activitatea de investire (obiective noi, modernizari, retehnologizari, dezvoltari, plasamente de capital etc.) a agentului economic, un aspect al problemei ramane sigur si anume acela al obtinerii de profit maxim.

Desigur, in activitatea practica, pentru realizarea unui obiectiv de investitii exista mai multe posibilitati concrete, iar pentru fiecare dintre acestea, mij­loacele de realizare difera atat ca structura cat si ca volum, evident cu rezultate diferite.

Asadar, problematica investitionala este complexa si rareori identica sau cel putin asemanatoare, de fapt, fiecare obiectiv de investitii avand particulari­tatea sa, fapt pentru care analiza eficientei economice a acestora trebuie sa se faca pe baza unui sistem larg de indicatori.

In practica investitionala niciodata nu se recurge la realizarea unui obiectiv dintr-o singura varianta, fara sa se fi analizat de fapt doua, trei sau chiar mai multe variante, desigur fiecare cu avantajele si dezavantajele sale, pentru care doar analiza indicatorilor de eficienta economica a investitiilor va recomanda in final varianta cu eforturile cele mai mici si efectele cele mai mari.

Tinand seama de cele prezentate, vom putea aprofunda si mai mult notiunea de indicator al eficientei economice a investitiilor, considerand ca fiind acea marime care exprima o anumita caracteristica a procesului investitional, precum si pe cea de recuperare a fondurilor consumate, cu mentiunea de a servi la scoaterea in evidenta a rezultatelor, comparativ cu resursele consumate. La conceperea si formularea indicatorilor de eficienta economica a inves­titiilor este necesar sa se aiba in vedere o serie de prioritati si exigente meto­dologice si practice de utilizare.

Este necesar, sa subliniem faptul ca, orice indicator de eficienta economica a investitiilor va trebui sa aiba continut si semnificatie clara din punct de vedere economic, sa poata fi usor calculat si evaluat, iar interpretarea care i se da sa fie plina de semnificatie si sa raspunda cerintelor decidentului/investitorului sau a creditorului care finanteaza proiectul.

De asemeni, orice indicator al eficientei economice trebuie sa fie in concor­danta cu scopul urmarit prin materializarea proiectului si sa poata reliefa pe variante de proiect avantajele si dezavantajele fiecaruia, sa reflecte si sa ras­punda trasaturilor psihologice ale investitorului, modului sau de comportare in diferite conditii de incertitudine si risc.

Asadar, indicatorii de eficienta economica a investitiilor reprezinta o infor­matie calitativ noua, cu alt continut economic si cu alte semnificatii in raport cu datele initiale ale proiectului referitoare la eforturi si efecte. Tocmai aceste noi informatii dau factorilor de decizie in domeniu posibilitatea cunoasterii gradului de utilizare rationala a investitiilor intr-o varianta sau alta de proiect, care este rentabilitatea financiara a investitiilor, la cat se ridica marimea capitalului angajat, dupa cat timp se recupereaza capitalul investit pe seama veniturilor, care este profitul pe care il va aduce proiectul de investitii.

Intrucat scopul nemijlocit al fiecarui investitor este castigul, profitul, se impune utilizarea in calculele de eficienta economica, indicatori de tipul dife­rentei dintre veniturile integrale si costurile totale, ceea ce se explica prin faptul ca acesti indicatori sunt mai aproape de notiunea de castig, de profit.

In cazul in care rezultatele economice sunt egale pe variantele de proiect, in conditii identice de productie si protectie a mediului inconjurator, se vor evalua pentru inceput costurile totale de investitie si apoi cele de exploatare.

De fapt, orice indicator de eficienta economica are o anumita capacitate de exprimare, de informare, caracterizand un anumit aspect al eficientei investiti­ilor si aceasta in functie de categoria de eforturi si efecte ce se compara.

2. Clasificarea indicatorilor de eficienta economica a investitiilor

Indicatorii eficientei economice a investitiilor sunt marimi care exprima o anumita caracteristica a procesului de realizare si de recuperare a fondurilor avansate, avand insusirea de a determina rezultate in comparatie cu resursele consumate.

Indicatorii folositi in aprecierea variantelor de investitii se pot clasifica dupa mai multe criterii, dupa cum urmeaza:

Dupa sfera de cuprindere si de referinta:

indicatori care reflecta efectele economice (capacitatea de productie, valoarea productiei, profitul, incasarile valutare etc);

indicatori care cuantifica eforturile pentru realizarea activitatii respective (volumul investitiilor, marimea imobilizarilor, cheltuieli de productie, numarul total de salariati etc);

indicatori referitori la perioada in care se desfasoara activitatea analizata (dimensiunea perioadei de cercetare - proiectare, productie - desfacere, marimea vietii unui produs, durata de executie a unei activitati, perioada pina la marginea parametrilor proiectati, durata de amortizare a utilajelor etc), care nu sunt indicatori propriu zisi de eficienta economica, deoarece nu asigura comparabilitatea intre efectul economic obtinut si efortul care a generat acest efect

indicatori propriu zisi ai eficientei economice (rata profitului, productivitatea muncii, volumul desfacerilor de marfuri , investitia specifica, coeficientul de eficienta economica a investitiei, etc).

Dupa natura lor :

indicatori naturali -sunt marimi care masoara caracteristicile cantitative ale procesului de investitii(capacitatea de productie, durata de realizare a investitiei, numarul salariatilor, consumul specific de materii prime);

indicatori valorici - reflecta raportul valoric dintre efortul de investitii si efectele ce vor rezulta dupa punerea in functiune a obiectivelor. Acestia la rindul lor se clasifica in:

a). indicatori de baza, care au un continut sintetic si caracterizeaza principalele aspecte ale eficientei economice (valoarea productiei, investitia specifica, rentabilitatea, durata de recuperare a investitiei totale);

b). indicatori specifici- care aduc precizari asupra unor aspecte particulare ale eficientei economice a investitiilor (valoarea investitiei, volumul acumularilor banesti, cheltuieli de exploatare etc);

c).indicatori suplimentari - care vin sa compare eforturile suplimentare cu efectele economice corespunzatoare acestor eforturi si eficienta economica suplimentara obtinuta in urma sporirii consumului de resurse;

Dupa modul de calcul:

- Indicatori de antecalculatie, cu care se determina efectele economice preliminare ale viitoarei capacitati;

- Indicatori statistici, realizati in unitati similare in functiune si care servesc ca baza de comparatie pentru noua investitie;

indicatori normati , reprezinta limite maxime sau minime acceptabile pentru realizarea unei investitii similare.

In functie de efortul pentru investitii si efectul investitiei, avem :

- indicatori care exprima efortul de investitii: valoarea investitiei totale, numarul salariatilor, suprafata amplasamentului;

- Indicatori care masoara efectul scontat : productia neta, beneficiul, rentabilitatea.

Un alt criteriu, cuantificarea influentei factorului timp in cadrul proceselor investitionale:

- indicatori care nu iau in considerare influenta factorului timp, cunoscuti sub denumirea de indicatori statici

- indicatori care cuantifica aceasta influenta, denumiti indicatori dinamici de eficienta

Dupa gradul de complexitate si nivelul de detaliere, avem:

- indicatori cu caracter general, care au in vedere grupul indicatorilor folositi atat in procesul investitional, cat si in activitatea de productie;

- indicatori de baza, care se refera la eforturile si efectele investitionale si exprima eficienta economica a investitiilor;

- indicatori specifici, care surprind particularitatile pe care le prezinta unele domenii de activitate in evaluarea eficientei economice a investitiilor.

In cele ce urmeaza vom analiza principalele grupe de indicatori, conform clasificarilor prezentate.

3. Determinarea indicatorilor de evaluare si analiza a eficientei economicea investitiilor in economia de piata

3.1. Indicatori cu caracter general

Acesti indicatori exprima si contureaza expresii cu caracter general privind conditiile concrete de eficienta economica in care se va materializa proiectul de investitii, contribuind la formarea unei imagini globale asupra eficientei activitatii viitoare a obiectivului de investitii.

a) Capacitatea de productie (Q)

Acest indicator reprezinta principala modalitate de masurare a rezultatelor utile obtinute intr-o unitate de timp, in conditii normale de functionare a obiectivului si a elementelor adiacente ale acestuia (forta de munca, resursele financiare si materiale, organizarea judicioasa a procesului de productie etc). Capacitatea de productie se determina la nivel de documentatie, luandu-se ca baza de calcul utilajul conducator al procesului de productie si se exprima in general in unitati fizice de productie si in unitati valorice.

Daca fondurile de investitii sunt aceleasi la mai multe variante de investitii, atunci varianta de investitii ce prevede o capacitate de productie mai mare este cea mai eficienta.

In cadrul acestui indicator o implicatie deosebita o are:

- atingerea parametrilor proiectati, pentru care durata de timp trebuie sa fie cat mai scurta, iar varianta de proiect care satisface aceasta cerinta este prioritara, fiind cea mai eficienta;

- numarul schimburilor de lucru, care determina in fond capacitatea de productie efectiva, iar varianta de proiect care asigura o productie efectiva mai mare, este varianta cea mai eficienta.

Capacitatea de productie este un indicator de volum, care concretizeaza, in fapt, un prim efect al efortului investitional facut, prezentand o imagine de ansamblu a dimensiunii obiectivului de investitie.

b) Profitul (P)

Este un indicator fundamental in aprecierea eficientei economice pentru viitorul obiectiv de investitii. Acest indicator trebuie inteles ca fiind esenta, scopul investitiei, el determinandu-se ca diferenta intre veniturile si cheltuielile efectuate, are un efect economic pozitiv, pe baza caruia se creaza premisele cresterii de capital.

Importanta indicatorului se bazeaza pe faptul ca el asigura recuperarea capitalului investit, iar pe baza lui se poate calcula unul din cei mai sintetici indicatori de apreciere a eficientei economice siu anume rata profitului.

c) Rentabilitatea , cel mai important indicator de eficienta din economia de piata, numit si rata profitabilitatii. El se determina ca raport intre marimea profitului si costurile aferente, cifra de afaceri sau capitalul folosit (cheltuieli de productie).

d) Costul de productie

Este un indicator ce exprima o mare putere de sinteza, reprezentand costurile necesare pentru crearea unei unitati de produs.

Nivelul costurilor de productie trebuie sa prezinte o tendinta de scadere ca urmare a promovarii progresului tehnic, a reducerii consumurilor specifice, a unei organizari mai judiciase etc.

In analiza eficientei economice a investitiilor este necesara existenta mai multor variante de proiect, fiind considerata ca cea mai eficienta, varianta cu costurile cele mai mici.

Costurile de productie reprezinta un instrument principal in conducerea proceselor economice.

e) Numarul de salariati, este un indicator de volum , care cuantifica necesarul de forta de munca pentru viitorul obiectiv. Acest indicator trebuie cunoscut din faza de proiectare, el stabilindu-se in corelatie cu productia, productivitatea muncii si coeficientul de schimburi.

f) Productivitatea muncii , un indicator de eficienta economica ce cuantifica nivelul productiei realizate ce revine la o unitate de efort depus.

Orice calcul de eficienta economica considera acest indicator ca fiind un element de baza in decizia de investitie, intrucat ca raport intre valoarea productiei si numarul de salariati, reprezinta in fond o comparatie directa intre efortul util (productie) si efortul realizat (consumul de resurse - numar de salariati.

In practica investitionala este de neconceput ca o varianta de investitie sa poata fi luata in discutie in cazul in care nu prevede un nivel inalt al produc­tivitatii muncii, in comparatie cu realizarile inregistrate la obiective similare, puse in functiune anterior.

Acest indicator raspunde criteriilor eficientei economice a investitiilor si exprima de fapt eficienta muncii sociale, determinand optiunile fundamentale generatoare de progres al intregii societati.

Cresterea productivitatii muncii se materializeaza prin obtinerea de venituri suplimentare si ar duce la cresterea capitalului fix.

3.2. Indicatori de baza (statici)

Acesti indicatori exprima aproape exclusiv eficienta propriu zisa a investitiilor, fiind considerati cei mai importanti in adoptarea unei decizii de investitii si surprind particularitatile eficientei in sfera proceselor investitionale.

Principalii indicatori de baza se concretizeaza in calcularea urmatorilor indicatori :[4]

a) Volumul (valoarea) investitiei (I_t ), reprezinta principalul indicator care caracterizeaza marimea efortului investitional. El exprima valoric totalitatea resurselor care se vor consuma pentru realizarea obiectivului de investitii, pana la punerea in functiune . Practic este vorba despre cheltuielile de investitii, stabilite pe baza de deviz, insa prin extensie, indicatorul cuprinde si stocul de active circulante, nevesar pentru primul ciclu de functionare, precum si de alte cheltuieli care nu maresc valoarea capitalului fix, cum sunt cheltuielile pentru pregatirea fortei de munca si cheltuielile pentru supravegherea lucrarilor de investitii).

Acest indicator este un indicator de volum si se calculeaza cu ajutorul relatiei:

I_t = I_d + I_c + M₀ + C_s

I_t - volumul (valoarea ) investitiei

I_d - investitia directa

I_c - investitia colaterala

M_o - necesarul initial de mijloace circulante

C_s - cheltuieli suplimentare

b) Durata de realizare a lucrarilor de investitii (d).

Termenul de realizare a investitiei sau durata edificarii obiectivului de investitii se caracterizeaza prin aceea ca in aceasta perioada surse materiale si financiare importante sunt retrase din circuitul economic fara a produce nimic pana in punerea in functiune a obiectivului. Aceasta este de fapt si motivatia pentru care atat constructorul cat si beneficiarul de investitii trebuie sa recurga la reducerea duratei de executie a obiectivului.

O importanta deosebita in acest context trebuie acordata modului de esalon­are a cheltuielilor de capital pe ani, in cadrul perioadei de edificare, urmarindu-se ca valorile cele mai mari ale fondurilor sa fie alocate catre sfarsitul duratei de executie.

Orice punere in functiune mai devreme decat este planificat sau realizarea unor puneri in functiune a unor capacitati de productie partiale, este un element favorabil proiectului de investitie.

Din cele prezentate mai sus, rezulta faptul ca potrivit acestui indicator, proiectul de investitie care are termenul de realizare a obiectivului cel mai mic, sau realizari de puneri in functiune partiale, este considerat ca fiind cel mai eficient.

Desigur, prelungirea termenului de realizare a unui obiectiv poate conduce la o serie de aspecte negative, cum ar fi:

- cresterea valorii investitiei

- cresterea perioadei de imobilizare sl surselor financiare

- scaderea cererii de pe piata pentru produsul respectiv

- solicitarea altor parametri tehnico-economici si calitativi pentru produsul in cauza.

c) Durata de functionare a obiectivului (D), reprezinta timpul care se scurge din momentul punerii in functiune a capitalului fix rezultat in urma investitiei pana la momentul scoaterii din functiune a acestuia sau dezafectarea sa. In analiza eficientei economice, durata de functionare a unui obiectiv nou construit este un indicator de o importanta deosebita.

In cadrul duratei de functionare a obiectivului distingem trei perioade de timp mai importante :

- perioada de atingere a parametrilor proiectati;

- perioada de functionare normala;

- perioada de declin, cand volumul productiei exprimate in pret de productie este mai mic decat cel exprimat in cost de productie.

Durata de functionare a obiectivului, este un indicator inca mult mediatizat, atat de proiectant, dar mai ales de beneficiar, care il doreste a fi cat mai mare cu putinta, intrucat si efectele nete de profit vor fi mai mari, iar sansele unei dezvoltari ulterioare cresc.

In acest sens, se impune luarea unor masuri ferme pe linia asigurarii functionarii in bune conditii a utilajelor, efectuarea la timp a reviziilor si a reparatiilor curente, de asa maniera incat toate acestea sa concure la prelungirea duratei de functionare normale a capitalului fix.

d) Investitia specifica (s), este un indicator de eficienta economica ce exprima efortul investitional ce revine la o unitate fizica sau monetara de capacitate de productie. Indicatorul asigura comparabilitatea intre efortul investitional facut pentru realizarea unui obiectiv economic si rezultatele obtinute exprimate prin capacitatea de productie. Se determina ca raport intre valoarea investitiei totale si capacitatea de productie exprimata fizic si valoric.

in functie de productia exprimata fizic, investitia specifica se calculeaza cu relatia:

s = unitati monetare investite/ 1 unitate fizica productie

unde : s - investitia specifica

I_t - valoarea investitiei totale;

q_h - capacitatea de productie exprimata in unitati fizice.

in functie de valoarea productiei :

= unitati monetare investite unitate monetara productie obtinuta

unde : Q_h - capacitatea de productie exprimata valoric.

Avand in vedere continutul economic al indicatorului, in calculele de eficienta se urmareste minimizarea indicatorului (varianta optima este varianta care inregistreaza o valoare cat mai mica a indicatorului).

Acest indicator are o sfera larga de aplicabilitate si un grad ridicat de relevanta, ceea ce face ca acesta sa fie prezent in toate calculele de fundamentare a eficientei economice a investitiilor pentru un obiectiv ce urmeaza a se realiza.

e) Termenul de recuperare a investiei (T), este un alt indicator sintetic de eficienta economica a investitiilor si reprezinta timpul care este necesar pentru recuperarea investitiilor din profitul anual obtinut. Formula de calcul este urmatoarea:

T = ani

Unde: T - termenul de recuperare a investitiei;

I_t - volumul investitiei totale;

P_h - profitul anual

In calculele de eficienta se urmareste ca valoarea acestui indicator sa fie cat mai mic.

f) Coeficientul de eficienta economica a investitiei (e), reprezinta un indicator integral de eficienta economica a investitiilor, care cuantifica profitul obtinut anual la o unitate monetara investita, si se calculeaza astfel:

e = unitati monetare Ph/ 1 unitate monetara investit

unde:  e - coeficientul de eficineta economica ;

P_h - profitul anual;

It - investitia totala

In calculele de eficienta se opteaza pentru varianta la care coeficientul de eficienta economica este cel mai mare.

g) Cheltuieli de echivalare si recalculare (K),este un indicator de volum si exprima efortul total cu investitia si cu productia, pe intreaga perioada de realizare (d) si de functionare (D). Avantajul acestui indicator, fata de cei prezentati, este reprezentat de faptul ca se iau in considerare si cheltuielile anuale de productie, inregistrate pe durata de functionare. Indicatorul se calculeaza cu formula:

K = It + Ch * D unitati monetare efort total

unde: K - cheltuieli de echivalare si recalculare;

It - investitia totala;

Ch - cheltuieli anuale.

Fiind un indicator de efort, in calculele de eficineta se urmareste ca valoarea sa fie cat mai mica.

h) Cheltuieli specifice (k) - exprima efortul total cu investitia si cu productia pe intreaga durata d + D, ce revine la o unitate fizica sau monetara de capacitate de productie

In functie de productia exprimata fizic, relatia de calcul este:

k = unitati monetare efort total/ 1 unitate fizica productie

unde : k - cheltuielile specifice

K - cheltuielile de recuperare a investitiei

q_h - capacitatea anuala de productie, exprimata fizic

D- durata de functionare

In functie de productia exprimata valoric

k = u. m. efort total/ unitate monetara productie obtinuta

unde : k - cheltuielile specifice

K - cheltuielile de recuperare a investitiei

Q_h - capacitatea anuala de productie, exprimata valoric

D- durata de functionare

In calculele de eficienta economica a investitiilor, indiferent de formula de calcul folosita, se prefera varianta care are cheltuielile echivalente cele mai mici.

i) Randamentul economic al investitiilor (R), este cel mai important indicator static de eficienta economica si, in absenta unui criteriu anume impus, el dicteaza varianta optima. Indicatorul are un grad mai mare de cuprindere fata de indicatorii prezentati. El exprima profitul final obtinut in urma realizarii obiectivului economic ce revine la 1 leu investit. Se calculeaza cu formula:

R = unitati monetare Pt/ 1 unitate monetara investit

unde: R - randamentul economic al investitiilor;

Pt - profitul total;

It - investitia totala.

Avand in vedere ca pentru agentul economic investitor profitul final reprezinta, in ultima instanta, obiectivul fundamental, in calculele de eficienta se urmareste maximizarea indicatorului.

Principalele cai de sporire a randamentului economic al investitiilor sunt, de fapt, caile de crestere a profitului final, dupa cum urmeaza:

- reducerea timpului de recuperare a investitiei;

- reducerea cheltuielilor de productie;

- prelungirea duratei de functionare a obiectivului;

- cresterea valorii productiei prin sporirea productiei fizice, ridicarea calitatii productiei, imbunatatirea structurii sortimentale a acesteia.