Societatile comerciale si fluxurile economice

SOCIETATILE COMERCIALE SI FLUXURILE ECONOMICE

Activitatea societatilor comerciale si fluxurile economice

in cadrul acestora

Explicarea proceselor complexe ce au loc in sistemele economice presupune luarea in considerare a faptului ca aceste sisteme sunt formate din societati comerciale ale caror actiuni si interactiuni dau substanta si sens vietii economice. Se stie ca in toate procesele economice sunt implicate societati comerciale, care indeplinesc anumite roluri specifice in declansarea si intretinerea acestora, in favorizarea sau inhibarea lor, indiferent daca procesele economice sunt abordate la micro-scara sau macro-scara, iar determinarea lor este legata de natura unor comportamente proprii agentilor economici.

Definind agentul economic, prin acesta se intelege o persoana sau un grup de persoane ce indeplinesc functii bine determinate in viata economica.

Societatile comerciale sunt entitati de natura sociala, cu o existenta recunoscuta si, eventual, oficializata ca atare, prin care anumiti subiecti - indivizi sau grupuri - concep si promoveaza, in mod coerent, actiuni decurgand din interesele lor.

Daca se are in vedere sistemul de evidenta statistica a conturilor nationale, se disting1):

- agenti economici producatori de bunuri si servicii, de natura firmelor (societati comerciale);

-agenti economici consumatori, de natura gospodariilor (menajelor);

-agenti economici financiari, reprezentati de institutiile financiare si de credit;

-administratiile;

-strainatatea ("restul lumii"), reprezentand agenti economici apartinand altor economii nationale.

Agentii producatori, impreuna cu cei consumatori, constituie categoria agentilor economici non - financiari, existenta acestora este determinata de natura economiei de piata, care presupune efectuarea de tranzactii intre purtatorii ofertei si purtatorii cererii.

In afara de agentii economici non - financiari, se distinge si o alta categorie - cea de agenti economici financiari. Existenta acestor agenti economici reflecta autonomizarea relativa in conditiile economiei de piata, a proceselor din sfera financiar - monetara fata de cele din economia reala, bancile, institutiile financiare si de credit care desfasoara o activitate strict specializata, functiile lor fiind - in economia contemporana - de o importanta decisiva pentru formarea si utilizarea resurselor monetare, valutare si financiare.

Atat agentii economici non - financiari cat si cei financiari functioneaza pe baze comerciale, iar in economiile contemporane se manifesta necesitatea existentei unui agent de sine statator, respectiv administratiile, care se ocupa cu furnizarea unor bunuri si servicii de utilitate publica cum ar fi invatamant, cultura, ocrotirea sanatatii, etc.

Categoria "restul lumii" reprezinta generic corespondentul extern al agentilor economici nationali implicati in relatii cu strainatatea.

Conform prevederilor Consiliului Contabilitatii Nationale franceze cu completarile ulterioare "intreprinderea este un organism independent, avand un patrimoniu, care produce (transforma) bunuri si servicii pentru piata, in scopul obtinerii unui profit (beneficiu)".

Din definitia prezentata se poate deduce care sunt caracteristicile intreprinderii sau societatii comerciale si anume:

- este "subiectul unui patrimoniu" care ii asigura independenta financiara, adica posibilitatea de a produce si a vinde bunuri si servicii sub propria autoritate si responsabilitate;

Conform dreptului civil roman patrimoniul cuprinde "totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica apartinand unei persoane fizice sau juridice precum si bunurile la care acestea se refera".

- "produce", adica creeaza, transforma bunuri sau servicii susceptibile sa satisfaca necesitatile indivizilor, ale altor intreprinderi si ale colectivitatilor diverse;

- "produce pentru piata" adica vinde produsele sau serviciile, transformandu-le in bani, deci putem spune ca orice intreprindere are o functie comerciala: cumpara si vinde;

- "scopul" productiei si vanzarii bunurilor (serviciilor) este obtinerea unui profit (uneori pierdere).

Activitatea economica a societatii comerciale, ca si a celorlalti agenti economici, se compune, dintr-o multitudine de operatii economice. Operatiile economice sunt tranzactii si actiuni pe care le executa aceasta pentru a produce si a vinde bunuri si servicii, ele determinand miscari de valori, denumite si fluxuri economice.

Multitudinea de operatii si tranzactii care au loc intre agentii economici formeaza, in derularea lor, un "circuit".

Circuitul economic sau fluxul circular al activitatii economice, cum mai este denumit, da expresie raporturilor generate de tranzactiile ce au loc intre doua categorii de agenti economici: intreprinderi (firme) si gospodarii (menaje).

Circuitul economic este definit de anumite elemente, si anume:

activitatile economice;

subiectii economici;

tranzactiile;

obiectul tranzactiilor.

Premisa tranzactiilor economice o constituie "activitatile economice" si se refera la totalitatea operatiilor care urmaresc, direct sau indirect, satisfacerea trebuintelor de bunuri economice. Aceste operatiuni sunt diverse si numeroase, iar in practica ele pot fi grupate in urmatoarele categorii:

- operatiuni cu bunuri si servicii, care privesc productia, schimbul si utilizarea bunurilor in cursul unei perioade considerate;

- operatiuni de repartitie, prin intermediul carora se efectueaza formarea si distribuirea veniturilor legate de procesul de productie (plata drepturilor de personal, impozite, subventii etc.), si a celor de proprietate (dividende, dobanzi, rente etc.);

- operatiuni financiare, care se refera la modificarea volumului si structura activului si/sau pasivului agentului economic.

"Subiectii economici" sau subiectii tranzactiilor sunt agenti economici grupati in: societati comerciale (intreprinderi, firme), gospodarii (menaje), institutii financiar - bancare, administratiile publice si cele private, strainatatea sau "restul lumii".

"Obiectul tranzactiilor" economice este determinat de bunurile produse, serviciile factorilor de productie, precum si moneda.

"Tranzactiile" care intervin in derularea circuitului economic pot fi diferentiate in functie de activitatile - operatiile la care se refera, de obiectul acestora, de modalitatile de realizare a lor etc. Cea mai mare parte a acestor tranzactii economice se realizeaza prin intermediul pietei, iar ele sunt cunoscute ca tranzactii economice de piata.

In activitatea practica se intalnesc unele activitati economice care nu dau nastere la tranzactii de piata, ca de pilda bunurile produse si care nu au fost vandute de agentii economici in perioada respectiva, bunurile produse si consumate in cadrul gospodariilor, serviciile gratuite provenite de la sectorul public etc.

Aceste tranzactii de piata sunt niste tranzactii bilaterale, in care oricarui transfer al unui bun ii corespunde o contrapartida, concretizata intr-un alt bun, serviciu sau echivalent in moneda, dar se intalnesc si tranzactii care nu genereaza un contraserviciu, ca de exemplu plata impozitelor directe si indirecte, subventii, contributii pentru asigurarile sociale etc.

Fiecare tranzactie bilaterala este reprezentata prin doua fluxuri de sens contrar. Astfel, in cazul vanzarii - cumpararii de bunuri economice si, respectiv, de servicii ale factorilor de productie, tranzactiile ce sunt preponderente in economia de piata, fluxurilor de bunuri si fluxurilor de servicii ale factorilor, denumite "fluxuri reale", le corespund "fluxuri monetare" de aceeasi marime, dar de sens opus.

Asa dupa cum s-a mai aratat, operatiile economice sunt niste tranzactii si actiuni pe care le executa societatea comerciala pentru a produce si vinde bunuri si servicii, si ele determina miscari de valori, denumite si fluxuri economice.

Fluxurile economice dupa zona in care se produc

Daca se are in vedere zona in care se produc aceste fluxuri in raport cu societatea comerciala data, fluxurile economice pot fi1):

fluxuri economice externe;

fluxuri economice interne.

Fluxurile economice se produc atat in amonte, cat si in aval intre societatea comerciala si partenerii sai de tranzactii.

1.2.1. Fluxurile economice externe

Daca analizam fluxurile economice externe, constatam ca acestea se produc intre societatea comerciala si partenerii sai de tranzactii - furnizorii - de bunuri sau servicii atat in amonte, cat si in aval.

In amonte, aceasta isi procura de la diferiti furnizori diferite materii prime, materiale, piese de schimb, combustibili etc. denumite generic marfuri, pe care ulterior le plateste la valoarea la care au convenit si pentru care s-a eliberat un document contabil.

In aval, o societate comerciala intra in relatie cu diferiti clienti, care devin consumatorii bunurilor sau serviciilor oferite de catre aceasta, numite marfuri si care la randul lor platesc valoarea acestora, iar aceasta incaseaza pretul marfii.

In figura nr.1.2.1.1 se reda schema fluxurilor externe care se produc intre societatea comerciala si partenerii din amonte si din aval in sectorul comercial.

Fig. nr. 1.2.1.1 Schema fluxurilor economice externe ale societatii comerciale

Daca se tine seama de natura operatiilor si valorilor, fluxurile economice externe pot fi:

fluxuri externe reale;

fluxuri externe cvasireale;

fluxuri externe financiare.

Fluxurile externe reale reprezinta miscari de bunuri, servicii si alte prestatii. In amonte, astfel de fluxuri sunt: achizitionarea marfurilor, materialelor, mijloacelor de transport etc., iar in aval avem vanzarea marfurilor, produselor, serviciilor.

Fluxurile externe cvasireale reprezinta prestatii ale factorilor de productie: munca personalului, prestatiile statului, prestatiile institutiilor financiare etc.

Fluxurile externe financiare reprezinta plata in bani si alte instrumente financiare (cecuri, ordine de plata, acreditive) a fluxurilor reale si cvasireale si au sens opus celor al fluxurilor reale. In amonte, avem plata furnizorilor, plata drepturilor de personal, dobanzile si in aval avem incasarea de la diferiti clienti a preturilor de vanzare sau a tarifelor.

In figura nr. 1.2.1.2 este prezentata schema dezvoltata a fluxurilor externe, care in amonte consemneaza fluxurile reale si financiare determinate de relatiile de schimb cu furnizorii de bunuri (materii prime, materiale, marfuri, masini si utilaje, cladiri etc.), furnizorii de servicii (posta, telefon, reparatii, transport), factorii de productie, personalul (angajatii), statul, bancile si alti agenti economici care acorda credite si imprumuturi, asistenta sociala de sanatate si intreprinzatori (investitori), iar in aval consemneaza fluxurile reale si financiare, determinate de relatiile de schimb cu clientii pentru vanzarile de bunuri si servicii.

Fig. nr. 1.2.1.2 Schema dezvoltata a fluxurilor externe ale societatii comerciale

1.2.2. Fluxurile economice interne

Fluxurile economice interne sunt miscari de valori care se produc in interiorul societatii comerciale, determinate de propria sa activitate.

Formele sub care se prezinta aceste fluxuri economice interne sunt:  - fluxuri economice interne reale;

- fluxuri economice interne financiare;

- fluxuri economice interne de transformare economica a valorilor interne;

- fluxuri economice interne de pierderi (deprecieri) ireversibile.

Fluxurile economice interne reale se refera la transferul si prelucrarea materiilor prime dintr-un atelier in altul in cadrul aceleiasi societati comerciale.

Fluxurile economice interne financiare se refera la colectarea si transportul banilor (numerarului) de la casieriile magazinelor la casieria sediului central al societatii comerciale.

Fluxurile economice de transformare economica a valorilor interne descriu evolutia valorii de la costul de achizitie al materiilor prime pana la costul complet al produselor vandute, potrivit urmatoarei scheme1):

Fig. nr.1.2.2.1 Schema fluxurilor de transformare interna a valorii

Fluxurile economice interne de pierdere (deprecieri) ireversibile se refera la amortizarea capitalului imobilizat in active corporale (masini si instalatii, cladiri, mijloace de transport etc.) si necorporale (cheltuieli de constituire, pentru licente, brevete si alte elemente de know-how, pentru echipamente informatice etc.).

Obiectivul de baza al contabilitatii in perioada actuala este producerea de informatii care sa ofere o imagine fidela asupra patrimoniului si rezultatelor societatii comerciale .

In esenta, realizarea acestui obiectiv impune ca documentele de sinteza (Bilantul contabil, Contul de profit si pierdere) sa ofere o imagine fidela, obiectiva a situatiei reale a acesteia.

Fluxurile economice externe si interne in cadrul unei societati comerciale "produc modificari" ale patrimoniului societatii si "determina" rezultatul financiar al activitatii acesteia (profitul sau pierderea).

"Modificarile patrimoniului" (bunuri, drepturi, creante), obligatii (datorii), se refera la structura si valoarea acestor elemente patrimoniale. Multitudinea operatiilor si fluxurilor economice determina o diversitate corespunzatoare a modificarilor (schimbarilor, transformarilor) in structura si valoarea elementelor patrimoniale. De exemplu: achizitionarea unor marfuri care este un flux extern real, determina o crestere a bunurilor patrimoniale, cu aceasta valoare creste stocul de marfuri din magazin sau depozit, iar plata in numerar al acestor marfuri care este un flux extern financiar, conduce la o scadere a numerarului din casierie. Din cele prezentate rezulta ca au avut loc modificari in cadrul patrimoniului societatii comerciale prin cresterea valorii stocurilor cu o anumita valoare, care a condus la diminuarea (micsorarea) numerarului din casa cu aceeasi valoare, sau

Stocuri + A => Casa - A

Se stie ca scopul final al activitatii societatii comerciale este obtinerea unui profit, care reprezinta rezultatul financiar al ei, profit ce se determina prin compararea cheltuielilor si veniturilor generate de fluxurile economice ale acesteia.

"Cheltuielile" (C) reprezinta consumuri de bunuri si servicii in scopul obtinerii unor venituri. Aceste bunuri si servicii sunt procurate in urma relatiilor de schimb cu partenerii din amonte ai societatii comerciale, care pot fi furnizori de bunuri si servicii, angajati, statul, institutii financiare etc. care au determinat fluxuri externe reale si financiare. Daca se considera ca o societate comerciala are costul de achizitie al unor marfuri pe care le vinde de 1.000.000 mii lei, iar ,,veniturile" (V) reprezentand in principal, sume incasate sau de incasat pentru bunurile sau serviciile vandute sunt de 1.300.000 mii lei, atunci "rezultatul" (R) reprezinta diferenta dintre venituri si cheltuieli, potrivit relatiei:

R = V - C (1.1)

Acest rezultat poate fi:

pozitiv, cand societatea comerciala a realizat profit, in conditiile in care V> C;

negativ, daca societatea comerciala a inregistrat o pierdere, in conditiile in care V < C;

nul sau zero, atunci cand societatea comerciala nu a realizat nici profit, nici pierdere, in conditiile in care V = C.

Daca ne referim la exemplul nostru, societatea comerciala a realizat un profit brut in suma de 300.000 mii lei denumit si marja bruta, care este o prima treapta de calcul al profitului net:

R = 1.300.000.000 - 1.000.000.000 = + 300.000.000 lei.

Din cele prezentate rezulta ca orice tranzactie produce modificari ale patrimoniului societatii comerciale si rezultatelor acesteia.