Academia de Studii Economice Bucuresti

~ Dezvoltarea economica nationala ~

Metode de calcul, comparatii inter-tari

~ REFERAT ~

Problema dezvoltarii economiei nationale a unei tari nu poate fi desprinsa din contextul evolutiei acesteia in dinamica si nici nu se poate face abstractie de modul in care evolueaza in comparatie cu economia altor tari.

In situatia concreta a tarii noastre, ca si a altor state foste comuniste, care se afla in plin proces de tranzitie spre o economie libera de piata, problematica realizarii comparabilitatii dezvoltarii economice in timp si spatiu este mult mai complexa si chiar dificila.

In abordarea acestei probleme specifice Romaniei se impune cu necesitate sa observam ca, de-a lungul timpului, exista trei perioade distincte in care continutul indicatorilor macroeconomici, in functie de oranduirea social-economica, au avut continut si sfera de cuprindere diferite.

Astfel, in perioada interbelica, urmarirea dezvoltarii macroeconomice a Romaniei era condusa dupa sistemul de evidenta si indicatori adoptati si practicati de tarile europene si alte state.

In cea de a doua etapa, dupa cel de al doilea razboi mondial, statele est-europene au calculat indicatori dupa sistemul productiei materiale (SPM), care au o cu totul alta sfera de cuprindere. Acest sistem de evidenta si indicatori macroeconomici au fost specificati tarilor membre ale CAER, precum si altor state, in special din randul celor aflate in curs de dezvoltare, facand posibila compararea indicatorilor macroeconomici globali intre aceste state.

In paralel, tarile dezvoltate economic au continuat sa isi conduca economia si sa calculeze indicatorii macroeconomici dupa sistemul conturilor nationale (SCN) stabilit de Comisia Metodologica de Statistica de langa ONU. Pentru a se asigura comparabilitatea indicatorilor macroeconomici calculati de diverse state dupa cele doua sisteme, SPM si SCN, Comisia de Statistica a ONU a elaborat o serie de studii cu caracter metodologic, care au facut posibila ajustarea indicatorilor sintetici calculati dupa cele doua sisteme si prin urmare asigurarea comparabilitatii acestora pe plan international.

Incepand cu anii 1990, deci in cea de a treia perioada, Comisia Nationala de Statistica a trecut la o ampla activitate de recalculare a indicatorilor sintetici privind rezultatele economice dupa modelul SCN.

Cu toate acestea, in efectuarea de studii si comparatii privind evolutia indicatorilor sintetici in timp, pentru tara noastra se ridica o serie de probleme teoretice si practice, care tin de:

continutul diferit al unor indicatori sintetici calculati in cele trei perioade de timp;

problema preturilor in care au fost calculati acestia, pentru fiecare perioada considerata;

aparitia unor indicatori noi (inflatie, somaj, profit, capital) necunoscuti, iar o serie de indicatori ignorati in calcule dupa sistemul productiei materiale (SPM);

dificultatea de a calcula indicatorii sintetici in termeni nominali si reali, precum si alte asemenea aspecte.

In prezent, pe plan international, continua sa coexiste cele doua sisteme de calcul ai indicatorilor sintetici privind rezultatele economice la nivel macroeconomic pe plan international, respectiv SPM si SCN. Sistemul productiei materiale este folosit in continuare intr-o serie de tari in curs de dezvoltare sau slab dezvoltate. Mentinerea celor doua sisteme de calcul a indicatorilor macroeconomici ridica obstacole in compararea in spatiu a performantelor economice si a nivelului de dezvoltare intre statele lumii.

Problemele care trebuie solutionate in realizarea comparatiilor internationale

Motivele care genereaza efectuarea de analize macroeconomice internationale sunt in principal urmatoarele:

comparatiile internationale permit aprecierea posibilitatilor

economice de care dispun tarile si grupele de tari concurente;

patrunderea pe noi piete internationale si evaluarea

posibilitatilor in domeniul comertului exterior presupun existenta informatiilor privind starea economica a altor tari;

fundamentarea deciziilor in domeniul asistentei tehnice

presupune aprecierea masurii in a credita tara respectiva, indreptatita sa primeasca credite in raport cu alte tari, a urgentei acestor credite, precum si puterea economica a tarii respective, de a rambursa creditele acordate sub forma asistentei tehnice;

stabilirea dimensiunii impozitelor practicate. Organizatiile

internationale au la baza rezultate ale comparatiilor internationale privind capacitatea economica a tarilor membre;

comparatiile internationale pot contribui la sesizarea

disfunctionalitatilor existente in mecanismul economic al unei tari si, ca atare, pot constitui in acest mod, baza perfectionarii acestuia.

Efectuarea comparatiilor internationale in domeniul rezultatelor activitatii economice ridica de regula urmatoarele trei grupe de probleme:

conceptele si definitiile care stau la baza masurarii PIB si a altor

agregate macroeconomice nu sunt identice. Marimi, care au aceeasi denumire, nu au intotdeauna acelasi continut. Chiar si sistemele internationale de calcule macroeconomice lasa spatiu suficient pentru particularizarile nationale. In toate cazurile, cand deosebirile existente in definitii si concepte sunt semnificative, acestea trebuie facute comparabile si numai dupa aceea se poate trece la compararea indicatorilor care se masoara.

valorile PIB si a altor indicatori macroeconomici de rezultate se

calculeaza in fiecare tara in moneda nationala. Compararea valorilor PIB intre doua sau mai multe tari impune gasirea unui etalon unitar prin care se exprima aceste valori (in acelasi sistem de preturi si aceeasi valuta). In acest caz va trebui sa se apeleze la indici teritoriali fata de comparatiile in timp unde s-a operat cu un indice construit in dinamica.

o problema de baza o constituie sugestia si continutul real al

comparatiilor internationale privind PIB pe locuitor. Comparatiile internationale, bazate pe PIB pe locuitor nu ofera informatii privind deosebirile in repartitia veniturilor, deosebirile in domeniul institutiilor politice si participarea la luarea deciziilor etc. din aceste considerente comparatiile internationale privind PIB nu sunt suficient de concludente pentru caracterizarea decalajelor existente in nivelul de trai material intre tarile care se compara.

In principiu, semnificatia rezultatelor comparatiilor internationale este cu atat mai mare cu cat nivelul de dezvoltare economica, conditiile sociale si culturale si sistemele de calcule macroeconomice in tarile care se compara sunt mai apropiate.

Compararea indicatorilor intre tari cu acelasi sistem de calcul macroeconomic

Tarile dezvoltate cu economie de piata aplica preponderent Sistemul Conturilor Nationale. In tarile care aplica acest sistem comparatiile internationale privind PIB nu ridica probleme de continut deosebite, deoarece conceptele si definitiile pe care se fundamenteaza calculele nationale nu prezinta deosebiri semnificative.

Dificultatea ce mai mare in compararea internationala a nivelului PIB decurge din necesitatea gasirii unei baze comune de comparatie, respectiv convertirea in aceeasi valuta.

In vederea asigurarii comparabilitatii indicatorilor in expresie absoluta se aplica, in principal, procedeele: cursul de schimb, paritatea puterii de cumparare si indicele volumului fizic.

Cursul de schimb este pretul care trebuie platit pe piata

devizelor in valuta liber convertibila pentru obtinerea unei unitati valutare nationale. Daca, in cazul cursurilor fixe, cursul este determinat univoc, in cazul cursurilor flexibile, cursurile se pot modifica zilnic. In situatia practicarii cursurilor flexibile in vederea recalcularii, se opereaza cu cursul de schimb mediu. Recalcularea se realizeaza prin impartirea PIB exprimat in moneda nationala la cursul de schimb.

Acest procedeu este simplu si asigura comparabilitate rapida si cu eforturi minime. Utilizarea cursului de schimb este problematica din motive economice, deoarece acesta este determinat, in principal de oferta si cererea de devize liber convertibile. Faptul ca raportul dintre oferta si cerere depinde de relatiile comerciale dintre tarile respective, care se limiteaza la un numar restrans de bunuri, la stabilirea cursului de schimb nu se tine seama de toate bunurile si preturile care intra in componenta PIB. La aceasta se adauga si faptul ca asupra nivelului cursului de schimb influenteaza si speculatiile de piata care au loc la bursa devizelor.

Ca urmare, cursul de schimb nu poate fi considerat un indicator care este in masura sa exprime puterea de cumparare.

Chiar si in conditiile in care toate bunurile ar face obiectul comertului exterior, cursul de schimb ar putea exprima corect paritatea valutelor tarilor intre care se face compararea, numai daca ar fi vorba de cursuri ce exprima concordanta intre oferta si cererea pe termen lung.

Cursurile de schimb reprezinta, ca atare, o masura aproximativa pentru evidentierea deosebirilor in puterea de cumparare ale celor doua tari. Ca urmare, comparatiile efectuate pe baza cursului de schimb au o semnificatie economica mai redusa.

Paritatea puterii de cumparare exprima ce unitati monetare nationale sunt necesare pentru a cumpara intr-o alta tara un anumit volum de bunuri, volum pentru care in tara se cheltuieste un anumit cuantum de unitati monetare nationale.

Paritatile puterii de cumparare se pot calcula in functie de scopul urmarit. Astfel, daca se urmareste compararea indicatorilor globali (PIB, PIN) se calculeaza paritatii globale, iar daca compensarea se bazeaza pe indicatori cu o sfera mai restransa se impune sa se calculeze paritati specifice. Deosebirea dintre cele doua este data de nomenclatorul bunurilor si serviciilor cuprinse in esantion pe baza carora se calculeaza paritatea puterii de cumparare.

Bazele determinarii paritatii puterii de cumparare sunt preturile bunurilor si serviciilor cuprinse in esantion si vandute in tarile care se compara.

Deci paritatea puterii de cumparare exprima numarul de unitati monetare straine necesare pentru a obtine in strainatate aceeasi masa de bunuri care se obtine in tara cu o unitate monetara nationala.

Pentru comparatii intre tara A si tara B, poate fi folosita, in analogie cu indicele preturilor de tip Paasche (Ipp) si de tip Laspeyres (ILp) cantitatea de bunuri fiecarei tari ca pondere la constituirea indicelui de preturi.

Pentru eliminarea influentei ponderate, indicele preturilor se calculeaza ca medie a Ipp si Ilp folosind indicele mediu a lui Fisches, conform relatiei:

Deasemenea trebuie respectate cateva cerinte de baza:

comparatiile privind preturile au sens numai pentru produsele identice sau asemanatoare;

produsele si serviciile care compun esantionul, in functie de care se inregistreaza datele privind preturile in cele doua tari, trebuie sa fie reprezentative pentru indicatorul prin intermediul caruia se compara cele doua tari (PIB, consum final).

Indicii volumului fizic folositi in comparatiile internationale bilaterale exprima de cate ori a fost mai mare sau mai mic, din punct de vedere fizic, indicatorul comparat intr-o tara fata de alta tara.

Calcularea acestora presupune compatibilitatea d.p.d.v. al definitiilor si al notiunilor, a esantionului de produse si servicii in functie de care se calculeaza indicii.

Preturile, respectiv paritatea puterii de cumparare a tarii A fata de tara B se poate obtine, daca dispunem de indicele preturilor ca raport dintre indicele valorii si indicele volumului fizic.

Probleme mai dificile de natura metodologica, apar in cazul comparatiilor multilaterale, acestea fiind generate de faptul ca prin alegerea tarii considerata baza de comparatie, PIB si valuta acestei tari, se pune in dependenta cu PIB al tuturor celorlalte tari implicate in comparatie.

Aspecte metodologice privind comparatiile internationale intre tari care folosesc sisteme diferite de calcul macroeconomic

Daca se urmareste compararea rezultatelor activitatii economice intre tari care aplica sisteme diferite in calcule macroeconomice, atunci trebuie avut in vedere, pe langa exprimarea in aceeasi valuta a indicatorilor care se compara si faptul ca aceste calcule se fundamenteaza pe conceptii diferite. Este cazul SPM (Sistemul Productiei Materiale) aplicat in tarile cu planificare centralizata si SCN, aplicat in tarile cu economie de piata.

Deosebirile de fond intre indicatorii calculati in cele doua sisteme este generata de conceptia teoretica care fundamenteaza sfera de cuprindere a indicatorilor.

Indicatorii calculati in SCN sunt rezultatul evaluarii tuturor activitatilor desfasurate in economie, in timp ce in SPM, acestia sunt obtinuti prin evaluarea numai a rezultatelor obtinute in activitatile care se concretizeaza in bunuri si servicii materiale. Diferenta este data de marimea serviciilor nemateriale. Aceasta deosebire are implicatii asupra indicatorilor sintetici care masoara rezultatele activitatii economice (PIB, PNB, PIN, VN), consumul intermediar si consumul final.

Asigurarea comparabilitatii acestor indicatori, calculati in cele doua sisteme, presupune adaptarea conceptiei unui sistem, ceea ce impune sa se porneasca de la conceptele, definitiile si clasificarile specifice acestuia si recalcularea indicatorilor celuilalt sistem, respectiv stabilirea relatiilor de trecere.

La constituirea acestor relatii de trecere de la un sistem la altul trebuie pornit de la faptul ca in SCN calcularea indicatorilor sintetici de rezultate se bazeaza pe o conceptie mai larga decat in SPM. Activitatea economica, deci de productie, cuprinde toate activitatile care se caracterizeaza in bunuri si servicii (materiale si nemateriale) care se realizeaza ca marfuri, precum si bunurile si serviciile care nu se realizeaza prin intermediul pietei.

Aceasta deosebire de fond genereaza diferente privind sfera de cuprindere a indicatorului ce dimensioneaza consumul intermediar (CI).

In SCN, consumul intermediar cuprinde, pe langa cheltuielile cu bunurile si serviciile material consumate cu ocazia producerii altor bunuri si servicii. Deci SCN se deosebeste de SPM prin faptul ca include in plus:

consumul intermediar in activitatea care se concretizeaza in servicii nemateriale;

consumul de servicii nemateriale in bunurile care produc bunuri si servicii materiale.

Comparatii intre tari cu nivele diferite de dezvoltare

Compararea PIB intre tari in curs de dezvoltare si tari dezvoltate ridica probleme suplimentare.

Trasatura comuna a tuturor tarilor in curs de dezvoltare este existenta asa-numitului dualism, concretizat in existenta concomitenta a unui sector al productiei industriale alaturi de un important sector agricol, care este preponderent.

Interpretarea rezultatelor privind comparatiile in timp si spatiu

In concluzie trebuie sustinut ca, rezultatele comparatiilor nu trebuie considerate complete d.p.d.v. al semnificatiei de informare deoarece:

a)        facand abstractie de neajunsurile legate de inregistrarea datelor nationale, recalcularea intr-o singura valuta este o sursa de inexactitate a carei dimensiune nu poate fi apreciata cu exactitate;

b)       comparatiile internationale nu se efectueaza in mod regulat si de aceea rezultatele compararii pot fi influentate de fazele ciclului conjunctural, daca tarile implicate in comparare nu se afla in aceeasi faza;

c)        rezultatele sectorului public pot influenta rezultatele compararii daca ponderea acestuia in PIB difera semnificativ intre tarile care se compara. Deoarece deosebirile de calitate, ca de altfel si volumul acestor servicii pot fi determinate numai cu un grad relativ de exactitate, rezultatele comparatiilor in acest domeniu trebuie apreciate cu rezerve;

d)       valoarea PIB pe locuitor este tratata si privita frecvent nu numai ca o masura a activitatii economice desfasurata intr-o tara intr-o perioada data, ci si ca o masura a bunastarii populatiei din acea tara.

Bibliografie:

V. Nicolae (coord.)  - Previziune macroeconomica Fundatia Universitara Romana de Stiinte Gheorghe Cristea 1996

C. Anghelache - Masurarea si compararea dezvoltarii economice

Editura Economica 1999

M. Bacescu, A. Bacescu  - Macroeconomie

Editura All 1993