Organizarea si functionarea societatilor comerciale
1. Infrastructura societatii comerciale pe actiuni, organizarea si functionarea sa, se coaguleaza in jurul principiului separatiei de competente intre elementele structurii sale functionale. Adunarea generala a actionarilor (colectivitatea organizata a actionarilor), administratorii (care, in caz de pluralitate, se reunesc intr-un consiliu) si cenzorii sau auditori interni sunt elementele esentiuale ale acestei structuri. Separatia de atributii intre AGA, CA si cenzori reprezinta si limita competentelor fiecaruia, depasirea acestei limite putind duce la nulitatea sau inopozabilitatea actului astfel incheiat ori la raspunderea persoanei vinovate. In societatile pe actiuni, in anumite conditii speciale, exercitiul anumitor atributii ale adunarii generale poate fi, totusi, delegat la administratori.
Din aceasta perspectiva, societatea comerciala pe actiuni cu un numar mare
de actionari poate fi comparata cu societatea umana organizata in stat. Din
analiza Fig. 1 de mai jos se poate desprinde concluzia ca societatea comerciala
pe actiuni este similara ca organizare societatii statale bazata pe principii
democratice. O astfel de similitudine poate parea frapanta, dar ceea ce le este
comun celor doua tipuri de colectivitate este ideea de separatie a puterilor. Puterile in stat (parlament, guvern,
justitie) sunt separate, controlindu-se reciproc. La fel, competentele intr-o
societate comerciala, adunarea generala, consiliul de administratie,
managementul si auditorii interni sau cenzorii, sunt separate si se
echilibreaza sub influenta interesului social. Dar similitudinea este, in
acelasi timp, tulburatoare daca
observam ca tezele guvernarii corporatiste insista asupra caracterului
contractual, de acord de vointa, al societatii in sine si al raporturilor
juridice dintre societate si manager. Semnatarii contractului de societate (in cazul societatii comerciale) sau ai contractului social (in cazul societatii
organizate in stat) sunt, dupa caz, actionarii, care se vor manifesta ca atare
in adunarea generala, respectiv, cetatenii (electoratul), care se vor manifesta
ca atare la alegeri. Scopul celor doua tipuri de societati este de acelasi
tip : asocierea la risc in vederea obtinerii profitului, in cazul actionarilor
(lucru pe care nu-l pot obtine prin eforturi proprii, fiind peste puterea lor
individuala) si asocierea pentru efectuarea si gestionarea unor cheltuieli
publice, in vederea obtinerii ordinii si sigurantei, in cazul cetatenilor (lucruri
pe care nu le pot obtine in mod individual, fiind peste puterea lor[1]).
Separatia puterilor si contractul social sunt doua dintre vechile principii ale
democratiei, iar paralela de mai sus nu este altceva decit o invitatie la
democratizarea societatii comerciale pe actiuni, caci puterea financiara,
sociala si chiar politica a marilor corporatii, care depaseste cu mult
granitele unui stat sau chiar ale unui continent, poate provoca derapaje
antidemocratice sau chiar despotismul managerilor acestor corporatii, tot mai
limitati ca numar si tot mai greu de inlocuit din functie. Sunt cazuri de
corporatii care, prin forta economica, prin uriasele rezerve si resurse
naturale energetice si de alta natura de care dispun, prin influenta economica
si sociala pe care o exercita, fac sa depinda de ele nu numai tari, ci
continente intregi. Libertatea circulatiei capitalurilor permite expansiunea
pan-europeana a corporatiilor iar globalizarea - o expansiune dincolo de
limitele unui continent. Concentrarea acestei puteri in putine miini nu este
tocmai ceea ce se asteapta de la aceste corporatii. Din perspectiva
principiilor guvernarii corporatiste, care, asa cum se va vedea mai jos, face
chiar si din stakeholder-i un fel de
actionari indirecti ai societatii, aceasta concentrare a puterii trebuie
combatuta. Partea rea a expansionismului corporatist isi poate gasi un
tratament eficient, chiar si in Romania, prin « implementarea »
guvernarii corporatiste.
FIG. 1 Paralela intre organizarea statala si organizarea societatii comerciale (sistemul unitar).
Actionarii nu au nici un drept asupra patrimoniului societatii, chiar daca, in anumite limite, ei pot fi calificati drept proprietari indirecti ai societatii. Actionarii au doar drepturile si obligatiile aferente actiunilor pe care le detin. Desi se pot informa asupra activitatii societatii, ei nu au dreptul sa se amestece in afacerile societatii. Aceasta interdictie, aplicabila deopotriva si asociatilor in societatile de persoane, poate duce chiar la excluderea asociatului in cauza.
Adunarea generala a actionarilor (AGA) este principalul organ deliberativ al societatii, in care se formeaza, in principiu, strategia si liniile directoare ale vointei societatii si se exercita un control primordial al activitatii managerilor societatii. In AGA, actionarii isi exercita sau, dupa caz, isi asuma, drepturile si obligatiile aferente calitatii lor de actionari in mod colectiv. Dar, pe tot parcursul existentei societatii, actionarii isi pastreaza drepturile cu caracter individual aferente actiunilor pe care le detin. Uneori, aceste drepturi si obligatii presupun sau induc si un anumit concurs ori chiar conflict intre actionari sau intre grupurile de actionari cu interese divergente. Acutizarea acestor conflicte poate duce la dizolvarea societatii pentru neintelegeri grave intre actionari sau pentru pierderea spiritului de affectio societatis.
Managerii sau administratorii gestioneaza afacerile societatii. Ei asigura functionarea societatii si executa deciziile AGA sau, dupa caz, ale consiliului de administratie (CA), fiind sefii intreprinderii societatii, adica cei care conduc afacerile societatii. Ei sunt si purtatorii vointei societatii, caci managerii societatii si, in special, reprezentantii legali ai acesteia, sunt indrituiti la orice act juridic sau operatiune necesara aducerii la indeplinire a obiectului de activitate al societatii, in afara de restrictiile aratate in lege sau in actul constitutiv. Reprezentantii legali sunt, de altfel, "organele" societatii, in sensul art.34 din Decr. nr.31/1954, prin care societatea, ca persoana juridica, isi exercita drepturile si isi asuma obligatii.
Cenzorii/auditorii interni verifica respectarea legii, a statutului si a deciziilor AGA, putind exercita, in interesul colectiv al actionarilor, un control al gestiunii afacerilor societatii, precum si unele proceduri de alerta fata de situatiile de criza in care s-ar putea afla societatea. In practica, cenzorii sau auditorii interni verifica si legalitatea constituirii adunarii generale ori, in anumite cazuri, informeaza actionarii asupra unor chestiuni de interes pentru acestia.
In orice caz, fiind o persoana juridica, dotata de la lege cu subiectivitate proprie, societatea isi exprima in cimpul relatiilor juridice o vointa proprie, vointa care se formeaza si se afirma in conformitate cu strategia si liniile directoare ale afacerilor societatii decise, in principiu, in adunarile generale, dar care este exercitata de organele societatii. Practic, vointa manifesta a organelor societatii este vointa societatii, caci societatea nefiind decit o realitate juridica, si nu una organica, ea nu se poate manifesta in cimpul relatiilor juridice decit prin organele sale. De aceea, este impropriu a se solicita organelor societatii, la momentul incheierii unor acte juridice, un mandat in forma scrisa sau autentica ori o hotarire AGA care sa imputerniceasca organul societatii in mod punctual pentru incheierea actului respectiv. Si tot de aceea este impropriu a se spune ca hotarirea adunarii generale a actionarilor/asociatilor este un act juridica al societatii, cind, de fapt, ea este un act juridic al actionarilor/asociatilor.
FIG. 2 Schema organizarii societatii comerciale si a formarii vointei sociale. Cu A sunt notati administratorii.
Subsectiunea 1
Adunarile generale
§1. Generalitati
Adunarea generala este colectivitatea organizata a asociatilor, in cadrul careia asociatii isi manifesta prin vot drepturile cu caracter colectiv aferente partilor sociale sau actiunilor.
Natura juridica a hotaririi adunarii generale a asociatilor este controversata. Solutia radicala, conform careia nu ne aflam in fata unui act juridic, ca manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, ci a unei institutii aparte, nesupuse regulilor referitoare la valabilitate si nulitate si solutia conform careia ne aflam in prezenta unui contract complex, de majoritate, supus nu numai regulilor nulitatii, ci si celor ale rezolutiunii, sunt extremele acestei controverse . Avind in vedere modificarile intervenite in Legea societatilor comerciale prin aparitia Legii nr.161/2003, se poate afirma ca hotarirea adunarii generale este un act juridic, supus actiunii in nulitate, inclusiv din partea unui tert care justifica un interes.
Mecanismul acestui act juridic poate fi explicat prin ideea reunirii intr-un sumum, cu individualitate proprie, distinct de partile componente, a unor acte juridice unilaterale de vointa. In adunarile generale asociatii isi exprima vointa prin vot. Votul este o manifestare unilaterala de vointa care, unit cu celelalte voturi, se constituie intr-un act juridic de natura speciala, complexa, respectiv, hotarirea adunarii generale a actionarilor/asociatilor. Este vorba de o pluralitate de acte juridice unilaterale care capata natura unui contract (conventie). De altfel, consimtamintul care sta la baza unui contract reprezinta o reunire de manifestari unilaterale de vointa, concordante. Diferenta intre cele doua tipuri de acte juridice nu este decit cantitativa, si nu calitativa, intrucit, in cazul unui contract ordinar, suntem in prezenta a doua sau mai multe vointe concordante, contemporane sau nu, intre persoane prezente sau intre persoane departate, in timp ce, in cazul hotaririi AGA, suntem in prezenta a mai multor vointe concordante, care se impun fata de o minoritate de vointe ne-concordante cu majoritatea. De altfel, exista hotariri ale AGA care sunt indubitabil acte juridice de natura contractuala. Este vorba de hotaririle AGA de modificare a actului constitutiv (care este un contract de societate, cu exceptiile analizate). Intr-adevar, un contract poate fi modificat prin acordul partilor sau pentru cauze prevazute de lege (art. 969 alin.2 C.civ., mutuus disensus), in acelasi forme prevazute de lege pentru inchierea sa. Asadar, hotarirea AGA este un contract intre actionari/asociati si nu un act juridic al societatii.
Foarte recent, un autor[3] a considerat ca hotarirea AGA nu poate fi calificata drept contract intre actionari, caci societatea, in acest caz, ar fi un tert fata de propria hotarire, ceea ce, in opinia autorului, ar fi lipsit de sens. Autorul conchide, de aceea, ca hotarirea AGA este un act juridic sui generis care nu se incadreaza in clasificarile traditionale ale actelor juridice. Solutia clasificarii in categoria actelor juridice neclasificabile este, intr-adevar, seducatoare, dar si comoda. Nu trebuie uitat, totusi, ca actul juridic de care vorbim este o hotarire a adunarii generale a actionarilor, si nu a societatii, iar in actiunea in anulare/nulitate societatea este pirita nu pentru ca hotarirea AGA ar fi un act al sau, ci pentru ca solutia data in litigiu trebuie sa ii fie opozabila societatii, asa cum ii este opozabila si hotarirea AGA, in sine. In actele juridice in care societatea este parte, vointa societatii nu se exprima de catre actionari, (nici individual, nici ca o colectivate organizata), ci de catre organele societatii. Desigur ca afirmatia nu este valabila in cazul societatii unipersonale, intrucit, pentru ca exista dispozitii exprese in lege in acest sens, decizia asociatului unic inlocuieste hotarirea adunarii generale proprie societatilor cu minim doi asociati si, in plus, asociatul unic reuneste in persoana sa si calitatea de administrator unic al societatii (a se vedea, in acest sens, art. 1961 alin.1 LSC).
Publicitatea hotaririlor AGA este necesara fie pentru opozabilitatea sa fata de terti, fie pentru valabilitatea sa.
Intr-adevar, societatea nu este numai un contract, ci si o persoana juridica, supusa inmatricularii sau inregistrarii in registrul comertului. Lipsa formalitatilor de publicitate poate face ca hotarirea AGA de modificare a actului constitutiv sa nu aiba efecte fata de asociatii care nu au participat la vot, administratori, societate insasi etc. Hotaririle de modificare a actelor constitutive, cita vreme nu sunt publicate si inregistrate in registrul comertului, sunt lipsite de efecte, caci pentru a putea avea efecte este necesara intrunirea tuturor conditiilor de fond si de forma cerute de lege pentru insasi inchierea actului constitutiv (care este un contract de societate, cu exceptiile analizate). Hotaririle AGA pentru care legea pretinde formalitati de publicitate ad validitatem sunt acte juridice afectate de conditia suspensiva a efectuarii formalitatilor. Pedente conditione, actul juridic (hotarirea AGA) exista, dar nu genereaza nici drepturi, nici obligatii. Cita vreme nu s-a efectuat publicitatea prevazuta de art. 204 LSC, de exemplu, o obligatie de a efectua varsamintul (plata) unui nou aport nu exista in sarcina asociatului/actionarului, intrucit obligatia nu s-a nascut inca. Eveniente conditione, hotarirea AGA genereaza drepturi si obligatii relative la asociati, administratori, societatea insasi etc. Daca publicitatea nu a fost efectuata intr-un termen rezonabil, hotarirea AGA devine caduca, intrucit conditia nu se mai poate indeplini.
In societatile pe actiuni, pentru hotaririle AGA obisnuite, valabilitatea acestora in relatiile intre actionari, pe de o parte, si intre actionari si societate, pe de alta parte, nu este conditionata de vreo formalitate de publicitate. Hotaririle AGA care nu presupun modificari ale actelor constitutive se impun administratorilor societatii si trebuie executate de indata (art. 73 alin.1 lit.d) LSC). Art. 132 alin. (1) LSC instituie principiul obligativitatii hotararii AGA pentru actionari, de indata ce aceste hotariri au fost adoptate in conditiile legii si ale statutului. Hotaririle AGA se iau cu majoritatea voturilor si nu prin consens, ceea ce inseamna o derogare esentiala de regimul juridic al formarii si modificarii conventiilor (art. 969 C.civ.), dar aceste hotariri se impun si actionarilor dizidenti, daca ele sunt luate in conditiile legii si ale actului constitutiv. Regula majoritatii este, de altfel, un principiu de baza al democratiei.
Din art. 5 din Legea nr.26/1990 privind registrul comertului se desprinde concluzia ca hotaririle AGA, indiferent forma societatii, pot deveni opozabile fata de terti din momentul in care au fost mentionate in registrul comertului. Asadar, hotararea AGA creeaza pentru terti o situatie juridica pe care acestia nu o pot ignora. Cu toate acestea, hotarirea AGA, ca simpla situatie juridica creata de asociati prin votul lor colectiv nu ii poate obliga pe terti, intrucit, ca act juridic, ea este supusa dispozitiilor art. 973 C.Civ., care instituie principiul relativitatii efectelor actului juridic. Un exemplu practic: AGA decide conversia in actiuni a creantelor bugetare, fara acordul creditorului. O astfel de hotarire AGA este lipsita de efecte fata de tert, care poate, in extremis, sa ceara chiar constatarea nulitatii absolute a acesteia, daca l-a afectat in vreun fel intr-un interes al sau proteguit de lege.
Reglementarile referitoare la AGA in societatile pe actiuni reprezinta modelul pe care se grefeaza si celelalte reglementari referitoare la adunarile generale in celelalte tipuri de societate. De altfel, in multe situatii, norme speciale din materia societatii cu raspundere limitata trimit efectiv la reglementarea AGA in societatile pe actiuni (ex. : reglementarea actiunii in anulare). Dar societatile cu raspundere limitata si societatile in nume colectiv sunt societati cu caracter intuitu personae, ceea ce influenteaza in mod esential chestiunile relative la convocare, procedura, organizare, cvorum si majoritate, valabilitate si opozabilitate etc. Pe de alta parte, daca in societatea pe actiuni sunt institutionalizate mai multe tipuri de adunari generale (ordinare, extraodinare, speciale) iar in societatea cu raspundere limitata este institutionalizata numai adunarea asociatilor, in general, fara vreo specificare in functie de atributii, in societatile de persoane adunarea generala nu este institutionalizata (legea nu are in vedere, in acest caz, colectivitatea asociatilor, ci asociatii priviti individual). Nimic nu se opune insa ca asociatii, indiferent de forma societatii, sa institutionalizeze unul sau mai multe tipuri de adunari generale prin actul constitutiv. Desigur ca, in cazul societatii unipersonale, nu se poate vorbi de o adunare generala, intrucit atributiile acesteia sunt exercitate de catre asociatul unic, prin decizii care au natura juridica a actului unilateral generator de drepturi si obligatii.
§2. Cvorum si majoritate
In societatile pe actiuni, adunarile generale sunt ordinare si extraodinare si se tin, de regula, la sediul societatii, daca actul constitutiv nu dispune altfel.
Adunarea generala ordinara se intruneste cel putin odata pe an, daca prin actul constitutiv nu se stabileste o frecventa mai ridicata a acestora. Adunarea generala este ordinara (obisnuita) intrucit se intruneste cu o ritmicitate cunoscuta, prestabilita de lege sau de actul constitutiv, si nu pentru ca are competentele prevazute in lege ca fiind, de obicei, ale adunarii generale ordinare.
Adunarea generala extraordinara se intruneste ori de cite ori este necesar, in special pentru modificari ale actelor constitutive ale societatii sau pentru a se lua acele decizii pentru care, conform actului constitutiv, este necesara interventia adunarii generale extraordinare. Adunarea generala este extraordinara pentru ca este neobisnuita, adica intervine in situatii de exceptie, cum sunt modificarile actelor constitutive (schimbarea formei juridice a societatii, schimbarea obiectului de activitate a acestuia, majorarea capitalului social, infiintarea sau desfiintarea unor sedii secundare fara personalitate juridica, fuziunea si divizarea, dizolvarea anticipate, conversia actiunilor dintr-o categorie in cealalta si conversia obligatiunilor in actiuni etc.). O adunare generala convocata, in cursul anului fiscal, pentru a decide intr-o materie care este, de obicei, de atributul adunarii generale ordinare, este o adunare generala extra-odinara.
Adunarea generala ordinara este obligata sa dezbata, sa aprobe sau sa modifice situatiile financiare ale societatii, pe baza rapoartelor administratorilor, ale cenzorilor sau ale auditorilor financiari si sa fixeze dividendul, daca societatea a avut profit in anul fiscal anterior si asociatii/actionarii nu decide reinvestirea profitului. Este de atributia adunarii generale ordinare :
-sa-i aleaga (si implicit, sa-i revoce sau sa-i actioneze in raspundere) pe administratori si cenzori, sa le fixeze remuneratia si sa se pronunte asupra gestiunii lor ;
-sa stabileasca bugetul de venituri si cheltuieli si programul de activitate pentru exercitiul financiar viitor ;
-sa hotarasca constituirea de garantii reale, inchirierea sau desfiintarea uneia sau mai multor unitati ale societatii.
Adunarea generala ordinara poate dezbate si decide si asupra altor chestiuni incluse in ordinea de zi a convocatorului, cu exceptia problemelor care sunt date, prin lege sau actul constitutiv, in competenta exclusive a adunarii generale extraordinare.
Deciziile se iau, in adunarile generale ordinare, in prezenta actionarilor ce reprezinta minim 25% din numarul total de drepturi de vot, cu votul majoritatii voturilor exprimate (la prima convocare) sau fara conditii de cvorum, cu majoritatea voturilor exprimate (la a doua convocare). In actul constitutiv se pot prevedea, totusi, conditii de cvorum si majoritate mai ridicate, dar numai pentru prima convocare. Pentru cea de-a doua convocare, legea interzice stabilirea unor conditii de cvorum si majoritate mai stricte decit cele stabilite de lege. Prin urmare, indiferent de dispozitiile actului constitutiv, in adunarea generala ordinara, la a doua convocare, se pot lua decizii cu majoritatea voturilor exprimate, oricit de redusa ar fi prezenta sau reprezentarea actionarilor la sedinta adunarii generale. Legea dezavueaza, in acest fel, lipsa actionarilor din viata sociala, adica sanctioneaza in acest mod specific lipsa de affectio societatis. Daca actionarii se dezintereseaza de societate, atunci este just ca societatea sa nu fie blocata de acest dezinteres, ci sa continue sa functioneze in interesul celor care particpa la viata societatii, exercitindu-si drepturile fundamentale de asociati. Daca aceasta este ratiunea legii, este, totusi, greu de explicat de ce legea a pastrat posibilitatea ca, pentru prima convocare, exclusiv, actul constitutiv sa stabileasca limite mai ridicate ale cvorumului si majoritatii.
Notiunea de voturi exprimate este contoversata . Este posibila intepretarea conform careia legea se refera la situatia in care voturile se "exprima" prin corespondenta sau prin procura, voturi care se adauga celor "exprimate" de actionarii prezenti, desi conditia de cvorum pretinde prezenta unei patrimi din totalul numarului de drepturi de vot. In plus, in practica, voturile actionarilor nu sunt numai voturi pro- sau voturi contra, ci si voturi neutre (abtinere). Este votul neutru un vot "exprimat"? Daca raspunsul ar fi afirmativ, inseamna ca o abtinere s-ar transforma in vot "pentru", rezultatul votului fiind denaturat. In realitate, este vorba de majoritatea voturilor "pentru", adica a celor exprimate in favoarea propunerii aflata pe ordinea de zi a sedintei.
Adunarea generala extraodinara se intruneste pentru a lua decizii de modificare a actelor constitutive precum si in alte domenii in care este necesara, prin lege sau dispozitie speciala in actul constitutiv, o decizie a adunarii generale extraordinare (ex. : emisiunea de obligatiuni, aprobarea prealabila unor acte juridice de valoare mare cu privire la activele societatii). O adunare generala convocata in sedinta extraordinara poate decide si in probleme ce sunt date, in general, in competentele adunarii ordinare (ex. : constituirea de garantii reale, inchirierea unei unitati a societatii), intrucit cine poate mai mult poate si mai putin.
Deciziile se iau, in adunarea generala extraodinara, in prezenta actionarilor ce detin cel putin 25% din totalul drepturilor de vot, iar la convocarile urmatoare, in prezenta actionarilor ce detin minim 20% din totalul drepturilor de vot. Hotaririle se iau cu majoritatea voturilor detinute de actionarii prezenti sau reprezentati. Daca in adunare se discuta modificarea actelor constitutive, decizia se ia cu votul a cel putin 2/3 din drepturile de vot detinute de actionarii prezenti sau reprezentati. A se observa ca legea nu mai vorbeste de voturile exprimate, ci de voturile detinute de cei prezenti sau reprezentati . Asadar, majoritatea nu se mai raporteaza la voturile exprimate si nici nu are in vedere totalitatea drepturilor de vot, ci doar voturile detinute de actionarii prezenti sau reprezentati. Cum cvorumul se raporteaza si el la actionarii prezenti, s-ar putea interpreta ca voturile prin corespondenta sunt excluse, ceea ce ar introduce o diferenta nu foarte justificata fata de modul de formare a majoritatii in adunarea generala ordinara. In orice caz, spre deosebire de adunarea generala ordinara, in cazul careia, pentru a doua convocare nu se pot stabili limite mai ridicate ale cvorumului si majoritatii, in cazul adunarii generale extraordinare se pot decide, prin actul constitutiv, conditii de cvorum si majoritate mai ridicate. In practica, astfel de conditii stricte se stabilesc in societatile pe actiuni in care exista un actionar majoritar si unul sau mai multi actionari semnificativi. Restrictiile referitoare la vot, unite cu clauzele de inalienabilitate a actiunilor, clauzele de preemptiune sau clauzele de agrement, transforma societatea pe actiuni dintr-o societate de capitaluri intr-o societate un caracter intuitu personae. In societatile listate la bursa, care sunt societati deschise, astfel de clauze sunt practic inadmisibile, intrucit ar aduce atingere principiului protectiei actionarilor minoritari.
Actionarii titulari ai actiunilor preferentiale cu dividend prioritar fara drept de vot nu pot participa la adunarile generale propriu-zise ale actionarilor, dar pot sa-si organizeze adunari speciale care sa decida in legatura cu politica societatii fata de drepturile lor preferentiale (art.96 LSC). Spre exemplu, daca adunarea generala propriu-zisa decide modificarea acestor drepturi, este necesara aprobarea adunarii speciale (art.116 alin.1, LSC).
Exercitiul unora dintre atributiile adunarii generale (cum ar fi : mutarea sediului, schimbarea obiectului de activitate, majorarea capitalului social) poate fi delegat consiliului de administratie sau administratorului unic, prin actul constitutiv sau prin hotarire a adunarii generale a actionarilor. Daca aceasta delegare s-a decis prin actul constitutiv (inca de la constituire sau ca urmare a modificarii acestuia), nu este necesara o hotarire a adunarii generale extraordinare pentru fiecare delegare de atributii (altfel, ideea care a stat la baza introducerii acestei institutii, celeritatea, ar ramine fara sens), dar delegarea nu poate fi perpetua. Actul constitutiv sau hotariri ale AG pot stabili un asa-numit "capital social autorizat", care reprezinta un plafon maxim valoric al capitalului social care poate fi majorat prin decizie a CA, inclusiv cu cooptarea unor alti actionari, fara a fi nevoie de o hotarire AGA in acest sens. Majorarile de capital social pot fi facute, in acest caz, fie dintr-o data, fie treptat, in functie de un program convenit.
Unele acte juridice de valoare mare nu pot fi valabil incheiate de administratori daca nu exista o hotarire AGA prealabila de aprobare, asa cum rezulta din art. 143 LSC. La fel, unele afaceri ale fondatorilor sau ale administratorilor cu societatea nu pot fi valabil incheiate sau perfectate fara o prealabila hotarirea favorabila a AGA.
§3. Convocarea si organizarea adunarii generale a actionarilor
Titularii dreptului de a convoca adunarea generala a actionarilor sunt:
(i) administratorii societatii, care au dreptul de a convoca direct adunarea generala; in anumite situatii, ei sunt chiar tinuti sa convoace AGA, nerespectarea obligatiei de convocare antamand raspunderea penala a acestora; convocarea adunarii generale este o decizie colectiva a CA/directoratului; un administrator, fie el si presedinte sau director general, nu poate convoca prin decizie individuala AGA; desigur ca, in cazul in care societatea are un singur administrator, atunci acesta are dreptul de a convoca AGA;
(ii) cenzorii care, in conditiile art. 164¹ alin. (2) si art. 164¹ alin. (3) LSC, sunt fie indrituiti, fie obligati sa ceara convocarea AGA; este vorba de reclamatii intemeiate sau preocupante ale actionarilor in contra actelor si operatiunilor de gestiune ale managerilor, reclamatii care declanseaza obligatia sau optiunea cenzorilor de a convoca AGA pentru a pune in discutia actionarilor, in colectiv, actele sau operatiunile reclamate;
(iii) actionarii care, daca detin cel putin 5% din actiuni, pot cere administratorilor sa convoace AGA, acestia fiind obligati sa procedeze la convocare;
(iv) tribunalul care, in cazul societatii pe actiuni, poate convoca AGA, poate stabili locul, data si ordinea de zi a acesteia si poate stabili persoana celui care va prezida adunarea, daca CA/Directoratul nu isi indeplineste obligatia de a convoca AG la cererea a 5% din actionarii cu drept de vot.
Nu este necesara convocarea in conditiile in care, conform art. 121 LSC, toti actionarii sunt prezenti si nici unul dintre ei nu se opune la tinerea unei AGA. O astfel de adunare poate sa ia orice hotarare de competenta adunarii generale extraordinare, intrucit toti actionarii sunt prezenti.
Pentru a fi valabila si pentru a nu provoca nulitatea absoluta a hotaririi adunarii generale, convocarea este supusa unor formalitati de publicitate.
Formalitatile convocarii sunt reglementate de art. 117 LSC si sunt sanctionate cu nulitatea absoluta a convocarii si, prin ricoseu, a hotarii AGA. Regulile referitoare la convocare sunt stricte, in practica incalcarea lor fiind foarte sever santionata. Astfel, se vor observa urmatoarele seturi de reguli minimale referitoare la convocare :
-in ce priveste suportul convocarii (in ziar si/sau in M.Of.; prin scrisoare recomandata, simpla sau prin afisare; prin mijloace de comunicare la distanta, inclusiv posta electronica);
-in ce priveste termenul si continutul convocarii, ordinea de zi propusa a fi discutata in AGA fiind esentiala;
-in ce priveste persoanele care pot participa la AGA, conditiile participarii, voturile prin corespondenta, voturile prin mandate; in societatile listate chiar si continutul mandatului este strict delimitat prin anumite acte normative emise de CNVM;
-in ce priveste perioada minima intre data convocarii si data tinerii AGA (30 de zile),
-in ce priveste data si locul tinerii AGA, la prima si la a doua convocare.
In societatile cotate, convocarea AGA trebuie anuntata CNVM si Bursei (BVB). AGA este un eveniment important care trebuie raportat CNVM pentru ca investitorii in valorile mobiliare emise de societate sa fie in cunostinta de cauza. Raportarile si formalitatile insotitoare sunt detaliat reglementare in legislatia pietei de capital, fiind subordonate principiului protectiei actionarului minoritar.
Locatia adunarii este fixata, de obicei, la sediul societatii. In cazul in care actul constitutiv permite in mod expres, locul tinerii adunarii generale poate fi stabilit intr-o locatie diferita de sediul social.
Termenul de intrunire nu poate fi mai mic de 30 de zile de la data publicarii convocarii (art. 117 LSC). Trebuie precizat ca nerespectarea termenului prevazut in art. 117 alin. (2) LSC va duce la imposibilitatea intrunirii legale a adunarii generale. In acest caz, va trebui initiata din nou procedura de convocare, asa cum este aceasta reglementata in art. 117 LSC.
Convocarea trebuie sa aiba in cuprinsul sau ordinea de zi, adica problemele ce urmeaza a face obiectul dezbaterilor. Daca se propun modificari ale actului constitutiv, convocarea trebuie sa cuprinda textul integral al propunerilor de modificare. Pentru ca actionarii sa poata vota in cunostinta de cauza, prin grija administratorilor, in convocare se va insera informatia conform careia actele, proiectele de acte, rapoartele si informatiile necesare formarii vointei individuale a actionarilor sunt la dispozitia actionarilor si pot fi consultate la sediul societatii, precizindu-se si perioada de timp in care este permisa aceasta consultare. In vederea consultarii, actionarii se vor identifica in acelasi mod in care acesteia se identifica pentru participarii la vot, adica in functie de detinerea de actiuni la data de referinta.
Ordinea de zi (agenda AGA) trebuie sa prevada precis si explicit toate problemele ce urmeaza a fi supuse deliberarii actionarilor in AGA. Formulari confuze de genul "diverse", nu sunt admise. Nu se pot lua decizii decit asupra problemelor ce figureaza pe ordinea de zi. In cazul in care adunarea a fost convocata la cererea actionarilor minoritari, daca administratorii schimba ordinea de zi sau o modifica in asemenea maniera incit ea nu mai corespunde scopurilor convocarii, tribunalul poate, inclusiv pe cale de ordonanta presedintiala, sa restabileasca ordinea de zi. Ordinea de zi poate fi completata, la cerea administratorilor sau actionarilor care detin cel putin 5% din actiuni, dar in aceleasi forme cu cele cerute pentru convocare (a se vedea art. 117¹ LSC). Propunerea pentru modificarea ordinii de zi se face cu minim 15 zile inainte de data adunarii. In practica, se admite frecvent ca, daca toti cei prezenti la adunare sunt de acord, se poate completa ad-hoc ordinea de zi. Practica este la limita legalitatii si este riscanta, nefiind recomandata. Un argument legal ar putea fi art. 129 alin. (7) LSC care are in vedere ipoteza in care toti actionarii au fost prezenti sau reprezentati si nu s-au opus la modificare dar, dupa cite se pot observa, conditiile sunt foarte stricte (toti actionarii sunt prezenti sau reprezentati; textul nu face altceva decit sa repete dispozitiile art. 121 LSC care permit tinerea unei AGA, cu orice ordine de zi, in conditiile prezentei tuturor actionarilor, cu renuntarea la formalitatile de convocare), ele neputind fi extinse prin analogie la situatia in care toti actionarii prezenti ar fi de acord cu completarea ordinii de zi.
§4. Identificarea actionarilor cu drept de vot
Dreptul de vot si, implicit, dreptul de a participa AGA, sunt indisolubil legate de faptul detinerii de actiuni. Acest fapt (detinerea de actiuni) trebuie sa fie probat si trebuie sa existe la un anumit moment in timp in asa fel incit actionarul sa poata fi precis identificat. Identificarea actionarilor, chiar si in cazul actiunilor nominative, nu este o chestiune simpla, avind in vedere, mai ales in societatile cotate, libera circulatie juridica actiunilor, dar este esentiala daca observam ca societatea pe actiuni este o societate de capitaluri, in care persoana actionarului are o mai putina importanta decit investitia sa in actiunile emise de societate. Numarul actionarilor poate fi foarte mare si vointa societatii, care se formeaza in AGA, ar putea fi grav denaturata sau falsificata in cazul in care nu se va fi stabilit cu precizie identitatea actionarilor.
In societatile in care s-au emis actiuni nominative, dar nelistate, calitatea de actionar se dovedeste prin certificatul de actionar emis fie de societate, fie de societatea de registru care tine registrul actiunilor si actionarilor societatii. In societatile listate, in care actiunile emise sunt in mod obligatoriu dematerializate (adica nu au forma materiala, ci sunt doar evidentiate intr-un cont electronic), dovada calitatii de actionar se efectueaza cu extrasul de cont emis de Depozitarul central (societatea care tine in format electronic registrul actiunilor emise de societatea listata la bursa). In fine, daca exista actiuni la purtator, dovada calitatii de actionar nu se poate face decit prin prezentarea si depunerea actiunilor la societate, caci insasi actionarul ce detine actiuni la purtator se identifica prin faptul posesiei actiunilor.
Pentru identificarea actionarului cu drept de vot nu este suficienta proba calitatii de actionar in modalitatile aratate, ci este necesar ca aceasta proba sa se raporteze la un anumit reper temporal, stabilit prin convocator inainte de adunarea generala. Un astfel de reper temporal este stabilit in art. 123. alin. (2) LSC, sub denumirea de data de referinta.
Data de referinta este o data anterioara datei tinerii adunarii generale si, de obicei, anterioara datei emiterii convocarii AGA, dar care nu poate depasi 60 de zile anterioare datei tinerii AGA . Data de referinta se stabileste, in aceste limite, de catre CA/directorat, care a emis convocarea pentru AGA. Asadar, daca o AGA este convocata pentru data de 1.12.2008, atunci data de referinta este cel mult 1.10.2008. Daca la data de 1.10.2008 "X" detinea actiuni la societatea in cauza, el va dreptul sa participe la AGA, chiar daca, intre timp, si-a instrainat actiunile. Daca, insa, "X" a dobindit actiuni dupa data de 1.10.2008, atunci el nu va avea dreptul sa participe in nume propiu la AGA (desigur ca, in practica, el va putea sa participe la AGA ca mandatar al celui care i-a vindut actiunile, daca nu cumva s-au inteles altfel prin contractul lor de cesiune). Chestiunea titularitatii si circulatiei dreptului la dividende intre cedentul si cesionarul actiunilor in functie de data cesiunii raportata la data de referinta este controversata . Daca partile in contractul de cesiune nu s-au inteles altfel, dreptul la dividend apartine actionarului care era inscris in registrul actionarilor la data de referinta. Asadar, daca "X" a dobindit actiunile inainte de data de referinta, el va avea dreptul la dividend; daca dobindirea actiunilor se situeaza dupa data de referinta, dreptul la dividend apartine cedentului, si nu lui "X".
In societatile pe actiuni ne-listate, data de referinta serveste nu numai la identificarea actionarului care are drept de vot in adunarea generala, ci si la identificarea actionarilor care au drept de a incasa dividendele distribuite in urma hotaririi AGA. Astfel, conform art. 123 alin.3 LSC, actionarii indreptatiti la dividend precum si la exercitarea altor drepturi aferente actiunilor sunt cei inscrisi in registrele societatii la data de referinta.
Contrar dispozitiilor Legii societatilor comerciale si, de altfel, cu o logica ce scapa unei analize mai mult sau mai putin superficiala, legislatia pietei de capital stabileste o data de inregistrare, dupa care sunt identificati actionarii societatilor listate care au drept la dividend sau asupra carora se rasfring deciziile adunarii generale.
Conform art. 228 din Legea nr.297/2004 privind piata de capital, identificarea actionarilor care urmeaza a beneficia de dividende sau alte drepturi si asupra carora se rasfrang efectele hotararilor adunarii generale a actionarilor va fi stabilita de aceasta.Textul legal se opreste abrupt, dupa cuvintul « aceasta », de unde concluzia ca, cel mai probabil, « aceasta » este adunarea generala[8]. Aceasta data va fi ulterioara cu cel putin 10 zile lucratoare datei adunarii generale a actionarilor. Acelasi art. 228 din Legea pietei de capital dispune ca "Data de referinta [subl.n., Gh. P.], la care se refera Legea nr.31/1990, nu se aplica in acest caz" (?!!). Dispozitia legala este surprinzatoare, avind in vedere ca art. 223 din aceeasi lege face referire la o . data de referinta! Ratiunea pentru care regula din Legea societatilor comerciale este refuzata scapa oricarei analize. Interpretind, insa, aceste texte in sensul in care sa se aplice, rezulta ca, daca in societatile obisnuite, actionarii indreptatiti la dividende sunt cei care, anterior adunarii generale, detin actiuni la societatea in cauza, in societatile cotate, actionarii care vor culege dividendele sunt cei care vor detine actiuni la societate ulterior adunarii generale. Din comparatia definitiei datei de referinta din Legea societatilor comerciale cu "data" la care se refera art.228 din Legea nr.297/2004 mai rezulta ca, desi administratia societatii fixeaza o data in functie de care se va putea sti cine ar putea avea dreptul la dividende, adunarea generala va stabili o data in functie de care se va putea sti cine va trebui sa suporte sau sa beneficieze de efectele hotaririi adunarii, printre care distribuirea de dividende sau refuzul acestei distribuiri (atributie pe care adunarea generala o are, putind decide ca exista sau nu profit distribuibil, iar daca acesta exista, putind decide ca acest profit sa nu fie distribuit, ci reinvestit). Nu se vede insa de ce este nevoie de doua date diferite in functie de care sa se stabileasca identitatea actionarului. De observat ca, din moment ce datele sunt diferite, si sfera actionarilor vizati este diferita (actionarii care participa la adunare, identificati in functie de data de referinta, anterioara adunarii, sunt diferiti de cea a actionarilor vizati de efectele hotararii, identificati in functie de o data ulteriora adunarii) cu consecinta ca cei ce nu au participat la adunare vor putea ataca hotararea in conditiile Legii societatii comerciale. In incercarea de a clarifica aceste notiuni ingenui, introduse mai intii in fosta OUG nr.28/2002 si pastrate in noua lege a pietei de capital , CNVM reusit mai degraba sa sporeasca si mai mult confuzia. Conform declaratiilor oficiale ale CNVM[10], "actionarii ce figureaza in registrul societatii la acea data de inregistrare beneficiaza de efectele hotararii adunarii generale a actionarilor (AGA), altele decat cele precizate in definitia datei de referinta [subl.n., Gh. P.]. Asadar, data de inregistrare este data calendaristica stabilita de AGA si nu poate fi anuntata de consiliul de administratie o data cu publicarea convocatorului pentru AGA. Consideram ca termenul "data de inregistrare" isi va gasi aplicabilitatea atunci cand vor fi introduse tranzactiile cu drepturi (drept preferential de subscriere, drept de atribuire)". Asadar, in conceptia autoritatii de reglementare a pietei de capital, sunt lasate pe seama unei hotariri AGA ulterioare datei de referinta : refuzul platii de dividende ca urmare a capitalizarii acestora, distribuirea de actiuni gratuite, dreptul de preferinta, reevaluarea activelor etc. In conditiile in care definitia datei de referinta arata ca dividendul este un drept de care se bucura actionarii existenti la aceasta data, precizarea din convocator cu privire la data de inregistrare poate sa creeze deruta in randul participantilor la de piata.
Aceasta data de inregistrare, ulterioara AGA, este in general legata de chestiunea dividendelor, fiind utilizata in cazul societatilor listate pentru a se putea sti cine va incasa sau nu dividende, motiv pentru care, in jargon bursier, se mai numeste si dividend date. In exemplul de mai sus, presupunind ca data de inregistrare este fixata la 30 de zile calendaristice de la sedinta AGA, daca "X" isi pastreaza actiunile cel putin pina la 1.01.2009, el va fi indrituit la dividende. Daca, insa, le instraineaza inainte de 1.01.2009, el nu va mai incasa dividende (in practica, "X" va pretinde cesionarului o prima asupra pretului actiunilor, care sa tina cont de cuantumul divedendului).
Asadar, data de inregistrare este aplicabila numai societatilor listate, este o data ulterioara adunarii generale, este stabilita de adunarea generala si desemneaza actionarii care au dreptul sa beneficieze de pe urma hotarii AGA (spre exemplu, sa incaseze dividende) sau fata de care se vor rasfringe efectele hotaririi AGA (spre exemplu, hotarirea de a nu distribui dividende, in favoarea reinvestirii profitului, se rasfringe asupra actionarilor existenti la data de inregistrare, actionari care isi vor vedea dreptul de a incasa dividende aminat sau redus).
Pentru a evita confuziile :
(i)data de referinta este anterioara datei tinerii AGA si identifica actionarul care are dreptul sa participe la AGA; data de referinta se stabileste de catre emitentul convocarii.
(ii) data de inregistrare (dividend date) este ulterioara AGA si identifica actionarul care are dreptul sa incaseze dividende sau asupra caruia se rasfring efectele deciziei de a capitaliza profitul; data de inregistrare se stabileste de catre adunarea generala.
In ceea ce priveste prezenta actionarilor ce poseda actiuni la purtator, legea arata ca acestia au drept de vot numai daca si-au depus actiunile cu cel putin 5 zile inainte de AGA (art. 123 alin. (1) LSC). Practic, prin depunerea actiunilor, posesorii acestora se identifica, in vederea exercitarii dreptului de vot. In societatile cotate, actiunile fiind emise in forma dematerializata, prezenta actionarilor este permisa daca acestia fac dovada calitatii de actionar cu extrasul de cont emis de Depozitarul central, extras din care rezulta si numarul de actiuni detinute. Actionarii care poseda actiuni nomintative emise in forma materiala (pe hirtie) pot fi prezenti la AGA daca au asupra lor actiunile sau, dupa caz, certificate de actiuni emise de societatea insasi sau de societatea care tine registrul de actiuni.
§5. Sedinte si deliberari
In general, actiunile sunt de valori egale si confera titularilor drepturi egale. De aceea, unei actiuni ii corespunde, de obicei, un vot in adunarea generala.
Actiunile subscrise, insa neachitate in total sau in parte, nu confera drept de vot, acesta fiind suspendat pina la plata integrala aportului subscris.
Asadar, votul este proportional cu numarul de actiuni detinute si achitate la zi.
Legea permite, insa, atit actiuni cu drept de vot multiplu sau care incorporeaza drepturi exorbitante ale unor actionari (cum ar fi, spre exemplu, dreptul de veto asupra unor tipuri de decizii ale AGA), cit si actiuni cu drept de vot limitat. In general, tehnica emiterii actiunilor cu drept de vot multiplu sau cu incorporarea unor drepturi exorbitante se utilizeaza in societatile in care fondatorii, in ciuda deschiderii societatii catre un numar mare de actionari, intentioneaza sa pastreze controlul asupra societatii. In astfel de societati actiunile se impart in clase de actiuni, care incorporeaza, gradat, din ce in ce mai putine drepturi de vot, pe masura emiterii de noi actiuni (actiuni de clasa A, B, C si asa mai departe). In societatile listate, astfel de clase de actiuni ar putea veni in contradictie cu principiul protectiei actionarilor minoritari dar, atit timp cit noii actionarii au subscris fara rezerve astfel de actiuni sau actionarii existenti nu s-au opus la emiterea unor astfel de actiuni, principiul egalitatii drepturilor conferite de actiunile de o valoare egala nu poate fi considerat ca fiind infrint. De altfel, insasi Legea societatilor comerciale permite existenta unor actiuni care confera doar o parte din drepturile care in mod obisnuit insotesc actiunile. Este vorba de actiunile preferentiale, care sunt actiuni fara drept de vot in adunarile generale obsinuite, dar cu drept de dividend prioritar.
Actionarii persoane juridice se prezinta la AGA si voteaza prin reprezentatii lor legali, care pot da mandat in acest sens unor alte persoane. Asertiunea este valabila si pentru cazul in care actionarul este o persoana fizica lipsita de capacitate de exercitiu.
La sedinta AGA, actionarii pot fi prezenti personal sau prin mandatar. In toate cazurile de exercitare a drepturilor de vot prin mandatar, procura trebuie depusa la societate cu 48 de ore inainte de adunare (sau intr-un alt termen, daca prin actul constitutiv se decide astfel), sub sanctiunea pierderii dreptului de vot. Procurile nu se restituie, ci se retin la societate. In societatile listate, procurile nu pot fi emise in orice forma, ci numai in formatul-model fixat prin instructiuni ale CNVM.
Managerii sau functionarii societatii ii pot reprezenta pe actionari, cu conditia ca votul lor sa nu determine formarea majoritatii. In caz contrar, votul managerilor sau functionarilor societatii in calitate de manadatari ai unor actionari va fi considerat inexistent. Pe de alta parte, managerii si administratorii societatii, chiar daca sunt ei insisi actionari sau mandatari ai unor alti actionari, nu vor putea vota in chestiuni relative la descarcarea lor de gestiune sau privitoare la persoana lor. Votul managerilor sau administratorilor asupra acestor chestiuni va fi considerat inexistent, intrucit suntem in prezenta unui conflict de interese. Managerii si administratorii vor putea, totusi, sa voteze situatia financiara anuala (pe baza careia se stabilesc rezultatele financiare ale afacerii societatii), daca fara votul lor nu s-ar putea forma majoritatea ceruta pentru aprobarea sau respingerea acesteia. In fine, actionarul care, la momentul votului, se afla intr-un conflict de interese cu societatea, va trebui sa se abtina de la vot. In cazul in care actionarul in cauza isi va exercita, totusi, votul, el va putea fi ulterior tinut raspunzator de orice prejudiciu produs societatii daca, fara votul sau, nu s-ar fi obtinut majoritatea ceruta.
In fine, votul nu poate fi cedat. Orice conventie prin care actionarul s-ar obliga sa voteze conform instructiunilor date de societate sau de managerii acesteia este nula. In rest, conventiile relative la dreptul de vot sunt admisibile. Conventia actionarilor, inclusiv cea privind exercitiul dreptului de vot, foarte multa vreme interzisa in mod complet de legea romana (art. 128 LSC, in forma pe care acest text o avea inainte de aparitia Legii nr.441/2006), este acum permisa, cu singura conditie sa nu incalce cele doua interdictii impuse de actualul art. 128. Chiar daca, timp de peste 16 ani, aceste conventii au fost complet interzise (fiind sanctionate atit cu nulitatea, cit si cu raspunderea penala a celor care ar fi votat in baza unei astfel de conventii), ele au fost totusi tolerate in dreptul roman, intrucit erau incheiate intre actionarii in societatile cu participare straina, care obisnuiau sa aleaga ca lex cause (lege aplicabila contractului cu element de extraneitate) legea britanica sau precedentul judiciar anglo-saxon, care permit asemenea conventii (acestea sunt denumite shareholders agreement, conventii intre actionari).
Daca actiunile sunt grevate de un uzufruct, dreptul de vot este partajat intre uzufructuar si nudul proprietar, in sensul ca uzufructuarul are drept de vot in adunarea generala ordinara (care, de altfel, se intruneste in principal pentru fixarea dividendului, adica a fructului civil al actiunilor), in timp ce nudul proprietar are drept de vot in adunarea generala extraordinara (care, in principal, decide asupra modificarilor actului constitutive, adica cel ce voteaza face acte de dispozitie asupra actiunilor).
Daca actiunile sunt grevate de o garantie reala mobiliara, dreptul de vot apartine proprietarului actiunilor (debitorul sau constituientul garantiei reale mobiliare).
Este important de evitat formarea de majoritatile false, prin utilizarea in mod abuziv a procurilor sau a claselor diferite de actiuni, cu drepturi de vot disproportionate. Voturile multiple sau voturile limitate asociate actiunilor sunt impuse fie de actul constitutiv, fie de lege. Astfel, in cele 5 SIF - uri (Societati de Investitii Financiare, generate de fostele FPP-uri), prin actul constititv se impune o limita de detinere de actiuni pe fiecare actionar de maxim 1% din totalul drepturilor de vot, orice actiune dobindita in plus fiind lipsita de drept de vot si, in plus, fiind supusa vinzarii obligatorii pe piata. In societatile listate, supuse legislatiei pietei de capital, actionarii care depasesc intentionat pragurile de detinere de actiuni (5%, 10%, 33%, 50%+1) si nu anunta in termen legal emitentul, bursa si CNVM vor fi lipsiti de dreptul de vot si, in plus, vor fi obligati sa instraineze in termen de o luna toate actiunile care depasesc pragul de detinere. In fine, actionarii care detin actiuni la o societate listata si actioneaza concertat cu alte persoane, omitind sa anunte despre aceasta emitentul, bursa si CNVM, vor fi supusi acelorasi sanctiuni. Cele trei exemple de limitare a drepturilor de vot aferente actiunilor se justifica din ratiuni de protectie a actionarilor minoritari si de informare, caci concentrarea de actiuni, fara a fi ilegitima, poate duce totusi la deturnarea vointei sociale catre interesul individual al actionarului care concentreaza actiunile respective. Legislatia pietei de capital nu interzice in sine concentrarea actiunilor si nici actiunea concertata, ci clandestinitatea acestora, care are un mare potential de a falsifica majoritatile in adunarea generala.
In majoritatea cazurilor, hotaririle adunarilor generale sunt atacate cu actiuni in nulitate tocmai pentru ca reprezinta majoritati false sau deturnate de la sensul lor firesc, prin utlizarea abuziva a procurilor si a drepturilor de vot multiple ori limitate. Trebuie remarcat ca nici Legea societatilor comerciale, nici legislatia pietei de capital nu sunt foarte precise in a stabili cine si cind stabileste ca exista o depasire a pragurilor de detinere sau o actiune concertata, lasind la latitudinea organizatorilor AGA sa decida, pro causa, daca voturile respective sunt sau nu valabile, ceea ce introduce un mare grad de incertitudine in viata societatii emitente a actiunilor.
Prezenta la AGA a administratorilor/directorilor si a cenzorilor/auditorilor este obligatorie. AGA este prezidata de presedintele CA/Directoratului, care va avea unul pana la trei secretari alesi.
Votul in AGA este deschis, confidentialitatea acestuia impunindu-se numai in cazul alegerii, revocarii sau actionarii in raspundere a managerilor sau a actionarilor.
In societatile inchise (ne-cotate la bursa) care au emis numai actiuni nominative, se poate vota si prin corespondenta, daca s-a convenit in acest sens prin actul constitutiv (art. 122 LSC). Consider ca se poate vota si in format electronic, daca atit societatea, cit si actionarii sai care voteaza in acest fel detin sisteme care sa poata autentifica electronic votul, dupa aceleasi principia ca si cele aplicabile semnaturii electronice.
Hotararile AGA se consemneaza intr-un proces-verbal, care este semnat de presedintele adunarii si de secretariatul tehnic. Procesul-verbal se trece in registrul de hotariri ale adunarilor generale, tinut de secretariatul societatii si va fi trimis spre publicare la registrul comertului. Acest process verbal, din punct de vedere formal, este dovada celor dezbatute si decise in AGA. Combatarea celor cuprinse in procesul-verbal, care are natura unui act sub semnatura privata (ca instrumentum care materializeaza hotarirea AGA), este practic imposibila, mai ales daca la adunare particpa si un notar care autentifica sau certifica acest inscris. Daca votul impotriva al unui actionar nu a fost consemnat, acesta va putea dovedi contrariul doar prin procedura anevoioasa si riscanta a inscrierii in fals (inscris trebuie defaimat ca fals si procesul se trimite la parchet pentru a se vedea daca exsita fals sau nu).
Hotaririle AGA sunt opozabile tertilor de la momentul mentionarii in Registrul Adunarilor Generale si publicarii in M.Of. Textul art. 131 LSC nu mai amina executorialitatea hotaririi pina la publicare (asa cum o faceau fostele art. 131 alin.4 si 5). Asadar, pentru actionari, hotarirea este obligatorie si executorie imediat ce a fost adoptata. Totusi, valabilitatea hotaririi de modificare a actului constitutiv este subordonata inregistrarii mentiunii in registrul comertului, in urmarea unei hotarii a judecatorului delegat in acest sens.
Deciziile consiliului de administratie sau ale administratorului unic, date in executarea delegarii exercitiului unor atributii ale adunarii generale ale actionarilor sunt, de asemenea, opozabile tertilor din momentul indeplinirii formalitatilor de publicitate aferente unei hotariri a adunarii generale (art.114 alin.2 LSC).
§6. Valabilitatea AGA. Anularea sau lipsirea de efecte a AGA
Hotaririle adunarii generale luate in limitele actului constitutiv si ale legii sunt obligatorii pentru actionari, chiar daca acestia nu au luat parte la decizie sau au lipsit de la adunare (art.132 alin.1 LSC). Totusi, efectele hotaririi AGA pot fi inlaturate daca aceasta a fost invalidata prin anulare sau constatarea nulitatii absolute.
Nulitatea hotararii AGA poate insemna fie incalcarea conditiilor formale de valabilitate (de exemplu, nu s-au respectat formalitatile de convocare), fie incalcarea unor conditii de fond (de exemplu, cauza ilicita). De asemenea, asa cum rezulta indirect din art. 132 LSC, nulitatea poate fi absoluta sau relativa. Daca nulitatea relativa nu poate fi invocata decit de catre actionarii care, fie au votat contra luarii hotaririi AGA, fie au lipsit de le sedinta AGA, nulitatea absoluta poate fi invocata de orice persoana interesata, inclusiv de actionarii si administratorii societatii. Actiunea in anulare este prescriptibila in 15 zile de la publicarea hotaririi AGA, in timp ce actiunea in nulitate absoluta este imprescriptibila.
Oricare dintre actionarii care au lipsit de la sedinta AGA sau dintre cei care au votat contra adoptarii hotaririi AGA pot ataca cu actiune in anulare o hotarire a adunarii generale, pentru motive de nelegalitate sau de contrarietate cu actul constitutiv, in termen de 15 zile de la publicarea hotaririi. Nimic nu se opune ca si inaintea expirarii acestui termen sa se formuleze o astfel de actiune, daca actionarul in cauza are cunostinta de ea. In cazul in care actionarul a lipsit nejustificat de la sedinta AGA, actiunea sa in anulare ar putea fi respinsa pentru lipsa de interes. Solutia, neprevazuta expres in Legea societatilor comerciale (dar prevazuta, spre exemplu, in Legea insolventei, in legatura cu adunarile creditorilor), este justificata mai ales in societatile mari, cu un mare numar de actionari, pentru care organizarea si tinerea unor adunari generale reprezinta un efort financiar si logistic important. Actiunea in anulare a hotarii AGA formulata de un actionar care s-a dezinteresat de AGA, omitind sa isi manifeste spiritual de affection societatis, poate fi considerata o simpla sicana la adresa societatii sau a celorlalti actionari ori un abuz de drepturile conferite de detinerea de actiuni si poate fi respinsa ca atare. In societatile listate la bursa, spre exemplu, o actiune in anularea AGA este un eveniment care poate influenta negativ cursul actiunilor societatii, ducind uneori la suspendarea trancatiilor cu actiunile respective, unii actionari putind chiar specula in mod nelegitim cu actiunile respective, cunoscind detaliile actiunii in anulare. Din perspectiva principiului protectiei actionarilor minoritari, o actiune in anulare facuta in scop de speculatie este, in mod evident, abuziva, si ea trebuie respinsa pentru lipsa de interes.
Daca se invoca motive de nulitate absoluta, actiunea este imprescriptibila si poate fi introdusa de orice persoana interesata, chiar si de catre terti sau de catre actionarii care au votat pentru, dar au fost indusi in eroare la momentul votului. O actiune in nulitate absoluta poate fi introdusa de actionarii care au votat pentru si in cazurile de nulitate formala, cind sunt inculcate formalitatile legale ale convocarii si tinerii adunarii generale.
Administratorii nu pot, in nici o situaite, sa atace hotarirea adunarii generale prin care au fost revocati din functie (art.132 alin.4 LSC). Ei pot, totusi, sa atace celelalte hotariri ale adunarii generale, atit pentru motivul prevazut la alin.2, cit si pentru nulitate absoluta. De altfel, administratorii au si un interes legitim de a ataca hotaririle AGA ilegale sau nestatutare, intrucit orice hotarire AGA, inclusiv cele nelegale sau nestatutare, trebuie executate de administrator. Pentru a evita actiuni in raspundere ulterioare, administratorii au interesul de a obtine invalidarea acestor hotariri. Daca toti administratorii au atacat hotarirea adunarii generale, instanta va desemna un reprezentant ad-hoc al societatii, care sa stea in justitie in numele acesteia.
Daca sunt motive de nulitate absoluta, hotarirea AGA poate fi atacata chiar si de un tert (desi el nu este parte la acest act juridic), cu conditia ca acesta sa dovedeasca faptul ca i s-au incalcat drepturile sau interesele legitime.
In orice caz, chiar daca sunt motive de nulitate absoluta, nu orice persoana poate formula actiune in nulitate, intrucit interesul reclamantului trebuie sa fie nascut, actual, si personal.
Daca, spre exemplu, obligatiile suplimentare impuse actionarilor sunt conditionate, pina cind conditia suspensiva se implineste, interesul constatarii nulitatii nu exista, intrucit el nu este nascut. Este cazul unei majorari a capitalului social prin oferta publica, majorare care este conditionata de subscrierea noilor actiuni in proportie de minim 60%; daca subscriptiile sunt mai mici de 60%, hotarirea AGA devine caduca, deci o actiune in nulitate este lisita de interes.
De asemenea, daca actiunea in nulitate este introdusa, sa zicem, la trei ani dupa adoptarea hotaririi AGA, hotarire care a intrat in circuitul juridic si a produs efecte in lant (inclusiv alte hotariri AGA sau acte juridice bazate pe hotarirea in discutie), o actiune in nulitate, chiar imprescriptibila fiind, nu mai poate fi admisa, intrucit interesul actionarului sau al tertului in cauza nu mai este actual. Daca, insa, actiunea in nulitate a fost introdusa intr-o epoca apropiata de data hotaririi AGA, dar procesul a durat un numar mare de ani, actualitatea interesului actiunii se mentine, intrucit actualitatea interesului se stabileste in functie de data introducerii actiunii, si nu de data la care se judeca, sa zicem un recurs la ICCJ. Si in acest caz, datorita numarului mare de ani care au fost necesari finalizarii procesului, hotarirea AGA atacata a produs efecte sau chiar si le-a epuizat, dar aceste efecte vor fi anihilate de efectele declararii nulitatii. Asadar, partile vor fi repuse in situatia anterioara (restitutio in integrum), iar actele juridice subsecvente vor fi si ele anulate (resoluto iure dantis, resolvitur jus accipientis), dupa canoanele regimului juridic al nulitatii. Dupa cite se stiu, in dreptul comun (aplicabil pe deplin in cazul anulari sau nulitatii hotaririi AGA, in lipsa de dispozitii speciale in Legea societatilor comerciale) exista o serie de exceptii de la cele doua principii ale efectelor nulitatii. Spre exemplu, tertul co-contractant de buna credinta in actul juridic subsecvent va beneficia de valabilitatea in continuare a actului subsecvent, chiar daca actul initial a fost anulat, iar daca repunerea in situatia anterioara nu mai este posibila din cauze independente de pirit, atunci reclamantul va avea dreptul la despagubiri.
In fine, daca interesul reclamantului nu este personal, ci este un interes al altuia, reclamantul fiind doar un interpus sau doar o parte dintr-un mecanism pus la punct pentru a extorca societatea sau actionarii acestia de bani cu titlu de despagubiri, atunci actiunea in nulitate se respinge pentru lipsa de interes. Spre exemplu, daca actionarul care ataca hotarirea AGA cu actiune in nulitate absoluta este un interpus al altui actionar (care, foarte probabil, a pierdut intre timp actiunea proprie in nulitate sau nu o mai poate introduce) sau daca actioneaza in concurs cu alti actionari, fie pentru a mentine societatea in tensiune, fie pentru a determina societatea la prestatii de despagubire pentru actiunile implicate, fie, in fine, pentru a specula pe cursul actiunilor, atunci actiunea trebuie respinsa petru lipsa de interes personal. De altfel, actiunea poate fi respinsa, in astfel de cazuri, si pentru abuz de drept procesual. Intr-adevar, art. 2371 LSC dispune ca drepturile aferente actiunilor trebuie exercitate potrivit scopurilor lor si cu buna credinta, abuzul de aceste drepturi fiind sanctionat cu desapagubiri sau cu repararea in natura a prejudiciului cauzat de abuz. Desigur ca judecatorul actiunii in nulitate va trebui sa cintareasca foarte atent si sa observe toate coodonatele cazului, pentru ca limita intre exercitiul normal si cel abuziv al unui drept este una foarte subtire. Dar daca actionarul - reclamant cumpara sau vinde masiv actiuni pe perioada procesului, daca formuleaza cereri catre societate sau actionar pentru intelegeri amiabile de genul cumpararii actiunilor sale la un curs prestabilit, daca reclamantul face parte dintr-un grup de societati controlate de persoane care speculeaza ele insele actiuni ale societatii pe parcursul procesului etc., atunci sunt indicii temeinice ca reclamantul abuzeaza de drepturile sale si actiunea sa va putea fi respinsa pentru abuz.
14. Cazurile de nulitate absoluta a hotaririlor AGA sunt, in principal, cele in care au fost incalcate formalitatile de publicitate a convocarii, cu exceptia situatiei prevazute de art. 121 LSC (toti actionarii sunt prezenti si sunt de accord sa tina o AGA, cu renuntarea la formalitatile de convocare) sau normele relative la titularitatea dreptului de convocare (spre exemplu, convocarea s-a facut de presedintele CA, in loc sa fie facuta prin decizie colectiva a CA). Dar nulitatea absoluta poate fi invocata si :
-convocarea nu a indicat o ordine de zi precisa sau nu a indicat in mod clar locul si data convocarii;
-daca propunerile de modificare a actelor constitutive nu insotesc convocarea sau daca informatiile necesare actionarilor pentru a vota in cunostinta de cauza nu sunt puse la dispozitia acestora in conditiile legii;
-daca identificarea actionarilor s-a facut gresit, prin alte probe decit cele prevazute de lege sau pe baza altui criteriu decit cel al datei de referinta;
-daca data de referinta a fost gresit stabilita;
-daca la adunare nu au fost prezenti toti administratorii si cenzorii/auditoria interni;
-daca hotarirea AGA s-a bazat pe majoritati false, rezultate din ilegala sau abuziva utilizare a procurilor, din incalcarea pragurilor de detinere (voturile actiunilor care depasec pragurile de detinere sunt anulate, in mod obisnuit, dar in practica organizatorul AGA le-a luat, totusi, in calcul la formarea majoritatii), dintr-o actiune concertata neanuntata sau clandestine, din utilizarea voturilor aferente actiunilor subscrise dar neachitate in totalitate (votul aferent acestor actiuni este, conform legii, suspendat), din utilizarea voturilor actionarilor care se afla in conflict de interese etc;
-daca exista o neconcordanta intre ordinea de zi a convocarii si deliberarile sau deciziile luate in AGA sau daca hotarirea AGA a ingnorat ordinea de zi (situatia se poate intilni, in practica, in cazurile in care convocarea AGA s-a facut de catre CA sau de catre tribunal la cererea actionarilor minoritari);
-daca hotarirea nu este constatata printr-un process-verbal semnat de presedintele AGA si de secretarul de sedinta ori procesul-verbal nu contine informatiile prescrise de lege;
-daca au fost suplimentate obligatiile unor actionari, in lipsa acordului acestora (fara acordul unui actionar, creantele sale contra societatii se convertesc in actiuni sau actionarul este "obligat" la noi aporturi in numerar sau in natura), caz in care, practic, se incalca principiul libertatii de asociere;
-daca au fost incalcate interesele legale ale unui tert (spre exemplu, fara acordul tertului, creanta sa contra societatii se converteste in actiuni, tertul devenind actionar in societate fara acordul sau, adica prin incalcarea principiului libertatii de asociere) iar incalcarea nu poate fi inlaturata decit prin nulitatea hotaririi AGA;
-daca hotarirea AGA are o cauza ilicita sau falsa;
-daca au fost incalcate alte dispozitii imperative ale legii ori sunt contrare bunelor moravuri
Art. 117 alin.3 din Legea societatilor comerciale stabileste formalitati stricte pentru convocarea adunarii generale a actionarilor. Astfel, in principal, convocarea se face prin publicare M. Of. si printr-un ziar de larga raspindire (particula "si" ne indica faptul ca cele doua modalitati de publicare sunt cumulative, nu alternative, ceea ce este excesiv pentru societatile pe actiuni cu un numar mic de actionari). Daca actiunile sunt nominative, convocarea se poate face si numai prin scrisoare recomandata/posta electronica, cu conditia ca aceste modalitati de convocare sa nu fie interzise prin actul constitutiv sau prin dispozitii exprese ale legii (sintagma "si numai" ne indica faptul ca, in acest caz, convocarea se face, alternativ, (i) prin publicitatea in ziar si in M.Of., (ii) prin scrisoare recomandata sau, in cazul in care actul constitutiv permite, (iii) doar prin scrisoare recomandata; uneori, in practica, textul a fost interpretat gresit in sensul exclusivitatii convocarii prin scrisoare recomandata/posta electronica). In consecinta, daca actiunile sunt la purtator, convocarea se poate face numai prin M. Of. si ziar. Daca actiunile sunt nominative, si convocarea prin scrisoare recomandata/posta electronica nu este interzisa, se poate deroga de la regula convocarii prin publicitate, in favoarea convocarii prin posta (metoda cu mult mai confidentiala). De remarcat faptul ca, in societatile listate la bursa de valori, convocarea este publicata si in sistemul informational al bursei si pe site-ul CNVM, iar in societatile cu raspundere limitata, de regula, convocarea se face prin scrisoare recomandata, asociatii putind, totusi, sa prevada in actul constitutiv publicarea convocarii in M. Of. sau in ziar. Asadar, regula in SRL este inversa celei din SA.
La
modificarea din decembrie
Cazurile de nulitate relativa se pot circumscrie la cazurile de incalcare a actului constitutiv, la cazurile de incalcare a conditiilor de cvorum si majoritate, la cazurile de viciere a consimtamintului votantilor si la cazurile de incapacitate ori de lipsa de reprezentare
Actiunea in nulitate se introduce la tribunalul in raza teritoriala a caruia isi are sediul societatea si se va solutiona in contradictoriu cu societatea, reprezentata de administratori, in camera de consiliu. Desi legea vorbeste de o contradictorialitate cu societatea, in realitate nu este vorba de o contraritetate de interese intre societate si reclamant (actionarul nemultumit de hotarirea AGA), ci de o contrarietate de interese intre actionarul nemultumit si actionarii majoritari, care a determinat prin vot luarea hotaririi. Societatea este introdusa in cauza doar pentru a i se face opozabila o eventuala hotarire de anulare a AGA. In mod normal, in proces ar trebui sa figureze in calitate de pirit actionarul majoritar. De altfel, in practica, actionarul majoritar figureaza in proces in calitate de intervenient in interes propriu (el avind un interes propriu in pastrarea valabilitatii hotaririi AGA) sau in calitate de intervenient in interesul piritei. Pozitia de intervenient accesoriu este periculoasa pe plan procesual, intrucit, daca societatea pierde procesul si nu mai formuleaza apel/recurs sau si-l retrage ulterior, interventia devine neavenita. Pentru opozabilitate, reclamantul ar trebui el insusi sa il actioneze in instanta pe actionarul majoritar, alaturi de societate, iar actionarul majoritar ar trebui sa intervina in proces pe cale principala, daca are interesul mentinerii hotaririi AGA ca valabila.
Pina la solutionarea cererii de anulare, tribunalul poate dispune suspendarea hotaririi atacate, pe cale de ordonanta presedintiala (cererea de suspendare se formuleaza odata cu actiunea in anulare).
O hotarire a adunarii generale poate fi paralizata sau invalidata si prin alte mijloace decit actiunea in anulare, reglementata de art.132 LSC. Spre exemplu, la aceste rezultate se poate ajunge prin procedurile de : recurs contra incheierii de inregistrare a unei mentiuni in registrul comertului (art.60 LSC), opozitie la modificarea actelor constitutive (art.62 LSC), actiunea in radiere a unei mentiuni (art.25, Legea nr.26/1990) etc. Admiterea unor astfel de cereri lasa in mod indirect hotarirea AGA fara efect.
La acelasi efect de invalidare se poate ajunge si prin admiterea unei cereri de interventie in interes propriu facuta de o persoana interesata in procedura de inregistrare in registrul comertului a modificarii actului constitutiv al societatii (art. 335 C.proc.civ.).
Pe de alta parte, hotaririle AGA pot ramine fara efecte si datorita caducitatii. Astfel, hotarirea AGA de majorare a capitalului social care nu este pusa in aplicare in termen de un an isi pierde efectele. De asemenea, o majorare de capital social prin oferta publica la care nu s-au subscris cel putin 60% din actiuni devine caduca.
§7. Control si implicare
Principala modalitate in care actionarii se implica in mod colectiv in viata societatii este participarea la adunarile generale ale actionarilor. In adunarea generala, prin hotarire a actionarilor, se stabilesc strategia societatii si liniile directoare ale vointei si afacerilor societatii.
Controlul gestiunii afacerilor societatii prin adunarea generala este principala metoda de preventie a riscurilor exploatarii. Posibilitatea de a vota in adunarile generale ale actionarilor este primul si cel mai important mod de a controla Consiliul de administratie.
Adunarile generale ale actionarilor reprezinta un instrument esential pentru cladirea increderii actionariatului in societate si in valorile mobiliare emise de aceasta, intrucit actionarii se implica astfel in viata societatii in chestiuni de o importanta fundamentala pentru societate. Chiar daca actionarii aflati intr-o pozitie de control pot fi in cele din urma in pozitia de a decide asupra tuturor problemelor de pe agenda, adunarile generale ale actionarilor constituie o experienta utila pentru conducere si pentru membrii Consiliului de Administratie care se expun scrutinului public. Sesiunea de intrebari si raspunsuri in cadrul adunarilor generale este esentiala in acest scop. Adunarile generale ale actionarilor pot contribui, astfel, la reducerea riscurilor afacerii, precum si a abuzurilor asupra actionarilor minoritari, avand in vedere ca managerii si membrii Consiliului de Administratie trebuie sa prezinte performantele societatii, strategia si politicile acesteia.
Atitudinea fata de politica de dividende a societatii este un alt element esential al implicarii actionarilor in viata societatii. Dividendele si cistigurile de capital reprezinta remuneratia asumarii de catre actionari a riscului investional. In statele cu o legislatie ce prevad o solida protectie a actionarilor minoritari, dividendele sunt deseori rezultatul presiunii exercitate de actionarii minoritari asupra managerilor si asupra actionarilor majoritari pentru a fi distribuit profitul. Prin intermediul dividendelor, investitorii, in general, si actionarii minoritari, in special, pot monitoriza deciziile managementului si ale actionarilor cu putere de control, iar prin plata dividendelor actionarii majoritari ii recompenseaza pe actionarii minoritari pentru ceea ce au investit . Actionarii majoritari, interesati in obtinerea de capitaluri suplimentare, aleg sa plateasca dividende pentru a stabili sau consolida o reputatie de tratament rezonabil al actionarilor minoritari. Distribuirea de dividende nu este, deci, numai un scop in sine (actionarii se asociaza in vederea obtinerii de profit), ci si un mijloc pentru atingerea unor astfel de obiective (de genul reputatiei), fie ale actionarilor majoritari, fie ale societatii.
Actionarii se pot implica in viata societatii si individual, legea conferindu-le o serie de drepturi relative la informatie, controlul gestiunii sau chiar la declansarea alertei.
In executarea obligatiei de informare a actionarilor cu privire la activitatea societatii, administratorii sunt datori sa tina diversele registre ale societatii si sa puna la dispozitia actionarilor unele registre (registrul de actiuni, registrul cu sedintele adunarii generale) sau sa le elibereze un extras de pe acesta, la cerere (art.178 al.1 din Legea societatilor comerciale). De asemenea, tot in executarea obligatiei de informare a asociatilor, in societatea pe actiuni, conform art. 181 din Legea societatilor comerciale, administratorii trebuie sa prezinte cenzorilor cu cel putin o luna inainte de sedinta adunarii generale, situatia financiara anuala pentru exercitiul financiar precedent, cu contul de profit si pierderi, insotit de un raport al administratorilor si documentele justificative, pentru ca cenzorii sa faca un raport amanuntit asupra acestor documente, ce urmeaza a fi discutat impreuna cu raportul administratorilor in adunarea generala (art. 163 al.3). Desigur ca, in adunarile generale, indiferent de forma juridica a societatii, administratorii vor da socoteala de modul in care au condus operatiunile societatii, fapt pentru care trebuie sa asigure si sa faciliteze accesul asociatilor la informatiile cuprinse in raportul lor si al cenzorilor.
Actionarii au dreptul sa se informeze din registrul de actiuni si actionari ai societatii si din registrul de decizii si deliberari ale adunarilor generale, administratorii fiind obligati sa le infatiseze sau sa le elibereze, la cerere si pe cheltuiala acestora, extrase din aceste registre. Dar actionarii nu au dreptul sa cunoasca registrele de decizii si deliberari ale consiliului de administratie, aceasta pentru a se asigura pastrarea confidentialitatii sau secretelor de afaceri ale societatii.
Legea societatilor comerciale intareste dreptul la informare al actionarilor in situatiile in care adunarea generala a actionarilor urmeaza a se pronunta asupra modificarilor actelor constitutive ale societatii si, in special, asupra majorarii capitalului social sau a externalizarii de active importante ale societatii. Incalcarea de catre societate a obligatiei de informare a actionarilor, in aceste cazuri, este sanctionata cu nulitatea absoluta a hotaririi adunarii generale astfel luate, fara a fi exclus dreptul actionarului care se considera prejudiciat prin aceasta incalcare de a cere repararea acestui prejudiciu. Fiind vorba de decizii capitale, atit pentru actionari, cit si pentru societate, modificarile actelor constitutive, cum ar fi majorarea de capital social sau externalizarea de active importante, trebuie precedate de o informare exacta a actionarilor cu privire la fundamentarea necesitatii acestor masuri; convocatorul va trebui sa cuprinda, pe linga locul si data tinerii adunarii generale, si ordinea de zi a sedintei, cu mentionarea explicita a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunarii. Administratorii trebuie sa puna la dispozitia fiecarui actionar documentele care justifica luarea unei asemenea masuri. Conform art.117 alin.7 din Legea societatilor comerciale, cind in ordinea de zi a adunarii generale figureaza propuneri de modificare a actelor constitutive, convocarea va trebui sa cuprinda textul integral al modificarilor, in caz contrar hotarirea adunarii generale a actionarilor fiind nula.
Actionarii, in mod individual pot, de asemenea :
-sa ceara tribunalului anularea hotaririlor adunarii generale nelegale sau nestatutare, daca au votat contra hotaririi sau au lipsit de la sedinta;
-sa-l actioneze pe administrator, in numele societatii, pentru a fi obligat la despagubiri, daca adunarea generala a refuzat actionarea in raspundere datorita influentei administratorului asupra adunarii generale;
-sa cenzureze prin votul lor activitatea administratorului, in general, sau anumite acte juridice de valoare mare, pe care administratorul nu le poate incheia decit cu aprobarea adunarii generale;
-in cazul in care detin cel putin 10% din actiuni, sa ceara administratorului (sau, in caz de refuz, tribunalului), convocarea adunarii generale pentru discutarea gestiunii administratorului, cind considera ca activitatea acestuia trebuie cenzurata; in cazul in care administratorul ar decide convocarea adunarii generale a actionarilor cu o alta ordine de zi decit cea ceruta de actionari ori cu o ordine de zi modificata, actionarii in cauza au dreptul sa solicite tribunalului convocarea adunarii generale cu ordinea de zi corespunzatoare, caz in care administratorii nu mai pot schimba aceasta ordine de zi.
Legea societatilor comerciale permite exercitarea unui drept de control al actionarului individual sau minoritar asupra modului in care este gestionata afacerea societatii. Intre adunarile generale, actionarul semnificativ are dreptul de a verifica unele documente ale societatii, inclusiv prin desemnarea unor experti care sa isi exprime o opinie profesionala asupra acestor documente si asupra riscului afacerilor societatii, verificare permisa in limitele stabilite prin actul constitutiv. De asemenea, actionarul individual are dreptul sa puna intrebari si sa ii interpeleze pe administrator, fie direct, fie prin intermediul cenzorilor, atit in adunarea generala, cit si intre adunarile generale. Cenzorii si auditorii au atributia de a declansa alerta atunci cand managementul societatii pune in pericol bunul mers al societatii, conducand-o intr-o maniera ingrijoratoare, putind face aceasta atit din proprie initiative, cit si la cererea actionarilor individuali sau semnificativi. Dar procedura alertei poate fi declansata si direct de actionarii societatii.
Asa cum s-a aratat in doctrina interbelica , dreptul de control acordat actionarului individual sau minoritar este menit a contrabalansa puterea administratrilor si a majoritatii actionarilor si a frina excesele majoritatii, ceea ce poate avea o influenta benefica asupra societatii. Abuzul de regula majoritatii poate duce, intr-adevar, la neintelegari grave intre actionari, la litigii interminabile intre actionari sau intre actionari si societate si la o stare permanenta de conflict in sinul societatii, care pot culmina cu dizolvarea acesteia. Pe fondul pasivitatii actionarilor nesemnificativi, care asteapta doar dividende sau cresterea valorii de piata a actiunilor, actionarii majoritari pot deturna functia democratica a votului in adunarea generala, ajungind sa foloseasca societatea in interes personal sau in interesul exclusiv ori excesiv al grupului din care poate face parte societatea. Cu toate acestea, dreptul de control al minoritatii actionarilor nu poate inlocui vointa majoritatii actionarilor[16], caci altfel ar fi rasturnat unul din fundamentele democratiei societare.
Actionarul semnificativ poate declansa alerta prin intermediul mecanismului reglementat de art. 136 din Legea societatilor comerciale. Unul sau mai multi actionari reprezentand, individual sau impreuna, cel putin 10% din capitalul social, vor putea cere instantei sa desemneze unul sau mai multi experti, insarcinati sa analizeze anumite operatiuni din gestiunea societatii si sa intocmeasca un raport, care sa le fie inmanat si, totodata, predat oficial consiliului de administratie, respectiv directoratului si consiliului de supraveghere, precum si cenzorilor sau auditorilor interni ai societatii, dupa caz, spre a fi analizat si a se propune masuri corespunzatoare. Consiliul de administratie, respectiv directoratul, va include raportul intocmit de experti pe ordinea de zi a urmatoarei adunari generale a actionarilor. Onorariile expertilor vor fi suportate de societate, cu exceptia cazurilor in care sesizarea a fost facuta cu rea-credinta. Rezultatele verificarii efectuate de experti se comunica exclusiv actionarului care a solicitat si obtinut, prin hotarire judecatoreasca, controlul prin experti si se comunica oficial cenzorilor societatii, pentru a se lua masurile ce se impun. Actionarul in cauza poate reclama cele constatate cenzorilor, dar nu este obligat sa le expuna in adunarea generala sau sa impartaseasca informatiile obtinute si cu ceilalti actionari . In societatile deschise, daca informatiile obtinute sunt confidentiale sau privilegiate, actionarul in cauza este obligat sa nu foloseasca aceste informatii in interesul sau sau al altora, putind fi calificat drept persoana initiata, conform Legii nr.297/2004 privind piata de capital. Dincolo de aspectele procedurale (nu se vede de ce ar fi necesara interventia instantei in acest sens; nu se poate spune cu certitudine daca procedura procedura este contencioasa - ceea ce ar presupune citarea societatii, cu tot cortegiul de drepturi procesuale care ar face inutila si tardiva desemnarea expertilor - sau necontencioasa; nu se stie daca procedura este urgenta sau nu; nu se site despre ce experti este vorba - experti judiciari, experti contabili sau auditori), se poate observa ca expertii sunt numiti pentru a construi o imagine corecta a afacerilor societatii, in raport de preocuparea actionarilor semnificativi ai societatii relativa la modul riscant sau periculos in care sunt conduse afacerile societatii. Este vorba o modalitate de alertare a managementului societatii si, in final, a actionarilor acesteia, care forteaza managementul societatii sa ia masuri de neutralizare a riscului, adica de preventie a insolventei.
Conform art. 259 din Legea nr.297/2004, aplicabil si societatilor admise la tranzactionare pe o piata reglementata, auditorul financiar intocmeste fie rapoarte de audit financiar, fie rapoarte suplimentare, in conformitate cu standardele de audit financiar si cu cadrul de raportare definit prin standardele internationale de contabilitate si prin reglementarile C.N.V.M.. Rapoartele suplimentare se intocmesc in termen de 30 de zile, pe baza informatiilor prezentate de administratori, referitoare la operatiunile reclamate de actionarii reprezentand cel putin 5% din totalul drepturilor de vot. Administratorii sunt obligati sa furnizeze auditorilor toate informatiile solicitate. Raportul suplimentar va fi facut public pe website-ul C.N.V.M. Auditorii financiari furnizeaza si alte servicii suplimentare, in conditiile respectarii principiului independentei. Daca administratorii si auditorii nu dau curs solicitarii actionarilor in termenul prevazut sau daca raportul publicat nu cuprinde informatiile din cadrul de raportare, actionarii se vor putea adresa instantei din raza teritoriala unde isi are sediul societatea, in vederea numirii unui alt auditor financiar sau expert pentru reluarea procedurii de intocmire si prezentare a unui raport suplimentar, urmand ca raportul sa fie inaintat instantei si comunicat partilor, iar opinia auditorului financiar sau a expertului sa fie publicata in Buletinul C.N.V.M. Dispozitiile citate sunt similare cu cele ale art.136 din Legea societatilor comerciaale, mai sus analizate, referitoare la controlul gestiunii prin experti independenti. Sfera actionarilor societatii cotate care are dreptul la raspuns sau la controlul prin experti este, totusi, mai extinsa, intrucit este la indemina oricarui actionar care detine cel putin 5%. Pe de alta parte, institutia reglementata de Legea nr.297/2004 adauga la lista rapoartelor obligatorii ce tin de informarea periodica si continua, un alt fel de raport, raportul suplimentar (intermediar), diferit totusi de rapoartele anuale, semestriale si curente, intrucit este emis conjunctural, la cererea actionarilor, si nu periodic si continuu, din intitativa emitentului.
Actionarii pot declansa alerta si prin intermediul cenzorilor sau, dupa caz, al auditorilor interni. Astfel, conform art. 1641 din Legea societatilor comerciale, orice actionar are dreptul sa reclame cenzorilor faptele despre care crede ca trebuie cenzurate, iar acestia le vor avea in vedere la intocmirea raportului catre adunarea generala. In cazul in care reclamatia este facuta de actionari reprezentand, individual sau impreuna, cel putin 5% din capitalul social sau o cota mai mica, daca actul constitutiv prevede astfel, cenzorii sunt obligati sa o verifice. Daca vor aprecia ca reclamatia este intemeiata si urgenta, cenzorii sunt obligati sa convoace imediat adunarea generala si sa prezinte acesteia observatiile lor. In caz contrar, ei trebuie sa puna in discutie reclamatia la prima adunare. Adunarea generala trebuie sa ia o hotarare asupra celor reclamate. In cazul societatilor in care au fost desemnati auditori interni, potrivit legii, orice actionar are dreptul sa reclame acestora faptele despre care cred ca trebuie verificate. Auditorii interni le vor avea in vedere la intocmirea raportului catre consiliul de administratie, respectiv consiliul de supraveghere. In cazul in care reclamatia este facuta de actionari reprezentand, individual sau impreuna, cel putin 5% din capitalul social ori o cota mai mica, daca actul constitutiv prevede astfel, auditorii interni sunt obligati sa verifice faptele reclamate, iar in cazul in care sunt confirmate, vor fi consemnate intr-un raport ce va fi comunicat consiliului de administratie, respectiv consiliului de supraveghere, si pus la dispozitie adunarii generale; in acest caz, consiliul de administratie, respectiv consiliul de supraveghere, este obligat sa convoace adunarea generala.
Se observa ca, in procedura declansata de actionari, cenzorii raporteaza direct adunarii generale, pe care o si convoaca, in cazul in care este necesar, in timp ce auditorii interni raporteaza consiliului de administratie sau, dupa caz, consiliului de supraveghere, care va fi obligat sa convoace adunarea generala in care raportul auditorilor va fi pus la dispozitia adunarii generale. Asadar, cenzorii par a avea o putere mai extinsa decit auditorii, intrucit acestia din urma, in procedura alertei declansata de actionari, nu pot convoca ei insisi adunarea generala. In cazul in care societatea in cauza a ales sa inlocuiasca cenzorii cu auditorii interni (lucru permis de art. 160 alin.12 din Legea societatilor comerciale), actionarii societatii respective par a fi dezavantajati fata de actionarii din societatile care au ales sa aiba (si) cenzori. Dezavantajul este doar aparent, intrucit consiliul de administratie sau consiliul de supraveghere, obligatorii in societatile supuse obligatiei de auditare, sunt ele insele mijloace de supraveghere si control ale activitatii managerilor, care permit informarea si controlul, fiind interfete ale actionarilor cu managerii.
Procedura alertei este reglementata si in legislatia franceza. Legea franceza referitoare la preventia dificultatilor (Legea din Martie 1984, privind prevenirea dificultatilor intreprinderii si reglementarea amiabila), precum si unele dispozitii referitoare la cenzori din Legea societatilor comerciale din Iulie 1966, reglementeaza 4 tipuri de alerta (care se poate declansa la intitiativa cenzorilor, la initiativa asociatilor semnificativi, la intitativa salariatilor si la intitativa presedintelui tribunalului de comert). Avind in vedere ca in dreptul nostru nu exista o procedura propriu-zisa a alertei, ci numai elemente disparate in Legea societatilor comerciale in juril carora se poate construi o procedura de alertare, precum si faptul ca legea noastra are in vedere doar cenzorii/auditorii si, respectiv, actionarii semnificativi in postura de persoane care ar putea sa delcnaseze alerta, in cele ce urmeaza se anilzeaza pe scurt procedura franceza a alertei declansata de cenzori si cea declansata de asociatii semnificativi.
In principiu, procedura alertei declansata prin cenzori exista in societatile comerciale care au cenzori, respectiv, societatile anonime. Cenzorii (comissaires aux comptes) sunt obligati sa declanseze alerta (art.234 din Legea franceza a societatilor comerciale), sub sanctiunea raspunderii pentru daune a cenzorilor fata de societate sau creditori, in acest din urma caz, daca societatea va intra in faliment. Momentul in care trebuie declansata alerta este dificil de ales, intrucit poate fi prea tarziu (intreprinderea nu mai poate fi salvata) sau poate fi prea devreme ("alerta" poate provoca incetarea platilor). In orice caz, urmeaza, schematic, 3 faze : (i) prima faza incepe cu informarea administratorului despre constatarea cenzorilor asupra unor « fapte si operatiuni de natura a compromite continuarea exploatarii »; cenzorii pot cere explicatii administratorului, iar administratorul este obligat sa raspunda cenzorului in 15 zile ; (ii) faza a doua presupune ca, in lipsa unui raspuns sau a unei solutii multumitoare, in masura sa ofere modalitati rezonabile de continuare a exploatarii, se convoaca organul administrativ deliberativ al intreprinderii, daca exista (consiliu de administratie/de supraveghere), la care participa si cenzorul ; rezultatul deliberarilor se comunica si comitetului intreprinderii, daca exista ; cenzorul notifica presedintelui tribunalului de comert competent rezultatul deliberarii ; (iii) faza a treia : daca, in ciuda deciziilor luate, situatia intreprinderii continua sa se deterioreze, cenzorul elaboreaza un raport special pe care il va prezenta proximei adunari generale si il va comunica si comitetului intreprinderii. Rolul cenzorului nu se opreste aici, intrucit acesta este dator sa informeze presedintele tribunalului de comert asupra diferitelor stadii ale alertei. Daca in adunarea generala nu s-au luat masuri propice asigurarii continuarii exploatarii, cenzorul il informeaza pe presedintele tribunalului de comert, care va putea convoca administratorii, pentru ca acestia sa fie obligati sa ia masurile necesare. Asociatii care detin, individual sau impreuna cu altii, minim 10% din capitalul social, pot pune administratorului intrebari scrise de doua ori pe an. Administratorii sunt obligati sa raspunda intr-o luna si sa comunice cenzorilor intrebarile si raspunsurile (art. 641 si art. 2261 din Legea franceza a societatilor comerciale). Apoi cenzorii, daca considera necesar, declanseaza alerta, pentru "fapta de natura a compromite continuarea exploatarii". Legea romana a societatilor comerciale, pina la modificarea din decembrie 2006, continea o dispozitie asemanatoare. Fostul art. 135 (actualmente abrogat) permitea actionarilor semnificativi sa interpeleze administratorii cu intrebari scrise, la care administratorii erau obligati sa raspunda in scris, sub sanctiunea sesizarii cenzorilor, care puteau sesiza adunarea generala cu privire la aspectele asupra carora administratorii fusesera interpelati. Din pacate, acest text a fost eliminat, pastrindu-se procedura complicata, cu caracter judiciar, a informarii actionarilor si a declansarii alertei prin intermediul rapoartelor expertilor numiti de tribunal, rapoarte care vin, de obicei, post factum, adica atunci cind nu mai este nimic de facut.
In legislatia italiana, tribunalul poate sa-i revoce pe administratori pentru neregulile sesizate la intiativa actionarilor sau a cenzorilor, putind numi un administrator judiciar. Acest administrator judiciar va putea porni actiunea in raspundere contra administratorilor si cenzorilor incorecti . De remarcat ca, potrivit fostului art.155 din Codul comercial roman din 1887 (reluat de art.251 proiectul Codului comercial din 1938), in astfel de situatii, tribunalul putea dispune o serie de masuri urgente pina la intrunirea adunarii generale. Consider ca, in reglementarea actuala se pot dispune astfel de masuri prin procedura ordonantei presedintiale, in baza art.581 C.pr.civ., cu conditia ca masurile astfel dispuse sa aiba caracter vremelnic. Nu este o masura cu caracter vremelnic revocarea administratorului reclamat sau suspendarea sa din functie. Masura se poate justifica prin urgenta deosebita a evitarii insolventei, adica a unei « pagube care nu s-ar putea repara ».
§8. Aplicarea regulilor referitoare la AGA in societatile cu raspundere limitata
19. Convocarea adunarii generale a asociatilor este de competenta administratorilor. Ca si in cazul societatii pe actiuni, daca exista o pluralitate de administratori, convocarea AGA este atributul colectivului de administratori, nici unul dintre administratori neavind dreptul, in mod individual, sa convoace AGA. Aceasta intrucit art. 195 alin.1, cind impune obligatia administratorilor sa convoace AGA la sediul social (sau, cu acordul asociatilor, intr-o alta locatie) vorbeste de administratori, si nu de fiecare dintre acestia. In orice caz, ca si in cazul societatilor pe actiuni, nici un asociat nu are, el insusi, dreptul de a convoca AGA, cu exceptia cazului extrem in care societatea nu (mai) are nici un administrator, caz in care, conform regulii de la contractul de societate civila, orice asociat se prezuma ca ii reprezinta pe toti ceilalti. In practica, in mod frecvent, prin actul constitutiv asociatii confera unuia dintre ei, pe care il desemneaza si in calitate de director genrale, dreptul de a convoca AGA. Astfel de clauze contractuale sunt la limita legalitatii, intrucit art. 195 alin.1 nu face nici o referire la o eventual derogare de la regula convocarii prin administratori, in colectiv. O justificare legala a acestei practici, totusi, s-ar putea gasi in art. 77, conform caruia "asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social pot alege unul sau mai multi administratori dintre ei, fixandu-le puterile" [.]. In concluzie, legea permite ca prin actul constitutiv sa se prevada expres intinderea puterilor fiecarui administrator. De aceea, actul constitutiv ar putea prevede ca administratorul caruia i s-a incredintat si calitatea de director general are puteri sporite fata de ceilalti administrator, printre aceste puteri putindu-se regasi si dreptul exclusiv de a convoca AGA. In orice caz, astfel de puteri sporite nu pot fi incredintate unui tert, ci numai unuia dintre administratori.
In societatea cu raspundere limitata, asociatii care detin ¼ din totalul partilor sociale pot si ei sa ceara convocarea AGA. Desi legea (art. 195 alin.2 LSC) nu precizeaza nici cui se cere acesta convocare, nici ce se intimpla daca asociatul intimpina refuzul convocarii, este evident ca cererea de convocare se adreseaza titularului principal al dreptului de convocare a AGA, adica administratorului unic (sau administratorilor, in colectiv) iar in caz de refuz al convocarii, asociatul in cauza va putea cere tribunalului, prin aplicabilitatea art. 1075 si art. 1077 C.civ., dupa caz, obligarea administratorilor la a efectua convocarea sau, in caz de refuz, convocarea AGA direct de catre tribunal, care va stabili si ordinea de zi si persoana celui care va prezida AGA, in aceleasi conditii ca si in cazul societatilor pe actiuni.
Spre deosebire de societatea pe actiuni, convocarea se face in forma prevazuta in actul constitutiv, iar in lipsa, prin scrisoare recomandata, dar, in orice caz, cu cel putin 10 zile inainte de data fixate pentru adunarea generala. In rest, convocarea, ca si in cazul societatilor pe actiuni, trebuie sa contina ordinea de zi, cu indicarea precisa a chestiunilor supuse dezabaterii in adunarea generala, iar in cazul in care se propun modificari ale actului constitutive, acestea trebuie sa fie incluse in convocare, in extenso.
In societatea cu raspundere limitata, deciziile in problemele obisnuite ale societatii se iau cu o majoritate dubla, de asociati si capital social, in afara de cazul in care actul constitutiv dispune altfel. In cazul in care adunarea generala este chemata sa decida modificarea actelor constitutive, sunt necesare prezenta si voturile unanime ale asociatilor, daca prin lege sau prin actul constitutiv nu se decide altfel. In ambele cazuri, insa, daca nu se poate lua o decizie din cauza neintrunirii cvorumului si majoritatii cerute pentru prima convocare, la a doua convocare se poate lua orice decizie cu majoritate simpla (art.193 alin.3 LSC). Nelegalitatea tinerii adunarii la prima convocare are drept consecinta nelegalitatea constituirii adunarii la a doua consecinta, deoarece art. 193 al. 3 LSC prevede ca a doua adunare se va tine numai daca prima adunare este "legal constituita", dar nu poate lua o hotarare valabila din cauza neintrunirii majoritatii cerute. Daca, spre exemplu, la prima convocare nu a existat existat o convocare legala, nu a existat cvorumul necesar pentru tinerea sa sau nu au fost prezenti toti administratorii societatii, atunci la cea de-a doua convocare nu se poate lua nici o hotarire valabila, cu exceptia cazului in care toti asociatii sunt prezenti si sunt de acord sa tina o adunare generala cu renuntarea la formalitatile de convocare. Daca actul constitutiv impune, in locul unanimitatii, o majoritate calificata, absoluta sau simpla, atunci chiar si in cazul modificarii actului constitutiv hotarirea AGA nu mai trebuie sa intruneasca unanimitatea, ci doar majoritatea. In schimb, daca prin actul constitutiv nu se deroga de la regula unanimitatii sau daca se instituie in favoarea unuia sau mai multor asociati un drept de veto, societatea avind, astfel, un puternic caracter intuitu personae, atunci poate fi blocata orice modificare a actelor constitutive ale societatii, caci modificarea ar putea afecta acest caracter personal al societatii. In aceste situatii de blocaj, singura solutie este dizolvarea pentru neintelegeri grave intre asociati care impiedica functionarea societatii (daca nu se poate invoca un motiv de excludere a asociatului recalcitrant).
In societatea cu raspundere limitata, votul se poate da si prin corespondenta, daca s-a stabilit astfel prin actul constitutiv (art.191 alin. 2 LSC).
Ca si in cazul societatii pe actiuni, o parte sociala da dreptul la un vot, dar actul constitutiv poate stabili derogari de la aceasta regula.
In societatile cu raspundere limitata, Legea societatii comerciale nu impune conditii de executorialitate si opozabilitate fata de terti (cu exceptia hotaririi de aprobare a cesiunii de parti sociale catre terti). Dar art.5 din Legea nr.26/1990 stabileste principiul ca anumite acte cu privire la activitatea comerciantilor sunt opozabile tertilor doar din momentul inregistrarii lor in registrul comertului. In consecinta, solutiile aplicabile hotaririlor adunarii generale in societatile pe actiuni relative la obligativitate, executorialitate si opozabilitate fata de terti sunt aplicabile si hotaririlor adunarii generale a asociatilor in societatile cu raspundere limitata.
Regulile referitoare la actiunea in nulitate se aplica si hotaririlor AGA in societatea cu raspundere limitata, data fiind trimiterea expresa pe care o face art. 196 LSC la actiunea in nulitate a hotarii AGA in societatea pe actiuni.
In celelalte tipuri de societate, regulile relative la convocare, sedinte, deliberari, majoritati si nulitate se grefeaza, cu putine exceptii, pe regimul aplicabil societatii cu raspundere limitata. De retinut ca, in afara de societatea pe actiuni si societatea cu raspundere limitata, pentru celelalte societati nu s-au institutionalizat adunari generale, tinerea unor astfel de adunari fiind o simpla facultate pentru asociati.
Statul este acea forta care, oricita putere bruta ar avea un individ sau chiar o colectivitate, detine o forta mai mare decit orice putere inividuala sau colectiva.
V. si C.com.adn., p. 217, nota 2.
Hotarirea adunarii generale a asociatilor a fost calificata fie contract de
majoritate, fie act juridic complex. Pentru notiunea de « contract de
majoritate », a se vedea, de asemenea, D.D. Gerota, op.cit., Imprimeria
Nationala, Bucuresti, 1932, arata (p. 98 - 99), precum si Curs de societati comerciale, D.D. Gerota, Bucuresti, 1928, p.
140-141). Pentru notiunea de « act juridic complex », a se vedea I.L.
Georgescu Drept comercial roman - Teoria
generala a obligatiilor comerciale. Probele. Contractul de vanzare-cumparare
comerciala, Lumina Lex, 1994, editie revazuta si adaugita impreuna cu I.
Bacanu, vol. III din Tratatul de drept
comercial din 1946-1948, p.
Pentru analiza, a se vedea art. 112 LSC : (1) "Pentru validitatea deliberarilor adunarii generale ordinare este necesara prezenta actionarilor care sa detina cel putin o patrime din numarul total de drepturi de vot. Hotararile adunarii generale ordinare se iau cu majoritatea voturilor exprimate. Actul constitutiv poate prevedea cerinte mai ridicate de cvorum si majoritate. (2) Daca adunarea generala ordinara nu poate lucra din cauza neindeplinirii conditiilor prevazute la alin. (1), adunarea ce se va intruni la o a doua convocare poate sa delibereze asupra punctelor de pe ordinea de zi a celei dintai adunari, indiferent de cvorumul intrunit, luand hotarari cu majoritatea voturilor exprimate. Pentru adunarea generala intrunita la a doua convocare, actul constitutiv nu poate prevedea un cvorum minim sau o majoritate mai ridicata.
Art. 115 LSC : (1) Pentru validitatea deliberarilor adunarii generale extraordinare este necesara la prima convocare prezenta actionarilor detinand cel putin o patrime din numarul total de drepturi de vot, iar la convocarile urmatoare, prezenta actionarilor reprezentand cel putin o cincime din numarul total de drepturi de vot.(2) Hotararile sunt luate cu majoritatea voturilor detinute de actionarii prezenti sau reprezentati. Decizia de modificare a obiectului principal de activitate al societatii, de reducere sau majorare a capitalului social, de schimbare a formei juridice, de fuziune, divizare sau de dizolvare a societatii se ia cu o majoritate de cel putin doua treimi din drepturile de vot detinute de actionarii prezenti sau reprezentati.(3) In actul constitutiv se pot stipula cerinte de cvorum si de majoritate mai mari.
In societatile listate, data de referinta trebuie sa fie ulterioara cu cel putin 4 zile datei publicarii convocarii (a se vedea art. 135 alin.2 din Regulamentul CNVM nr.1/2006 privind emitentii si operatiunile cu valori mobiliare, cit. de S. David, in St. D. Carpenaru, S. David, C. Predoiu, Gh. Piperea, op.cit., ed. a 3-a, p. 374
A se vedea, pt. aceasta controversa, S. David, in St. D. Carpenaru, S. David, C. Predoiu, Gh. Piperea, op.cit., ed. a 3-a, p. 374, precum si Fl. Tuca, Efectele cesiuni de actiuni sau parti sociale asupra calitatii de creditor al dividendelor, in RDC nr.2/2000, p.90-94.
La aceeasi concluzie a ajuns si S. David, in St. D. Carpenaru, S. David, C. Predoiu, Gh. Piperea, op.cit., ed. a 3-a, p. 373.
O mica diferenta exista intre cele doua reglementari : daca fosta OUG nr.28/2002 vorbea de o data de inregistrare (ba chiar si de o data de registru), diferita de data de referinta, noua lege vobeste doar de o misterioasa data (nedefinita, dar definibila ca data de inregistrare).
A se vedea Revista Piata Financiara nr.2/2003, CNVM clarifica regimul datei de inregistrare, Andreea Cretu.
Pt. alte exemple, a se vedea si S. David, in St. D. Carpenaru, S. David, C. Predoiu, Gh. Piperea, op.cit., 2006, p. 400-401.
A se vedea, in acest sens, V. Dragota, S. Vlasceanu, A. Zecheru, Dividendul, mijloc de monitorizare a deciziilor actionarilor cu putere de control, RFBA nr. 9/2003.
De exemplu, in societatea pe actiuni, administratorii trebuie sa tina un registru al actiunilor si al actionarilor, un registru al sedintelor si deliberarilor adunarilor generale si ale consiliului de administratie sau al comitetului de directie, un registru al obligatiunilor cu indicarea obligatarilor, cand acestea sunt nominative.
|
Politica de confidentialitate |
 .com |
Copyright ©
2024 - Toate drepturile rezervate. Toate documentele au caracter informativ cu scop educational. |
Personaje din literatura |
| Baltagul – caracterizarea personajelor |
| Caracterizare Alexandru Lapusneanul |
| Caracterizarea lui Gavilescu |
| Caracterizarea personajelor negative din basmul |
Tehnica si mecanica |
| Cuplaje - definitii. notatii. exemple. repere istorice. |
| Actionare macara |
| Reprezentarea si cotarea filetelor |
Geografie |
| Turismul pe terra |
| Vulcanii Și mediul |
| Padurile pe terra si industrializarea lemnului |
| Termeni si conditii |
| Contact |
| Creeaza si tu |
