ABORDAREA CONCEPTULUI DE INTREPRINDERE (FIRMA)

Intreprinderea - agent economic

Termenul de intreprindere deriva din cuvantul francez "entreprise". Intreprinderea constituie componenta fundamentala a economiei, dupa cum celula este elementul fundamental al unui organism viu sau atomul, elementul fundamental al materiei.

Deci, ca o celula de baza a economicului, intreprinderea (firma) este veriga organizatorica unde se desavarseste fuziunea intre factorii de productie (resurse umane si material energetice), cu scopul producerii, desfacerii de bunuri economice (produse, servicii, informatii, etc.) in structura, cantitatea si calitatea impuse de cererea de pe piata si obtinerea unui profit.

Prin intreprindere se intelege orice forma de organizare a unei activitati economice, autonoma patrimonial si autorizata potrivit legilor in vigoare sa faca acte si fapte de comert, in scopul obtinerii de profit prin realizarea de bunuri materiale, respectiv prestari de servicii, din vanzarea acestora pe piata, in conditii de concurenta.

Caracteristici comune intreprinderilor:

Intreprinderea este un caz particular de organizatie, si anume, o organizatie economica. In consecinta, are toate caracteristicile unei organizatii:

a) este un ansamblu delimitat de persoane (proprietari, salariati, colaboratori);

b) are un rol, scopuri si obiective definite, utile indivizilor, legale si utile societatii;

c) fiecare persoana realizeaza un rol delimitat pentru atingerea obiectivelor intreprinderii (sarcini de munca definite prin descrierea posturilor);

d) este structurata corespunzator pentru a realiza obiectivele (in departamente, sectii, ateliere, compartimente, unitati operative, echipe, etc.);

e) intre membrii organizatiei ca si intre grupurile structurate se stabilesc relatii multiple;

f) interactioneaza cu mediul geografic, politic, social, cultural, economic, suportand influentele acestuia si exercita, la randul ei, influente asupra mediului;

g) are un anumit statut (pozitie) recunoscut in relatiile cu membrii si alte organizatii.

1.3. Tipologia intreprinderilor

Marea diversitate a intreprinderilor ce-si desfasoara activitatea in cadrul economiei nationale impune o clasificare a acestora dupa mai multe criterii, intre care cele mai importante sunt:

forma de proprietate

q    apartenenta nationala

q    obiectul muncii

q    gradul de marime.

A.  Clasificarea intreprinderilor tinand seama de forma de proprietate permite identificarea:

1. Intreprinderilor private - al caror patrimoniu apartine unei persoane sau unui grup de persoane. Putem distinge in aceasta categorie:

a)     intreprinderi individuale;

b)     intreprinderi de grup.

Intreprinderile de grup sunt cele mai raspandite. Dintre ele se pot mentiona:

b1) intreprinderea familiala al carei patrimoniu apartine unei familii;

b2) intreprinderea cooperatista, infiintata prin dorinta colaborarii libere, pe baza participarii in conditii egale a mai multor persoane, ce desfasurau inainte activitati similare in calitate de mici producatori;

b3) societatea pe actiuni, larg raspandita in epoca contemporana. Definitoriu pentru acest tip de intreprindere este impartirea patrimoniului intr-un numar mare de parti cu o anumita valoare nominala, denumite actiuni.

Intreprinderile de stat - definite in principal prin faptul ca intregul patrimoniu apartine statului pe teritoriul carora se afla. In functie de natura factorilor politici si ideologici predominanti se pot delimita doua tipuri de astfel de intreprinderi:

intreprinderi de stat de tip socialist - caracterizate printr-o puternica centralizare a deciziilor in afara lor, la organisme macroeconomice, printr-o fundamentare a intregii activitati pe planificare micro si macroeconomica;

intreprinderi de stat de tip capitalist sau intreprinderi publice, care se caracterizeaza printr-o puternica autonomie, cu toate ca statul este proprietarul lor.