STRATEGII PE PIETELE DE CAPITAL

1. Strategii pe piata de futures

1.1. Contractele la termen

1.2. Functionarea burselor futures

1.3. Operatiuni futures financiare

2. Strategii pe piata de optiuni

2.1. Optiuni pe titluri primare

2.2. Stabilirea preturilor optiunilor

2.3. Optiuni pe titluri derivate si sintetice

2.4. Strategii de tranzactionare cu optiuni

3. Strategii de plasament la fondurile de investitii

3.1. Fonduri si societati de investitii

1. Strategii pe piata de futures

Expansiunea sectorului bursier a culminat la sfarsitul secolului XIX cu aparitia pietelor futures moderne. Pe aceste piete se tranzactioneaza instrumente derivate, in special contracte futures si optiuni. Motivul principal al aparitiei acestor produse a fost nevoia producatorilor si comerciantilor de a-si acoperi riscurile de fluctuatie a pretului marfurilor de la un sezon la altul.

Tranzactiile in bursa se executa prin intermediul brokerilor, acestia negociind fie fata in fata cu alti brokeri in ringurile bursei, fie din spatele ecranelor de computer prin platforme electronice de tranzactionare. In prezent, tranzactionarea electronica castiga tot mai mult teren in fata sistemului clasic de tip "open outcry".

Contractele futures au cunoscut o dezvoltare fulminanta, in special in ultimii ani cand aparitia derivatelor financiare pur si simplu au revolutionat industria bursiera pe plan mondial. Cereale, metale, pietre pretioase, cursuri valutare, rate de dobanda, indici bursieri, actiuni, obligatiuni - toate sunt tranzactionate pe pietele futures prin simple apasari de taste de computer, atragand deopotriva persoane sau companii interesate in controlarea riscului de pret sau jucatori dornici sa realizeze profituri rapide in urma speculatiilor bursiere.

Un aspect cel putin surprinzator caracterizeaza aceasta piata futures si anume faptul ca atrage doua categorii total opuse de investitori: unii cu o aversiune puternica fata de risc si care nu tranzactioneaza derivate decat in scopul eliminarii riscului de pret, iar ceilalti cu o afinitate totala fata de acesta si care si-l asuma in ideea realizarii profiturilor uriase asociate acestor instrumente.

In prezent, valoarea tranzactiilor financiare pe pietele organizate la nivel international este impresionanta, situandu-se undeva aproape de 2 trilioane de dolari / zi (aproximativ 1,9 trilioane pe piata valutara internationala, 50 miliarde pe piata de capital si 30 miliarde pe pietele derivate.

In ciuda succesului de necontestat, acest sector bursier nu a fost scutit de probleme si scandaluri, celebre fiind falimentele bancii Barings si a fondului de investitii Long Term Capital Management precum si pierderile semnificative suferite in anii 90 de companii precum Metallgesellschaft, China Aviation sau Procter & Gamble in urma tranzactiilor cu instrumente derivate. In cele mai multe dintre cazuri, pierderile avut drept cauza tranzactii neautorizate cu contracte futures si optiuni sau expuneri peste limita. Cel mai recent episod de acest fel s-a consumat la inceputul anului 2008 cand banca franceza Societe Generale s-a confruntat cu o pierdere de 4,9 miliarde Euro in urma unor tranzactii cu instrumente derivate efectuate de unul din traderii sai.

Unul dintre cei mai mari investitori pe pietele financiare internationale, Warren Buffet spunea despre instrumentele derivate ca sunt "arme financiare de distrugere in masa intrucat ascund un pericol latent ce poate deveni oricand mortal". Riscul de pierdere in urma tranzactiilor cu instrumente derivate este extrem de ridicat atunci cand acestea nu sunt utilizate strict in cantitatea necesara si in scopul adecvat. Profiturile care pot fi realizate prin aceste instrumente pot fi uriase. Practic piata futures nu face exceptie in ceea ce priveste relatia direct proportionala risc/randament: pe piata futures riscul asumat este mare, iar potentialul de profit este pe masura.

Recunoasterea succesului acestor instrumente este evidentiat de premiul Nobel oferit in 1997 lui Robert C. Merton ( Profesor la Harvard University, Cambridge, USA) si Myron S. Scholes (Profesor la Stanford University, Stanford, USA) pentru activitatea inovatoare in domeniul evaluarii instrumentelor derivate. Modelul Black - Scholes privind evaluarea optiunilor este deja consacrat, acceptat si utilizat de majoritatea traderilor pe pietele derivate.

In Romania, istoria derivatelor incepe in iulie 1997 odata cu lansarea de catre Bursa Monetar Financiara si de Marfuri Sibiu a contractelor futures pe cursuri valutare si indici bursieri. La vremea respectiva au existat numeroase initiative de implementare a instrumentelor derivate in Romania prin intermediul burselor de marfuri de la Bucuresti, Constanta, Timisoara, insa Bursa de la Sibiu a ramas in urmatorii 10 ani singura piata futures din Romania. Gama de produse s-a diversificat, iar volumele de tranzactionare au atins cifre spectaculoase in ultimii ani culminand cu recordul de 4.200.000 contracte in anul 2006. 

Principala ratiune a aparitiei pietei futures a constituit-o nevoia comerciantilor de a reduce riscurile de fluctuatie a pretului. Prin cumpararea sau vanzarea de contracte futures pentru diferite scadente acestia isi fixeaza in avans pretul marfurilor pe care urmeaza sa le cumpere sau sa le vanda, nefiind afectati de eventualele fluctuatii ale pretului. Acest tip de operatiune se numeste hedging, iar investitorii care le aplica sunt catalogati in limbajul bursier drept hedgeri.

In afara acestei categorii de investitori, pe pietele futures intalnim si alti jucatori care nu sunt interesati in a cumpara sau vinde la scadenta activul suport al contractului, ci doresc doar sa profite de variatiile pretului acestuia intr-o anumita perioada de timp. Ei cauta sa cumpere contracte futures la un pret cat mai mic si sa le vanda cu un profit cat mai mare. Acesti investitori se numesc speculatori, iar strategiile lor de tranzactionare pe piata futures se concretizeaza in operatiuni speculative.

O a treia categorie de participanti sunt arbitrajorii. Operatiunea de arbitraj nu urmareste nici specularea pretului futures, nici acoperirea riscului existent pe piata spot ci o combinatie a celor doua strategii de mai sus, respectiv realizarea unui profit fix si in conditii de risc minim prin blocarea diferentei dintre pretul activului suport pe piata spot si pretul futures al acestuia. 

1.1. Contractele la termen

Tranzactiile la termen au aparut cu cateva secole in urma pe pietele de marfuri si presupun lichidarea contractului la o anumita scadenta de la incheierea sa. Acest tip de tranzactie s-a perfectionat in timp, doar principiile sale s-au extins si la operatiunile cu valute si active financiare, existand doua categorii de contracte la termen: forward (anticipate) si futures (viitoare).

Contractul forward este un acord intre vanzator si cumparator de a livra, respectiv de a plati, la o anumita data viitoare, o marfa, o valuta sau un activ financiar, la un pret stabilit in momentul contractari. La momentul tranzactiei contractul este determinat in partile sale esentiale vizand obiectul, pretul de executare si scadenta. Singurul fapt incert este valoarea virtuala la lichidare, tinand seama de faptul ca pretul marfii, rata de schimb a valutei sau cursul de piata al activului financiar fluctueaza continuu. Astfel pot fi inregistrate diferente favorabile sau defavorabile de pret (profit sau pierdere), dupa cum pretul la lichidare este mai mare sau mai mic decat pretul forward stabilit prin contract.

Contractul forward este cumparat si mentinut pana la expirare, urmand sa fie lichidat doar la scadenta. Rezultatul sau virtual depinde numai de pretul spot (pretul curent) din ziua scadentei.

Contractul futures este un acord incheiat intre doua parti de a vinde/cumpara o marfa, o valuta sau un activ financiar la un pret stabilit in momentul incheierii contractului, lichidarea avand loc ulterior. Intre contractele forward si contractele futures exista asemanari, dar si deosebiri. Prima diferenta consta in faptul ca, in cazul contractului futures, conditiile contractuale sunt standardizate in ceea ce priveste natura activului de baza (marfa sa fie de o anumita calitate, valuta sa apartina unei anumite tari etc.) si cantitatea contractata, denumita si unitate de tranzactie (de exemplu 100.000 USD). Toate contractele futures pe acelasi activ standardizat formeaza un gen de contracte futures. De exemplu contractele pe grau negociate la bursa Chicago Board of Trade (CBOT) formeaza genul denumit grau futures. Lunile in care trebuie sa aiba loc lichidarea contractelor futures sunt prestabilite si coteaza la bursa, iar contractele futures pe un anumit activ cu aceeasi scadenta formeaza o specie (de exemplu specia grau futures mai). Aceste contracte sunt fungibile pentru ca obiectul lor este un activ omogen din punct de vedere calitativ, definit in mod unitar in termeni cantitativi, avand aceeasi scadenta.

Cand este nevoie de un instrument care sa acopere cel mai bine riscurile de pret interne tranzactiilor cu titluri financiare, contractele futures sunt preferate celor de tip forward, deoarece primele sunt contracte forward standardizate in termeni de cantitate, calitate si scadenta si coteaza la burse de futures. Avantajul tranzactionarii prin intermediul burselor de contracte futures este ca riscul ca cealalta parte sa nu-si indeplineasca obligatiile la scadenta este transferat burselor futures in schimbul unor marje platite de cumparator vanzatorului. Daca operatorul efectueaza frecvent tranzactii futures, este suficienta deschiderea unui singur cont de marja.

Un alt avantaj al contractelor futures este ca incurajeaza lichiditatea pe piata. Un agent are posibilitatea sa cumpere si sa vanda cu usurinta futures in orice moment, in timp ce contractele forward sunt greu de tranzactionat deoarece, nefiind standardizate, nu se adreseaza tuturor agentilor. Pe de alta parte, aceasta standardizare poate fi si un dezavantaj deoarece agentul nu mai poate acoperi calitati, cantitati si perioade exact la nivelul pe care l-ar dori.

Contractele futures se tranzactioneaza pe o piata secundara deoarece pretul contractului se stabileste la bursa ca expresie a raportului dintre cerere si oferta, el variaza zilnic, astfel incat valoarea contractului (data de produsul dintre pretul unitar si unitatea de tranzactie) nu mai este fixata ca in cazul contractelor forward. Faptul ca valoarea este variabila constituie una dintre caracteristicile definitorii ale contractului futures, care este astfel marcat la piata. In acest fel pierderile uneia dintre parti sunt transferate ca venituri celeilalte. Daca valoarea contractului creste, atunci cumparatorul (detinatorul unei pozitii long) primeste in contul sau la broker o suma corespunzatoare profitului virtual, al contractului. Daca valoarea scade, atunci o anumita suma, reprezentand pierderea virtuala este dedusa din acel cont. Simetric, cand pretul pietei scade, ceea ce se traduce prin reducerea valorii contractului, vanzatorul (detinatorul unei pozitii short) beneficiaza de profitul virtual, iar la o crestere a valorii contractului, o suma reprezentand pierderea virtuala se deduce din contul vanzatorului.

Practic, contractul futures este un sir de contracte forward, fiecare fiind lichidat zilnic si inlocuit cu un nou contract care are un pret egal cu pretul zilei curente. Actualizarea valorii se face pe baza diferentei dintre pretul de lichidare al zilei respective si cel al zilei precedente. Acest pret se determina pe baza cotatiilor de inchidere a bursei din fiecare zi si serveste la regularizarea diferentelor de valoare a contractului. Spre deosebire de contractul forward, care se executa la scadenta in conditiile stabilite la incheierea contractului, in contractul futures partile au doua posibilitati:

- sa lichideze contractul prin predarea/primirea efectiva a activului care face obiectul acestuia, adica prin livrare;

- sa lichideze pozitia detinuta pe piata futures printr-o operatiune de sens contrar, respectiv o compensare.

Cel care detine o pozitie long isi poate lichida pozitia realizand o vanzare futures a contractului respectiv, iar cel care detine o pozitie short o poate lichida prin cumpararea futures a aceluiasi contract. Prin aceste operatii profitul/pierderea virtuala se transforma in profit/pierdere efectiva. Operatorii (vanzatorii sau cumparatorii) care isi mentin pozitiile deschise pana la data scadentei intra automat in procesul de executare fizica a contractului, care presupune predarea/primirea activului aflat la baza contractului. In cazul contractelor futures la care executarea nu se poate face in natura (prin predarea unui activ fizic sau financiar), livrarea se face printr-o lichidare in numerar (cash). Data scadentei este stabilita prin regulamentul bursei si poate fi: o zi determinata din luna de livrare, mai multe zile succesive din luna de livrare, oricare dintre zilele lucratoare din luna de livrare incepand cu prima si sfarsind cu ultima.

Putand fi negociat la bursa, contractul futures este de fapt un titlu financiar derivat, fiind bazat pe un activ standardizat (marfa, valuta, activ financiar). Ca orice titlu financiar, contractul futures coteaza la bursa, dar pretul sau curent si valoarea de piata a contractului reflecta pretul activului de baza. De exemplu, o crestere a pretului la contractul futures pe grau ca expresie a unei cereri mai mari decat oferta pe piata futures va determina o sporire a pretului si pe piata cash a tranzactiilor cu marfa efectiva. Preturile futures si cash evolueaza in acelasi sens si, pe masura apropierii de scadenta contractului futures, ele tind sa se egalizeze.

Deosebirile dintre contractele futures si forward sunt ilustrate in urmatorul tabel:

Deosebiri intre contractele la termen forward si futures

In raport cu obiectivul contractelor futures, pietele pot fi clasificate in trei mari categorii: piete comerciale, piete financiare si piete de indici.

1.2. Functionarea burselor futures

O bursa futures este o organizatie nonprofit compusa din membrii care ocupa legal locurile in cadrul acesteia prin cumparare pe o piata deschisa. Astfel, un individ poate sa devina membru cumparand acest drept de la un membru actual care doreste sa se retraga, indeplinind anumite criterii impuse de institutie (puterea financiara, reputatia candidatului etc.), preturile acestor locuri fluctueaza drastic, fiind influentate mai ales de nivelul activitatii de tranzactionare in cadrul bursei.

Bursele futures ofera cadrul in care contractele pot fi tranzactionare de catre alte persoane fizice sau juridice care opereaza prin intermediul acestor membri. Membrii fac parte din comitetele care guverneaza functionarea bursei, dar exista si manageri profesionisti care sa le execute directivele. Astfel, desi bursa este o organizatie nonprofit, ea functioneaza pentru a-i satisface pe membrii sai. Fiecare bursa isi determina tipurile de bunuri care vor fi tranzactionate in cadrul ei, precum si specificatiile pentru fiecare tip de contract in parte.

Prin specializarea burselor futures gama limitata de produse si prin standardizarea termenilor, contractul futures inlatura unele dintre neajunsurile contractelor forward. Standardizarea termenilor din contract le permite tuturor agentilor de bursa sa cunoasca exact si mediat caracteristicile produsului tranzactionat, fara negocieri lungi si discutii inutile. De fapt, pretul futures este singurul termen al contractului care necesita sa fie cunoscut la momentul incheierii.

In esenta, un contract futures este contract spot amanat, prin contract spot intelegand cumpararea sau vanzarea normala, cu livrarea imediata a bunurilor (de exemplu obligatiuni). Contractul futures poate fi considerat in primul rand un substituent al contractului spot, deoarece un titlu financiar cumparat pentru livrare imediata sau la termen, odata ajuns la scadenta, apartine investitorului, in al doilea rand, contractul futures poate fi considerat un mijloc de protectie fata de riscul de pret, deoarece cumpararea sport a unui titlu poate fi compensata prin vanzarea unui contract futures, neutralizand riscul detinerii acelui titlu.

Intensificarea tranzactiilor futures s-a datorat contributiei substantiale a mai multor factori. In primul rand, pietele pentru contractele futures financiare sunt adesea mult mai lichide decat bursele pentru titlurile de valoare pe care se bazeaza acest tip de contracte.

Lichiditatea creeaza costuri de tranzactie mici, ceea ce mareste atractia investitorilor de a folosi pietele futures ca alternativa la bursele obisnuite de titluri financiare. Prin intermediul pietelor futures investitorii si jucatorii la bursa isi pot atenua mai repede si mai eficient expunerea la riscurile pietelor cash (pretul futures fluctuand mai repede decat pretul cash), ceea ce constituie un plasament mai bun pe termen scurt.

Un al doilea motiv de atractie al pietelor futures este ca ofera investitorilor un pret mai eficient, cu bani gheata, de a-si asigura o pozitie pe piata. Contractele futures sunt tranzactionate in marja, ceea ce traduce prin obligatia de a se investi doar o fractiune din valoarea de piata a unui titlu financiar. Sistemul de tranzactie in marja este caracterizat prin efectul de levier: castigurile sau pierderile sunt amplificate de conditiile pietei la scadenta contractului futures. Efectul de levier inseamna ca investitorul poate sa-si piarda in proportie de 100% investitia, ceea ce nu se poate intampla in cazul cumpararii directe a titlurilor de pe piata sport.

Alt avantaj al sistemului "in marja" consta in faptul ca riscul creditului este redus de insasi bursa futures, care se interpune partilor la orice tranzactie.

Astfel, daca investitorul Taur (cel care mizeaza pe o crestere a cursului) cumpara un contract futures de la investitorul Urs (cel care pariaza pe scaderea cursului), atunci si Taurul si Ursul vor avea bursa futures drept partener comun de afaceri, nici unul dintre investitori nu stie numele partii complementare cu care incheie tranzactia, singura lor legatura fiind bursa. Ceea ce ambii sunt nevoiti sa prezinte bursei este dovada ca sunt de incredere si pot incheia tranzactia. In loc sa aiba discutii interminabile in privinta puterii lor financiare, Taurul si Ursul depoziteaza in contul bursei cate o marja initiala, care de regula nu depaseste variatia maxima de pret a contractului futures de-a lungul ciclului sau de viata. In acest fel pierderea maxima inregistrata la bursa se catre investitorul Taur sau Urs este doar modificarea zilnica nefavorabila a pretului, dar si aceasta este acoperita din marja initiala depozitata de fiecare investitor in parte in contul sau.

Bursa cere ca acoperirea oricaror pierderi sa se faca zilnic de catre clienti, dar, pe de alta parte, crediteaza conturile acestora cu profiturile virtuale obtinute prin intermediul marjei variabile. Cand investitorul Taur doreste sa-si transforme profiturile de pe hartie in bani sau sa-si limiteze pierderile, va vinde contractul sau futures la cel mai bun pret al pietei, inchizandu-si astfel contul. Partenerul sau nu va fi in mod necesar investitorul Urs, care ar putea inca dori sa-si mentina pozitia sa futures. Daca Taurul a realizat un profit, acesta va fi fost inregistrat deja in contul sau, iar daca a suferit vreo pierdere, el o va fi acoperit deja prin plati din marja variabila in contul sau.

Un avantaj la fel de important este ca, prin contractele futures financiare, fie investitorul, fie speculatorul are posibilitatea sa-si asume o pozitie de vanzator pentru titlul financiar de sub contractul futures, pentru ca poate vinde in viitor ceea ce nu poseda in prezent. De exemplu, speculatorul crede ca piata scade. Vanzand contracte futures si cumparandu-le inapoi, mai tarziu cand pretul pietei a scazut, el va putea sa aiba profit intr-o piata de scadere (bear market). Similar, investitorul poate utiliza contractele futures pentru limitarea expunerii la riscul de pret pe piata unui anumit titlu financiar din portofoliul sau.

Contractele futures pe indici de bursa permit micilor investitori sau speculatori sa se expuna pe termen scurt la riscurile unei piete de actiuni fara a detine un portofoliu. Astfel ei pot inregistra o rata medie a rentabilitatii investitiei caracterizand o intreaga piata de actiuni in loc sa detina un mic numar de actiuni care pot fi sau pot sa nu fie performante, depasind sau nedepasind tendinta bursei. La data scadentei vor trebui sa decida daca e bine sa cumpere actiuni cu bani gheata sau sa cumpere noi contracte futures cu scadenta ulterioare.

Pietele futures sunt utilizate deopotriva de o a treia categorie - mediatorii - care este vitala pentru buna functionare a acestor piete. Mediatorii cauta sa obtina profit din exploatarea anomaliilor dintre preturile contractelor futures si preturile titlurilor care fac obiectul contractelor. O estimare a importantei fiecaruia dintre cele trei tipuri de operatori pe pietele futures (speculatori, investitori si mediatori) este dificila, desi in mod sigur speculatorii domina din punctul de vedere al volumului tranzactionat. La prima vedere aceasta ar putea crea falsa impresie ca pietele futures sunt doar pentru speculatori, nu si pentru investitorii care urmaresc sa-si minimizeze riscul sau sa-si maximizeze rentabilitatea. Speculatorii isi asuma riscul pe care investitorii cauta sa-l indeparteze si asigura lichiditatea si profunzimea pietelor futures financiare, fiind intotdeauna dispusi sa cumpere sa sa vanda. Meritul mediatorilor consta in garantarea evaluarii corecte a contractelor futures relativ la titlurile componente.

1.3. Operatiuni futures financiare

Nasterea unor noi instrumente bursiere a revolutionat pietele de capital internationale. Contractele futures pe instrumente financiar-valutare au aparut pentru prima data la bursele din Chicago (Chicago Mercantile Exchange, Chicago Board of Trade) si New York (New York Futures Exchange). A urmat deschiderea Bursei din Londra (London International Financial Futures Exchange) in 1982 si apoi a celor din Asia de Sud-Est (Tokyo Stock Exchange, Hong Kong Futures Exchange, Singapore Mercantile Exchange).

Pietele futures cu instrumente financiar-valutare s-au format prin extinderea principiilor care reglementeaza activitatea pietelor futures de marfuri asupra activelor financiar-bancare (bonuri, note sau obligatiuni de tezaur, depozite in eurodolari, valute).

Contractele futures financiare constau in asumarea prin contract de catre partile participante (in general mari institutii financiare) a obligatiei de a cumpara sau de a vinde o suma in valuta (sau instrumente financiare) la o data ferma viitoare si la un pret stabilit in momentul incheierii contractului. Scopul unor astfel de contracte nu este intotdeauna acela de a primi sau de a livra efectiv valorile tranzactionate, ci obtinerea de diferente favorabile intre ziua incheierii contractului si cea a lichidarii pozitiei, la dobanda (daca s-au tranzactionat titluri financiare) sau la cursul de schimb (in cazul valutelor).

Speculatia pe piata futures

Cei mai activi pe piata SIBEX sunt speculatorii intrucat scopul lor este sa profite de pe urma miscarilor de pret. Practic singurul lor scop este sa cumpere la un pret mic si sa vanda la un pret cat mai mare. De asemenea, este permisa si strategia in sens invers: vanzarea la un anumit pret si inchidere pozitiei prin cumparare la un pret cat mai mic. In cazul in care pretul de vanzare este mai mic decat cel de cumparare, speculatorul va inregistra o pierdere.

Exemplu: Cumpararea a 10 contracte DESIF2 - SEP (avand multiplicator de 1.000 actiuni) la pretul de 3,1500 lei/actiune si vanzarea ulterioara a acestora la pretul de 3,2200 lei/actiune va aduce investitorului un profit total de: (3,2200 - 3,1500) x 10 x 1.000 = 700 Ron.

Aceste operatiuni profitabile de deschidere si inchidere a pozitiei sunt conditionate de miscarea pretului futures in directia favorabila (in acest caz crestere) si pot fi efectuate intr-un interval de timp foarte scurt (sunt cazuri in care astfel de fluctuatii au loc in doar cateva minute pe piata SIBEX) sau mai lung (cateva ore sau chiar zile).

In momentul cumpararii celor 10 contracte, investitorul trebuie sa aiba in contul sau de marja suma necesara acoperirii celor 10 pozitii long. Daca marja necesara pentru 1 contract futures DESIF2-SEP ar fi de 400 Ron/contract, atunci pentru a putea introduce ordinul de cumparare a 10 contracte in contul de marja al investitorului trebuie sa existe cel putin 4.000 Ron. 

In cazul expus mai sus, suma de 700 Ron reprezentand profitul investitorului este adaugata sumei initiale de 4.000 Ron de catre Casa de Compensatie, astfel incat, dupa lichidarea celor 10 pozitii long, investitorul va avea in cont suma de 4.700 Ron.

Revenind la exemplul de mai sus, in situatia in care investitorul isi lichideaza cele 10 contracte prin vanzarea lor la pretul de 3,1000 lei/actiune, atunci el va inregistra o pierdere de: (3,1000 - 3,1500) x 10 x 1.000 = - 500 Ron

In acest caz, din cei 4.000 Ron existenti initial in contul de marja al investitorului mai raman doar 3.500 Ron, pierderea de 500 Ron fiind retrasa de Casa de Compensatie.

Abilitatea de a desfasura operatiuni profitabile depinde numai de capacitatea investitorului de a analiza si previziona cat mai corect tendinta de evolutie a pretului si de a lua pozitia adecvata (short sau long) la momentul oportun. Analiza tehnica si analiza fundamentala sunt principalele arme din dotarea speculatorilor, iar disciplina este o trasatura esentiala care poate face diferenta dintre profit si pierdere pe piata futures.

De asemenea, faptul ca la tranzactionarea unui contract futures se imobilizeaza o suma de cateva ori mai mica decat pe piata spot permite controlarea unei cantitati mult mai mari de activ suport care conduce la crestere potentialului de profit, dar si a riscului de pierdere. De aceea, speculatorii pe piata futures trebuie sa urmareasca mult mai atent miscarile pe piata si sa reactioneze prompt la orice pericol de pierdere. In acest sens, ordinele "take-profit", "stop-loss" si "trailing-stop" sunt la dispozitia speculatorilor pe platforma ELTRANS, iar utilizarea lor joaca un rol foarte important in randamentele realizate pe piata futures.

Elemente esentiale in organizarea si functionarea burselor

Operarea in pietele futures necesita cunoasterea unor termeni cu care se lucreaza frecvent.

Agent de bursa: Persoana fizica, angajat al unei societati de brokeraj, care este autorizat sa opereze in front-office sau back-office.

Apel in marja: Cerere cu titlul de obligativitate pentru suplimentarea de fonduri, astfel incat contul clientului sa se ridice la nivelul marjei initiale.

Broker: Persoana fizica, angajat al unei agentii de brokeraj, care este autorizat sa execute in ring, ordinele de vanzare / cumparare date de aceasta sau clientii acesteia.

Bursa Organism de utilitate publica, constituit de societatea de bursa in conditiile legii specifice, organism ce asigura cadrul organizat pentru intermedierea profesionala, competitiva si transparenta a operatiunilor.

Carte de membru: Pachet de 20 actiuni BMFMS pentru membrii fondatori sau 50 de actiuni pentru ceilalti membri, a carui detinere confera dreptul la un broker in ringurile Bursei.

Casa de Compensatie: Societate comerciala pe actiuni, independenta de Bursa Monetar - Financiara si de Marfuri Sibiu, cu rol de compensare, decontare si garantare a executarii tranzactiilor, toate tranzactiile trebuind sa se supuna Regulamentului acesteia. Ea poarta numele de Casa Romana de Compensatie - CRC.

Client: Persoana fizica sau juridica ce tranzactioneaza contracte futures si cu optiuni, printr-o societate de brokeraj, folosind surse proprii de finantare, asumandu-si intregul risc ce decurge din aceasta activitate.

Contract futures: Angajament standardizat, tranzactionat la BMFMS, de a vinde sau de a cumpara o marfa, activ monetar sau activ financiar la scadenta contractului, conform specificatiilor acestuia.

Specificatiile contractului cuprind activul de baza, simbolul contractului, unitatea de tranzactionare, cotatia, pasul, limita de oscilatie zilnica, lunile de expirare, scadenta, ultima zi de tranzactionare, modul de lichidare la scadenta, programul de tranzactionare.

Cotatie: Exprimarea valorii activului care sta la baza contractului futures, la un moment dat. La contractele cu optiuni, ceea ce se coteaza este prima.

Fluctuatie maxima a pretului: Valoarea cea mai mare cu care pretul unui contract se poate modifica in timpul unei sedinte de tranzactionare.

Intermediar de bursa: Membru al bursei sau membru afiliat - persoana juridica, ce are dreptul de a executa tranzactii futures si cu optiuni in nume propriu sau pentru clientii sai, printr-un agent de bursa.

Lichidare: Inchiderea unei pozitii printr-o tranzactie de aceeasi marime si de sens opus.

Lichidare fortata: Operatiunea de inchidere fortata a pozitiilor descoperite.

Marcare la piata: Ajustarea zilnica a conturilor de marja pentru a reflecta profitul sau pierderea pentru pozitiile deschise. Marcarea la piata se realizeaza la pretul mediu ponderat al ultimelor zece tranzactii ale sesiunii de tranzactionare (la pretul de cotare), daca Casa de Compensatie nu decide altfel.

Marja initiala: Fondurile necesare initierii cumpararii sau vanzarii unui contract futures.

Marja de mentinere: O suma mai mica, parte din marja initiala, care trebuie mentinuta permanent in contul de marja al titularului pe durata mentinerii unei pozitii deschise.

Membru afiliat: Persoana juridica ce poseda temporar, prin inchiriere, dreptul de a avea un loc de broker si de a tranzactiona in ringurile Bursei Monetar - Financiare si de Marfuri Sibiu.

Membrul bursei: Persoana juridica ce poseda prin cumparare cel putin o carte de bursa ce-i confera dreptul de a avea un loc de broker si de a tranzactiona in ringurile Bursei Monetar - Financiare si de Marfuri Sibiu.

Membru compensator: Membrul compensator este singurul participant la tranzactiile futures si cu optiuni care poate avea legaturi directe cu Casa de Compensatie.

Ceilalti membri ai Bursei nu pot avea relatii cu Casa de Compensatie, decat prin membrii compensatori cu care semneaza un contract de compensare, platind taxele de reprezentare.

Pasul: Fluctuatia minima a pretului.

Pozitie deschisa: Un contract futures care inca nu a fost lichidat printr-o operatiune. inversa.

Pozitie descoperita: Pozitia deschisa care nu are acoperita marja de mentinere.

Scadenta: Ultima zi lucratoare a lunii cand expira contractul si la sfarsitul careia Casa de Compensatie, conform specificatiilor din contracte, lichideaza toate pozitiile ramase deschise.

Sesiune de tranzactionare: Intervalul de timp, in cadrul unei zile, in care se pot executa tranzactiile. Programul de tranzactionare este prevazut in specificatiile fiecarui contract futures.

Societate de brokeraj (agentie de brokeraj): Persoana juridica ce are calitatea de membru al bursei, membru afiliat sau membru compensator al unei burse si are in obiectul de activitate tranzactionarea contractelor de bursa.

Societate de bursa (BMFMS): Societate comerciala constituita in regimul Legii nr.31 din 1990 si care organizeaza, reglementeaza si supravegheaza tranzactiile futures si cu optiuni.

Trader: Persoana fizica ce tranzactioneaza numai in numele si pe contul lui, pe baza unui permis de tranzactionare eliberat de bursa.

Ultima zi de tranzactionare: Ultima zi lucratoare a lunii de scadenta.

Elemente esentiale ale terminologiei folosite pe piata futures

Piata sub semnul taurului (Bull market): O piata sub semnul taurului e o piata in care preturile sunt in crestere. Atunci cand se spune ca o piata este bullish, exista perspectiva optimista ca preturile vor creste.

Piata sub semnul ursului (Bear market): O piata sub semnul ursului este una in care preturile scad. Deci, o piata bearish ofera o perspectiva pesimista si operatorii considera ca preturile scad.

Pozitie 'long': Daca s-a cumparat un contract futures, cumparatorul are o pozitie long. O persoana care a cumparat 10 contracte futures pe dolar american are o pozitie long pe 10 contracte de dolar. Operatorii care iau o pozitie long pe piata, se asteapta ca preturile sa creasca. Ei asteapta sa obtina profit prin vanzarea contractelor mai tarziu, primind un pret mai mare decat cel platit initial.

Pozitie 'short': Cineva care vinde contracte futures este 'short' - de exemplu, a avea o pozitie short pe 5 contracte de dolar SUA, inseamna ca o persoana a vandut cele 5 contracte. Dar nu trebuie confundat acest concept cu cel in care cineva care initial a avut o pozitie long prin cumpararea unor contracte futures si apoi le vinde pentru a-si compensa pozitia pe piata. Operatorul care are o pozitie short vinde, de fapt, contracte futures pe care nu le detine. Cel care vinde short considera ca preturile au o tendinta descrescatoare si vinde contractele futures in speranta ca va obtine profit cumparandu-le la un pret mai mic in viitor. Daca lucrurile vor evolua asa cum s-a anticipat si pretul scade, atunci vanzatorul isi poate rascumpara contractele la un pret mai mic, realizand astfel profit.

Marcarea la piata: Marcarea la piata a contractelor futures face ca in fiecare zi contul sa fie creditat sau debitat, in functie de evolutia pretului de cotare fata de pretul pozitiilor deschise. Pierderea sau profitul rezultat din marcarea la piata face ca suma existenta in cont sa oscileze, insa aceasta nu poate sa scada sub nivelul marjei de mentinere.

Reechilibrarea contului de marja are loc zilnic dupa inchiderea sedintei.
Daca pozitiile au inregistrat profit in timpul unei zile, profitul este trecut in cont. Se poate decide incasarea profiturilor, initierea altor contracte sau pastrarea sumei in cont ca fond de siguranta sau ca suport pentru eventualele pierderi viitoare.

Apelul in marja: In situatia in care suma din contul de marja scade sub acest nivel, titularul de cont primeste apel in marja pentru diferenta dintre nivelul marjei initiale si suma existenta in cont. Titularul de cont trebuie sa raspunda apelului in marja cu suplimentare de fonduri pana cel tarziu la inceperea urmatoarei sedinte de tranzactionare, altfel i se lichideaza fortat, in piata, atatea pozitii descoperite pana cand suma din cont ajunge la nivelul marjei initiale.

Maturitatea contractului: Contractele futures au viata limitata; ele pot fi tranzactionate pana la o data standardizata, cunoscuta sub denumirea de scadenta contractului. Contractele expira in ultima zi de tranzactionare a lunii de scadenta. La maturitate, contractele se vor lichida fie prin livrarea fizica a activului ce sta la baza lor, fie prin livrare sau compensare cash, raportandu-se la un pret prevazut in specificatiile contractelor. Maturitatea contractului, pentru situatiile in care are loc livrarea fizica, inseamna data la care se vor face sau se vor primi livrarile, daca contractul nu a fost compensat (lichidat) printr-o tranzactie egala ca marime si de sens opus inainte de maturitate. In acest caz, participantii trebuie sa-si exprime optiunea de livrare cu cel putin 10 zile inainte de data scadentei.

Livrarea: Livrarea marfurilor sau a valutelor la bursele din intreaga lume este optionala. De exemplu in SUA, 98% din contractele futures sunt lichidate in piata.
Numai aproximativ 2% din totalul contractelor futures au ca rezultat livrarea fizica sau lichidarea cash a marfii. Restul de 98% sunt compensate (offset). Aceasta inseamna ca majoritatea participantilor isi inchid pozitiile inainte de data de livrare a contractului (vanzatorii isi rascumpara contractele futures pe care le-au vandut, iar cumparatorii revand contractele futures pe care le-au cumparat). Pentru unele contracte futures, cum ar fi cele pe produse sintetice - indici bursieri, indici valutari, indici pe indici de bursa - nu exista posibilitatea livrarii fizice. Pozitiile sunt inchise prin lichidare cash si plata diferentelor. In ziua scadentei, pozitiile deschise pe fiecare tip de contract si pentru fiecare scadenta sunt lichidate prin plata diferentelor in bani, fara a se face livrarea activelor financiare ce stau la baza indicelui (valori mobiliare, devize). Intreaga valoare a contractului nu este transferata. In schimb, exista o marcare la piata a pozitiei contractului la pretul de cotare al indicelui, obtinandu-se un castig sau o pierdere care se va adauga sau va fi scazuta din contul de marja. Exista doua motive principale pentru care 2% din contractele futures se incheie cu livrare fizica:

- cumparatorii sau vanzatorii au nevoie de produs sau doresc sa-l vanda

- preturile futures sunt mai bune decat preturile de pe orice alta piata.
Practica a demonstrat ca importatorii si exportatorii nu doresc sa livreze sau sa primeasca valuta prin bursa, folosind-o numai pentru acoperirea riscului valutar. 

Reglementarea: Reglementarea nu a aparut cu mult timp in urma, iar scopul ei este eliminarea abuzurilor si a manipularii preturilor. Atat Guvernul cat si bursele joaca un rol important in activitatea de reglementare a pietei. In plus, fiecare bursa isi are propriul regulament. Toate activitatile importante sunt supravegheate de comisii cu roluri bine determinate in ce priveste respectarea regulamentelor, normelor si deciziilor bursei. Comisiile disciplinare au autoritatea de a suspenda sau elimina membrii pentru incalcarea normelor de tranzactionare. Pe langa regulamentele bursei mai sunt regulamente si norme emise de o comisie nationala, aflata in subordinea Parlamentului, cu rol de supraveghere, reglementare si autorizare a tuturor activitatilor burselor, caselor de compensatie, agentiilor de brokeraj si brokerilor.

Simboluri si specificatii

Simbolurile sunt elemente care codifica si individualizeaza fiecare tip de produs bursier tranzactionat, formate din litere si cifre, reprezentand forme prescurtate pentru fiecare contract si pentru lunile lor de livrare. Contractele futures au stabilite, pe langa reguli de tranzactionare, si particularitati mentionate in specificatiile acestor contracte. Specificatiile cuprind urmatoarele date:

Simbolul contractului - Avand in vedere faptul ca produsele care stau la baza contractelor au o denumire si un mod de identificare precis, nu se poate utiliza definirea completa a produsului. Practica bursiera a impus simplificarea denumirii prin simboluri. Simbolul trebuie sa fie scurt, concis si sugestiv. BMFMS a adoptat urmatoarele simboluri:

contractul futures pe dolarul SUA, are simbolul ROL/USD

contractul futures pe EURO, are simbolul ROL/EURO
contractul futures pe indicele bursier al celor mai lichide 10 actiuni cotate la categoria I a Bursei de Valori Bucuresti, stabilit dupa metodologia BVB, denumit oficial BET, are simbolul BET(ROL)

contractul futures pe indicele bursier al actiunilor cotate la categoria I a Bursei de Valori Bucuresti, stabilit dupa metodologia proprie a BMFMS si denumit BMS1, are simbolul BMS1 (in prezent nu se mai tranzactioneaza).

In mod similar se pot adopta simboluri pentru alte contracte sau produse. In piata de capital avem exemplele BVB care adopta simboluri pentru definirea actiunilor din 3 litere si RASDAQ care adopta simboluri formate din 4 litere. Unitatea de tranzactionare.

Specific pentru contractele futures este faptul ca acestea au standardizate cantitatile produselor, singura variabila fiind pretul. Unitatea de tranzactionare stabileste cantitatea, in functie de care se determina valoarea contractului.
La contractele tranzactionate la BMFMS unitatile de tranzactionare sunt urmatoarele:
- ROL/USD = 1.000 dolari SUA - rezulta valoarea contractului in lei
- ROL/EURO = 1.000 EURO - rezulta valoarea contractului in lei
- BET = 10.000 lei inmultit cu indicele BET in puncte - rezulta valoarea contractului in lei.

Definirea unitatii de tranzactionare pentru produsele care nu au o valoare in lei fata de o cantitate stabilita se face diferit, prin multiplicarea unei valori in puncte cu o suma in lei. Acest sistem de calcul se aplica indicilor bursieri, cursurilor de schimb incrucisate si ratei dobanzii.

Cotarea - Acest element defineste pretul pe unitatea de tranzactionare a produsului. Pretul astfel obtinut, multiplicat cu unitatea de tranzactionare, da valoarea contractului. De exemplu, la contractul ROL/USD cotarea se face in lei pentru un dolar SUA, la indicele bursier cotarea se face in puncte pentru un indice, iar la ratele dobanzii cotarea se face in valoarea procentelor.

Pasul - Pasul reprezinta fluctuatia minima cu care se poate modifica cotatia si se refera la o miscare in sus sau in jos a pretului activului suport.
La contractele tranzactionate la BMFMS, pasul este de 1 leu pentru contractele futures ROL/USD, ROL/EURO si respectiv 0,1 puncte pentru contractul futures pe indicele bursier BET si optiunile avand ca suport contractul futures pe indicele BET.

Limita de oscilatie zilnica a pretului - Pentru protectia clientilor, operatorilor si a pietei insasi, bursele decid un nivel de oscilatie zilnica a pretului fata de ziua precedenta. Aceasta limita poate fi in procente sau in valoare fixa.

Alte alternative de limitare constau in faptul ca se poate opri total tranzactionarea pentru ziua respectiva sau se poate doar intrerupe sesiunea de tranzactionare pana cand casa de compensatie determina conturile de marja, raportand pozitiile deschise la pretul la care a fost oprita sesiunea.
Stabilirea limitelor de oscilatie zilnica a preturilor este importanta pentru preintampinarea unei activitati speculative intense care ar duce la cresterea volatilitatii preturilor futures si pentru acordarea timpului necesar clientilor si agentiilor de brokeraj sa raspunda apelului in marja.

Marja initiala - Aceasta este valoarea pe care un titular de cont trebuie sa o detina in contul de marja la initierea fiecarui contract. Valoarea marjei este stabilita de bursa dupa consultarea casei de compensatie, modificarea acesteia in situatii de destabilizare a pietei fiind aplicata imediat. Respectarea nivelului marjei initiale asigura integritatea pietei. Agentiile de brokeraj pot cere de la clientii lor sume suplimentare marjei initiale, in baza unui angajament bilateral.

Marja de mentinere - Este elementul esential care asigura integritatea casei de compensatie si a agentiei de brokeraj. Marja de mentinere reprezinta suma minima pe care un titular de cont poate sa o detina in contul de marja pentru a mentine pozitii deschise la contractele futures. Marja de mentinere reprezinta aproximativ 75% din marja initiala.

Scadenta contractului - Avand in vedere ca tranzactiile la termen au o data de scadenta fixa, aceasta este specificata pentru fiecare in parte. Tranzactia la termen pentru un produs poate avea mai multe zile de scadenta, la o luna, 3 luni, 6luni, 9 luni, 12 luni, dar nu mai mult de 18 luni.

Lichidarea contractului la scadenta - Acest element defineste modul in care se sting obligatiile contractuale in momentul in care se ajunge la scadenta acestuia. Aici sunt incluse date privind regularizarea in raport cu pretul de lichidare.
La contractele futures pe valute fara livrare lichidarea la scadenta se face la cursul comunicat de Banca Nationala a Romaniei in acea zi. La contractele futures pe indici bursieri lichidarea se face la valoarea indicelui comunicata de institutia care il calculeaza. La contractele futures cu livrarea fizica a produsului se specifica modul in care decurge aceasta livrare.

Orele de tranzactionare - Fiecare sesiune de tranzactionare are o anumita durata si ea trebuie stipulata in specificatiile contractelor, motiv pentru care este prezent si acest element. Programul de tranzactionare in ringurile de la BMFMS este urmatorul:

• ringurile de valute orele 09:00 - 13:00
• ringurile de indici bursieri orele 09:00 - 14:00
• ringurile de optiuni orele 09:00 - 14:00

2. Strategii pe piata de optiuni

Ca si pe pietele futures, speculatiile cu optiuni se bazeaza foarte mult pe tehnica spreading-ului, care implica tranzactionarea a doua sau mai multor optiuni legate intre ele pentru a crea o pozitie unica. Pe de alta parte, optiunile se folosesc foarte mult pentru acoperirea riscului de evolutie nefavorabila a pietei. De exemplu, contractele de optiuni pe indici de bursa au castigat foarte multi adepti din randul managerilor de portofolii, care le privesc ca potentiale instrumente de gestionare a riscului de devalorizare.

Una dintre cele mai recente dezvoltari in domeniu o constituie optiunile pe contracte futures. De exemplu, un operator poate cumpara o optiune care ii permite sa devina parte a unui contract futures la un moment dat, la un anumit pret, neavand importanta tipul pietei futures pe care se coteaza respectivul contract. Acest tip de instrument care implica si optiuni, si contracte futures este mai complicat decat un contract futures sau o optiune luate separat. Cu toate acestea optiunile pe contracte futures au capatat o larga acceptare pentru o serie de contracte. Ca un rezultat al proliferarii acestora, exista mai multe moduri de a contracta achizitionarea aceluiasi produs. De exemplu, in cazul tranzactiilor cu valute exista contracte futures pe valute, optiuni pe valute si chiar optiuni pe contractul futures pentru valute.

O mare varietate de tipuri de operatiuni sunt tranzactionate pe o la fel de mare varietate de burse de optiuni. In tabelul urmator sunt ilustrate principalele burse din SUA care efectueaza operatiuni cu optiuni. Cele mai tranzactionate optiuni sunt cele incheiate pentru actiuni.

Principalele burse din SUA care tranzactioneaza optiuni

2.1. Optiuni pe titluri primare

Piata de optiuni pe titluri primare include tranzactii cu doua mari clase: optiuni call si optiuni put. Detinerea unei optiuni call da cumparatorului dreptul de a cumpara un anumit bun la un anumit pret, dreptul fiind valabil un timp limitat. Exista optiuni in stil american, care pot fi exercitate in orice moment de la incheierea contractului si pana la scadenta acestuia, si optiuni in stil european care pot fi exercitate doar la scadenta. Detinerea unei optiuni put da cumparatorului dreptul de a vinde un anumit bun la un anumit pret, dreptul fiind valabil un timp limitat, existand optiuni in stil american sau european, similare optiunilor call.

Pentru oricare optiune exista un cumparator si un vanzator. In cazul unei optiuni call, vanzatorul primeste o suma de la cumparator si ii da acestuia dreptul sa cumpere un anumit bun de la vanzatorul optiunii, la un pret stabilit prin contract, dreptul fiind valabil o perioada limitata. Similar, vanzatorul unei optiuni put primeste o plata de la cumparator care, in schimb, capata dreptul sa-i vanda vanzatorului optiunii un anumit bun, la un pret stabilit prin contract, dreptul fiind valabil o perioada limitata. In oricare dintre cele doua cazuri, detinerea unei optiuni implica dreptul, dar nu si obligatia de a efectua o anumita tranzactie. De exemplu, detinatorul unei optiuni call poate sa cumpere bunul la pretul contractat de-a lungul intregii perioade a vietii optiunii, insa nu este si obligat sa o faca. De asemenea, detinatorul unei optiuni put poate vinde bunul, indeplinind termenii contractului, dar nu este si obligat.

Vanzarea unei optiuni implica angajamentul vanzatorului fata de anumite obligatii. Vanzatorul unei optiuni call primeste o plata de la cumparatorul optiunii si, in schimbul acesteia, trebuie sa fie pregatit sa vanda respectivul bun catre partenerul sau de contract daca acesta s-ar hotari sa-si exercite dreptul. Angajarea in tranzactia efectiva cu bunul-suport se afla intotdeauna la discretia cumparatorului optiunii. Vanzatorii de optiuni se obliga prin contract sa se comporte intr-un anumit fel daca partenerii lor dovedesc exercitarea contractului.

Cumparatorul unei optiuni call poate exercita optiunea prin cumpararea bunului, suport al contractului, fiecare contract de optiuni stipuland un pret care va fi platit daca optiunea este exercitata (pret de exercitare). Orice optiune implica o plata de la cumparator catre vanzatorul optiunii, reprezentand pretul optiunii (prima optiunii).

Optiunile, ca oricare alt titlu financiar, prezinta caracteristicile de baza ale unui produs bursier referitoare la standardizare, negociabilitate, lichiditate. Datorita faptului ca sunt construite pe baza unui activ financiar, ele sunt titluri derivate si au o serie de elemente definitorii.

Marimea optiunii. Fiecare optiune are ca obiectiv un activ standardizat din punctul de vedere al volumului sau al valorii, cand activul de baza il constituie actiunile, un contract pe optiuni se realizeaza asupra a 100 de titluri. Daca un investitor cumpara un contract de optiune, el dobandeste dreptul de cumparare sau vanzare pentru 100 de actiuni (are 100 de optiuni individuale).

Pentru optiunile pe indici de bursa, activul de baza se determina inmultind nivelul indicelui cu o valoare fixa exprimata in moneda contractului (multiplicator). De exemplu, la optiunile pe indicele Standard & Poor's 100, multiplicatorul este de 100 USD, iar cel care cumpara un contract pe optiuni, cumpara dreptul asupra unei unitati de tranzactie egale cu 100 USD X S & P100, si nu asupra unui anumit numar de actiuni. Pentru optiunile pe contracte futures valoarea activului de baza este egala cu unitatea de tranzactie de la contractul futures.

Durata de viata. Standardizarea se refera si la durata optiunii, respectiv la perioada in care optiunea poate fi exercitata. Data finala pentru exercitare se numeste data expirarii. Perioada de exercitare se determina pe baza ciclurilor de expirare, care sunt: 1 ianuarie - aprilie - iulie - octombrie, 2 februarie - mai - august - noiembrie sau 3 martie - iunie - septembrie - decembrie, denumite cicluri ianuarie, februarie, martie. Astfel, daca o anumita actiune are o optiune care expira in ianuarie, ea are si optiuni care expira in aprilie, iulie, octombrie. Toate optiunile put si call din aceeasi clasa sunt alocate unui anumit ciclu.

Durata maxima de viata pentru fiecare optiune este de noua luni, dar la un moment dat sunt disponibile pentru tranzactii numai trei luni dintre cele patru scadente. Astfel, in cazul ciclului ianuarie, cand optiunile scadente in ianuarie expira, incepe negocierea optiunilor din octombrie, cand cele din aprilie expira, se emit optiunile pe ianuarie etc. La sfarsitul lui ianuarie (cand optiunile au expirat) coteaza optiunile aprilie, iulie, octombrie. Optiunile dintr-un ciclu au scadente de 3, 6 si 9 luni. In general, optiunile pe actiuni trebuie sa fie exercitate inainte de cea de-a treia sambata a lunii de expirare, ultima zi de tranzactii fiind cea de-a treia vineri a lunii.

Pretul de exercitare este pretul la care se poate vinde/cumpara activul de baza al optiunii deoarece la acest pret se exercita dreptul pe care il confera optiunea si este determinat in momentul incheierii contractului. Pretul de exercitare depinde de pretul activului de baza din momentul cumpararii optiunii si este stabilit standard de bursa. Optiunile apartinand unei anumite clase, care au aceeasi data a expirarii si acelasi pret de exercitare formeaza o serie de optiuni. De exemplu, toate optiunile call pe actiunile IBM avand scadenta in ianuarie si pretul de exercitare de 40 USD formeaza o serie de optiuni care se indica astfel: IBM ianuarie 40 call. Pretul de exercitare se modifica daca apar fluctuatii mari la pretul activului de baza. In acest caz se stabilesc preturi noi astfel incat pretul de exercitare central sa se mentina reprezentativ.

Pretul optiunii. In schimbul dreptului care i se ofera prin optiune, cumparatorul plateste vanzatorului o prima reprezentand pretul optiunii, achitata in momentul incheierii contractului . pretul actiunii are doua componente:

- valoarea intrinseca este diferenta dintre pretul de exercitare al optiunii si pretul activului-suport al optiunii. Marimea valorii intrinsece (VI) se calculeaza pe baza pretului de exercitare (PE) si a pretului (cursului) activului de baza (C), astfel: pentru optiunile call: VI = C - PE, iar pentru optiunile put: VI= PE -C.

- valoarea-timp este valoarea suplimentara peste cea intrinseca pe care optiunea o poate dobandi pe piata ca urmare a cererii/ofertei de optiuni, fiind egala cu diferenta pozitiva dintre pretul optiunii si valoarea sa intrinseca.

De exemplu, daca actiunile General Motors coteaza intr-o zi 40 USD/actiune, o optiune call pe aceste actiuni cu pretul de exercitare de 40 USD se poate vinde cu 42 USD. Optiunea nu are valoare intrinseca deoarece pretul de exercitare este egal cu pretul activului. In schimb, ea are o valoare - timp de 2 USD, deoarece pe piata se manifesta o cerere relativ ridicata pentru optiunea respectiva.

Valoarea-timp arata cat este dispus sa plateasca investitorul (cumparatorul optiunii) in speranta ca pe durata de viata optiunea va cunoaste la un moment dat , anterior expirarii, o crestere de pret. Valoarea timp (VT) se calculeaza ca diferenta intre pretul optiunii (P) si valoarea intrinseca (VI). Valoarea timp este cu atat mai mare cu cat scadenta este mai indepartata si descreste in timp, deoarece spatiul estimarilor operatorilor cu privire la pretul optiunii se reduce treptat. In cazul exercitarii optiunilor la exprimare, valoarea-timp se identifica cu valoarea intrinseca, o optiune neexercitata la scadenta avand o valoare timp nula.

Astfel pretul optiunii reflecta valoarea intrinseca si valoarea - timp si depinde de pretul activului de baza si de pretul de exercitare a optiunii. Pretul activului influenteaza direct proportional prima optiunilor call si invers proportional prima optiunilor put. Pretul de exercitare influenteaza pozitiv prima optiunilor put si negativ prima optiunilor call. Pe de alta parte, scadenta optiunii influenteaza pozitiv pretul atat la optiunile call, cat si la cele put. Cu cat scadenta este mai indepartata, cu atat valoarea-timp a optiunii este mai mare. Totodata, volatilitatea pretului activului de baza se reflecta pozitiv asupra pretului atat la optiunile call, cat si la cele put. Optiunile pentru active cu fluctuati mari sunt mai scumpe decat cele pentru active stabile.

2.2. Stabilirea preturilor optiunilor

Modelele de stabilire a pretului pentru optiuni s-au comportat foarte bine pana in prezent, operatorii avand acces imediat la informatia furnizata de modelele de evaluare a optiunilor prin intermediul calculatoarelor prezente in cadrul bursei. Preturile optiunilor pe actiuni fara dividende platite in numerar depind de cinci factori: cursul actiunii (C), pretul de exercitare (P), timpul pana la expirare (T), volatilitatea actiunilor suport (δ) si rata dobanzii pe piata (R). Pentru o optiune call pretul poate fi exprimat pentru inceput ca o functie de trei factori:

Pcall = f (C, P, T)

De exemplu, Pcall (120, 100, 0,25) = 22,75 USD are semnificatia ca o optiune call avand ca suport actiuni tranzactionate la pretul curent de 120 USD, cu un pret de exercitare de 100 USD si un sfert de an pana la expirare are pretul de 22,75 USD.

Pretul unei optiuni call la expirare

Termenul de expirare se refera la momentul imediat anterior expirarii optiunii. Daca optiunea nu este exercitata in acest moment, ea va expira imediat si nu va avea nici o valoare. Valoarea optiunilor la expirare este o notiune foarte importanta, deoarece multe dintre complicatiile care in mod obisnuit afecteaza pretul optiunii dispar cand optiunea este pe punctul de a expira.

La momentul t = 0 (cand optiunea a ajuns la expirare) intre cursul actiunii si pretul de exercitare pot exista doua relatii. Daca o optiune este la expirare si cursul actiunii - suport este mai mic sau egal decat pretul de exercitare (C ≤ P) atunci optiunea nu are nici o valoare: (Pcall (C, P, 0 ) = 0. de exemplu, fie o optiune cu pretul de exercitare de 80 USD, in timp ce cursul actiunii atinge 70 USD. In acest caz nu merita achizitionarea actiunilor - suport cu 80 USD prin exercitarea optiunii cand ele ar putea fi cumparate de pe piata cu 10 USD mai ieftin. Astfel, optiunea este lasata sa expire deoarece valoarea sa pe piata este nula.

Daca o optiune este la expirare si cursul actiunii-suport este mai mare decat pretul de exercitare (C >P), atunci valoarea optiunii este egala cu diferenta dintre cursul bursier al actiunii si pretul de exercitare: Pcall (C, P, 0) = C-P. Daca aceasta conditie nu este indeplinita, apare oportunitatea unui arbitraj. De exemplu, fie o actiune care este cotata la bursa cu 50 USD si pretul de exercitare este de 40 USD. Daca optiunile au fost vandute cu 5 USD, arbitrajul va duce la urmatoarele tranzactii:

Dupa cum indica tranzactiile de mai sus, daca pretul unei optiuni call este mai mic decat diferenta dintre cursul actiunilor si pretul de exercitare al optiunii va exista loc pentru arbitraj.

In cazul in care pretul unei optiuni call este mai mare decat diferenta dintre cursul actiunilor si pretul de exercitare al optiunii arbitrajul s-ar desfasura altfel. De exemplu, avand actiuni cotate la bursa cu 50 USD, pret de exercitare de 40 USD si pretul unei optiuni call de 15 USD, s-ar realiza urmatoarele tranzactii profitabile:

Detinatorul acestei optiuni call trebuie sa-si exercite imediat optiunea sau sa o lase sa expire. Daca optiunea este exercitata, vanzatorul optiunii call va mai efectua un set aditional de tranzactii, tinand seama de fluxul initial de capital de 35 USD. Daca detinatorul optiunii ar lasa-o sa expire, arbitrar ar putea sa vanda actiunile indata ce optiunea a expirat si sa obtina 50 USD. In acest caz profitul ar fi de 15 USD pentru ca arbitrajul si-ar retine prima de optiune in situatia in care pretul optiunii call este mai mare decat diferenta dintre pretul de exercitare al optiunii si cursul actiunilor, detinatorul optiunii poate dori sa-si exercite optiunea.

Important este ca arbitrul va realiza un profit indiferent de cum se va comporta detinatorul optiunii call. La expirare, daca cursul actiunilor depaseste pretul de exercitare, prima optiunii trebuie sa fie egala cu diferenta dintre cursul actiunilor si pretul de exercitare, ceea ce defineste primul principiu de baza al evaluarii optiunilor.

Pcall (C, P, 0) = max (o, C - P)

La expirare, o optiune call trebuie sa aiba o valoare care sa fie egala cu zero sau cu diferenta dintre cursul actiunilor -suport si pretul de exercitare al optiunii (oricare dintre ele este mai mare). Daca aceasta conditie nu este verificata, intervine arbitrajul.

Valoarea si profitul optiunii la expirare

Valoarea optiunilor la expirare poate fi usor vizualizata pe un exemplu concret. Fie doua optiuni, una call si cealalta put, avand fiecare un pret de exercitare de 100 USD.

Daca pretul actiunilor este mai mic sau egal decat pretul de exercitare (100 USD), valoarea optiunii call trebuie sa fie zero, iar daca acesta depaseste pretul de exercitare, valoarea optiunii trebuie sa fie egala cu diferenta dintre cursul actiunilor si pretul de exercitare. Acest caz este reflectat de graficul valorii optiunii call care este o dreapta inclinata la 45° pentru preturi mai mari de 100 USD. Pentru vanzatorul optiunii call profilul profitului este opus celui al cumparatorului. In aceasta situatie el pastreaza intreaga prima pentru ca optiunea nu va fi exercitata, si vanzatorul este nevoit sa livreze actiunile (care valoreaza acum 105 USD) si primeste doar 100 USD pentru acestea. In acest moment, pierderea datorata exercitarii optiunii egaleaza exact prima care a fost deja primita, astfel incat vanzatorul optiunii call nici nu pierde si nici nu castiga. In cazul in care cursul actiunilor depaseste 105 USD, el va avea o pierdere neta.

Se observa faptul ca profiturile cumparatorului de optiuni oglindesc pierderile vanzatorului si invers, deoarece pietele optiunii reprezinta jocuri de suma nula (ceea ce castiga cumparatorul pierde vanzatorul si invers). Daca se aduna toate castigurile si pierderile de pe pietele de optiuni (ignorand costurile de tranzactie), suma totala va fi egala cu zero.

2.3. Optiuni pe titluri derivate si sintetice

Primul contract de optiuni pe un indice de bursa a fost introdus pe 11 martie 1983 la Chicago Board of Options Exchane, pe indicele Standard & Poor's 500. Alte burse de futures si optiuni care au adoptat acest tip de contract sunt New York Stock Exchange (cu indicele NYSE Composite Index), Tokyo Stock Exchange (cu indicele TOPIX), MONEP d'Options negociables de Paris (cu indicele CAC 40).

Optiunile pe indici sunt in multe privinte asemanatoare celor pe actiuni, avand insa o serie de particularitati:

- Unitatea de tranzactie nu se refera la un anumit numar de actiuni, ci se determina prin inmultirea nivelului indicelui cu un multiplicator stabilit de bursa. Astfel valoarea contractului se determina prin inmultirea pretului de exercitare a optiunii cu multiplicatorul respectiv. De exemplu, daca un investitor decide sa cumpere in luna iunie o optiune americana call 300 pe indicele S&P 500, multiplicatorul pentru acest contract este de 500 USD, marimea contractului in momentul deschiderii pozitiei long este 300 USD x 500 USD = 150.000 USD, iar investitorul este obligat sa depuna o garantie de 10% (1000 USD).

- Exercitarea optiunii presupune ca diferenta dintre pretul de exercitare si valoarea curenta a indicelui este inmultita cu multiplicatorul respectiv pentru a determina suma care trebuie platita de cumparatorul optiunii catre vanzatorul acesteia. De exemplu, daca la exercitare indicele ajunge la 340, detinatorul optiunii call care exercita optiunea va incasa (340 - 300) x 500 USD = 20.000 USD. La optiunile pe indici lichidarea contractului se face, daca pozitia optiunii nu a fost compensata, numai prin plata unor diferente banesti (lichidare cash), excluzand posibilitatea livrarii actiunilor din care este construit indicele.

La bursele americane, un ordin de executare a unei optiuni dat in cursul zilei este executat dupa inchiderea zilei de bursa, pentru lichidarea optiunii luandu-se in considerare nivelul indicelui de la sfarsitul zilei, si nu din momentul cand a fost dat ordinul. Regularizarile in cazul exercitarii optiunilor se fac intre brokeri in numerar, prin intermediul unui sistem gestionat de casa de compensatie a optiunilor. Brokerii, la randul lor, creeaza/debiteaza conturile clientilor lor, cumparatori sau vanzatori de optiuni.

- Pretul optiunii (prima de optiune) este exprimat in puncte si fractiuni de puncte, fiecare punct reprezentand o marime egala cu un dolar inmultit cu multiplicatorul bursier. Astfel o prima de 12⅛ (12,125) inseamna 12⅛ x 500 USD = 6.062,50 USD. La cresterea nivelului indicelui , prima contractului creste, reflectand valoarea optiunii. De exemplu, daca prima ajunge la 48¼, detinatorul optiunii poate vinde titlul sau obtinand din lichidarea pozitiei call un castig de (48¼ - 12⅛) x 500 USD = 18.062,50 USD. Reglementarile rezultate din lichidarea pozitiei detinute pe optiuni se realizeaza tot prin intermediul casei de compensatie a optiunilor.

In tabelul de mai jos sunt sintetizate functiile optiunilor put si call in acoperirea riscului, din perspectiva vanzatorului si cumparatorului de optiuni.

Functiile optiunilor in acoperirea riscului

Optiunile pe contracte futures au ca activ de baza contracte futures pe marfuri, valute sau instrumente de datorie. In cazul exercitarii optiunii, livrarea consta nu in predarea/primirea activului de baza, ci in dobandirea unei pozitii futures pe acel activ, care da dobanditorului posibilitatea sa execute la scadenta contractul futures, precum si alternativa sa-si acopere pozitia inainte de scadenta printr-o operatiune de sens contrar. Deoarece contractul futures se marcheaza la piata cand optiunea este exercitata, vanzatorul acesteia plateste cumparatorului o suma egala cu diferenta pozitiva dintre pretul curent al contractului futures si pretul de exercitare a optiunii (la optiunile call), respectiv diferenta dintre pretul de exercitare a optiunii si pretul curent al contractului futures (la optiunile put).

Caracteristicile optiunilor pe futures cu marfa rezulta din prezentarea optiunii pe grau futures, contract cotat la Chicago Board of Trade. Principalele caracteristici ale acestui tip de optiune sunt:

- unitatea de tranzactie: un contract pe grau futures (000 de buseli) pentru o anumita luna;

- cotatii: in centi si 1/8 centi pe busel;

- tick: 1/8 centi/busel) 6,25 USD/contract);

- modul de exercitare: cumparatorul unei optiuni futures isi poate exercita dreptul in orice zi de bursa anterioara expirarii, notificand acest lucru casei de compensatii. In urma exercitarii optiunii rezulta o pozitie pe piata futures.

Principalul element asupra caruia se poarta negocierea contractului este prima, cu cele doua componente: valoarea intrinseca si valoarea-timp. De exemplu, daca pretul la graul futures este de 3 USD/busel si pretul de exercitare la optiunea call pe acest contract este de 2,5 USD, detinatorul ei poate prin exercitare sa obtina un castig de (3-2,5) USD/busel = 0,5 USD/busel. Valoarea - timp este suma de bani pe care cumparatorul optiunii este dispus s-o plateasca anticipand o schimbare in pretul contractului futures care sa-i aduca un profit superior.

Optiunile futures cu rata dobanzii sunt titluri derivate, suportul lor fiind un instrument de datorie standardizat: bonuri de tezaur, eurodolari sau obligatiuni de stat. Contractul pe optiuni este standardizat, fiind definite unitatea de tranzactie, preturile de exercitare, scadentele, modul de cotare si limitele de variatie a primei. Cumparatorul dobandeste dreptul (dar nu si obligatia) de a cumpara (la call) sau de a vinde (la put) de la/catre vanzatorul optiunii unui contract futures pe rata dobanzii. Acest drept poate fi exercitat (la optiunile de tip american) oricand pana la data expirarii, la un anumit pret de exercitare. Optiunea se tranzactioneaza la un pret (prima) care variaza pe piata in timpul duratei de viata a optiunii in functie de cerere si oferta. Prima exprima valoarea intrinseca si valoarea-timp a optiunii.

In concluzie, optiunile futures pe rata dobanzii reprezinta drepturi asupra unei pozitii futures pe un imprumut standardizat (reprezentat de exemplu de T-Bonds), dobandite contra platii unei prime. Cel care cumpara o optiune call are posibilitatea sa dobandeasca la o data viitoare o pozitie long, la un pret determinat (pretul de exercitare a optiunii). In cazul exercitarii optiunii el isi fixeaza dobanda la un imprumut acordat in viitor, care curge din momentul scadentei contractului futures. Daca operatorul primeste activul asupra caruia poarta contractul futures (nu si-a inchis pozitia long pe futures), el da de fapt un imprumut din momentul dobandirii obligatiunilor guvernamentale pana la o eventuala revanzare a acestora.

Cel care cumpara o optiune put are posibilitatea sa dobandeasca la o data viitoare o pozitie short, la un pret determinant. Daca isi exercita optiunea, el fixeaza dobanda la un imprumut pe care il va primi in viitor (in momentul scadentei contractului futures). Daca operatorul care a exercitat optiunea doreste sa imprumute fonduri in conditiile contractului futures, el va cere executarea acestui contract, vanzand obligatiuni guvernamentale in momentul scadentei contractului futures (ceea ce inseamna ca va dobandi din acel moment fonduri cash contra obligatiunii.

In esenta, optiunea pe rata dobanzii poate fi considerata un drept de garantare a unei anumite rate a dobanzii. Operatorul are avantajele specifice tranzactiilor cu optiuni: posibilitatea de lichidare a pozitiei pe optiune; posibilitatea abandonarii optiunii atunci cand piata evolueaza contrar asteptarilor si angajarea pozitiei futures nu se justifica, limitarea pierderii la marimea primei. Deoarece intre valoarea contractului futures si rata dobanzii exista o relatie inversa, detinatorul unei optiuni are mai multe posibilitati de speculatie si hedging:

- Pentru a se proteja impotriva riscului legat de rata dobanzii, investitorul care urmeaza sa ia un imprumut va cumpara optiuni put. Daca rata dobanzii va creste, el poate castiga nelimitat, iar daca rata dobanzii scade, va pierde cel mult prima platita;

- Investitorul care va dispune de lichiditati pentru plasament la un moment viitor si care estimeaza ca rata dobanzii va scadea, va cumpara optiuni call.

2.4. Strategii de tranzactionare cu optiuni

Evenimentele ultimilor ani au accentuat existenta volatilitatii si incertitudinii ca pe o caracteristica inerenta a pietelor financiare ale zilelor noastre. Bursele futures si de optiuni nu numai ca au disponibila o gama larga de instrumente de tranzactionare posedand un puternic efect de levier, dar ofera avantajele executarii ordinelor in ring, in cadrul unei singure tranzactii, ceea ce duce inevitabil la scaderea costurilor tranzactionale.

Cele mai utilizate strategii se refera la optiunile pe rata dobanzii pe termen scurt, contractele futures pe obligatiuni guvernamentale si contractele futures pe marfuri. Componentele unei strategii trebuie executate intr-o singura tranzactie intre cele doua parti ale contractului, in cadrul ringului si trebuie inregistrate intr-un singur cont deschis la broker. Nu se permite amalgamarea ordinelor de la mai multi clienti pentru a se constitui una dintre partile care participa la contract. Strategiile de tranzactionare cu optiuni tin cont de volatilitatea ca masura a miscarii preturilor instrumentului-suport pentru optiuni. Cu cat pretul este mai volatil, cu atat valoarea - timp a optiunii creste, iar incertitudinea cu care se confrunta vanzatorul ei va fi mai mare. Ca urmare suma platita de cumparator drept prima de optiune va fi cu atat mai ridicata. Preturile optiunilor cresc o data cu cresterea volatilitatii si scad o data cu aceasta.

In continuare sunt prezentate cele mai importante strategii de tranzactionare pe piata de optiuni. Pentru fiecare strategie in parte sunt prezentate profitul si pierderile rezultate din efectuarea operatiunilor (profiturile nu includ costurile cu comisioanele, marjele si alte cheltuieli de executie):

strategia long call

Natura tranzactiei: cumpara un call avand pretul de exercitare A

Implicatii ale pietei: piata si volatilitate in crestere. Cu cat cresterea este mai mare, cu atat pretul de exercitare este mai mare. Un long call combina expunerea limitata la pierderi cu un puternic efect de levier intr-o piata in crestere.

Implicatii pentru operator: nu pierde dar nici nu castiga atunci cand pretul instrumentului suport depaseste suma A cu o marime egala cu prima initiala de la stabilirea pozitiei.

Profit: nelimitat intr-o piata crescatoare

Pierdere: limitata la prima platita initial

strategia short call

Natura tranzactiei: vinde un call avand pretul de exercitare A

Implicatii ale pietei: piata si volatilitate in scadere. Cu cat scaderea este mai mare, cu atat pretul de exercitare este mai mic. Profitul este limitat la prima primita si de aceea, daca piata scade vertiginos un "long put" are adduce profituri si mai mari

Implicatii pentru operator: nu pierde dar nici nu castiga atunci cand pretul instrumentului suport depaseste suma A cu o marime egala cu prima initiala primita la vanzarea optiunii.

Profit: limitat la prima initiala primita la vanzarea optiunii.

Pierdere: nelimitata intr-o piata crescatoare

strategia long put

Natura tranzactiei: cumpara un put la pretul de exercitare A

Implicatii ale pietei: piata in scadere, volatilitate in crestere. Cu cat scaderea este mai abrupta, cu atat pretul de exercitare este mai mare. Un long put combina expunerea limitata la pierderi cu un puternic efect de levier intr-o piata in scadere.

Implicatii pentru operator: nu pierde dar nici nu castiga atunci cand pretul instrumentului suport depaseste suma A cu o marime egala cu prima initiala primita la vanzarea optiunii.

Profit: nelimitat intr-o piata in scadere

Pierdere: limitata la prima initiala

strategia short put

Natura tranzactiei: vinde un put avand pretul de exercitare A

Implicatii ale pietei: piata in crestere, volatilitate in scadere. Detinatorul se asteapta la o crestere graduala pe o piata cu volatilitate mai mica. Cu cat scaderea este mai mare, cu atat pretul de exercitare este mai mic.

Implicatii pentru operator: nu pierde dar nici nu castiga atunci cand pretul instrumentului suport depaseste suma A cu o marime egala cu prima initiala primita la vanzarea optiunii.

Profit: limitat la prima initiala primita la vanzarea optiunii.

Pierdere: nelimitata pe o piata in cadere libera.

strategia long call spread

Natura tranzactiei: cumpara un call avand pretul de exercitare A si vinde un call la pretul de exercitare mai mare, B.

Implicatii ale pietei: piata in crestere, volatilitate neutra. Spread-ul are avantajul ca este mai ieftin decat cumpararea unui singur call, prima de pe urma vanzarii la pretul mai mare reducand costurile generale. Spread-ul ofera un potential limitat pentru profit, daca pretul suportului creste si pierderi limitate daca scade.

Implicatii pentru operator: nu pierde dar nici nu castiga atunci cand pretul instrumentului suport depaseste suma A cu o marime egala cu prima initiala primita la stabilirea pozitiei.

Profit: limitat la diferenta dintre cele doua preturi de exercitare minus (plus) costul net al primei (creditului). Profitul maxim se obtine cand pretul suportului scade catre pretul de exercitare A sau mai jos.

Pierdere: limitata la orice prima platita initial pentru stabilirea pozitiei.

strategia short put spread

Natura tranzactiei: vinde un put avand pretul de exercitare A si cumpara un put la pretul de exercitare mai mic, B.

Implicatii ale pietei: piata in crestere, volatilitate neutra. Vanzarea la pretul de exercitare B urmareste avantajele oferite de o "piata urs" si prima castigata permite protectia la scadere prin cumpararea unei optiuni put la pretul de exercitare A.

Implicatii pentru operator: nu pierde dar nici nu castiga atunci cand pretul instrumentului suport este sub A cu o marime egala cu prima initiala platita la stabilirea pozitiei.

Profit: limitat la diferenta dintre cele doua preturi de exercitare plus prima creditului. Profitul maxim se obtine cand pretul suportului urca spre pretul de exercitare B sau mai sus.

Pierdere: pierderile maxime se inregistreaza cand pretul suportului scade spre pretul de exercitare A sau mai jos.

strategia short call spread

Natura tranzactiei: vinde un call avand pretul de exercitare A si cumpara un call la pretul de exercitare mai mare, B.

Implicatii ale pietei: piata in scadere, volatilitate neutra. Vanzarea la pretul de exercitare A urmareste avantajele oferite de o "piata urs" si prima castigata permite protectia la crestere prin cumpararea unei optiuni call la pretul de exercitare B.

Implicatii pentru operator: nu pierde dar nici nu castiga atunci cand pretul instrumentului suport este sub B cu o marime egala cu prima initiala de la stabilirea pozitiei.

Profit: limitat la diferenta dintre cele doua preturi de exercitare plus prima creditului. Profitul maxim se obtine cand pretul suportului scade sub pretul de exercitare A sau mai jos.

Pierdere: limitata la diferenta dintre cele doua preturi de exercitare plus prima creditului primit la stabilirea pozitiei. Pierderea maxima apare cand pretul suportului urca spre pretul de exercitare B sau mai sus.

strategia long put spread

Natura tranzactiei: cumpara un put avand pretul de exercitare B si vinde un call la pretul de exercitare mai mic, A.

Implicatii ale pietei: piata in scadere, volatilitate neutra. Spread-ul are avantajul ca este mai ieftin decat cumpararea unui singur put, prima de pe urma vanzarii la pretul mai mare reducand costurile generale. Spread-ul ofera o expunere limitata la pierderi, daca pretul suportului creste si un profit limitat, daca scade.

Implicatii pentru operator: nu pierde dar nici nu castiga atunci cand pretul instrumentului suport este sub suma B, cu o marime egala cu prima initiala primita la stabilirea pozitiei.

Profit: limitat la diferenta dintre cele doua preturi de exercitare minus costul primei. Profitul maxim se obtine cand pretul suportului scade catre pretul de exercitare A, sau mai jos.

Pierdere: limitata la orice prima platita initial pentru stabilirea pozitiei. Este maxima cand pretul suportului creste catre pretul de exercitare B sau mai sus.

strategia long combo

Natura tranzactiei: vinde un call avand pretul de exercitare B si cumpara un put la pretul de exercitare mai mic, A.

Implicatii ale pietei: piata in scadere, volatilitate neutra.

Implicatii pentru operator: in functie de preturile de exercitare A si B alese, pozitia poate determina o mica pierdere initiala sau un profit. Daca pozitia este stabilita la un cost net operatorul nu pierde dar nici nu castiga atunci cand piata scade sub pretul A cu aceeasi cantitate. Daca pozitia este stabilita la un credit, operatorul nu pierde, dar nici nu castiga atunci cand piata creste peste punctul B cu aceeasi cantitate.

Profit: nelimitat pe o piata in scadere.

Pierdere: nelimitata pe o piata in crestere.

strategia short combo

Natura tranzactiei: cumpara un call avand pretul de exercitare B si vinde un put la pretul de exercitare mai mic, A.

Implicatii ale pietei: piata in crestere, volatilitate neutra.

Implicatii pentru operator: in functie de preturile de exercitare A si B alese, pozitia poate determina o mica pierdere initiala sau un profit. Daca pozitia este stabilita la un cost net, operatorul nu pierde dar nici nu castiga atunci cand piata creste peste pretul B cu aceeasi cantitate. Daca pozitia este stabilita la un credit, operatorul nu pierde, dar nici nu castiga atunci cand piata scade sub punctul A cu aceeasi cantitate.

Profit: nelimitat pe o piata in crestere.

Pierdere: nelimitata pe o piata in scadere.

strategia long straddle

Natura tranzactiei: cumpara un put avand pretul de exercitare B si cumpara un call la acelasi pret.

Implicatii ale pietei: piata neutra, volatilitate in crestere. Daca pretul suportului este la nivelul A, se anticipeaza o miscare de directie necunoscuta sau o crestere a volatilitatii

Implicatii pentru operator: operatorul nu pierde dar nici nu castiga daca pretul suportului creste sau scade de la nivelul A cu aceeasi suma platita la stabilirea pozitiei.

Profit: nelimitat pentru o crestere sau o descrestere a pretului suport.

Pierdere: limitata la prima platita pentru stabilirea pozitiei. Va fi mai mare daca pretul suportului va atinge nivelul A la expirare.

strategia short straddle

Natura tranzactiei: vinde un put avand pretul de exercitare A si vinde un call la acelasi pret.

Implicatii ale pietei: piata neutra, volatilitate in scadere. Strategie aplicata daca pretul suportului este la nivelul A si se anticipeaza o perioada de scadere sau volatilitate in scadere iar pretul suportului nu va inregistra modificari dramatice.

Implicatii pentru operator: operatorul nu pierde dar nici nu castiga daca pretul suportului creste sau scade de la nivelul A cu aceeasi suma primita la stabilirea pozitiei.

Profit: limitat la prima primita la stabilirea pozitiei. Are valoare maxima cand piata este stabilita la pretul A.

Pierdere: nelimitata pentru orice crestere sau descrestere a pretului suportului

strategia long strangle

Natura tranzactiei: cumpara un put avand pretul de exercitare A si cumpara un call, la un pret mai mare, B.

Implicatii ale pietei: piata neutra, volatilitate in crestere. Detinatorul pozitiei se asteapta la miscari majore pe piata dar nu este sigur de directia acestora. Spre deosebire de strategia straddle este nevoie de o modificare directionala mai larga pentru a obtine profit, dar daca piata stagneaza, pierderile vor fi mai mici.

Implicatii pentru operator: operatorul nu pierde dar nici nu castiga daca pretul suportului creste peste pretul de exercitare B sau daca piata scade sub pretul mai mic de exercitare A, cu o cantitate egala cu costul stabilirii pozitiei.

Profit: potentialul pentru profit este nelimitat, desi este necesara o substantiala miscare directionala pentru a determina obtinerea de profit in oricare dintre cazuri: scaderea sau cresterea pretului suportului.

Pierdere: se inregistreaza in cazul unei piete care stagneaza. Este limitata la prima platita pentru stabilirea pozitiei.

strategia short strangle

Natura tranzactiei: cumpara un put avand pretul de exercitare A si vinde un call, la un pret mai mare, B.

Implicatii ale pietei: piata neutra, volatilitate in crestere. Detinatorul pozitiei se asteapta la volatilitate mica sau miscari neimportante pe piata. Aceasta strategie este mai precauta decat strategia straddle atunci cand profitul potential are marje mai largi, desi profiturile potentiale maxime vor fi mai mici.

Implicatii pentru operator: operatorul nu pierde dar nici nu castiga daca pretul suportului creste peste pretul de exercitare B, sau daca piata scade sub pretul de exercitare A, cu aceeasi cantitate primita ca prima de optiune la stabilirea pozitiei.

Profit: limitat la prima de optiune primita. Va fi maxim daca pretul suportului ramane intre limitele A si B.

Pierdere: nelimitata pentru o miscare abrupta a pretului suportului in oricare dintre directii.

strategia long butterfly

Natura tranzactiei: cumpara un put sau un call avand pretul de exercitare A si vinde doua optiuni put sau call, la un pret mai mare B si mai cumpara un put sau call la un pret C mai mare cu aceeasi cantitate (ca B fata de A).

Implicatii ale pietei: piata neutra, volatilitate in scadere. Detinatorul pozitiei se asteapta ca pretul suportului sa ramana in jur de nivelul B sau sa scada astfel incat volatilitatea implicita sa scada si ea. Aceasta strategie este mai putin riscanta decat vanzarea de straddle sau strangle deoarece exista o expunere limitata la scaderea pretului.

Implicatii pentru operator: operatorul nu pierde dar nici nu castiga daca valoarea intrinseca a pretului de exercitare mai mic egaleaza costul net al stabilirii pozitiei sau daca valoarea intrinseca a pretului de exercitare mai mare egaleaza costul net al stabilirii pozitiei respective.

Profit: profitul maxim este limitat la diferenta dintre preturile de exercitare A si B minus costul net al stabilirii pozitiei. Va fi maxim daca pretul suportului se stabileste la pretul de exercitare B.

Pierderea maxima este limitata la costul net al pozitiei pentru o crestere sau o scadere a pretului suportului.

strategia short butterfly

Natura tranzactiei: vinde un put sau un call avand pretul de exercitare A si cumpara doua optiuni put sau call, la un pret mai mare B si mai vinde un put sau call la un pret C, mai mare cu aceeasi cantitate (ca B fata de A).

Implicatii ale pietei: piata neutra, volatilitate in crestere. Detinatorul pozitiei se asteapta ca pretul suportului sa se modifice in oricare dintre directii sau ca volatilitatea sa creasca.

Implicatii pentru operator: operatorul nu pierde dar nici nu castiga daca valoarea intrinseca a pretului de exercitare mai mic egaleaza costul net al stabilirii pozitiei sau daca valoarea intrinseca a pretului de exercitare mai mare egaleaza costul net al stabilirii pozitiei respective.

Profit: profitul maxim este limitat la creditul primit pentru stabilirea pozitiei si va fi inregistrat daca pretul suportului se modifica suficient de mult in oricare dintre directii.

Pierderea maxima este limitata la diferenta dintre preturile de exercitare A si B plus (minus) creditul (debitul) net de la stabilirea pozitiei.

strategia long condor

Natura tranzactiei: cumpara un put sau un call avand pretul de exercitare A si vinde un put sau call, la doua preturi de exercitare mai mari, B si C. Mai cumpara un put sau call la un pret D si mai mare.

Implicatii ale pietei: piata neutra, volatilitate in scadere. Aceasta strategie permite un grad de volatilitate mai ridicat si astfel un potential de profit mai mare decat strategia long butterfly.

Implicatii pentru operator: Punctul mai mic in care operatorul nici nu pierde dar nici nu castiga este atins cand pretul suportului are valoare egala cu diferenta dintre pretul de exercitare A plus costul stabilirii spread-ului. Al doilea punct corespunde situatiei cand suportul atinge nivelul de pret mai mare D, minus costul stabilirii acestui de-al doilea spread.

Profit: profitul maxim se inregistreaza pentru un pret al suportului intre preturile de exercitare B si C, dar va fi in declin in afara acestui interval.

Pierderea: intervine pentru un pret al suportului peste pretul de exercitare D sau sub A.Va fi limitata la costul stabilirii pozitiei pentru o crestere sau o scadere a pretului suportului.

strategia short condor

Natura tranzactiei: cvinde un put sau un call avand pretul de exercitare A si cumpara un put sau call, la doua preturi de exercitare mai mari, B si C. Mai vinde un put sau call la un pret D si mai mare.

Implicatii ale pietei: piata neutra, volatilitate in crestere. Detinatorul pozitiei se asteapta ca piata sa fluctueze semnificativ sau ca volatilitatea sa creasca, insa nu stie directia. Strategia necesita o amplitudine a miscarii directionale mult mai larga decat in cazul strategiei butterfly pentru a obtine profit.

Implicatii pentru operator: Punctul mai mic in care operatorul nici nu pierde dar nici nu castiga este atins cand valoarea intrinseca a optiunii cu pret de exercitare mai mic egaleaza creditul net de la stabilirea pozitiei sau cand valoarea intrinseca a optiunii cu pret de exercitare mai mare egaleaza creditul net de la stabilirea pozitiei respective.

Profit: este limitat si se obtine daca piata creste peste nivelul D sau scade sub nivelul A al pretului de exercitare.

Pierderea maxima este limitata si se inregistreaza daca piata ramane intre preturile de exercitare B si C.

3. Strategii de plasament la fondurile de investitii

Fondurile deschise de investitii atrag sume de bani de la investitori si le investesc in instrumente financiare: actiuni, obligatiuni, depozite, titluri de stat, etc.

Valoarea curenta a tuturor acestor investitii reprezinta activul total al fondului. Din activul total se scad cheltuielile curente de functionare ale fondului, indicatorul rezultat purtand numele de activ net al fondului.

Fondurile deschise de investitii trebuie sa respecte anumite cerinte impuse de legislatie, referitoare la lichiditate, diversificarea portofoliilor administrate si protectia investitorilor.

Valoarea unui titlu se obtine impartind activul net al fondului la numarul total de unitati aflate in circulatie. Denumirea oficiala a valorii unei unitati este Valoarea Unitara a Activului Net (VUAN). Cresterea valorii unitare a activului net al unui fond intr-o anumita perioada exprima, pentru investitori, randamentul investitiei in fond in acea perioada.

Fondurile deschise de investitii emit continuu unitati de fond pentru viitorii investitori, la pretul curent, adica la valoarea unitara a activului net, plus un comision de subscriere, si trebuie totodata sa rascumpere unitatile de la investitorii care se retrag din fond, la valoarea unitara a activului net, minus un comision de rascumparare. Astfel, numarul total de unitati variaza permanent.

Valoarea activului net si VUAN se calculeaza zilnic si fluctueaza in functie de evolutia preturilor activelor din portofoliu

3.1. Fonduri si societati de investitii

Fondul deschis de investitii cuprinde totalitatea contributiilor banesti obtinute printr-o oferta publica continua de titluri de participare, care evidentiaza drepturile de participare ale contribuabililor la fond si de asemenea activele achizitionate prin investirea acestor resurse banesti sub forma unui portofoliu diversificat de valori mobiliare transferabile.

Structura activelor unui fond deschis de investitii

Aceasta structura este importanta din mai multe puncte de vedere. Este vorba in primul rand de evaluarea riscului: un fond care investeste cea mai mare parte din bani in actiuni va fi in mod evident mai riscant decat un fond care investeste preponderent in titluri de stat.

Structura activelor indica strategia fondului si categoria in care acesta trebuie incadrat. Astfel, exista fonduri monetare (plasamente exclusiv in titluri de stat si depozite bancare), fonduri de obligatiuni, fonduri de actiuni si fonduri diversificate (ce abordeaza o strategie echilibrata de plasamente in toate tipurile de instrumente premise de lege).

Structura organizatorica a unui fond deschis de investitii

Proprietatea investitorilor - un fond deschis de investitii este o corporatie de investitii detinuta de investitori individuali. Investitorii, nu compania de administrare, isi asuma riscul investitiei in fond;

Societatea de administrare - administreaza portofoliul fondului conform cu obiectivele declarate in Prospectul de emisiune. Aceasta companie castiga un comision care este dedus direct din portofoliu, in sume mici, de-a lungul anului.

Depozitarul - Activele fondului sunt pastrate de depozitar, protejand astfel investitorii impotriva unei eventuale fraude din partea administratorului. Depozitarul opereaza, totodata, platile si incasarile aferente tranzactiilor fondului. Managerul de portofoliu doar cumpara si vinde actiuni sau obligatiuni in numele investitorilor.

Distribuitorul fondului - este de obicei o companie afiliata societatii de administrare. Distribuitorul este cel care lucreaza direct cu publicul, intermediaza subscrierea sau rascumpararea unitatilor de fond.

Prospectul de emisiune este un document oficial aprobat de CNVM ce ofera informatii cheie, standardizate, despre fondurile de investitii.

Punctele cheie intr-un prospect

• definirea scopurilor sau obiectivelor fondului;

descrierea strategiei sau a tipurilor de investitii asupra carora se axeaza fondul;

tipurile de risc pe care si le va asuma investitorul odata cu intrarea lui in fond;

• informatiile referitoare la comisioanele si cheltuielile de exploatare;
• explicarea modului cum se cumpara si se rascumpara unitatile de fond.

Obiectivele unui fond deschis de investitii

Obiectivele oricarui fond deschis de investitii se incadreaza intr-una din urmatoarele trei mari categorii:

Venit - in acest caz accentul se pune pe generarea unui flux constant de venituri provenite din dobanzi si dividende.

Castiguri de capital - compania de management se axeaza pe cresterea valorii investitiei pe baza cresterii valorii actiunilor sau a obligatiunilor detinute in portofoliu.

• Venit si castiguri de capital - care este o combinatie a primelor doua.

Categorii de fonduri deschise de investitii

Cea mai simpla clasificare cuprinde:

• fonduri de actiuni
• fonduri de obligatiuni si instrumente cu venit fix
• fonduri diversificate
• fonduri de piata monetara

Valorile mobiliare emise de fondurile deschise de investitii se numesc titluri de participare. Un titlu de participare reprezinta o detinere de capital in active nete ale unui fond deschis de investitii si este emis in forma nominativa. Acesta nu este andosabil ori transferabil in alt mod si nu va fi inscris la cota unei burse de valori. Titlurile de participare sunt emise intr-o singura serie si confera detinatorilor drepturi si obligatii egale. Participarea la un fond deschis de investitii poate fi atestata printr-un certificat doveditor al participarii, supus reglementarilor CNVM.

Emisiunea de titluri de participare este continua, pretul de emisiune fiind stabilit astfel incat sa reflecte valoarea unitara a activelor nete. La momentul subscrierii pretul de emisiune al titlului de participare trebuie platit integral, in forma baneasca. Rascumpararea se poate realiza oricand doreste investitorul prin depunerea unei cereri insotite de certificatul de participare la societatea de depozitare. Acesta, in decurs de 10 zile lucratoare de la data primirii cererii, va plati intreaga suma care trebuie rambursata. Pretul de rascumparare reflecta valoarea titlurilor, calculata pe baza activelor nete existente la sfarsitul zilei anterioare primirii cererii de rascumparare de catre societatea de depozitare.

Numarul titlurilor de participare si, implicit , volumul total al resurselor din capitalul varsat apartinand unui fond deschis de investitii inregistreaza in mod constant oscilatii datorate atat emisiunii continue de titluri de participare si plasarii acestora prin oferta publica, cat si rascumpararii titlurilor de participare emise anterior si aflate in circulatie. CNVM poate permite societatii de administrare a fondului sa realizeze imprumuturi temporare in numele fondului doar daca exista o reglementare in acest sens si daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:

- datoriile totale ale fondului nu depasesc 10% din valoarea activelor sale nete;

- imprumutul este realizat exclusiv pentru efectuarea platii pretului de rambursare sau platii pretului de emisiune a valorilor mobiliare subscrise pe baza drepturilor de preemptiune ale respectivului emitent, prevazute in contractul de societate;

- termenul de rambursare a imprumutului nu depaseste 30 de zile;

- societatea de administrare nu percepe nici un fel de comision ca urmare a imprumutului.

Societatile de investitii colective in valori mobiliare sunt fonduri inchise de investitii si se constituie sub forma unor societati pe actiuni care au drept unic obiect de activitate mobilizarea resurselor financiare disponibile de la persoane fizice si juridice si plasarea acestora in valori mobiliare. Contractul de infiintare si statutul unei societati de investitii trebuie sa fie in conformitate cu prevederile emise de CNVM. Daca societatea de investitii dovedeste ca dispune de resurse, structuri si capacitati organizatorice adecvate, ea poate functiona fara sa incheie vreun contract cu o societate de administrare. Societatea trebuie sa aiba minimum 50 de actionari la 60 de zile de la data incheierii contractului si un capital social minim stabilit de CNVM. In caz contrar, autorizatia de infiintare a respectivei societati de investitii va fi revocata, si intreaga valoare platita de subscriitori pentru actiuni le va fi inapoiata in termen de 15 zile, fara sa li se impuna plata vreunui comision sau speze, iar societatea va fi dizolvata.

Societatea de investitii emite un singur fel de actiuni ordinare nominative, care vor fi achitate integral in forma baneasca la momentul subscriptiei. Fiecare actiune ii va conferi detinatorului drepturi si obligatii egale cu cele ale celorlalti actionari. Actiunile vor fi negociabile si transferabile in mod liber, insa nici un actionar nu are dreptul la mai mult de 5% din totalitatea actiunilor subscrise si aflate in circulatie. Exceptie face cazul in care depasirea procentului se realizeaza ca urmare a unei fuziuni sau a unei mosteniri, cand actionarul trebuie sa-si reduca detinerile la cota de 5% in decursul unui an.

O societate de investitii nu poate emite nici un fel de obligatiuni negociabile, dar poate imprumuta temporar fonduri in urmatoarele conditii:

- datoria totala a societatii nu depaseste in nici un moment 10% din capitalul subscris si varsat;

- fondurile imprumutate sunt folosite exclusiv pentru plata pretului de emisiune al valorilor mobiliare subscrise;

- imprumutul este rambursat in 30 de zile de la data realizarii lui;

- daca exista un contract de administrare cu o societate de administrare aceasta va face imprumutul in numele societatii de investitii si are obligatia de a nu percepe nici un fel de speze sau comisioane.

Fondurile deschise de investitii si societatile de investitii (fondurile inchise) au caracteristici proprii, care le deosebesc. In tabelul de mai jos sunt prezentate astfel de caracteristici:

Diferente intre fondurile deschise si fondurile inchise

Fondurile deschise de investitii se adreseaza in primul rand investitorului individual, in timp ce societatile de investitii au drept actionari in special investitori institutionali. Fondurile deschise prezinta cel mai mare grad de lichiditate pentru ca titlurile se pot rascumpara in termenul legal stabilit la valoarea activelor nete, in timp ce la fondurile inchise pot sa apara in anumite situatii probleme de lichiditate si de volatilitate a pretului.

Fondurile inchise de investitii reprezinta un tip de afacere mai specializata din punctul de vedere al desfasurarii activitatilor, deoarece investitiile pot fi caracterizate prin concentrare geografica sau specializare si reprezinta un instrument de investitii orientat catre o acumulare rapida de capital, cu scopul investirii pe piete specializate sau apartinand unei anumite zone geografice. De asemenea, gradul de risc asociat diversificarii portofoliului este mai sporit in cazul societatilor de investitii decat in cel al fondurilor deschise.