Tipologia cheltuielilor (costurilor)

Tipologia cheltuielilor (costurilor)

Cheltuielile se clasifica dupa diverse categorii:

a. dupa comportamentul lor fata de volumul de activitate distingem: cheltuieli fixe si variabile;

Cheltuielile fixe sunt independente de volumul de productie, dar dependente de capacitatea potentiala a firmei. Marimea lor nu se modifica pe termen scurt. Cheltuielile fixe unitar au tendinta de scadere odata cu cresterea volumului productiei.

Cheltuielile variabile sunt dependente de volumul productiei modificandu-se proportional sau neproportional cu aceasta. Evolutia lor e diferita in functie de faza din ciclul de viata al produselor pe care firma le realizeaza si pot conduce la trei tipuri de randament :

- Curba randamentelor crescatoare specifica perioadei de expansiune cand I_CV<I_CA;

- Curba randamentelor constante, cand I_CV = I_CA;

- Curba randamentelor descrescatoare cand I_CV>I_{CA .}

Ele se inregistreaza cand firma inregistreaza costuri ridicate, costurile variabile-materiale, si salariale, crescand mai repede decat productia.

In continuarea lor, curba costurilor variabile totale se prezinta astfel:

P1 este un punct de inflexiune care marcheaza trecerea de la un cost constant la zona randamentelor descrescatoare.

Cunoasterea cheltuielilor fixe si variabile are importanta in functionarea deciziilor strategice. Rata cheltuielilor fixe influenteaza pragul de rentabilitate si sta la baza criteriilor de apreciere a rivalitatii dintre firmele unui anumit sector.

b. dupa modul de identificare si repartizare pe purtatori de cheltuieli, intalnim cheltuieli directe si indirecte. Cheltuielile directe sunt cele care au in vedere in mod direct un anumit produs sau activitate. Se disting cheltuieli directe variabile (consumul de materii prime, materiale, salarii etc.) si cheltuieli directe fixe (amortizarea masinilor si utilajelor folosite la realizarea unui singur produs etc.).

Cheltuielile indirecte sunt legate de functionare generala a intreprinderii. Distingem cheltuieli indirecte fixe (cheltuieli administrative, cheltuieli de cercetare, dezvoltare etc.) si cheltuieli indirecte variabile (consumul de combustibil si energie pentru sectiile unde se fabrica mai multe produse).

c. dupa natura lor cheltuielile se impart in:

cheltuieli curente:

a). de exploatare;

b). cheltuieli financiare.

2. cheltuieli exceptionale;

1. a). Cheltuielile de exploatare sunt necesare realizarii activitatilor de productie si a celor de comercializare ale unei firme. Ele sunt formate din:

cheltuieli privind consumurile de aprovizionare, achizitie si costul marfurilor vandute;

cheltuieli pentru serviciile efectuate de terti (intretinere, reparatii, contracte de cercetare, studii, colaborari, comisioane, publicitate, reclama);

cheltuieli cu impozite, taxe, varsaminte asimilate (impozitul suplimentar pe salariu, impozitul pe cladiri, taxa pentru impozitul pe cladiri, taxa pentru folosirea terenurilor private de stat, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru fondul asigurarilor sociale etc.).

cheltuieli cu amortizarile si provizioanele aferente exploatarii (provizioane pentru riscuri si cheltuieli; amortizari privind imobilizarile corporale, valoarea previzionata pentru deprecierea imobilelor, a materiilor prime, materiilor, obiectelor de inventar).

1. b). Cheltuielile financiare sunt formate din:

pierderi din creante legate de participatii;

pierderi din vanzarea titlurilor de plasamente;

diferente nefavorabile de curs valutar;

dobanzi curente;

cheltuieli financiare privind amortizarile si provizioanele (provizioane pentru riscuri si cheltuieli privind activitatea financiara, provizioane pentru deprecierea imobilizarilor financiare si titlurilor de plasament).

2. Cheltuieli exceptionale includ cheltuieli ocazionate de evenimente cu frecventa redusa, ca de exemplu:

cheltuieli determinate de operatiunile de gestiune (despagubire, amenzi, penalizari, lipsuri de inventar, donatii si subventii acordate, pierderi din debitori litigiosi, cheltuieli exceptionale pentru provizioanele reglementate etc.);

cheltuieli determinate de operatiunile de capital (valoarea contabila a imobilizarilor cedate; alte cheltuieli exceptionale);

d. dupa continutul lor exista:

cheltuieli cu munca vie;

cheltuieli material.

Cheltuieli cu munca vie sunt legate de consumul potentialului uman de care dispune firma (plata activitatilor si drepturilor cuvenite personalului), iar cele materiale sunt cauzate de consumurile de mijloace materiale necesare bunei desfasurari a activitatii (materii prime, energie etc.).

e. dupa gradul de autonomie al decidentului cheltuielile pot fi:

controlabile, cand deciziile privind costurile sunt la indemana diferitelor centre de responsabilitate (salarii, materii prime, materiale etc.);

necontrolabile, impuse de puterea si autoritatea statului prin legislatia fiscala sau sociala (taxe si impozite, cote pentru ajutorul de somaj etc).

f. dupa relatia costuri-efecte intalnim:

cheltuieli determinate;

cheltuieli nedeterminate (discretionare);

Cheltuielile determinate sunt definite ca fiind acelea al caror rol sau efect asupra indicatorilor de rezultate ai firmei este clar determinat (de exemplu, relatia dintre costul de cumparare si cifra de afaceri etc.);

Cheltuielile discretionare se afla in relatie confuza cu efectul obtinut, influenta lor neputand fi precizata cu exactitate. De exemplu, in cazul cheltuielilor cu publicitate nu se cunoaste cu exactitate impactul publicitatii asupra cifrei de afaceri.

g. dupa modul de inregistrare in contabilitatea financiara si de gestiune

distingem:

cheltuieli incorporabile;

cheltuieli neincorporabile;

cheltuieli supletive.

Cheltuielile incorporabile se regasesc ca atare in contabilitatea financiara, modificand rezultatul total, insa nu corespund unor consumuri normale, fiind excluse, din acest motiv, din calculul costurilor.

Cheltuielile neincorporabile sunt de doua tipuri: fara raport direct cu activitatea (de exemplu primele de asigurare); cheltuieli care nu releva activitatea curenta (de exemplu cheltuieli cu provizioanele, amortizarea cheltuielilor de constituire si a cheltuielilor repartizate, cheltuieli exceptionale).

Cheltuielile supletive figureaza in contabilitatea de gestiune, dar nu sunt inregistrate in contabilitatea generala, din motive fiscale sau juridice (de exemplu, remunerarea conventionala a capitalurilor proprii).

Dupa evidenta asupra fluxurilor de trezorerie, cheltuielile pot fi:

monetare, care genereaza un flux monetar (salarii, consumurile de materii prime, plata unor servicii etc.);

non-monetare (calculate: amortizarile si provizioanele);

h. dupa caracterul lor, costurile sunt:

evidente;

ascunse;

de oportunitate;

Costurile evidente reflecta resursele consumate ce se regasesc ca atare in evidenta contabila a firmei.

Costurile ascunse sunt costuri efectiv suportate de firma care nu sunt inregistrate in nici un sistem de evidenta al firmei (costul noncalitatii, al deteriorarii imaginii pe piata etc.).

Costul de oportunitate reprezinta valoare unei ocazii pierdute, ratate sau altfel spus, ele masoara pierderea (lipsa) unei incasari ca urmare a unei optiuni economice diferite a firmei.

Modele de analiza a cheltuielilor ofera informatii care ajuta la stabilirea celor mai bune solutii in alocarea resurselor firmei; prin urmare, ele sunt un instrument util in politica firmei de stabilire a preturilor si a marjelor de rentabilitate.

Analiza cheltuielilor se structureaza pe urmatoarele probleme: analiza cheltuielilor aferente veniturilor firmei; analiza cheltuielilor de exploatare, analiza cheltuielilor variabile; analiza cheltuielilor fixe; analiza cheltuielilor materiale; analiza cheltuielilor cu salarii; analiza cheltuielilor cu dobanzile, analiza costurilor pe produse.