Identificarea activitatilor logistice

IDENTIFICAREA ACTIVITATILOR LOGISTICE

Logistica reprezinta un domeniu de activitate care a cunoscut o puternica evolutie dupa cel de-al doilea Razboi mondial si mai ales in ultimele trei decenii in privinta rolului si formelor de desfasurare in economie.

Referitor la notiunea de logistica exista numeroase definitii, unele dintre ele dovedind interesul si preocuparea unor institutii cu vocatie internationala pentru aceasta activitate.

AFNOR (Association Français de Normalisation) defineste logistica "ca functie a carei finalitate este satisfacerea nevoilor exprimate sau latente in cele mai bune conditii economice pentru intreprindere la un nivel de serviciu determinat".

Literatura de specialitate prezinta adesea si definitii ale logisticii prin cei 6 sau 7 P, respectiv logistica urmareste sa puna cantitatea potrivita din bunurile potrivite, la timpul potrivit, cu calitatea potrivita, la costul potrivit, la locul potrivit, cu informatiile potrivite tuturor participantilor la circulatia lor. Acest din urma aspect, referitor la informatii nu este intotdeauna exprimat explicit, insa rolul lor in circulatia produselor nu este pus de nimeni la indoiala.

Obiectivul final al logisticii este realizarea serviciului total la client, beneficiar sau consumator, asadar se defineste sistemul logistic ca fiind format din doua mari categorii de activitati, grupate in operatii de baza si operatii de sprijin.

In grupa operatiilor de baza se includ: transportul, gestionarea stocurilor si procesul de comanda.

In grupa operatiilor de sprijin sunt incluse: inmagazinarea, deplasarea materialelor sau produselor, asamblarea si/sau ambalarea, achizitiile, administrarea - controlul - prelucrarea informatiei, planificarea logistica. In tabelul de mai jos sunt sintetizate principalele grupe de activitati precum si principalele activitati specifice din cadrul grupelor.

1.1 Aspecte generale privind activitatea de aprovizionare

Aprovizionarea reprezinta ansamblul de procese prin care se asigura, in cantitatea si structura necesara, resursele materiale sau serviciile necesare pentru asigurarea bunei desfasurari a activitatilor din cadrul intreprinderii. Ea reprezinta faza primara, fiind urmata de fazele de productie si distributie.

In cadrul lantului de activitati privind aprovizionarea cu materii prime sau resurse materiale se diferentiaza doua concepte:

- achizitia, care constituie o faza a procesului de aprovizionare ce se caracterizeaza printr-o tranzactie monetara si se situeaza intre urmatoarele categorii de actiuni: actiuni premergatoare - identificarea necesarului de resurse materiale si stabilirea termenelor si a cantitatilor de aprovizionat, actiuni urmatoare - negocierea conditiilor de furnizare si aducerea afectiva a resurselor materiale in intreprindere. In cadrul firmei Lagermax achizitia incepe cu identificarea potentialilor clienti, stabilirea unui contract ferm de depozitare si distributie pentru marfa furnizorului, stabilirea necesarului de resurse materiale, umane si financiare "utilaje, personal si mijloace de transport specializate" pentru satisfacerea cererilor aparute la un moment dat.

- aprovizionarea, care constituie ansamblul activitatilor realizate in cadrul intreprinderii pentru asigurarea tuturor resurselor necesare pentru desfasurarea in conditii optime a activitatii acesteia.

Metoda Just in time in activitatea de aprovizionare

Cu privire la perfectionarea activitatii de aprovizionare a unei intreprinderi, se recomanda metoda "Just in time", conform caruia intreprinderea trebuie sa functioneze aproape de situatia ideala, adica cu stocuri de nivel zero sau, in anumite situatii, sa detina stocuri pentru cel putin o zi. In acest moment apare contributia Lagermax privind depozitarea si evidenta continua a marfurilor din stocul furnizorului dar si realizarea unor livrari ca urmare a unor cereri de moment. Devine extrem de importanta alegerea furnizorilor, care trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:

- sa posede capacitatea de a opera cu livrari frecvente si diferite, ceea ce implica un nou mod de organizare a sectiilor de productie, care trebuie sa poata primi livrarile furnizorilor;

- sa livreze produse de calitate, in caz contrar, orice lot de produse ar putea conduce la intreruperea fabricatiei.

1.2. Aspecte generale privind activitatea de transport

Transportul reprezinta activitatea logistica care asigura legatura dintre diferitele nivele ale unui sistem logistic, de la aprovizionare pana la distributie.

Adeseori elementele unui traseu de transport: furnizor - intreprindere - consumator sunt separate geografic prin distante mari. Lagermax, ca si companie de expeditii face mult mai usor de strabatut acest canal intre furnizor si consumator / intreprindere fiind un intermediar accesibil si mult mai comod pentru cei implicati.

Actiunile de baza ale activitatii de transport ale acestei firme sunt:

- transportul materiilor prime si materialelor de la furnizor, descarcarea si receptia acestora;

- transportul materialelor la sectiile de productie sau locurile de munca;

- manipularea materialelor - produselor la locurile de munca pe durata procesului tehnologic;

- transportul produselor finite la depozite sau de la depozite la beneficiari.

Transportul reprezinta elementul major in asigurarea calitatii, fiind legat direct de elemente ale noncalitatii: intarzieri, erori, avarii, pierderi, furturi, etc. Totodata, transportul este un element de baza in stabilirea costului total al produselor fabricate. Procesul de transport are urmatoarele componente de baza:

. ciclul de transport, care reprezinta ansamblul de activitati ce se desfasoara de la iesirea mijlocului de transport pana la inapoierea acestuia la locul de garare;

.cursa sau parcursul mijlocului de transport de la o incarcare la alta, cuprinzand activitatile: incarcarea materialelor, efectuarea transportului, descarcarea si inapoierea la locul de incarcare.

Componentele de baza ale sistemului de transport sunt:

● infrastructura sau facilitatile fizice (strazi, drumuri, autostrazi, linii aeriene, maritime, conducte, canale, porturi maritime, aeriene, fluviale etc);

● parcul de mijloace de transport rutiere, maritime, fluviale, aeriene; Parcul Lagermax este format din: trailere pentru transportul autoturismelor, camioane cu prelata - 20 t, dube - 7,5 t util, sprintere cu 1,5 t util;

● bazele de functionare: 6 birouri cu o sala de conferinte, facilitati pentru activitatile de service;

● structurile organizatorice care au ca sarcini activitatile de proiectare, planificare, constructie, intretinere etc;  

● strategiile de functionare, prin care se stabilesc rutele de transport, programarea mijloacelor de transport sau controlul transportului - planificarea itinerariilor optime pentru distributia marfurilor, realizarea graficelor de circulatie pentru parcul auto si pentru soferi.

Categorii si moduri de transport

Criteriile de clasificare a principalelor categorii de transport sunt:

● dupa caracterul transportului si teritoriul pe care se desfasoara: transport national si international - departament transport domestic, departament transport international FTL si LCL, departament transport aerian si maritim;

● dupa caracterul activitatii de transport: transporturi de interes public, transporturi de interes particular, activitati conexe;

●dupa elementele care se transporta : deplasarea de persoane, transport de produse industriale, transport mixt - transport de marfuri generale, containere si marfuri ADR(marfuri periculoase).

●dupa caracteristicile de organizare ale transportului: transport urban, transport interurban, transporturi mixte;

Cu referire la activitatea intreprinderii si rolul transportului in desfasurarea procesului de productie, se disting doua categorii de transporturi:

a) transportul extern, prin care se asigura legatura cu furnizorii sau beneficiarii de produse finite( in special in cadrul firmei Lagermax transportul extern se realizeaza  in interiorul unui canal de distributie ce leaga diferitele terminale ale companiei de transport )

b) transportul intern, prin care se asigura legatura intre depozite si sectiile de productie, dintre sectii sau in cadrul acestora.

Deplasarea materialelor sau produselor finite necesita utilizarea urmatoarelor mijloace de transport:

-transport terestru;

-transport naval: maritim sau fluvial;

-transport aerian;

-transporturi speciale: conveioare, macarale, sisteme cu cablu, conducte;

-transporturi combinate.

Caracteristicile sistemului de transport sunt:

o stabilitate, pentru a functiona fara intrerupere in timpul serviciului;

o reactivitate, de a raspunde cu promptitudine tuturor reactiilor sau perturbatiilor mediului economic sau natural;

o flexibilitate, conform careia sistemul trebuie sa se adapteze la cerere sau modificari ale prestatiei;

o anticipare, adica sa aiba capacitatea de a anticipa cererea si a interveni rapid cu oferta;

o fiabilitate, conform careia sistemul va realiza activitatile solicitate un termen cat mai indelungat fara defecte sau erori;

o rapiditatea, prin care se urmareste obtinerea unor durate minime de transport;

o punctualitatea, prin care sistemul respecta cu strictete termenele.

Important de mentionat sunt caracteristicile de calitate si noncalitate ale activitatilor de transport.

Caracteristicile de calitate sunt:

●Tehnice : viteza de deplasare, timpul de transport, capacitatea de transport, gradul de mecanizare a manipularii materialelor, parcursul mediu zilnic;

●Economice : costul de transport, gradul de competitivitate, disponibilitate, gradul de continuitate, gradul de flexibilitate, fiabilitatea mijloacelor de transport si manipulare, tehnico organizatorice, frecventa incarcarii descarcarii sau opririlor programate, durata acceptarii comenzilor, durata de transport, de ordin social, siguranta celor deserviti si a traficului, gradul de automatizare a operatiilor de manipulare, protectia mediului.

Caracteristicile de noncalitate sunt:

●Tehnice : reclamatii pentru depasirea termenelor, deteriorari sau pierderi, deteriorari datorita mijloacelor de transport si manipulare necorespunzatoare;

●Economice : costul degradarilor sau pierderilor, valoarea penalizarilor datorate intarzierilor, disponibilitate, durata imobilizarilor, opriri datorate defectarii mijloacelor de transport, tehnico organizatorice, abateri de la rutele stabilite initial, efectuarea cu intarziere a operatiilor de incarcare descarcare, opriri din cauze organizatorice, reclamatii ale noncalitatii;

●Sociale : accidente de circulatie, poluarea mediului, accidente la manipularea materialelor.

Mijloace de transport extern

Activitatile de transport extern la nivelul intreprinderii se pot desfasura in doua modalitati:

.Efectuarea transportului cu servicii proprii de transport, ceea ce permite reducerea costurilor, monitorizarea si controlul costurilor, contacte mai frecvente intre furnizor si client.

. Subcontractarea activitatii de transport la unitati prestatoare de servicii in domeniul transportului ( angajarea diferitilor "carausi" in momemtul in care firma nu mai dispune de mijloace de transport pentru satisfacerea cererilor).

Mijloace de transport intern

Calculul necesarului de mijloace de transport va lua in consideratie:

. volumul productiei contractate pentru stabilirea tarifelor pentru transport si distributie de catre managerii departamentelor implicate;

. capacitatea de transport a mijlocului de transport adoptat - calculul greutatii brute si a greutatii volumetrice;

. durata si viteza unui transport intre doua curse si numarul de curse necesar - realizarea deconturilor pentru soferii firmei Lagermax implicati in distributie.

1.3. Gestionarea si controlul stocurilor

Stocurile sunt acumulari de materiale/produse, pastrate in sistemele de depozitare ale intreprinderilor industriale, pentru alimentarea continua a unitatilor structurale de productie sau pietei, in vederea desfasurarii unor activitati ritmice si continue de productie sau distributie.

Aceste stocuri sunt verificate periodic de catre seful de depozit. Pe langa aceasta verificare exista si o evidenta continua a tuturor intrarilor / iesirilor loturilor de marfa, evidenta realizata cu ajutorul programului de gestiune WindSoft.

Aparitia si existenta stocurilor de materiale se poate justifica astfel:

●activitatile de productie necesita un consum periodic sau continuu de materii prime, componente sau subansambluri, iar aprovizionarea se realizeaza, in general, periodic ceea ce impune existenta unor stocuri de materii prime, componente sau subansambluri in depozitele intreprinderii;

●pentru activitatile de intretinere si reparatii, materialele si piesele de schimb se consuma la diferite intervale de timp stabilite sau nu prin normative, iar aprovizionarea se realizeaza periodic, deci se impune existenta unor stocuri de materiale de intretinere, piese de schimb in magaziile intreprinderii;

●cerintele pietei impun ca produsele finite sa fie livrate periodic, insa fabricarea acestora are loc zilnic (continuu), deci vor aparea stocuri de produse finite care necesita depozitarea pe anumite perioade de timp.

Principalele categorii de stocuri sunt urmatoarele :

Gestionarea stocurilor

Gestionare stocurilor reprezinta ansamblu de activitati de management al stocurilor, care se desfasoara in cadrul intreprinderilor industriale angajate in fabricarea, depozitarea materialelor sau produselor si distributia produselor finite si care are o influenta majora asupra performantelor intreprinderii.   Clientii pot solicita periodic evidenta stocurilor proprii, acest lucru fiind insa contra cost si intra in tariful de depozitare la sectiunea administrare stoc.

Tipurile de gestiune a stocurilor se diferentiaza in functie de urmatorii factori:

●natura si caracteristicile cererii pentru consum;

●natura resurselor materiale care se aprovizioneaza sau livreaza;

●clauzele contractuale stabilite cu furnizorii sau beneficiarii;

●conditiile de transport si depozitare.

Principalele tipuri de gestiune a stocurilor si caracteristicile acestora sunt prezentate in tabelul de mai jos:

Controlul stocurilor

Sistemele de control al stocurilor au ca principal scop asigurarea disponibilitatii materialelor/produselor in cantitatea solicitata de activitatile de productie sau distributie, la locul si la timpul solicitat.

Un sistem de control al stocurilor cuprinde urmatoarele tipuri de activitati de control:

●controlul financiar, care se refera la aplicarea procedurilor financiar-contabile de control al inventarului;

●controlul operativ, care are ca scop determinarea cantitatilor aflate in stoc intr-un anumit moment si urmarirea modului de stocare fizica, de manipulare si de realizare a aprovizionarii.

Controlul stocurilor este realizat de obicei la sfarsitul lunei calendaristice de catre managerul de depozit impreuna cu departamentul de contabilitate si evidenta. Facturile aferente serviciului de depozitare sunt transmise catre aprobare la contabilitate si managerul punctului de lucru.

Pentru realizarea celor doua tipuri de controale trebuie luate urmatoarele masuri:

●planificarea stocului, care presupune elaborarea unor planuri in raport cu care pot fi comparate performantele reale si care are ca principal obiectiv prevederea dezechilibrelor inainte de aparitia acestora;

●stabilirea bugetului, care prin variatiile sau abaterile inregistrate reflectate in stocuri, permit formularea unor aprecieri privind concordanta dintre nivelul stocului si cerintele de productie sau vanzari;

●inregistrarea exacta si corecta a informatiilor referitoare la stocuri prin utilizarea sistemelor computerizate ce permit inregistrarea continua a stocurilor, prin revizii contabile ale stocului si prin infiintarea unor puncte de control in zonele importante ale depozitelor pentru inregistrarea miscarilor si schimbarilor in stoc;

●disponibilitatea informatiei in orice moment, astfel incat orice probleme de calitate sau deficit de stoc sa fie cunoscute imediat pentru a se putea aplica masuri corective;

●cunoasterea sau stabilirea rapida a cauzelor ce determina aparitia deficientelor si a actiunilor corective ce pot fi aplicate pentru remedierea acestora.