Cultura si traditiile romanesti - factori de atractivitate in turismul rural romanesc

Introducere

Cultura rurala si traditiile romanesti sunt respinse de persoanele care considera orasul, mediul urban in general, ca fiind singurul factor de progres economic si social, insa este idealizata, chiar mitizata de catre persoanele iubitoare de natura si frumos, unele dezradacinate din lumea satelor si inca neadaptate mediului urban sau care percep progresul urban ca fiind o amenintare, o situatie scapata oarecum de sub control acum, in plin proces de regionalizare si globalizare.

Cultura si traditiile oricarei tari sunt rezultat al creativitatii umane, nu doar apanajul marilor pictori, scriitori, scluptori, compozitori sau inventatori recunoscuti pe plan mondial. Fiecare om se naste se naste cu un bagaj creativ, iar mediul in care traieste, drumul vietii da posibilitatea dezvoltarii, in mai mare sau mai mica masura sau deloc, a capacitatii creative. Mediul rural romanesc a fost propice dezvoltarii creativitatii. In fiecare regiune sau comunitate s-a dezvoltat, cu preponderenta, un anumit tip de activitate in functie de resursele disponibile in cantitati mai mari.

In lucrarea de fata, incercam sa trecem in revista principalele activitati culturale si traditiile populare romanesti, ambele factor de atractivitate pentru turistii romani si mai ales straini. Bogatia culturala si a traditiilor, diferentele vizibile fata de cultura si traditiile tarilor vecine, fac din aceste doua elemente avantaje comparative care trebuie neaparat valorificate pentru a promova si dezvolta turismul rural romanesc peste tot in lume.

Cultura rurala romaneasca

Cand spunem cultura rurala romaneasca ne referim la artizanat, mestesuguri, festivaluri si targuri folclorice etc. Despre cultura romaneasca caracteristica mediului rural putem vorbi cu mandrie deoarece pe langa activitatile cotidiene caracteristice mediului rural (agricultura, cresterea animalelor, albinarit, pescuit), mestesugurile si traditiile populare sunt ridicate la rang de arta.

Festivalurile si targurile folclorice

Festivalurile si targurile organizate in mediul rural sunt prilej, pentru turistii romani si straini, sa vada si sa inteleaga obiceiurile mioritice, pastrate de secole, fara influente moderne sau factori externi.

Festivalurile care au drept tematica datini si obiceiuri sunt dovada existentei unei adevarate comori culturale romanesti partial afectata, in zorii secolului XXI, de mana omului inclinat din ce in ce mai mult catre viata mondena. Asemenea evenimente vin sa demonstreze ca in mediul rural romanesc traiesc oameni capabili sa iubeasca, cu toata fiinta, tot ceea ce au mostenit din generatie in generatie si tot ceea ce ii inconjoara. Aceste actiuni sunt ocazii cu care locuitorii din mediul rural isi arata cultura proprie, credinta, portul si curatenia sufleteasca.

De regula, festivalurile si targurile (locuri unde au loc schimburi de marfuri) sunt legate de ciclul muncilor agricole (primavara, vara, toamna), de sarbatorile crestine, de momentele importante din existenta omului (nastere, casatorie, moarte). Datinile si obiceiurile se refera la indeletnicirile principale ale oamenilor de le sate, agricultura si pastoritul, pentru a avea turme frumoase, recolte bogate si, in general, belsug.

Arhitectura romaneasca

In ceea ce priveste arhitectura, predomina cea laica, de la locuinte pana la cetati de aparare, castele si curti voievodale.

Bisericile au, in tara noastra, mare valoare artistica, imbinand arhitectura bizantina cu mijloace decorative de inspiratie gotica. Pe langa biserici s-a dezvoltat invatamantul care, ulterior, a cunoscut o evolutie ascendenta. Biserica a avut si continua sa aiba, un rol important in domeniul vietii sociale, juridice si culturale a tarii.

Mestesugurile si artizanatul romanesc

Creativitatea locuitorilor din mediul rural se oglindeste in obiectele din lemn, in piesele din lut, costume etc.

Maiestria cu care este cioplit lemnul este o trasatura definitorie mestesugurilor din tara noastra. Mesterii in lemn realizeaza o gama larga de obiecte de la cele mici, de uz personal, la ustensile casnice si unelte de lucru, la obiecte de cult, pana la piese mari de interior si obiecte din lemn utilizate in constructii. Lemnul este lucrat si filigranat, decorat cu motive diverse, cum ar fi cel al calului sau impletiturile romboidale.

Un alt mestesug renumit este olaritul. Este impresionanta frumusetea formelor si motivelor decorative realizate de catre mesterii olari cu o precizie impresionanta. In prezent, mesterii olari combina motivele decorative vechi cu compozitii ornamentale originale, dand dovada de multa fantezie in alcatuirea formelor si surprinderea expresiilor.

Artizanatul este un mestesug renumit, o adevarata arta, diferita de la o regiune la alta a tarii. De sarbatori si duminica, locuitorii zonelor rurale se imbraca in costume populare. Femeile casatorite poarta batice cu motive cusute, fuste colorate si cojocele, iar barbatii poarta pantaloni si bluze albe si cojocele. Motivele cusute pe costume difera in functie de zona, la fel si culorile predominante. Cu toate ca, in prezent, tinerii nu mai poarta costum popular, acestea pot fi admirate cu ocazia festivalurilor si targurilor.

Tesutul si cusutul fac parte din indeletnicirile de baza ale femeilor din mediul rural mai ales de-a lungul iernii. Acestea cos de la hainele ce sunt purtate zi de zi la cele de sarbatoare, de la covoare la cuverturile pentru pat si pereti.

Un mestesug de mare finete este incondeerea oualor de Paste. Fiecare ou are propria personalitate si frumusete, de regula regasindu-se toate simbolurile romanesti: spicul, soarele, frunza si bineinteles crucea, simbolul crestinatatii.

Locuitorii din mediul rural sunt recunoscuti pentru arta pictarii icoanelor, obiecte de cult nelipsite din casele romanilor care au scop decorativ si religios, asa cum este cazul celor pe sticla si lemn.

In satele romanesti au aparut, s-au dezvoltat si pastrat mestesuguri diverse, in functie de resursele disponibile pe plan local. Mestesugurile se pastreaza nealterate in zonele muntoase unde industrializarea nu a patruns atat de repede.

Cultura rurala romaneasca este foarte bogata si nu se rezuma la cele prezentate mai sus. Am dorit sa trecem in revista doar cateva aspecte referitoare la mestesuguri si arhitectura si ocaziile cu care rezultatele muncii mesterilor populari sunt puse in valoare.

Principalele traditii romanesti

Traditiile la romani sunt variate in functie de zona etnofolclorica si bogate. Foarte importante sunt cele care se refera la principalele evenimente care au loc de-a lungul vietii (botezul, nunta si inmormantarea) si de-a lungul anului, marile sarbatori religioase (Pastele, Craciunul si Anul Nou) sau legate de ciclicitatea anotimpurilor. In cele ce urmeaza, vom expune cateva elemente legate de botez si nunta, de sarbatoarea pascala si cea a Craciunului.

Botezul la romani

Botezul incununeaza nasterea cu scopul de a inlatura fortele malefice. La botez, fiecare copil primeste un nume si odata cu el, protectia divina. Botezul garanteaza acceptarea sociala si, prin botez, copilul are parte de binecuvantare. Pe langa faptul ca, prin botez, orice copil devine crestin, pe langa parintii biologici, va dobandi si parinti spirituali a caror obligatie este de a oferi noului intrat in viata o educatie morala. Un obicei inedit, care are loc doar in comunitatile rurale romanesti, este schimbarea numelui copilului daca acesta da semne de boala. Mama opreste o persoana necunoscuta de pe drum careia ii da copilul pe geam cu o lumanare. ,,Noul parinte" ii da copilului un alt nume si il inapoiaza mamei pe usa. Mama isi va striga copilul pe noul lui nume pentru ca boala sa nu il recunoasca si sa-l ocoleasca tot restul vietii.

La un an de viata, este obiceiul taierii motului, cand copilul alege, din mai multe obiecte, unul singur. In functie de obiectul ales, se poate anticipa viitoarea meserie a copilului.

Nunta la romani

Daca botezul marcheaza intrarea in viata, nunta marcheaza intrarea in perioada de maturitate. La romani, in timpuri stravechi, nunta dura o saptamana, de joi pana miercurea dimineata, ca ulterior sa se reduca la trei zile, sambata, duminica si luni, ca in prezent sa se desfasoare pe parcursul a doua zile, sambata si duminica, sau chiar cateva ore in mediul urban, sub forma unei mese festive.

Traditiile de nunta sunt de o frumusete nemaiintalnita la alte popoare.

O nunta romaneasca presupune parcurgerea mai multor etape: masa petitorilor, masa de logodna, culminand cu ,,masa cea mare", pentru a se incheia cu masa vorniceilor, cu masa domnisoarelor si domnisorilor de onoare (masa drusdelor), cu masa socrilor, cu masa bucatareselor (a socacitelor) si cu masa colacilor.

Invitatia este lansata de vornicei. Acestia merg din casa in casa ,,plimband pleosca", inchinand in cinstea viitorilor miri. Invitatia la nunta nu este refuzata de nimeni. Singurii care pot lipsi de la un asemenea eveniment fara sa jigneasca familiile mirilor si nasilor sunt baranii si bolnavii. Refuzul unei invitatii la nunta ar rupe un lant financiar bine inchegat, la care toate persoanele care au copii sau nepoti necasatoriti, trebuie sa participe. Cercul de ajutorare financiara a noii familii, in cadrul comunitatii, nu poate fi rupt fara riscul aparitiei unor sentimente de animozitate.

Nasii sunt, de regula, nasii de botez ai mirelui.

La nunta, asezarea la masa reflecta statutul social al nuntasilor si permite cunoasterea familiilor mirelui si miresei pana atunci straine.

La o saptamana de la nunta are loc ,,masa dusului de cale primara" cand tinerii casatoriti, nasii si parintii mirelui merg la parintii miresei pentru a le multumii pentru fata, pentru curatenia ei, si pentru a lua zestrea.

Cu ocazia nuntii si inmormantarii se poate lesne observa gradul ridicat de coeziune sociala. Toata lumea participa la pregatiri si ofera cate un ajutor sub forma de alimente (gaini, zahar, faina, ulei, oua) si imprumuta scaune, mese si vesela pentru a ajunge tuturor participantilor.

Pastele la romani

Sarbatoarea renasterii si invingerii mortii constituie un element de baza in toate sistemele religioase.

Romanii se pregatesc pentru aceasta sarbatoare religioasa cu mare piosenie. Dupa o perioada de post lung si sever (40 de zile de-a lungul carora nu se mananca carne, lapte, oua si ulei) romanii fac pregatiri speciale pentru a serba Invierea.

Cu o saptamana inainte, saptamana mare sau a patimilor, in toate gospodariile se face curat. In joia mare nu se doarme pentru a avea spor la munca tot anul si se fac focuri in curte la care se vor incalzi spiritele celor decedati, deoarece un vechi eres spune ca in aceasta zi mortii coboara pe pamant si revin la casele lor unde raman pana in sambata dinainte de Rusalii. Tot in joia mare se inrosesc ouale pentru ca doar cele vopsite in aceasta zi nu se vor strica niciodata. Din joia mare nu se mai mananca urzici, existand traditia de a ,,marita" urzicile sau a le ,,nunti". Vinerea mare este zi de post negru (nu se mananca nimic si nu se bea nici apa) si rugaciune, iar sambata mare este ultima zi de pregatiri. Gospodinele termina de pregatit mancarea, de regula toate preparatele sunt din miel, termina curatenia in case si curti si pregatesc, pentru ele si familie, hainele ce vor fi purtate in noaptea de Inviere. Daca traditia cere ca femeile sa poarte macar o camasa noua cusuta in ore tarzi din noapte, iar barbatii sa aiba cel putin o palarie noua, in prezent se mai pastreaza obiceiul de a imbraca, de Paste, cel putin un obiect de vestimentatie nou.

Miezul noptii, sambata spre duminica, ii prinde pe romani la biserica, fiecare luand din ,,lumina invierii". La slujba ce se desfasoara pana dimineata bucatele duse la biserica sunt sfiintite (ouale rosii, cozonac, pasca si vin). Din duminica Pastelui si pana la Rusalii (sarbatoarea de Inaltare) romanii se saluta cu ,,Hristos a inviat!" la care se raspunde ,,Adevarat ca a inviat!".

Sarbatoarea Pastelui are o simbolistica bogata, asa cum se poate observa in tabelul de mai jos.

Tabel nr. 1

Simboluri pascale

Craciunul si Anul Nou la romani

De Craciun, cand se serbeaza nasterea Domnului, baietii si fetele merg la colindat, din casa in casa, pentru a anunta fericitul eveniment si pentru a face urari. Gazdele ofera in schimb colaci, mere sau nuci. Se colinda pana in zori, fiecare gospodarie primind cu drag cetele de colindatori pentru a avea spor in casa si fericire in suflet. Continutul colindelor era variat. Doar unele faceau referire la nasterea lui Iisus si la Craciun. Marea majoritate a colindelor aveau tematici legate de nunta si petit. In trecut, nuntile se faceau in mare parte in perioada care se numea ..dulcele Craciunului", adica intre Craciun si postul Pastelui, motiv pentru care colindele erau, de fapt, urari de casatorie. Din perioada interbelica colindele avand tematica nunta si urarile de casatorie nu s-au mai cantat ci numai colinde cu tematica religioasa care anunta, intreaga omenire, nasterea Domnului.

De Craciun, toata lumea primeste, de la Mos Craciun, cadouri sub bradul impodobit cu globuri, mere, nuci si bomboane.

In ajun de an nou, baietii si barbatii merg cu plugusorul pentru a ura, tuturor gospodarilor, belsug in anul care vine si zile lungi cu bucurii. Grupurile de baieti, imbracati gros, cu caciuli impodobite cu panglici, dand din bici, merg din gospodarie in gospodarie, iar in schimbul urarilor primesc, la fel ca la colinda, mere, nuci, colaci si bani. Unele grupuri joaca capra (simbol al fertilitatii si fecunditatii) sau ursul (simbolul mortii si invierii naturii). Unele cete poarta masti.

In prima zi a anului copii pana in 13 ani merg cu Sorcova, facand urari de sanatate si prosperitate, aruncand cu orez in gazde si lovindu-le cu un bat impodobit cu flori si panglici.

Martisorul, simbolul primaverii

Martisorul este simbolul primaverii inca de pe vremea dacilor. Se confectioneaza iarna si se poarta dupa 1 martie. Martisorul era realizat dintr-o moneda insirata pe un fir alb (simbolul sanatatii) cu rosu (simbolul prosperitatii). Moneda, din aur, argint sau bronz, ilustra statutul social al purtatorului. In prezent moneda a fost inlocuita cu frunze de trifoi, cosari, flori, in general cu simboluri ale primaverii si norocului. Purtatorii de martisor vor avea noroc si bunastare. Martisorul se poarta pana infloresc copacii dupa care se atarna in crengile lor. Prima zi a primaverii este ziua Babei Dochia care moare pe 1 martie si renaste pe 9 martie, de Mucenici, cand gospodinele coc 40 de mucenici (colacei in forma cifrei opt, cu miere de albine si nuca), iar barbatii au voie sa inchine 40 de pahare de vin.

Concluzii

In timp ce mediul urban este receptiv la nou, la schimbare, mediul rural este conservator, conservand un nucleu de spiritualitate. Din fericire, in satele romanesti se pastreaza, de secole, nealterate traditiile si obiceiurile.

Multe din traditiile romanesti au ramas fara continut in mediul urban, dar s-au pastrat aproape intacte in cel rural, dand un farmec aparte atmosferei din diferite perioade ale anului sau cu ocazia anumitor evenimente firesti care au loc in viata fiecarui om (sarbatoarea primaverii, sarbatoarea pascala, sarbatoarea nasterii Domnului, sarbatoarea anului nou, botezul, nunta etc.)

Cultura si traditiile romanesti, succint prezentate in aceasta lucrare, reprezinta un tezaur de mare pret pe care l-am mostenit din generatie in generatie, pe care trebuie sa-l pretuin, ne reprezinta si trebuie sa-l facem cunoscut in lume.