Cum ne ferim de pericole in munti

Cum ne ferim de pericole in munti

A merge pe munte nu se rezuma doar la peisaje deosebite si la reintoarcerea in natura, trebuie totodata sa fim constienti de eventualele primejdii cu care ne putem confrunta.

Pericolele in munti sunt de doua tipuri:

pericole obiective - sunt provocate de fenomenele naturale (furtuna, ceata, viscol, caderi de piatra, avalanse, alunecari de teren, schimbari bruste ale temperaturii),  relief si altitudine (alunecare in lacurile alpine, rau de inaltime), intalniri accidentale cu animale salbatice;

pericole subiective - sunt cauzate in general de sfidarea regulilor de baza, subestimarea dificultatilor traseului, ambitia de a continua drumul indiferent de conditiile meteorologice, neglijenta, echipare neadecvata, supraevaluarea fortelor proprii, nepregatirea psihica si fizica, nerespectarea regimului de mers rational.

Constientizarea pericolelor ne ajuta sa evitam sau sa diminuam consecintele acestora, sa fim prompti sa luam cea mai  buna hotarare atunci cand trebuie.

Descarcarile electrice

Descarcarile electrice se produc in special in timpul furtunilor din lunile iunie si iulie, existand posibilitatea sa apara inca din luna aprilie. Sunt foarte periculoase deoarece exista pericolul de a fi trasnit sau lovit de diverse obiecte aruncate in urma fulgerarii (stanci dislocate din pereti, bucati din scoarta copacilor).

Pentru a evita pericolul de a fi surprins de fulgere, primul pas este sa consultam prognoza meteo inainte de plecarea in traseu si sa decidem dupa daca mai facem sau nu traseul. Daca totusi ne aflam in traseu si observam aparitia primele semne ale furtunii (se strang nori cumulonimbus, incep sa se auda tunete) cautam imediat un adapost care sa ne fereasca de fulgere. Pericolul de a fi lovit de fulger apare in momentul in care auzim primele tunete, ceea ce inseamna ca descarcarea electrica s-a produs la o distanta mai mica de 10 km. Pentru o estimare mai exacta a acestei distante numaram secundele dintre fulger si tunet, impartim valoarea data la 3 si obtinem astfel distanta in kilometri la care s-a produs fulgerul.

Daca se gaseste un adapost este recomandat sa stam acolo cel putin inca o jumatate de ora de cand am auzit ultimul tunet. O atentie sporita trebuie avuta in vedere in cazul adaposturilor de mici dimensiuni (stane, refugii de creasta), care aproape nu ofera deloc protectie impotriva descarcarilor electrice, daca nu au paratrasnete. Nu se va sta in picioare in interiorul acestor adaposturi. De asemenea, si pesterile adanci (sub 20m) ofera protectie impotriva fulgerelor.

In cazul in care furtuna cu descarcari electrice ne surprinde departe de orice adapost, trebuie sa cunoastem foarte bine locurile unde nu trebuie sa stam: pe suprafete inalte (varfuri, movile de pamant, creste, platouri inalte), sub copaci (in special cei izolati sau cei care atrag fulgerele, precum stejar, plop, brad, pin, mesteacan, artar), langa stalpii cu indicatoare, in apropierea apelor, a firelor electrice (inclusiv a celor telefonice). De asemenea, solurile argiloase sau cele cu minereuri de fier sunt predispuse la trasnete, fiind recomandata stationarea pe un sol calcaros. Daca observam vreun semn ca un anumit loc a mai fost lovit de fulger (stanca este lucioasa sau innegrita) este indicat sa evitam acel loc, existand posibilitatea ca acel loc sa fie trasnit inca o data. In cazul in care ne aflam intr-o zona cu risc, trebuie sa se adopte pozitia ghemuit, cu calcaiele lipite, dar niciodata culcat la pamant. Daca se produce astfel o descarcare electrica in apropiere, curentul generat de tensiune va intra printr-un picior si prin calcai se va transmite la celalalt picior, de unde se va descarca in pamant. Coatele vor fi sprijinite pe genunchi, fiind recomandat ca palmele sa acopere urechile pentru atenuarea intensitatii tunetelor pentru protejarea timpanului. Trebuie sa se mentina o distanta de cel putin 5 metri intre persoane si sa se indeparteze de rucsacii care au bare metalice.

Avalansele

Avalansele sunt miscari de zapada de mari dimensiuni, viteza zapezii in rostogolire ajungand la 14 m/s, iar a prafului de avalansa la 15-18 m/s. Sunt foarte periculoase atat datorita faptului ca sunt frecvente iarna si primavara, cat si datorita provocarii mortii oamenilor in 2 minute prin sufocare cu praful de avalansa sau prin lovirile din timpul rostogolirii in zapada sau pe stanci.

Avalansele se declanseaza atunci cand se inregistreaza ninsori abundente, incalziri bruste ale temperaturii, sau cand bate vantul si zapada este mutata din loc. Pentru a evita producerea unor eventuale accidente trebuie sa ocolim traseele inchise de Salvamont pe timpul iernii sau sa pornim la drum abia dupa cateva zile de la ultima ninsoare abundenta.

Daca totusi trebuie sa traversam o zona cu risc de producere a avalansei, este recomandat sa se respecte urmatoarele reguli:

• in zilele insorite este recomandat ca trecerea sa se realizeze numai inainte de ora 9.00 sau dupa ora 17.00, cand zapada este mai stabila;
• se va trece in monom (unul in spatele altuia) la distanta mare unul de celalalt (25-30m), pentru a evita surprinderea mai multor persoane in caderea de avalansa;

• traversarea zonei se va face fara schiuri, deoarece pasul discontinuu nu prezinta acelasi pericol de declansare a avalansei precum trecerea cu schiurile;
• se vor ocoli pantele abrupte ( cu o inclinatie mai mare de 17-30º), dar si trecerile orizontale;
• panta se va traversa cat mai sus cu putinta;
• sariturile sunt interzise, in special la coborare;
• se va evita trecerea pe versantele orientate spre sud-vest;
• se vor acoperi caile respiratorii cu un batic, fular sau tifon, pentru a nu inghiti praful de avalansa;
• se va lega la mijlocul fiecaruia un snur lung de 10-15 m, viu colorat (de preferat rosu, galben sau verde), pentru ca in caz de acoperire cu zapada, persoanele sa poata fi gasite mai usor de salvatori;
• se va trece face zgomot, comunicarea se va face prin semne.

Odata surprinsi de avalansa, trebuie sa tinem mainile indepartate de corp si sa incercam sa inotam in zapada, pentru a ne mentine pe cat posibil deasupra zapezii. Daca suntem acoperiti de zapada, primul lucru pe care il putem face este sa stabilim pozitia corpului, in timpul rostogolirii existand sansa sa ajungem cu capul in jos. Pentru aceasta putem arunca un obiect (o moneda, un briceag, o manusa, ochelari) sau chiar putem scuipa, pentru ca forta gravitationala sa ne arate in ce directie sa sapam pentru a iesi la suprafata. In cazul in care deasupra noastra s-ar afla un strat gros de zapada, din cauza presiunii mari trebuie sa se indeparteze urgent zapada din jurul fetei, in special din zona nasului si a gurii, marind permanent aceasta rezerva de aer. Un om poate trai sub zapada pana la 2-3 ore, cautarea supravietuitorilor trebuind initiata imediat dupa oprirea avalansei.

Lavinele

Lavinele sunt miscari de zapada pe straturi care se declanseaza de obicei primavara datorita densitatii diferite a straturilor de zapada si a caldurii.

Pentru a preveni eventualele accidente, trebuie sa respectam masurile valabile in cazul avalanselor, fiind totodata constienti ca lavinele transporta zapada tasata, umeda, care are o forta mult mai mare in comparatie cu zapada afanata. Daca suntem surprinsi de o lavina, trebuie sa incercam astfel sa ne indepartam de axa ei, unde presiunea este maxima. Cu toate ca nu exista pericolul de inecare cu praf de avalansa, lavinele sunt mai periculoase deoarece pot provoca traumatisme grave prin presarea organismului sau ruperi de membre.

Lacurile alpine

Accidente in lacurile alpine se pot produce atat prin alunecarea pe zapada sau spargerea ghetii, cat si din dorinta turistilor de a se racori in zilele calduroase de vara sau a face fotografii. Pentru evitarea alunecarilor trebuie sa nu ne apropiem de maluri, iar in cazul in care nu avem alternativa sa trecem numai cate o persoana, asigurati cu cordelina. Indiferent de cat de groasa pare gheata de la suprafata lacului, niciodata nu se va inainta pe aceasta suprafata. Pericolul este cu atat mai mare cu cat organismul a depus un efort considerabil inainte, la contactul cu apa rece provocandu-se stop cardiac. Acesta se poate produce si vara, temperatura lacurilor alpine fiind de maxim 4^OC.

Conditii de ceata

Fenomenul de ceata se produce in toate anotimpurile anului, un pericol frecvent fiind ratacirea. Pentru a o evita trebuie sa cunoastem foarte bine zona si sa ne folosim de busola pentru a ne orienta. Daca ne aflam pe un traseu marcat, se va merge grupat atata timp cat se vede urmatorul marcaj. In cazul in care nu se mai zareste nici un marcaj, o singura persoana va pleca in cautarea lui, iar in momentul in care il gaseste va chema restul grupului prin semnale sonore sau luminoase.

Este recomandat sa evitam jnepenisurile pe timp de ceata intrucat ne pierdem usor orientarea si ne solicita foarte mult din punct de vedere fizic. Daca nu le putem evita, vom traversa jnepenisurile prin adancituri, in aval, dar in nici un caz pe curbe de nivel.

Viscolul

Viscolul este un vant puternic asociat cu ninsoarea, care este intalnit in special in locurile deschise si pe creste. Inaintarea devine aproape imposibila, existand pericolul de ratacire sau inghetare. Trebuie cautat imediat un adapost sau in caz de nevoie sa se improvizeze unul. Daca stationarea nu e posibila, se va deplasa in formatie restransa, fiind recomandat ca persoanele sa se lege una de cealalta cu cordelina.

Soarele

Soarele de la munte este foarte periculos atat vara, cat si iarna, efectul razelor fiind independent de temperatura. O grija deosebita trebuie avuta pe timpul iernii, cand luciul zapezii reflecta razele soarelui ca o oglinda. Este recomandata folosirea cremelor cu factor ridicat de protectie UV, intre 20-30, care se vor aplica cu o jumatate de ora inainte de a iesi afara, operatiunea repetandu-se la 2-3 ore, inclusiv in zilele innorate. In zilele reci de iarna cu vant inghetat trebuie sa folosim zinic creme care contin emulsii grase, care sa ne protejeze fata de frig. Folosirea cremelor hidratante este exclusa din cauza ca apa pe care o contin poate ingheta in piele.

Foarte importanti sunt ochelarii de soare, in special in zilele insorite de iarna, cand lumina puternica poate duce, treptat, la orbire. Cea mai buna protectie o asigura ochelarii mari si alungiti (aerodinamici), cu rame late si lentile galbene, verzi sau maro (in combinatie cu lumina, lentilele rosii sau albastre nu ofera o imagine clara, afectand vederea).

Ursul

Ursii, fiind animale salbatice, vor incerca sa evite omul. Ei pot fi insa foarte periculosi atunci cand sunt raniti sau sunt surprinsi in timpul mesei. De asemenea, ursoaica cu pui este foarte agresiva, fiind interzisa orice apropiere din partea nostra pentru a-i admira. Daca observi ursul inainte ca acesta sa te fi vazut, cel mai bine este sa te indepartezi usor, tinand cont de directia vantului: sa nu bata dinspre tine spre urs, pentru a nu-ti simti mirosul. Odata ce ursul te-a vazut si se indreapta spre tine, cel mai important este sa-ti pastrezi calmul si sa faci cat mai mult zgomot pentru a-l speria (petarde, fluiere, tipete). Este de preferat sa nu-i intorci spatele si sa fugi, deoarece sigur va alerga mai bine decat tine. Singura modalitate de a intrece ursul este de a urca in fuga o panta abrupta, dar nu pe curbe de nivel sau pe drum drept. Ursul nu te va putea urmari deoarece il va trage la vale propria greutate. Urcarea intr-un copac nu este recomandata intrucat ursul se poate catara usor. Daca ursul se afla la distanta mica, rucsacii se vor indrepta spre animal, in caz de nevoie fiind acceptata si folosirea unui spray cu piper. In cazul innoptarii in padure, mancarea se va agata intr-un copac aflat la distanta de cort.

Vulpea

Vulpea poate ataca omul numai daca este turbata, in rest va fugi din calea sa. Pentru a recunoaste o vulpe turbata trebuie sa stim ca aceasta este oarba, merge in zig-zag cu gura deschisa si este foarte agresiva. Pentru a ne proteja de vulpe este indicat sa iesim de sub vant, adica vantul sa nu bata dinspre noi spre animal, ea fiind ghidata numai dupa miros.

Cainii ciobanesti

Cainii ciobanesti pot fi foarte agresivi si este bine sa ii evitam cat de mult putem. In cazul in care suntem imprejmuiti de caini, trebuie sa ne pastram stapanirea de sine si sa ne asezam spate in spate, tinand rucsacii intre noi si caini. Daca suntem singuri, ne asezam cu spatele la o stanca sau copac. Daca ciobanii nu sunt prin preajma pentru a ne ajuta, incercam sa le dam ordine cainilor pe un ton autoritar, rastit, precum primesc comenzile de la ciobani. Trebuie sa le aratam ca noi suntem stapanii, fara a-i lovi sau a-i provoca. Este bine sa avem totusi un bat in mana pentru a-i tine la distanta. 

Vipere

Viperele nu ataca omul decat daca sunt provocate. O specie foarte raspandita in Romania este vipera Berus care se recunoste prin crucea de pe cap si dunga in zig-zag de pe spate. Se recomanda deplasarea cu atentie prin iarba sau pe stanci in zilele calduroase de vara si toamna, sa se poarte pantaloni lungi si bocanci cu carambul inalt. In general, viperele se retrag din drumul nostru odata ce ne simt prezenta.

Muscatura de vipera este mult mai periculoasa atunci cand se produce la gat sau daca veninul a intrat direct in sange. Conteaza foarte mult si masa corpului celui muscat, starea unui copil muscat fiiind foarte grava. De la a doua muscatura a viperei, efectele veninului se diminueaza. Un om poate muri in 5 ore daca nu primeste primul ajutor.

In cazul unei muscaturi, cel mai sigur este sa se injecteze ser antiviperin. Daca nu avem asa ceva la indemana, vom strange urgent zona din partea de sus a muscaturii (se poate folosi si garoul), pentru a impiedica veninul sa se raspandeasca in sange. De asemenea, ranitul nu va avea voie sa alerge sau sa depuna vreun efort pentru a nu creste ritmul circulatiei sanguine. Foarte important este sa crestam locul muscaturii cu un bisturiu si apoi sa comprimam pentru ca sangele intoxicat cu venin sa curga, aplicandu-se la sfarsit o ventuza. Daca nu avem leziuni in cavitatea bucala care sa intre in contact cu veninul, putem totodata sa sugem rana si apoi sa scuipam veninul.

Albinele si viespile

Albinele si viespile pot fi foarte periculoase daca sunt iritate. Un numar mare de intepaturi poate declansa o reactie alergica, iar pentru imobilizarea noastra sunt suficiente doar 10 intepaturi de albina (in special pe caile respiratorii si pleoape). Se poate ajunge chiar la sufocare si deces. Cel mai bine este sa ocolim pe cat posibil roiurile de albine (viespile sunt tot albine, dar salbatice).

In cazul in care suntem intepati, trebuie sa indepartam cu grija acul pentru a nu sparge punga cu venin si sa folosim o lotiune antihistaminica. Pentru atenuarea durerii este indicat sa aplicam pe rana o compresa rece. Putem lua si aspirina datorita efectului ei analgezic.

Tantari

Intepaturile de tantari pot fi foarte neplacute si pot avea urmari grave, existand posibilitatea de a se transmite boli precum malaria, encefalita, febra si boli infectioase. In general, deranjeaza prin iritarea locului respectiv si prin mancarime.

Pentru a preveni intepatura de tantar este indicat sa ne imbracam astfel incat sa fie acoperit aproape tot corpul cand se insereaza si ne aflam in zone cu umiditate ridicata, sa folosim diferite produse care ne feresc de intepaturi (mirosul pe baza de menta sau eucalipt alunga tantarii) si sa nu folosim parfumuri pe baza de alcool, care atrag in general insectele.

In urma unei ciupituri de tantar este recomandat sa se curate zona cu apa rece si sa se tina un cub de gheata. Pentru calmarea mancarimii sau a durerii se poate folosi o compresa pe baza de bicarbonat.