NOILE ORIENTARI IN POLITICILE DE DEZVOLTARE A AGROTURISMULUI

NOILE ORIENTARI IN POLITICILE DE DEZVOLTARE A AGROTURISMULUI

NEW GUIDELINES IN THE AGROTURISM DEVELOPMENT POLICIES

Acestea sunt exprimate in urma efectuarii unor bilanturi economico-sociale, care pun in evidenta efectele turismului si exprima oportunitatile viitoare: tipul de dezvoltare turistica, ce poate avea, in timp si spatiu, un caracter pozitiv sau negativ, in relatia sa cu agricultura; faptul ca urmarile favorabile nu apar automat, ci trebuie cautate si stabilite; interesul de a cauta o crestere a urmarilor economice ale turismului, prin diverse actiuni (comert, cresterea sezonalitatii, sporirea investitiilor turistice, realizarea de produse turistice complexe); necesitatea de a insoti efortul de dezvoltare printr-un efort de organizare, concentrare a tuturor eforturilor locale.

Pe aceasta baza se contureaza, practic, cateva orientari esentiale in relatia turism-agricultura:[8]

a) in formarea si educarea potentialilor turisti asupra consecintelor posibile, pe care prezenta si comportamentele lor le pot avea asupra activitatilor agricole:

- realizarea unor forme de documente explicative  (pliante, brosuri, ghiduri), care sa aiba rolul unor ,,coduri de buna conduita" si cu un sistem de difuzare bine pus la punct;

- organizarea de manifestari, precum ,,Zilele fermelor deschise", unde turistii, mai ales elevii si studentii, pot cunoaste mai bine realitatile lumii rurale.

b) alegerea celor mai bune solutii de utilizare a spatiului rural in scopuri turistice:

- realizarea unor documentatii de zonare a teritoriului, mai ales in zonele cu maxima presiune turistica si stabilirea prioritatilor de dezvoltare a turismului;

- elaborarea de documente de tipul ,,carte agricola", care sa se refere la politicile regionale din judete, in materie de utilizare a spatiului si de stabilire a dreptului de constituire in zonele agricole, in imprimarea unor reglementari pentru turism.

c) promovarea formelor de turism cu impactul cel mai redus asupra agriculturii:

- derularea unor activitati turistice, precum: cazarea la cetateni (camere de inchiriat, camere de oaspeti, camping la ferma), sate de vacanta;

- stabilirea unor principii riguroase de organizare si dezvoltare a infrastructurii (proportionalitate, functionalitate, estetica, ambianta etc.).

d) realizarea proiectelor sau a solutiilor pe baza conceptului de complementaritate a activitatilor:

- construirea unor echipamente polivalente (de ex., realizarea de acumulari acvatice antropice cu dubla utilizare, agricola si turistica);

- utilizarea unor metode asociate de amenajare cu valente agroturistice.

Astfel, se pot propune terenuri pentru constructii la schimb cu cele agricole, pentru cei care doresc sa construiasca, ceea ce implica actiuni de promovare comuna, atat pentru activitatile agricole, cat si turistice.

e) includerea proiectelor turistice intr-un cadru global; din acest punct de vedere este necesar sa fie integrate intr-un plan de amenajare rurala la nivel de microregiune. Rolul unui asemenea plan se poate interpreta prin:

- studiu-diagnostic-oportunitati, care permite cautarea si identificarea complementaritatilor si a elementelor concurential si de propunere a unor solutii viabile;

- atragerea si colaborarea permanenta a populatiei si administratiei locale, pentru o participare efectiva la dezvoltarea turismului, pentru a se crea conditiile concrete de realizare si punere in practica a proiectelor alese. Astfel, stabilirea unui parteneriat intre toti factorii interesati, are rolul de a diminua conflictele de interese, abordarea globala a problemelor de dezvoltare.

In afara de promovarea activitatilor de turism, se impune si impulsionarea programelor agricole si sustinerea exploatatiilor, prin noi actiuni si deschiderea de noi activitati (de exemplu dezvoltarea legumiculturii, cu referire la culturile timpurii si extratimpurii) a altor ramuri horticole, cresterea cailor etc.

f) initierea unor actiuni de informare, de mediatizare a solutiilor tehnice, prin care, cele mai bune realizari si experiente, inregistrate la nivelul unor regiuni si realitati, sa fie cunoscute la nivel juridic.

In concluzie, se poate afirma ca turismul rural trebuie sa contribuie, intr-o prima etapa, la salvarea si mentinerea exploatatilor agricole, iar apoi, prin consolidarea si dezvoltarea sa, considerata o premisa de asigurare a dezvoltarii socio-economice in plan local si regional.

Turismul rural va deveni in tara noastra o certitudine viabila, stabila, prezentandu-se ca o activitate  complexa bine articulata, care va raspunde eficient unor legitime necesitati de ordin economic, social, cultural, spiritual, si care au posibilitatea sa se alinieze la spatiul european.

Prin turismul rural romanesc se creeaza conditiile de pastrare si conservare a identitatii structurale, culturale si spirituale a satului, aceasta fiind si una din conditiile exprimate in planul de aderare europeana.