PIATA ECOTURISTICA ROMANEASCA CU REFERIRE LA JUDETUL TIMIS

PIATA ECOTURISTICA ROMANEASCA CU REFERIRE LA JUDETUL TIMIS

Turismul este in crestere sustinuta ca fenomen la nivel mondial, iar ecoturismul este o componenta extrem de dinamica in cadrul acestei cresteri.

Din fericire, Romania este o tara bine pozitionata. Din ce in ce mai multi turisti incep sa se orienteze catre destinatii ,,mai aproape de casa", pentru ca presiunea ecologica adusa de transport sa fie cat mai redusa. Astfel, isi aleg destinatii cat mai ,,verzi". Cu alte cuvinte, Romania este suficient de aproape pentru Europa de Vest si totodata are o natura vie si ,,verde". Depinde de noi daca situatia se va imbunatati sau nu in anii care vin.

1. Segmentarea pietei ecoturistice

Segmentarea pietei ecoturistice reprezinta procesul de divizare a acesteia pe subgrupuri de consumatori cu preferinte si necesitati specifice, ce constituie o parte semnificativa a cererii totale pentru un produs ecoturistic, pentru care este justificata strategia de marketing selectata. Datorita gradului de complexitate si caracterului eterogen al pietei ecoturistice, dar si al pietei turistice, in general, in cadrul procesului de segmentare, se utilizeaza diverse variabile, precum cele demografice, geografice, comportamentale, psiho-sociale.

Segmentarea pietei ecoturistice se face tinand cont de mai multe variabile aferente profilului pietei[1]:

1. Caracteristici socio-demografice

. varsta - 35-54 ani, variind in functie de activitatile desfasurate si de alti factori, precum costul calatoriei;

. sexul - ecoturismul este practicat in aceeasi masura atat de femei, cat si de barbati;

. nationalitatea - criteriu ce nu impune limite in practicarea ecoturismului;

. educatia - nivel ridicat de educatie, de obicei, absolventi cu studii superioare;

. ciclul de viata familial - este practicat, in aceeasi masura, atat de celibatari, cat si de casatoriti.

2. Caracteristici psiho-sociale

. apartenenta la clasa sociala medie sau de elita, cu un grad inalt de constientizare a importantei pentru modul sanatos de viata;

. afilierea - multi ecoturisti sunt suporteri sau membri ai unor organizatii bazate pe natura;

. stilul de viata si atitudinea fata de mediul ecologic - ecoturistii sunt interesati de publicatiile despre natura si activitati in aer liber;

. personalitatea si tipul psiho-temperamental - turisti cu abilitati, iscusinte si cunostinte de valoare, contribuind doar cu efecte pozitive in urma comportamentului lor in mediul natural.

3. Preferinte si motivatii de calatorie:

. durata calatoriei - variaza in functie de destinatie, activitati desfasurate, traditional fiind cuprinsa intre 8-14 zile;

puterea de cumparare - in functie de venituri, ecoturistii tind sa cheltuie mai mult decat turistul mediu, platind sume considerabile pe echipamente, cotizatii, reviste, donatii;

. motivatiile calatoriei - natura (flora, fauna, relieful) este principala motivatie a ecoturistilor. Ecoturistii sunt interesati si de istorie, cultura, le place sa participe la diverse activitati in aer liber;

. activitati preferate - ecoturistii participa la o gama foarte larga de activitati, de la observarea si perceperea naturii (vizitarea parcurilor nationale, observarea vietii salbatice), la activitati orientate, mai mult sau mai putin, spre aventura si activitati cu specific cultural-istoric;

. modalitati de cazare - ecoturistii prefera facilitati de cazare cu confort mediu sau chiar de baza, cum sunt cortul, cabana, motelul, pensiunea sau hanul.

Specialistii in domeniu considera ca efectele cumulative ale ecoturismului vor deschide calea pentru dezvoltarea turismului de masa. De aceea, este important ca turistii sa fie bine informati si educati in privinta respectarii normelor de mediu. Investitorii in infrastructura ecoturistica, in constructia de drumuri, parcari, restaurante, poienite pentru picnic s.a. trebuie sa tina cont de incadrarea ansamblului arhitectural al constructiilor in peisajul natural. Din partea statului, este important ca toate activitatile turistice sa fie permanent monitorizate pentru asigurarea unui impact minim asupra resurselor naturale.

Pe masura ce ecoturistii prefera sa calatoreasca in asezari geografice neatinse, mentinerea calitatii resurselor naturale si a spatiilor protejate este o problema fundamentala a ecoturismului.

Astfel, un important criteriu in administrare, invocat in activitatile ecoturismului din asezarile geografice, il constituie modul in care poate fi asigurat un echilibru intre satisfacerea turistului si micsorarea efectelor negative asupra dezvoltarii turismului.

In concluzie, putem afirma ca ecoturismul, in calitate de componenta a turismului durabil, reprezinta un domeniu pentru trasarea de noi abordari, posibilitati si strategii de dezvoltare, menite sa contribuie la perfectionarea omenirii intr-un mediu ce ar corespunde cerintelor secolului XXI.

2. Actorii existenti pe piata

Pentru dezvoltarea ecoturismului, ca sector al economiei si segment de piata turistica, este necesara existenta mai multor actori in domeniu: turistii, intreprinzatorii din domeniul turismului, structurile de gestiune a ariilor naturale implicate, comunitatile locale, guvernul. Intre acesti actori se stabilesc o serie de relatii.

Turistul Segmentarea pietei turistice, in functie de motivatiile turistilor, caracteristicile socio-profesionale ale acestora si tipurile lor de comportament in procesul de calatorie, permit o clasificare a turistului in:

. turist sedentar;

. turist sedentar-mobil;

. turist itinerant;

. turist nomad.

Ecoturismul trebuie sa se dezvolte, in mod separat, de turistii sedentari si cei nomazi datorita constrangerilor impuse pentru mentinerea calitatii resurselor naturale puse la dispozitia consumatorilor turistici. Ecoturismul si este destinat, in special, turistilor cu un nivel al veniturilor mediu sau ridicat, cu o cultura orientata spre cunoasterea naturii, care tind sa practice un mod sanatos de viata.

Prestatorii de servicii turistice, antrenati in activitatile de ecoturism, trebuie sa tina cont de gradul sporit de pragmatism in vederea extinderii afacerilor in domeniu. In acest context, este necesara asimilarea si accesarea unor tehnologii competitive pentru organizarea prestatiilor de calitate, fara a afecta mediul. Asumarea responsabilitatilor privind colectarea unor taxe necesare gestiunii resurselor naturale, precum si gestiunea fondurilor provenite din acestea trebuie sa permita solutionarea problemelor comune in destinatiile ecoturistice.

Tabelul 2

Contextul incadrarii actorilor pe piata de ecoturism

Comunitatile locale ale destinatiilor detinatoare de resurse turistice sunt reprezentate de autoritatile publice locale. Ecoturismul poate genera pentru acestea surse bugetare din impozitarea activitatilor turistice in teritoriu si taxarea accesului turistic spre resursele sale de odihna si agrement, care sunt utilizate pentru intretinerea infrastructurii locale, constructia si mentinerea structurilor sociale, conservarea patrimoniului cultural si natural din zona respectiva.

Strategiile de dezvoltare a ecoturismului in comunitatile locale se elaboreaza pe fondul necesitatii instituirii unui management eficace al resurselor naturale autohtone, care trebuie valorificate prin initiativele si investitiile sectorului privat. In aceasta schema de distributie a veniturilor din turism, comunitatile rurale obtin un procent consistent pentru perfectionarea infrastructurii si managementului local, precum si angajarea locuitorilor in campul muncii. Pentru acest lucru, comunitatile locale urmeaza sa-si elaboreze propriile strategii de atragere si localizare a companiilor de turism, protectia si valorificarea patrimoniului natural si cultural.

Acest lucru poate fi realizat eficient prin relatii de parteneriat intre toti actorii sociali: comunitatea, administratia rezervatiilor naturale, structurile guvernamentale de coordonare, intreprinderile private locale sau straine, organizatiile nonguvernamentale. Dezvoltarea parteneriatelor public-private in domeniul turismului durabil local este calea de elaborare si implementare a deciziilor asociate, echilibrate, dirijate si controlate de comunitatea locala interesata de dezvoltarea sa ca destinatie ecoturistica.

Guvernul stabileste regulamentele si stimulentele pentru dezvoltarea echilibrata a comunitatilor si teritoriilor, inclusiv a ariilor naturale, precum si promoveaza unele politici adecvate de mediu. De asemenea, urmareste, in mod corespunzator, distribuirea activitatilor durabile din punct de vedere economic, cultural, social si ecologic, inclusiv a beneficiilor socio-economice rezultate. Guvernul trebuie sa controleze cine si cum participa la valorificarea resurselor naturale, preocupandu-se permanent de protectia acestora si lichidarea dezechilibrelor inerente de oportunitati. Experienta internationala demonstreaza ca structurile guvernamentale de turism, adeseori, influentate de lipsa de capital pentru infrastructura si capacitatile de angajare eficienta, vad in dezvoltarea ecoturismului un "panaceu" pentru problemele dezvoltarii comunitatilor locale.

Acest fapt a condus la transmiterea unor concesii sectorului privat in locuri in care administratia publica duce lipsa de resurse, capacitate si investitii, precum sunt ariile naturale protejate. Un exemplu elocvent il constituie admiterea constructiilor pentru cazarea turistilor in zone speciale din cadrul ariilor protejate. Insa, acest lucru, daca este promovat, in virtutea acelorasi presiuni, fara vreo strategie clara si planuri de management al zonelor ecoturistice elaborate prin consultarea comunitatilor locale, de regula, se transforma intr-un turism de masa cu toate consecintele sale, adica: circulatia sporita, majorarea preturilor locale, localnici cu servicii sezoniere putin platite, orientarea profiturilor spre companiile turistice mari, inclusiv straine, poluare ecologica si culturala.

Autoritatile guvernamentale de turism detin functia de interventie in urmatoarele domenii

. formarea preturilor pentru gestiunea terenurilor din cadrul ariilor naturale protejate;

. reflectarea costurilor sociale de exploatare si mentinere a retelei nationale de resurse naturale;

. calculul descentralizarii responsabilitatilor;

. promovarea unor facilitati pentru ecoturism.

Aceste instrumente sunt in masura sa favorizeze dezvoltarea destinatiilor ecoturistice nationale, regionale sau locale. Impozitarea sectorului turistic in ariile naturale sustine elaborarea si promovarea strategiilor de dezvoltare durabila a sistemului national de rezervatii naturale, precum si initiativele de valorificare nedegradanta a naturii.

Organizatiile nonguvernamentale de mediu sau de sprijinirea turismului constituie, adeseori, liantul dintre populatie si sectorul de afaceri in efortul de edificare a unei destinatii turistice. Totodata, ONG-urile manifesta o flexibilitate mai mare in consolidarea unui dialog constructiv, in care ariile naturale protejate sunt inchise pentru turism numai din cauza directivelor internationale in conservarea mediului, fara a lua in considerare necesitatile comunitatilor locale de supravietuire. Aceste asociatii cetatenesti pot accesa fonduri internationale pentru studiul si imbunatatirea managementului resurselor naturale si de patrimoniu natural/istoric, amplasate pe teritoriul comunitatilor locale, fapt care contribuie la o mai mare deschidere a sectorului de afaceri pentru turismul ecologic. De asemenea, sunt introduse practici ecologice sigure, inclusiv prin micsorarea sau reciclarea deseurilor din zonele naturale:

sensibilitatea turistilor deserviti pentru conservarea mediului natural;

angajarea actorilor sociali din localitatile-gazda la protectia naturii;

existenta unor normative si acte juridice cu impact asupra ecoturismului;

promovarea unor programe turistice cu efect de conservare a mediului;

sustinerea la nivel guvernamental sau regional a ecoturismului;

existenta unor studii, cercetari stiintifice ale valorilor in destinatia turistica;

raportarea periodica privind starea factorilor de mediu etc.

3. Oferta ecoturistica romaneasca

In prezent, Romania detine 13 parcuri nationale cu o suprafata totala de 306.989 ha si 13 parcuri naturale cu o suprafata de 772.128 ha si rezervatia Biosfera Delta Dunarii 576.216 ha. Suprafata totala a parcurilor nationale, parcurilor naturale si rezervatiilor biosferei este de 1.655.333 ha (121.779 ha suprafata maritima), ceea ce reprezinta 6,43 % din suprafata terestra a tarii. In afara parcurilor nationale, parcurilor naturale si rezervatiilor biosferei exista aproximativ 941 de rezervatii stiintifice, monumente ale naturii si rezervatii naturale a caror suprafata totala a fost estimata la aproximativ 316.012,6 hectare.

Tabelul 3

Arii protejate in Romania

Sursa: Anuarul Statistic, 2007, www.incdt.ro

Organizatia Greenpeace a descoperit, anul trecut, ca in vestul Carpatilor Meridionali din Romania se gaseste una dintre ultimele paduri intacte de pe planeta si ultima de acest fel din Europa, situata la sud de Cercul Polar.

Peisajul forestier intact, localizat in partea de vest a Carpatilor Meridionali, include cea mai mare parte a Parcului National Retezat, suprafete din Parcul National Domogled -Valea Cernei si din Geoparcul Dinozaurilor Hateg. Habitatul din Parcul National Domogled -Valea Cernei, care adaposteste, printre alte specii endemice, si pinul negru de Banat, face parte din reteaua ,,Natura 2000".

In peisajul ecoturismului European, Romania are cateva puncte tari, care o fac atractiva fata de alte destinatii europene. Conform unui studiu realizat pe piata olandeza acestea sunt: natura neatinsa, autenticitatea traditiilor, 30% din populatia europeana de carnivore mari, Delta Dunarii, paduri naturale si nefragmentate, ospitalitate, peisaj divers, relatia om-natura bine conservata, biodiversitate mare, peste 12.000 de pesteri, mancare traditionala, mister, traditii crestine, plante medicinale, relief in sare.

Trebuie recunoscut faptul ca majoritatea ariilor protejate din Romania s-au autoconservat in conditiile in care interventiile umane asupra acestora a fost in regimul trecut minim sau inexistent. Dar, la fel de bine, exista nenumarate exemple in care arii protejate au fost pur si simplu distruse, cu toate ca inca mai figureaza ca existente.

Totodata, se poate observa ca in ultimul timp tot mai multe organizatii non-guvernamentale si-au adus intr-o oarecare masura contributia in protejarea unor arii protejate, chiar daca nivelul profesional al acestora nu este intotdeauna la nivelul asteptarilor specialistilor. Dar este la fel de adevarat ca in Romania nu exista persoane specializate in domeniu, ci numai in domenii colaterale, fapt pentru care exista mari conflicte de idei intre silvicultori, biologi, ecologi etc.

In lipsa structurilor administrative proprii, asupra celorlalte arii protejate se exercita de la an la an o crestere accelerata a presiunii antropice, materializata in special prin:

extinderea intravilanului in zonele din imediata apropiere sau chiar in interiorul ariilor protejate, cu scopul dezvoltarii si realizarii ulterioare a unor constructii sau chiar statiuni turistice;

supraexploatarea resurselor naturale, prin pasunat neadecvat si intensiv, defrisari ilegale, braconaj, turism necontrolat etc.;

administrarea defectuoasa a facilitatilor turistice deja existente in interiorul acestor arii naturale, generand mai ales cantitati impresionante de deseuri;

nerespectarea regimului de protectie, ca urmare a lipsei demarcarii in teren a limitelor si a zonelor tampon ale ariilor naturale protejate.

Alte actiuni demarate care merita mentionate se refera la Acordul privind realizarea rezervatiei transfrontaliere "Delta Dunarii si zona inferioara a raului Prut", incheiat de catre tara noastra cu Ucraina si Republica Moldova, precum si la crearea "Coridorului verde al Dunarii" alaturi de Bulgaria, Ucraina si Republica Moldova, in fapt o retea ecologica de nivel regional in Lunca Dunarii.

Deci in prezent, pentru ariile protejate din Romania, se ofera o noua sansa pentru a rezolva atat de complexele probleme legate de ariile protejate cum ar fi:

evaluare corecta a capitalului natural al tarii;

constituirea unei retele de arii protejate care sa acopere intreaga varietate a ecosistemelor din tara;

administrarea eficienta a ariilor protejate pe baza unor planuri de management si prin intermediul unor administratii ale ariilor protejate.

Caracteristicile produsului ecoturistic

Din analizele efectuate, putem atribui produsului ecoturistic urmatoarele caracteristici:

Caracterul modular al produsului turistic, care permite o mare flexibilitate in constituirea unei oferte personalizate, ceea ce da posibilitate de asamblare a produsului ecoturistic, in cazul turismului neorganizat, chiar de insisi turistii. Aceasta caracteristica impune, pe de o parte, reglementarea si standardizarea activitatii de ecoturism, protejarea resurselor naturale implicate; pe de alta parte, crearea produselor ecoturistice flexibile, modularea, personalizarea, pentru a oferi o satisfactie sporita clientilor. In acest context, produsul ecoturistic trebuie sa fie constituit in concordanta cu urmatoarele reguli:

. mai mult de 50% din timpul activ in consumul produsului turistic trebuie sa fie petrecut in cadrul mediului natural;[2]

. pentru un tur, numarul maxim de turisti sa nu depaseasca 15 persoane, membrii grupului sa fie alesi in functie de motivatia ecoturistica, tipul segmentului de turisti;

. activitatea trebuie sa fie bazata pe acumularea experientelor ecologice ale turistului, oferindu-i posibilitatea de a utiliza activ simturile (ex., observarea caracteristicilor naturii, ascultarea pasarilor, mirosul frunzelor, gustarea fructelor de padure, atingerea scoartei copacilor).

Caracterul local al majoritatii elementelor componente ale produsului ecoturistic. Resursele naturale si antropice, infrastructura generala si turistica nu pot fi deplasate, iar punerea lor in valoare este limitata de amplasamentul dat. Astfel, comunitatea locala devine parte integranta a produsului ecoturistic, fapt pentru care politicile privind dezvoltarea ecoturismului trebuie sa fie elaborate in concordanta cu contributia constructiva la dezvoltarea comunitatilor locale, participante la formarea ofertei ecoturistice. In plus, crearea produsului turistic nu se justifica in situatia absentei consumatorilor, ceea ce are drept consecinta nevalorificarea infrastructurii turistice si a personalului de deservire.

Caracterul durabilitatii mediului natural. Produsul ecoturistic trebuie sa fie condus astfel, incat sa conserve si sa puna in valoare mediul natural si cultural in care se desfasoara, prin recunoasterea si aplicarea practicilor caracteristice turismului in mediul durabil. Aceasta caracteristica inainteaza unele cerinte fata de operatiunile de organizare a turismului ecologic:

1. Sa fie desfasurate numai in locurile recomandate de catre organele abilitate in domeniul ecologiei si protectiei mediului (criteriul legal), dar si in concordanta cu principiul de ajustare a locului la tipul produsului ecoturistic (criteriul motivational);

2. Sa provoace "tulburare" minima peisajului zonei si sa implice reabilitarea zonelor afectate in scopul refacerii proceselor ecologice;

3. Sa respecte topografia locului si sa nu provoace eroziuni, contaminarea apei, aerului si solului, distrugerea vegetatiei.

Complexitatea elementelor tangibile si intangibile generate de prezenta produselor si serviciilor asamblate: cazarea, alimentatia, transportul, agrementul, tratamentul, precum si a elementelor de atractie naturala, istorica etc. Elementele tangibile si intangibile, ca parti constitutive

ale produsului ecoturistic, trebuie sa fie de natura ecologica. In acest sens, "Cadrul Teoretic de Certificare", propus de catre Asociatia de Ecoturism din Romania (elaborat in concordanta cu practica internationala in domeniu), inainteaza unele norme/criterii de reglementare privind elementele tangibile si intangibile ale produsului ecoturistic:

. unitatile de cazare sa fie amplasate in apropierea zonelor naturale;

. utilizarea materialelor reciclabile, biodegradabile si care nu emana gaze cu efecte de sera pentru constructia infrastructurii ecoturistice;

. folosirea resurselor energetice solare si regenerabile in procesul de prestatie;

. incadrarea ansamblului arhitectoral al cladirilor in peisajul natural (inaltimea constructiei sa nu depaseasca linia copacilor si sa fie mascata de elementele topografice);

. incadrarea cailor de acces si a parcarilor auto in peisaj, astfel, incat impactul vizual sa fie cat mai redus, eventual, tinandu-se cont de solutiile alternative ale asfaltului;

. reducerea iluminatului la limita necesara securitatii si vizibilitatii anturajului, a semnelor si afiselor;

. protejarea "linistii naturii" de poluarea fonica produsa de ansamblul activitatilor de prestatie (sisteme de adresare publica, echipamente si instalatii mecanice, operatiuni de transport s.a.), precum si de zgomotul produs de turisti (ex., motorul vehiculelor s.a.)[3].

De mentionat faptul ca cerintele stabilite fata de unitatile de cazare si alimentatie cu functie de primire ecoturistica sunt necesare a fi luate in calcul si pentru dezvoltarea ecoturismului in tara noastra. Infrastructura ecoturistica existenta la noi, desigur, nu corespunde intocmai caracteristicilor mentionate mai sus. Este necesara modernizarea unitatilor de cazare si alimentatie cu functie de primire ecoturistica si adaptarea acestora la cerintele stabilite pentru ecologizarea infrastucturii turistice destinate acestei forme de turism. In acest scop, propunem un model de audit ecologic al unui hotel/restaurant, preluat din experienta tarilor Uniunii Europene, in vederea evaluarii unitatilor de cazare si servire a mesei cu functie de primire ecoturistica.

Suprapunerea in timp si spatiu a prestatiei si consumului Aceasta caracteristica genereaza o serie de probleme prestatorilor. Industria ospitalitatii trebuie sa aiba drept prioritate prevenirea aparitiei unor probleme in vederea satisfacerii exigentelor consumatorilor. Acest fapt este greu de realizat in cazul ecoturismului, unde factorii naturali pot provoca disconfort si impedimente in realizarea calitatii prestatiei. De aceea, clauza privind "efectele negative parvenite din fenomenele naturale" sau privind "forta majora" constituie partea neconditionata a contractelor de prestatie ecoturistica.

Inseparabilitatea de personalul-prestator, comercializarea produsului turistic necesitand contactul nemijlocit dintre producatorul-prestator si consumator. In prestatia ecoturistica, este important ca personalul sa posede un nivel inalt de constientizare si intelegere a asteptarilor turistilor. Personalul trebuie sa interpreteze corect turistilor informatiile despre unitatea taxonomica ecoturistica privind:

. valorile naturale si de conservare ale zonei;

. comportamentul pe care trebuie sa si-l insuseasca pentru reducerea impactului negativ asupra mediului (ex., evacuarea gunoiului, interzicerea colectarii de flora si fauna, evitarea hranirii animalelor salbatice s.a.).

Dependenta de personalul specializat si profesionist genereaza cheltuieli de instruire si pregatire, pentru ca comportamentul acestuia sa fie orientat spre implementarea masurilor de asigurare a durabilitatii ecologice in procesul de prestatie ecoturistica (ex., reducerea consumului de apa si curent, evacuarea corespunzatoare a materialelor de curatare s.a.).

Caracterul relativ inelastic, rigid, care nu poate fi adaptat la modificarile cantitative si calitative ale cererii turistice pe termen scurt, determina caractere de instocabilitate si perisabilitate, datorita aspectelor de sezonalitate ale produselor ecoturistice, caracteristicile generale ale produsului turistic, indiferent de tipul acestuia.

Sezonalitatea poate fi explicata prin existenta unor oscilatii sezoniere ale cererii si, implicit, ale producerii serviciilor ecoturistice, datorita cauzelor naturale ce stau la baza acestora, ca: pozitia geografica a unei zone sau statiuni, succesiunea anotimpurilor, conditiile climaterice (care fac ca resursele naturale sa nu aiba aceeasi valoare tot timpul anului). Aceste cauze au rolul determinant in manifestarea caracterului sezonier al cererii, precum si in schimbarea atractivitatii aceleiasi zone, localitati antrenate in prestatia ecoturistica.

Eterogenitatea sub aspect de caracteristica a produsului ecoturistic, este determinata de existenta unor motivatii foarte diverse si complexe ale turistilor in solicitarea acestei forme de turism.

Caracterul eterogenitatii produsului turistic reuneste un ansamblu de elemente materiale si imateriale, oferite consumatorilor, cu scopul satisfacerii necesitatilor acestora, respectiv:

cadrul si potentialul natural si antropic;

factorii generali ai existentei si activitatii umane: cultura, obiceiurile, folclorul si ospitalitatea, cadrul economico-social si politic;

infrastructura generala: reteaua de transport, comunicatii, telecomunicatii, de aprovizionare cu apa si electricitate, canalizare, salubritate etc.;

echipamentul turistic: unitatile de cazare, de alimentatie, bazele de tratament, caile de acces turistic, amenajarile sportive si de agrement etc.;

serviciile turistice prestate de personalul din sectorul dat.

Substituibilitatea in consum. In turism, influenta deciziei de consum al unui produs sau altul se poate realiza usor. Desigur, alegerea unui produs turistic depinde, in mare masura, de insistenta turistului-consumator, de gradul de constientizare privind obtinerea de beneficii de la consumul produsului ecoturistic. Totusi, "agentia de turism poate introduce si elimina oricand, din structura ofertei sale, diferite tipuri de produse turistice, fara a fi necesara modificarea pregatirii si a numarului angajatilor sau echipamentelor de care dispune".

5. Arii protejate in judetul Timis

In planul de amenajare a teritoriului national - Sectiunea a III-a, aprobat prin Legea nr. 5/2000 sunt evidentiate zonele naturale protejate de interes national, precizandu-se si lucrarile de salvare si de punere in valoare a patrimoniului acestora.

Fig. Arii protejate in judetul Timis

Tabelul

Ariile naturale protejate din judetul Timis

care pot fi atribuite in custodie

Sursa: CONFORM O.M. 494/2005, Anexa 2

Zona de vest a judetului Timis intruneste cel mai mare numar de rezervatii si arii protejate si anume: Padurea Cenad (279,2 ha), Movila Sisitac (0,5 ha), Insula Mare Cenad (3 ha). Rezervatia natural pentru protejarea dropiei de la Beba Veche (2.178 ha) si rezervatia naturala a insulelor Igris (3 ha).

Padurea Cenad, arie protejata. Este de tip sleau de lunca, in care predominant este stejarul si carpenul. Padurea are o varsta medie si este compusa din cateva trupuri separate intre ele de terenurile agricole, in spatiul dintre dig flanc stang si raul Mures, care in aceasta zona formeaza granita de stat cu Ungaria. Prin aceasta asezare padurea pastreaza microstatiuni specifice folosite de o fauna nevertebrata foarte bogata, dar si de specii de plante care formeaza aici asociatii tipice.

Movila Sisitac, rezervatie naturala. Dupa localitatea Sinpetru Mare intalnim in mijlocul campiei plane o ridicatura, o movila de circa 12-15 m inaltime. Aceasta este Movila Sisitac, rezervatie naturala, de provenienta necunoscuta. Datorita asezarii si expunerii s-a pastrat aici o vegetatie arhaica de stepa. Fiind de dimensiuni critice, invecinata de agrobiocenoze se constata o invadare masiva de buruieni ruderale precum si a salcamului, care este prezent printr-un lastaris dens. Aceste fenomene sunt dovezi ca in realitate nimeni nu se ocupa de soarta movilei, desi este ultima posibilitate din zona de a pastra, de a exemplifica vegetatia stepica a timpurilor indepartate.

Beba Veche, rezervatie naturala. Dropia (Otis tarda L.) fost candva o specie frecventa in tara noastra, atat in Campia Romana, cat si in Campia de Vest. Fenomenul scaderii bruste a efectivelor a alarmat specialistii imediat dupa primul razboi mondial,cand s-a incercat salvarea speciei, monument al naturii, prin inmultire in captivitate la statiuni renumite din strainatate dar si la fazaneria din Timisoara-Padurea Verde. Destramarea populatiilor de dropii a fost insa mult mai complexa si mai incontrolabila in totalitate ca sa se remedieze printr-o singura metoda, asa ca astazi dropia se mai gaseste in Romania doar in cateva exemplare, doar in zona Beba Veche-Colonia Bulgara-Valcani. Aici se intentiona in 1980 crearea unei rezervatii, dar de atunci interesele nu sunt corelate cu cele locale, problema juridica a terenurilor nu s-a solutionat, nu exista paza si cercetare permanenta, nu sunt bani etc.

Insula Mare Cenad, rezervatie naturala. Aceasta insula de dimensiuni relativ mici (1,5 ha) s-a constituit din depozitele aluviale ale raului Mures, in vecinatatea Padurii Cenad, cu care formeaza o structura organica din punct de vedere a vegetatiei. Predomina aici speciile de plop alb, negru si canadian, care au prilejuit stabilirea aici a unei colonii mixte de starci (Ardeide) in perioada 1974-1983.

Dupa o defrisare de mare anvergura a copacilor mari, colonia practic s-a desfiintat. Pasarile au vizitat totusi in permanenta locul si azi cuibaresc sporadic.

Vizitarea regiunii este imposibila, fiind asezata dincolo de fasia de granita, inconjurata de apele Muresului, acolo unde raul formeaza granita de stat cu Ungaria.

Insula Igris, rezervatie naturala. Desi sunt cateva insulite pe Mures in aval de localitatea Igris, doar una dintre ele a fost acceptata de pasari pentru cuibarire, aceasta avand o suprafata de circa 3 ha. Majoritatea pasarilor au sosit de la Insula Mare Cenad, de la circa 10 km din aval, atunci cand colonia lor de acolo a fost perturbata de defrisarile masive.

Insula are un sol aluvionar, din depuneri fluviale, pe care creste o vegetatie luxurianta, predominand speciile de Pupulus sp. si Salix sp., cu un subarboret bogat, pe care s-au catarat diferite liane si vita-de-vie salbatica.

 Zona agroturistica a piemontului Poiana Rusca dispune de doua rezervatii naturale: Lacul Fosilifer Radmanesti (4 ha), aflat pe raza Ocolului Silvic Faget si Lacul cu Narcise (20 ha) din comuna Batesti. De asemenea dispune de o arie protejata (362 ha) pe teritoriul comunei Faxdea - lacul Surduc (care urmeaza sa se transforme in "Balatonul romanesc".

Lacul fosilifer Radmanesti, rezervatie naturala. Localitatea se afla la poalele Dealurilor Lipovei, fiind inconjurata de un peisaj atragator. La iesirea din sat se deschide la suprafata o rapa, care, cu terenurile invecinate inierbate formeaza cele 4 ha ale rezervatiei. Se recomanda pentru excursii peisagistice in zona, nu neaparat pentru lacul fosilifer, care este o rezervatie pentru specialisti.

Lacul cu Narcise, arie protejata. in apropierea orasului Faget, la circa 5 km, se afla localitatea Batesti, cunoscuta pentru biserica sa de lemn. in hotarul localitatii, pe o pajiste semi-umeda, creste specia Narcissus poeticus L., narcisa, monument al naturii. Prezenta acestei plante atrage foarte multi vizitatori, in special cu ocazia manifestarilor folclorice, cand este adunata cu miile de fire.

Lacul Surduc, arie protejata. Corect se numeste Acumularea Surduc, aceasta fiind infiintata in anul 1975 si este cea mai mare intindere de apa din piemonturile vestice (362 ha). Este o apa oligotrofa, curata, cu maluri fara vegetatie, doar partea din amonte prezinta cateva tufe de rachita si salcii pe malul polderelor de refulare inierbate.

Padurea Dumbrava, arie protejata. intre orasul Buzias si localitatea Sinersig este situata padurea Dumbrava, care apare ca un trup compact de stejari de varsta medie. Este o padure bine amenajata, cu o productie buna, apreciata de specialisti si de vanatori. Aici s-a experimentat pentru prima data hranirea viermilor de matase cu frunze de stejar, dupa modelul chinez.

Parcul Buzias, zona protejata. La inceputul secolului, in anul 1906, cand familia Iacob Muschong a achizitionat baile Buzias, in jurul acestora se intindea o gradina - parc - ornamentala de cateva hectare. in mijlocul acestui parc era cladirea chioscului central, a Casinoului, mai tarziu cu sali de discutii, distractii, biblioteca si tratament. De aici pana la izvoarele de ape minerale din parc, pana la salile de tratament si pavilioanele de cazare se putea merge pe jos, pe un coridor acoperit circa 500 m, efectuand in acelasi timp si o cura de aer.

Datorita emanatiilor de bioxid de carbon, ionizarea aerului de aici este accentuata (cum ar fi la munte) fenomen care a favorizat si cresterea speciilor de plante cu rol ornamental si a celor autohtone intr-o ambianta peisagistica foarte placuta.

O atractie a celor ce vor sa viziteze Parcul Buzias sunt cele doua izvoare minerale care, prin continutul lor de fier, au un gust aparte.

6 Posibilitati de dezvoltare si promovare a ecoturismului in judetul Timis

Ecoturismul, fiind o forma de turism de dimensiuni modeste in tara noastra, impune implementarea marketingului pentru promovarea eficace si directionarea dezvoltarii afacerilor in domeniu.

Ecoturismul, ca forma noua de turism, cunoaste o serie de probleme, ca:

infrastructura ecoturistica slab dezvoltata si motivatiile reduse pentru investitorii straini;

lipsa facilitatilor legale pentru initierea afacerilor ecoturistice;

insuficienta instruirii profesionale a prestatorilor de servicii ecoturistice si rurale;

numarul redus al zonelor turistice, cu potential de dezvoltare a ecoturismului, incluse in dezvoltarea turistica;

imperfectiunea sistemului informational privind potentialul de dezvoltare a ecoturismului;

colaborarea ineficienta a ONG-urilor, structurilor private, rezervatiilor naturale si comunitatilor locale;

lipsa unor programe speciale pentru promovarea potentialului ecoturistic al tarii;

insuficienta actiunilor privind conservarea si protejarea cadrului natural;

lipsa unor programe-suport, precum si a unor investitii in sustinerea rezervatiilor naturale;

devalorizarea mediului antropic si cultural din proximitatea destinatiilor ecoturistice;

lipsa unor norme destinate ghidarii activitatilor de ecoturism;

insuficienta personalului in domeniul organizarii si desfasurarii activitatilor de ecoturism;

lipsa interesului din partea populatiei-gazda, precum si a autoritatilor locale privind initierea unor afaceri in domeniu;

cunoasterea insuficienta a experientei in domeniul dezvoltarii ecoturismului de catre organele abilitate in domeniu;

constiinta redusa privind valorificarea cadrului natural si eficientizarea consumului de resurse naturale, care pot constitui valori importante in organizarea activitatii ecoturismului s.a.

Dezvoltarea ecoturismului in judetul Timis ar trebui sa tina cont de urmatoarele linii directoare (figura 5.):

1. Focalizare pe zone naturale

Ecoturismul se axeaza pe experienta directa si personala in natura, se desfasoara in cadrul naturii si se bazeaza pe utilizarea ei, respectiv a caracteristicilor geomorfologice, biologice, fizice si culturale ale acesteia. Prin urmare accentul pe zona naturala este esential in planificarea, dezvoltarea si managementul ecoturismului.

2. Interpretarea produsului ecoturistic

Ecoturismul ofera posibilitati de experiente in natura ce duc la o mai buna intelegere, apreciere si bucurie de a descoperi si ocroti natura si cultura traditionala locala, atat pentru vizitatori, cat si pentru comunitatea locala.

Totodata, la nivelul destinatiei si al produselor ecoturistice, este important sa se creeze oportunitatea ca membrii comunitatilor locale sa aiba acces la informatiile si interpretarea oferite in cadrul programului ecoturistic dezvoltat in zona.

3. Principiul durabilitatii din perspectiva protejarii mediului natural

Activitatile de ecoturism si planificarea lor trebuie sa ofere cele mai bune practici de turism si planificare din punct de vedere al conservarii naturii si dezvoltarii durabile. Activitatea de turism trebuie sa fie planificata si derulata astfel incat sa reduca impactul produs asupra naturii.

Contributie la conservarea naturii

Ecoturismul contribuie in mod pozitiv la conservarea ariilor naturale. Ecoturismul implica participarea la conservarea ariilor naturale vizitate, oferind modalitati constructive pentru bunul management si conservarea acestor arii naturale (ex: oferirea ajutorului financiar in actiunile de reabilitare a ariilor naturale, strangerea deseurilor lasate de turisti sau contributia catre organizatiile de conservare).

5. Contributie constructiva la dezvoltarea comunitatilor locale

Ecoturismul ofera contributii durabile privind dezvoltarea comunitatilor locale. Comunitatea locala de multe ori este parte integranta a produsului ecoturistic. Beneficiile ecoturismului trebuie sa revina in mare parte si comunitatilor locale. Beneficiile locale pot proveni din folosirea ghizilor locali, cumpararea de bunuri si servicii locale si folosirea facilitatilor locale.

Fig. 5. Linii directoare de urmat in dezvoltarea ecoturismului

6. Gradul de satisfacere a turistilor

Ecoturismul raspunde asteptarilor turistilor. In dezvoltarea produselor ecoturistice trebuie avut in vedere faptul ca, in general, potentialii turisti din acest domeniu au un nivel ridicat de educatie si de asteptari. Astfel, gradul de satisfacere legat de produsul ecoturistic este esential, experienta oferita indeplinind sau chiar depasind gradul de asteptare al turistilor.

7. Marketing corect

Se urmareste realizarea unui marketing corect, ce duce la asteptari realiste. Marketingul pentru ecoturism ofera clientilor informatii complete si responsabile care conduc la cresterea respectului pentru mediul natural si cultural al zonelor vizitate si a gradului de satisfacere a turistilor.

Aceste principii sunt agreate si promovate si de catre Asociatia de Ecoturism din Romania (AER) si au la baza doua modele internationale: Nature and Ecoturism Accreditation Program. dezvoltat de catre Asociatia de Ecoturism din Australia si Nature's Best, sistemul de acreditare promovat de catre Asociatia de Ecoturism din Suedia.

In cazul in care zona alege sa dezvolte ecoturismul ca si sector turistic prioritar, amenajarea turistica si intreaga amenajare a teritoriului vor trebui sa tina cont de acest lucru. Astfel, vor trebui proiectate anumite planuri locale si regionale care sa tina cont de principiile ecoturismului referitoare la impactul in mediu si la impactul peisagistic al constructiilor si amenajarilor turistice. De asemenea, toate aceste planuri de urbanism vor trebui sa tina cont de si de regulamentele ariilor naturale protejate, pe care vor trebui sa le inglobeze in cadrul lor. O atentie deosebita vor trebui acordate concesionarii de terenuri pentru case si sate de vacanta, concesionare care va trebui facuta pe baza unui contract care sa stipuleze clar obligatiile de a respecta planurile de urbanism de catre cei care construiesc in zona. Recomandam ca aceste planuri sa fie elaborate pe baza unor caiete de sarcini precise, care sa contina precizari exprese privind principiile de limitare a impactului in mediu a constructiilor, planuri care sa fie trecute prin procese de consultare publica, in care societatea civila sa aiba sansa de a-si expune parerea.

Actiunile de dezvoltare si promovare a ecoturismului, in judetul Timis si nu numai, trebuie sa urmareasca urmatoarele obiective:

pozitionarea ecoturismului in cadrul industriei turistice si al turismului receptor;

crearea produselor turistice competitive si valorificarea ofertei ecoturistice pe piata nationala si internationala;

intensificarea circulatiei turistice la nivelul turismului receptor in baza cresterii numarului de sosiri cu motivatii ecoturistice;

cresterea ponderii cheltuielilor pentru vacantele petrecute in tara si echilibrarea fluxului de intrari si iesiri pentru calatoriile de odihna si recreere;

promovarea patrimoniului turistic natural atat in tara, cat si peste hotarele ei;

crearea imaginii favorabile pentru produsul ecoturistic national pe piata turistica interna si internationala;

asigurarea si stimularea parteneriatului dintre sectorul public si privat si constientizarea rolului si importantei ecoturismului in cadrul economiei nationale;

atragerea segmentelor de turisti si stimularea circulatiei turistice in limitele pragului de toleranta;

fidelizarea clientelei turistice atrase.

In scopul valorificarii cadrului natural, precum si al dezvoltarii ecoturismului judetului Timis propunem urmatoarele directii

Instruirea si perfectionarea personalului destinat prestarii muncii in activitatile de ecoturism.

Crearea conditiilor favorabile pentru dezvoltarea micului business in cadrul mediului rural.

Ameliorarea bazei tehnico-materiale pentru prestatia ecoturistica.

Standardizarea activitatilor de ecoturism pentru ameliorarea calitatii produsului ecoturistic.

Elaborarea cadrului legal privind activitatea ecoturistica si oficializarea prestatiei ecoturistice.

Perfectionarea sistemului de evidenta statistica in domeniul turismului

CONCLUZII

Consultarea bibliografiei de specialitate si analiza efectuata in prezentul proiect de diploma mi-au permis formularea unor concluzii referitoare la acest nou concept de turism durabil atat la nivel national cat si local:

1. Notiunea de ecoturism a fost definita cu ocazia seminarului national privind ecoturismul, organizat de Consiliul de Experti pentru Mediul Inconjurator din Canada (CEAC), in anul 1991.

2. In opinia lui D. Weaver (2002), ecoturismul constituie "o forma de turism care se bazeaza pe experiente de studiere si apreciere a mediului natural, precum si altor componente ale sale, toate cuprinse in contextul social din arealul respectiv".

3. Ecoturismul este vazut ca o forma de turism alternativ si trebuie sa includa spre definire urmatoarele elemente: produsul are la baza natura si elementele sale, managementul ecologic in slujba unui impact minim, contributie la conservare, contributie la bunastarea comunitatilor locale, educatie ecologica.

Cresterea importantei protejarii mediului reprezinta stimulentul esential pentru continuitatea dezvoltarii industriei turismului.

5. Competitivitatea prestatiilor ecoturistice impune respectarea urmatoarele demersuri: asigurarea dezvoltarii afacerilor prin focalizarea acestora, calitatea si consistenta ofertelor de produse si servicii ecoturistice; subordonarea activitatilor in conformitate cu interesele generale de gestiune a mediului; respectarea normelor si reglementarilor locale, nationale si internationale referitoare la calitatea mediului

6. Relatia turism-mediu inconjurator este polivalenta, ea incluzand si circumstanta in care, prin actiunile realizate pentru desfasurarea activitatii turistice se sporeste atractivitatea unora dintre componentele mediului inconjurator.

7. Potentialul turistic fiind o parte integranta a mediului inconjurator, existenta si dezvoltarea lui depinde in mod obiectiv de calitatea acestuia, deci poate fi considerat un posibil indice de calitate pentru mediul sau, un "barometru" al calitatii acestuia: se practica intens acolo unde sunt intrunite conditii bune sau se diminueaza si dispare treptat in zonele unde, din diverse motive, o componenta sau alta a mediului inconjurator se degradeaza

8. Ariile naturale protejate de interes national si monumentele naturii au un anumit scop si management, iar gospodarirea si utilizarea se stabilesc prin regulamente si planuri proprii de protectie si conservare aprobate de autoritatile nationale stiintifice si administrative abilitate.

9. In Romania sunt putine arii protejate introduse in circuitul turistic (ecoturism). Este vorba de Rezervatia Biosferei Delta Dunarii, Parcul National Retezat, Parcul National Rodna, dar numai primele doua dispun de administratii proprii si programe de valorificare economica, inclusiv turistica. In perspectiva, vor deveni destinatii turistice (pentru ecoturism) Parcul National Ceahlau si Parcul National pentru Carnivore Mari Piatra Craiului.

10. Pentru dezvoltarea ecoturismului, ca sector al economiei si segment de piata turistica, este necesara existenta mai multor actori in domeniu: turistii, intreprinzatorii din domeniul turismului, structurile de gestiune a ariilor naturale implicate, comunitatile locale, guvernul. Intre acesti actori se stabilesc o serie de relatii.

11. In prezent, Romania detine 13 parcuri nationale cu o suprafata totala de 306.989 ha si 13 parcuri naturale cu o suprafata de 772.128 ha si rezervatia Biosfera Delta Dunarii 576.216 ha.

12. Zona de vest a judetului Timis intruneste cel mai mare numar de rezervatii si arii protejate si anume: Padurea Cenad (279,2 ha), Movila Sisitac (0,5 ha), Insula Mare Cenad (3 ha). Rezervatia natural pentru protejarea dropiei de la Beba Veche (2.178 ha) si rezervatia naturala a insulelor Igris (3 ha).

BIBLIOGRAFIE

Bran F., Simon T., Nistoreanu P., Ecoturism, Editura Economica, Bucuresti, 2002

Bran, Florina, Simon, Tamara, Nistoreanu, P., Ecoturism , Editura Economica, Bucuresti, 2000

Csosz I., Turism rural si agroturism, Editura Mirton, Timisoara 2007

Florescu C., Milcomete P., Pop N., Marketing, Dictionar explicativ, Editura Economica Bucuresti 2003

Iancu T., Economie rurala, Editura Agroprint, Timisoara, 2007

Ioncica Maria, Economia serviciilor, Editura Uranus, Bucuresti, 2003

Jivan Al., Fruja I., Economia serviciilor, Editura Mirton, Timisoara, 2006

Mateoc-Sarb Nicoleta, Dezvoltare rurala si regionala, Editura Agroprint, Timisoara, 2000

Miron V., Gututui V., Turismul in ariile naturale din Republica Moldova, Editura Continental, Grup, Chisinau, 2005

Nedelea A., Piata turistica. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2003

Nedelea A., Politici de marketing in turism, Editura Economica, Bucuresti, 2003

Neacsu, N., Turismul si dezvoltarea rurala durabila, Editura Expert, Bucuresti 2000

Nistoreanu P., Ecoturismul - element al dezvoltarii durabile a comunitatilor locale rurale romanesti, Simpozion Stiintific Universitatea de Vest, 2005

Olteanu V., Marketingul serviciilor, Editura Expert, Bucuresti, 1994

Petroman I., Bazele Turismului, Editura Mirton, Timisoara, 2005

Weaver D., Ecotourism, John Wiley & Sons, Australia, 2002

Stanciulescu Gabriela, Managementul turismului durabil in centrele urbane, Editura Economica, Bucuresti, 2004

***- Anuarul statistic, 2007

***- Cadrul teoretic de certificare - Asociatia de ecoturism din Romania. Criterii de acreditare in ecoturism. Bucuresti, 2004

Conferinta pentru Performantele Turismului Global, 1992

Ouébec Declaration on Ecotourism, 2002

Guide a l'intention des autorites locals: Developpement Durable du tourisme, OMT, 1999

*** - Environmental Guidelines for Coastal Tourism Development in Sri Lanka, 1995, Kate Sullivan, Sri Lanka: Coastal Resources Management Project

*** - www.ecoturism2002.org

*** - www.pronatura.ro

*** - www.eco-romania.ro

www.world-tourism.org/frame/frame_sustainable.html, august, 2006