Piata turistica internationala

Piata turistica internationala

1 Particularitatile cererii turistice

2 Formarea cererii turistice

3 Comportamentul consumatorului turistic

4 Oferta turistica la nivel international

1 Particularitatile cererii turistice

Conceptul de cerere turistica trebuie sa fie tratat in stransa legatura cu cel de piata in general si cu cel de piata turistica in special.

Piata in general este privita ca fiind locul in care se desfasoara tranzactii de natura comerciala sau financiara. Pornind de la aceasta definitie se poate deduce ca piata este:

Locul sau spatiile unde au loc schimburile sau relatiile dintre agentii economici care vand si cumpara

Forma de organizare a schimburilor

Intalnirea si/sau confruntarea intre cererea si oferta de diferite bunuri si servicii, indiferent de locul unde acestea se desfasoara in scopul de a se realiza schimbul la preturi care se stabilesc prin negociere.

De-a lungul timpului, pietele au imbracat o multitudine de forme, evoluand si diversificandu-se, in functie de modul in care se realizeaza intalnirea intre agentii economici, prezentarea marfurilor, negocierea, incheierea tranzactiilor si finalizarea actului de vanzare-cumparare. Diversificarea formelor a dus la aparitia pietelor specializate. Una dintre acestea este piata turistica care poate fi definita ca fiind locul de intalnire a produselor turistice, materializate sub forma ofertei turistice, cu trebuintele de consum turistic, exprimate sub forma cererii turistice.

Particularitatile cererii turistice:

In cea mai mare parte este completara: serviciile de transport, cazare si de alimentatie se presupun reciproc, alcatuind un lant.

Cererea coincide cu consumul turistic deoarece: turistul este cel care se deplaseaza la locul unde sunt produse serviciile turistice; aceste servicii nu pot fi stocate

Cererea turistica nu are o distributie uniforma, de multe ori se concentreaza pe anumite regiuni

In multe tari se caracterizeaza printr-o sezonalitate accentuata. Aceasta are efecte asupra: ocuparii fortei de munca, investitiile din turism, politicilor de preturi practicate in acest sector.

Strategii pentru diminuarea sezonalitatii turistice, cunoscute ca fiind strategii de raspuns:

Strategii primare: esalonarea concediilor platite angajatilor; esalonarea vacantelor scolare

Strategii secundare: tarife diversificate; strategia atractiei multiple (organizarea unei diversitatii de servicii, forme de turism si actiuni distractive)

Fragmentarea concediilor in cursul aceluiasi an

Cererea turistica poarta in buna parte amprenta: specificului national, al locului consumului turistic, al motivatiei pentru consum, tipului de turism practicat si factori psihologici.

Modalitati de exprimare a cererii turistice

Cererea turistica poate fi definita si abordata cel putin din doua puncte de vedere, in felul urmator:

totalitatea serviciilor turistice pe care persoanele doresc si pot sa le cumpere, intr-un anumit spatiu si intr-o anumita perioada;

totalitatea persoanelor care isi manifesta dorinta de a calatori temporar, in afara resedintei obisnuite, pentru un alt scop decat cel al exercitarii unei activitati remunerate in locul vizitat

Desi multi autori considera ca cererea si consumul turistic reprezinta unul si acelasi lucru, unii fac distinctie intre acestea, consumul turistic fiind privit ca cerere efectiv materializata in cumpararea de servicii turistice, cererea turistica fiind un consum potential, care ar putea sau nu sa se materializeze, in functie de oferta disponibila.

Corespunzator celor doua puncte de vedere din definitie, cererea turistica la nivelul unei tari poate fi exprimata in doua moduri:

cantitativ:

. numarul sosirilor de straini (nerezidenti), respectiv, numarul plecarilor de rezidenti, inregistrate la frontiera:

- identifica vizitatorii, in general, fara delimitarea turistilor propriuzisi, necunoscandu-se numarul de innoptari;

- cuantifica numai turismul receptor si emitator, nu si cel interior;

. numarul de sosiri, respectiv, numarul de innoptari, inregistrate la nivelul

unitatilor de cazare:

- identifica turistii propriu-zisi, fiind vorba de innoptari;

- cuantifica numai turismul receptor si interior (intern), nu si emitator;

- exprimarea prin numar de innoptari face posibila diferentierea intre vacantieri si mini-vacantieri;

2. valoric:

. valoarea cheltuielilor pentru anumite tipuri de servicii turistice (cazare, transport, alimentatie etc.), respectiv, pentru servicii turistice in general:

- acestea se pot cuantifica pe baza informatiilor periodice transmisecatre diverse organisme guvernamentale sau private de catre firmele din turism sau institutiile financiar-bancare care intra in contact cu vizitatorii.

2 Formarea cererii turistice

Factorii care determina marimea cererii turistice

Economici: veniturile, rata inflatiei, evolutia cursului valutar, nivelul de dezvoltare economica a tarii (PIB/loc), costurile pe mijloacele de transport

Sociali: gradul de polarizare sociala, marimea clasei de mijloc, stilul de viata, nivelul ratei somajului, marimea timpului liber

Culturali: nivelul de instruire si educatiei, diferentele de cultura intre regiunile de origine a turistului si destinatiile turistice, respectul pe care-l manifesta turistii fata de valorile culturale

Demografici: structura pe varsta, marimea familiilor, gradul de urbanizare, speranta medie la viata

Tehnici: progresul tehnic incorporat in mijloacele de transport, gradul de inzestrare a mijloacelor auto, distantele ce trebuie parcurse

Administrativi: facilitatile de calatorie in alte state, posibilitatile de obtinere a vizelor, conditii de ordin sanitar, existenta unor zone in conflict militar, adoptarea unor masuri de protectie si securitate a turistilor impotriva actelor de terorism sau de alta natura.

Toti acesti factori luati impreuna formeaza ceea ce se numeste: inclinatia spre calatoria turistica privita ca o rezultanta a tuturor influentelor favorabile si nefavorabile. Pe de alta parte acesti factori determina un anumit tip de comportament turistic.

Coeficientul de elasticitate al cererii turistice:

Influenta factorilor specifici asupra cererii turistice se masoara cu ajutorul coeficientului de elasticitate al cererii turistice in functie de factorul analizat (poate fi pret, venit s.a.).

Coeficientul de elasticitate arata masura in care se modifica cererea turistica (c) in raport cu modificarea factorului de influenta (f):

In functie de valoarea coeficientului de elasticitate, cererea turistica poate fi:

- inelastica: in acest caz coeficientul este subunitar, iar cererea turistica se modifica in masura mai mica decat se modifica factorul de influenta, consumatorii de servicii turistice fiind putin sensibili la factorul analizat;

- elastica: in acest caz coeficientul este supraunitar, iar cererea turistica se modifica in masura mai mare decat se modifica factorul de influenta, consumatorii de servicii turistice fiind sensibili la factorul analizat,

- perfect elastica: in acest caz coeficientul este egal cu 1, iar cererea turistica se modifica in exact aceeasi masura ca si factorul de influenta analizat.

In functie de semnul coeficientului de elasticitate (negativ sau pozitiv), cererea turistica

poate fi:

- direct proportionala cu factorul de influenta analizat; in acest caz coeficientul are o valoare pozitiva;

- invers proportionala cu factorul de influenta analizat; in acest caz coeficientul are o valoare negativa;

- perfect inelastica - coeficientul este nul (modificarea factorului nu influenteaza deloc cererea turistica).

3 Comportamentul consumatorului turistic

Dupa cum se stie, comportamentul difera de la un individ la altul. Nu exista doua comportamente identice. Ele pot fi totusi grupate in functie de: atitudine, perceptie si motivatie.

Atitudinea depinde de perceptiile individuale asupra societatii in care traim si ne desfasuram activitatea

Perceptia nu reprezinta altceva decat impresiile mentale pe care ni le formam despre locurile ce urmeaza a fi vizitate, despre increderea pe care o avem in companiile de transport sau touroperatorii intermediari, inclusiv perceptia fata de riscurile asumate. Ea mai poate fi alimentata de familie, prieteni, cunostinte, respectiv experienta acumulata.

Motivatia este data de imboldul interior de a calatori, mai exact, de a actiona intr-un anumit fel. Ea sta la baza deciziei cererii pentru servicii turistice. Motivatia in turism poate fi urmarita pe mai multe planuri:

Motivatii fizice: legate de refacerea organismului prin odihna, recreere, sport, urmarea unor proceduri medicale

Motivatii culturale: identificate prin dorinta de a vizita si alte locuri, de a veni in contact si cu alte culturi, stiluri de viata

Motivatii impersonale: vizita la rude, prieteni, nevoia de a evada, pentru un anumit timp din rutina cotidiana, dezvoltarea personala

Motivatii legate de statutul social si de prestigiu

Toate formele de motivatie mentionate sunt influentate de:

Imaginea formata in decursul timpului despre calatoria turistica si produsele turistice, fie ca urmare a experientelor, emotiilor si preferintelor dobandite cu ocazia altor deplasari anterioare, fie a unor idei si conceptii induse de campaniile de publicitate si promotionale

Stilului propriu de viata

Ciclului de viata (copilarie, adolescenta, maturitate, varsta a treia)

Din punct de vedere al comportamentului consumatorului de servicii turistice se poate face distinctia intre doua categorii extreme:

- turisti activi - calatoresc mult, se implica in alegerea destinatiilor, a formelor de turism si a combinatiilor de servicii solicitate, dispunand de venituri suficient de mari incat sa le permita acestea;

- turisti pasivi - calatoresc rar, accepta formule standardizate de voiaje care sa minimizeze costurile sejururilor, nedispunand de suficiente resurse financiare.

Tot din punct de vedere al comportamentului consumatorului de servicii turistice se poate face distinctia intre trei categorii de turisti:

Categorii de turisti in functie de comportamentul de consum

4 Particularitatile ofertei turistice

Structura serviciilor turistice

1. Servicii turistice de organizare si pregatire a consumului turistic: informare, conceperea pachetelor turistice, obtinerea documentelor de calatorie, rezervare la mijloace de transport

2. Servicii de baza: primirea-cazarea, transport, alimentatie

3. Servicii de divertisment: sportiv, cultural, excursii, cazinouri

Servicii nespecifice: transport in comun, servicii de posta si telecomunicatii, servicii de intretinere si reparatii, servicii de gospodarie locala, servicii de cosmetica si infrumusetare.

In totalul serviciilor ponderea principala revine serviciilor de baza. In functie de gradul de urgenta serviciile de cazare au gradul cel mai ridicat de urgenta, serviciile se mai pot grupa si in functie de modalitatea de plata.

Oferta turistica se poate defini ca fiind cantitatea de bunuri si servicii turistice ce pot fi oferite pe piata, la un pret dat, intr-o anumita perioada de timp sau ca "ansamblul serviciilor si bunurilor finale, propuse consumatorilor de catre sectorul turistic" si se masoara prin capacitatea echipamentelor, a structurilor de cazare turistica, de alimentatie publica, a mijloacelor de transport turistic etc.

Prin oferta turistica se intelege atat potentialul turistic, format din atractiile turistice (naturale si antropice), cat si de baza tehnico-materiala specifica turismului (unitatile de cazare, alimentatie, agrement etc.), precum si forta de munca din domeniul turismului si prestarile de servicii ce alcatuiesc produsele turistice.

Productia turistica reprezinta ansamblul de servicii si bunuri finale oferite de sectorul turistic si consumate pe parcursul unei perioade determinate si se masoara prin numarul de vizitatori ai unui obiectiv turistic, numarul de innoptari petrecute de turisti in unitatile de cazare, numarul de pasageri transportati etc. sau poate fi exprimata valoric, ca cifra de afaceri realizata de intreprinderile din acest sector.

Sfera de cuprindere a ofertei turistice este mai larga decat cea a productiei turistice. Daca oferta turistica este de sine statatoare, este ferma, cu o structura bine definita, productia turistica nu poate exista in afara ofertei, este efemera si se materializeaza doar pe masura afirmarii si manifestarii cererii.

Oferta si productia turistica prezinta o serie de caracteristici, printre care:

- o puternica eterogenitate;

- o crestere diversificata;

- rigiditate

- adaptare imperfecta la cerere

In opinia profesorului francez François Vellas , cele mai importante caracteristici ale productiei turistice sunt urmatoarele:

1)- Cea mai mare parte a productiei serviciilor turistice este sezoniera, ceea ce implica necesitatea unei mari flexibilitati a structurilor si a gestionarii ofertei;

2)- Productia serviciilor turistice necesita utilizarea intensiva a fortei de munca, ceea ce agraveaza problemele provocate de caracterul sezonier al activitatii turistice, determinand necesitatea utilizarii, cu preponderenta, a fortei de munca sezoniere.

3)- Productia serviciilor turistice (ca si a altor servicii) este nestocabila, ceea ce face ca, de exemplu, orice loc de cazare turistica sau de transport neutilizat intr-o anumita perioada, nu poate fi pastrat, pentru a fi oferit in alta perioada, cand ar exista cerere pentru acesta, iar capacitatile neutilizate genereaza costuri importante pentru respectivii prestatori de servicii.

Principalele caracteristici ale ofertei turistice sunt urmatoarele

. Eterogenitatea ofertei

Produsele turistice sunt extrem de diversificate, ele reprezinta un "amalgam" de prestari de servicii si de bunuri diverse, furnizate turistilor. Aceste bunuri si servicii pot fi grupate in doua mari categorii :

a) Resurse turistice, care, la randul lor, pot fi:

- resurse naturale (peisaje, flora, fauna, plaje, munti etc.);

- resurse socio-culturale (monumente, muzee, manifestari artistice, folclorice, sportive etc.);

- resurse tehnologice.

Forta de atractie a acestor resurse este diferita in timp (in functie de sezon) si in spatiu (stiut fiind faptul ca o destinatie mai indepartata este mai putin frecventata, datorita costului mai ridicat al calatoriei).

b) Echipamentele si serviciile oferite turistilor, care, impreuna, fac posibila exploatarea resurselor turistice: mijloace de transport, unitati de cazare si de alimentatie publica, echipamente culturale, sportive, de agrement si o serie de alte servicii, cum este, de exemplu, cel de ghid turistic.

.Cresterea diversificata a productiei turistice

Capacitatile productiei turistice (elemente atractive, mijloace, echipamente etc.) inregistreaza ritmuri diferite de crestere, datorate evolutiilor si repartitiei clientilor si a destinatiilor turistice.

. Rigiditatea ofertei turistice

Aceasta rigiditate se datoreaza caracteristicilor produsului turistic , respectiv:

- lipsa de mobilitate a acesteia, care nu se poate deplasa, fiind nevoie ca turistul, in calitate de consumator, sa se deplaseze la locul ofertei turistice;

- nestocabilitatea produselor turistice;

- caracterul inelastic al productiei turistice, produsul turistic fiind, adeseori, putin adaptabil, in cazul schimbarii cererii.

Dar aceasta rigiditate nu trebuie sa fie exagerata, deoarece unele componente ale unor produse turistice se pot substitui intre ele. Astfel, se poate inlocui, de exemplu, un tip de unitate de cazare, cu un altul (un hotel cu o vila sau o pensiune turistica), avand aceeasi categorie de clasificare sau se poate inlocui trenul cu avionul, pe anumite distante s.a.m.d.

. Inadaptarea relativa a ofertei la cerere

Rigiditatea ofertei turistice si conditiile de utilizare a capacitatilor existente, in special in privinta unitatilor de cazare turistica, antreneaza o serie de dezechilibre intre oferta si cerere. Aceste dezechilibre se manifesta in doua moduri:

- in anumite cazuri, capacitatea de productie exista si poate raspunde cererii, dar este subutilizata;

- in alte cazuri, oferta nu corespunde cererii, nefiind adecvata acesteia sau fiind insuficienta cantitativ. De exemplu, adeseori lipsesc produsele adaptate pentru tineri, pentru persoanele de varsta a treia sau pentru amatorii de turism sportiv sau cultural.

Oferta de cazare turistica a tarilor Uniunii Europene, pe regiuni

Se apreciaza ca principalele caracteristici ale ofertei turistice, in profil regional, in tarile Uniunii Europene, sunt urmatoarele:

- Destinatiile traditionale ale turismului estival (zonele litorale), in tarile UE, dispun de cele mai importante capacitati de cazare;

- Numarul cel mai mare de locuri (paturi) in unitatile de cazare turistica se afla in 7 regiuni din Franta, dintre primele 20 de regiuni NUTS-2* ale UE-25;

- Numarul total de innoptari efectuate in mai mult de jumatate dintre primele 20 de regiuni NUTS-2 ale UE-25 s-au inregistrat in Italia (6 regiuni) si Spania (5 regiuni);

- Cele mai ridicate procente ale turistilor straini au fost inregistrate in regiuni ce cuprind orase culturale si capitalele tarilor respective, precum si in regiunile insulare.

Numarul de locuri-paturi reprezinta principalul indicator ce exprima capacitatea de cazare la scara regionala. La nivelul UE, numarul de locuri-paturi (de cazare) este inregistrat in hoteluri si unitati asimilate acestora, in locuinte de vacanta, camping-uri si in celelalte unitati de cazare colectiva, precum hanurile pentru tineret si resedintele turistice.

Prin hoteluri se intelege, conform metodologiei EUROSTAT, hotelurile propriu-zise, hotelurile-apartament, motelurile, hanurile turistice pentru automobilisti, hotelurile balneare, cluburile de vacanta si alte unitati similare, care ofera servicii hoteliere suplimentare, fata de cele privind asigurarea cazarii si a curateniei in camere si in instalatiile sanitare.

In categoria unitatilor asimilate celor de tip hotelier sunt incluse camerele mobilate si pensiunile, resedintele turistice si alte unitati de cazare similare inchiriate, ce ofera servicii de tip hotelier limitate. Aceasta categorie include si pensiunile familiale, camerele de oaspeti si fermele.

Categoria celorlalte unitati de cazare colectiva include locuintele de vacanta, camping-urile turistice si alte unitati de cazare colectiva, respectiv:

- Locuintele de vacanta, ce cuprind unitatile de cazare colectiva administrate in comun: apartamente hoteliere, ansambluri de cazare sau bungalow-uri transformate in apartamente, care ofera un minimum de servicii comune (in afara serviciului de ingrijire si curatenie zilnica);

- Camping-urile turistice, ce cuprind unitatile de cazare colectiva situate in interiorul unor terenuri imprejmuite si destinate instalarii, in cadrul acestora, a corturilor, rulotelor, remorcilor si autorulotelor. Toate acestea au cate o administratie comuna si ofera un numar de servicii turistice (magazine, servicii de informare, de animatie etc.);

- Alte unitati de cazare colectiva, ce includ hanurile pentru tineret, dormitoarele comune pentru turisti, caminele de vacanta pentru persoanele de varsta a treia, unitatile de vacanta apartinand unor intreprinderi, utilizate de salariatii acestora, caminele universitare si scolare si alte unitati similare, avand cate o administratie comuna, creata cu un anumit scop social si care, adesea, beneficiaza de subventii.

Indicatorul numar de locuri-paturi exprima numarul de persoane care pot sa isi petreaca noaptea dormind in paturile puse la dispozitie intr-o unitate de cazare, facand abstractie de paturile suplimentare ce ar putea sa fie instalate la cererea clientilor. Un loc-pat poate sa reprezinte, de asemenea, un loc sau o cabina (in cazul vaporului), ce poate gazdui o persoana. Termenul de loc-pat se refera la un pat simplu, de o persoana, paturile de doua persoane fiind considerate ca avand doua locuri, iar un amplasament intr-un camping echivaleaza cu patru locuri (paturi), atunci cand numarul real de locuri nu este cunoscut.

Numarul de innoptari turistice sau numarul zilelor de sejur turistic reprezinta fiecare innoptare petrecuta de un turist sau pentru care un client s-a inregistrat intr-o unitate de cazare turistica individuala sau colectiva, prezenta fizica a acestuia nefiind indispensabila.