Serviciile turistice - continut , caracteristici, rol

"Nu exista activitati de prestari de servicii, ci doar activitati ale caror componente de servicii au o pondere mai mare sau mai mica in cadrul altora. Caci cu totii prestam servicii" (Theodore Levitt)[1]

Economia se imparte in trei sectoare avand comportament economic diferit. Clasificarea a fost realizata ca urmare a succesiunii aparitiei lor in timp, dar si a modului cum au fost evaluate, apreciate in raport de importanta lor economica, sociala etc: sectorul primar ce cuprinde agricultura, vanatoarea si pescuitul si industria extractiva; sectorul secundar - alcatuit din activitatile industriei prelucratoare si sectorul tertiar - ingloband toate acele activitati desfasurate in economie, sectorul corespunzator serviciilor.

Aceasta clasificare prezinta si anumite limite, determinate in principal de inconsecventa aplicarii criteriilor, de adaptarea lor la evolutia realitatii economice etc.

In ceea ce priveste sectorul tertiar, acesta se dovedeste prea stramt pentru a cuprinde in totalitate serviciile. De asemenea sfera serviciilor este mai larga mai cuprinzatoare decat sfera sectorului tertiar, ingloband o serie de activitati nemateriale desfasurate in sectorul primar si secundar.

Analizand la nivel macro economic evolutia celor trei sectoare se poate aprecia ca sectorul tertiar reprezinta si va prezenta in continuare un factor complex si dinamic al societatii actuale in care predomina" economia serviciilor".

Una din cele mai importante megatendinte pe care le cunoaste economia contemporana este extraordinara crestere a importantei pe care o are sectorul serviciilor. Daca primele doua sectoare ofera bunuri domeniului tertiar, asigurand suportul material, sectorul tertiar solicita si impune producerea unor bunuri tot mai diversificate, perfectionate si sofisticate.

1.1 Serviciile turistice - definitie si continut

Importanta tot mai mare pe care o au serviciile in activitatea economica a reclamat definirea acestui fenomen, pornind de la definitia notiunii de servicii, problema aparent usor de abordat.

Diversitatea explicarii conceptului de servicii se datoreaza atat criteriului sau criteriilor care sunt considerate de autori a fi definitorii sau incercarii de a surprinde caracteristici ale serviciilor sau a diferitelor genuri de activitati de natura serviciilor. Diversitatea este datorata, de asemenea, si intentiei de a formula definitii cu un grad mare de generalitate sau analitice, ori de a explica notiunea in raport, in disonanta cu alti termeni, cu alti factori.

Viitorul nu poate fi conceput in absenta acestora, fiind impetuos necesar sa se ia in considerare doua aspecte:

importanta si sfera de cuprindere a ofertei in procesul economic: redobandirea increderii in producator si in activitatile sale asumatoare de risc;

riscul - ca factor pozitiv si sfidarile incertitudinii: o atitudine de gandire si o filozofie pentru stimularea progresului.[2]

Pentru definirea serviciilor vom pleca de la elementul de baza si anume "serviciul": este orice actiune pe care un subiect o poate efectua pentru un altul, care este eminamente intangibila si care nu are drept consecinta transferul proprietatii asupra unui lucru; producerea sa poate sa fie sau nu legata de cea a unui bun material"

Pornind de la evidentierea diferentei intre bunuri si servicii, Asociatia Americana de Marketing defineste "serviciul" ca: activitate oferita la vanzare care produce avantaje si satisfactii fara a antrena un schimb fizic sub forma unui bun."[3]

Indiferent de criteriile cu care se opereaza, definirea serviciilor ca o categorie economica trebuie cautata in sfera activitatilor umane care le-au generat. Definitiile existente in literatura de specialitate au ca obiect separarea serviciilor de bunuri, determinarea continutului serviciilor ca sector tertiar distinct al economiei. In majoritatea cazurilor se pune accent pe faptul ca serviciile sunt activitati al caror rezultat este imaterial si deci nestocabil. Astfel in practica este uneori dificil a distinge serviciile de bunuri intrucat, in mod frecvent achizitionarea unui bun include si un element de serviciu, dupa cum in mod similar, un serviciu presupune cel mai adesea prezenta unor bunuri tangibile[4].

In consecinta, majoritatea economistilor privesc serviciile ca pe un sistem de utilitati, in care beneficiarul cumpara sau foloseste nu un produs ci o anumita utilitate care ii confera anumite avantaje ori satisfactii, neconcretizate intr-un material. Din varietatea de definitii intalnite in literatura de specialitate, se retin in ordine cronologica cele date de: Asociatia Americana de Marketing (1965), K. J. Blois (1974), Bessom Richard (1975), Leonard L. Berry (1980) si Ph. Kotler (1986).

In incercarea de a sintetiza experienta teoretica si practica privind definirea serviciilor si delimitarea lor de bunuri trebuie evidentiat ca acestea reprezinta o activitate economica, umana, cu un continut specializat, avand ca rezultat efecte utile, imateriale si intangibile destinate satisfacerii unor nevoi sociale.

Avand ca obiect satisfacerea nevoilor persoanelor aparute cu ocazia si pe durata calatoriei, turismul poate fi privit si ca o succesiune de servicii cum sunt cele de transport, de odihna si alimentatie, de recreere etc. O parte vizeaza necesitatile obisnuite, cotidiene ca odihna si hrana, iar altele sunt destinate unor trebuinte specific turistice cum ar fi agrement, tratament etc.

Prin natura lor, serviciile turistice trebuie sa creeze conditii pentru refacerea capacitatii fizice a organismului, simultan cu petrecerea placuta si instructiva a timpului liber. In ceea ce priveste continutul lor turistul trebuie sa dobandeasca un plus de informatii, de cunostinte. Un alt element ce argumenteaza caracterul turismului de activitate prestatoare de servicii il constituie modul de definire a produsului turistic si, corespunzator, a ofertei[5]. Astfel produsul este considerat a fi rezultatul asocierii dintre atractivitatea unei zone (resurse) si facilitatile (serviciile) oferite cumparatorului.

Serviciile turistice sunt poate singurele din sectorul tertiar care nu sunt pure, avand un continut complex, fiind o combinatie de elemente tangibile si intangibile.

Aceste cateva considerente demonstreaza ca serviciile reprezinta componenta dinamica si determinanta a ofertei turistice, partea flexibila a complexului de activitati, elementul cel mai dinamic, iar caracteristicile se regasesc, in forme specifice, in intreaga activitate.

1.2 Caracteristicile serviciilor turistice

Serviciile reprezinta un domeniu particular de activitate in cadrul economiei si cunoasterea principalelor caracteristici, trasaturi ce decurg din specificul muncii permit identificarea si delimitarea lor in raport cu celalalte componente ale activitatii economico-sociale.

Turismul reprezinta unul dintre domeniile sectorului tertiar unde nu se opereaza cu servicii pure, intreaga activitate avand un caracter complex fiind de fapt o intreaga combinatie de elemente tangibile si intangibile. Mai mult unele dintre servicii au existenta de sine statatoare si se adreseaza cu prioritate populatiei rezidente.

Este important a se mentiona inainte de a incepe a enumera trasaturile, ca acestea nu se vor regasi in totalitate la fiecare serviciu in parte datorita faptului ca sfera serviciilor este foarte larga si eterogena.

In primul rand serviciile se caracterizeaza prin imaterialitate, manifestandu-se sub forma unor activitati, numai in contact cu cererea. Comertul cu servicii a mai fost numit si "comertul invizibil" intrucat frontierele si barierele vamale sunt permeabile fapt ce conduce si la dificultati in cuantificarea schimburilor in balantele de plati. Caracterului imaterial ii poate fi asociat si o alta caracteristica si anume nestocabilitatea, acestea neputand fi pastrate pentru un consum ulterior. Aceasta caracteristica prezinta atat dezavantaje cat si avantaje mai ales datorita eliminarii cheltuielilor si dificultatilor legate de distributia fizica. De asemenea, daca la un anumit moment sau intr-un anumit loc , cererea de servicii este mai mare decat oferta, aceasta situatie va putea duce la cresterea si/sau la nesatisfacerea cererii pentru o anumita categorie de clienti.

Pentru imbunatatirea acestei situatii se utilizeaza o serie de strategii care vizeaza atat cererea cat si oferta.

In ceea ce priveste cererea aceste directii de diminuare a efectului constau in tarife diferentiate (de exemplu in turism in extrasezon mai scazute); se stimuleaza prin oferte de servicii speciale pentru retinerea oamenilor de afaceri (care in general stau in timpul saptamanii) si pentru week-end; servicii complementare oferite pe perioadele de varf; dezvoltarea de automate cum este cazul pentru anumite servicii bancare cat si de diverse sisteme on-line de rezervari.

In ceea ce priveste oferta exista si aici cateva solutii ce pot ameliora acest efect: angajarile part-time (mai ales in restaurante sau magazine in perioadele de varf), angajari temporare, in turism, sau de colaborare; stimularea participarii consumatorilor la prestarea serviciului (autoservirea din magazine).

De asemenea lipsa posibilitatii consumatorului de a le cunoaste si evalua inainte, conduce la neincredere si retinere. Depasirea acestei situatii impune eforturi indreptate atat spre o mai buna cunoastere de catre client a serviciului turistic (promovarea chiar agresiva), dar si o "tangibilizare" a acestora.

Serviciile nu pot fi percepute, evaluate utilizand unul dintre simturile fizice. Ca si nestocabilitatea, intangibilitatea nu face altceva decat sa scada increderea clientului in acest serviciu, sa genereze un complex de probleme, facandu-se astfel eforturi de castigare prin adaugarea unei evidente fizice exprimate prin calitatile personalului, caracteristicile echipamentelor etc.

Simultaneitatea producerii si consumului este o alta caracteristica ce este considerata cea mai reprezentativa si se regaseste la aproape toate serviciile. Aceasta caracteristica este determinata de imaterialitatea serviciului turistic ceea ce face sa se impuna prezenta in acelasi loc a prestatorului si a beneficiarului, a concomitentei executiei si consumarii lor. De asemenea nu se pune problema returnarii serviciului furnizat odata ce decizia de cumparare a fost luata.

Din acest mod de desfasurare rezulta si inseparabilitatea de persoana prestatoare. Astfel trebuiesc indeplinite doua conditii de baza: contactul direct intre producator si beneficiar si participarea activa a clientului - consumator la realizarea serviciului. Astfel calitatea serviciilor depinde de nivelul calificarii profesionale ale prestatorului, de indemanarea, talentul si corectitudinea acestuia. De asemenea inseparabilitatea limiteaza posibilitatile de diversificare a serviciilor (un lucrator nu poate executa decat un numar redus de operatiuni). La toate acestea se adauga si faptul ca patrunderea progresului tehnic in sectorul serviciilor se face mai lent si cu eforturi mai mari.

O alta caracteristica decurge din dependenta de persoana prestatoare, ceea ce duce la o pondere mare a cheltuielilor cu munca vie. Proportia este mult mai mare decat in alte domenii ale sectorului tertiar. Ca un efect negativ la aceasta situatie apare patrunderea procesului tehnic foarte lent, cu eforturi foarte mari. Cu toate acestea in ultima vreme s-a inregistrat o crestere notabila a utilizarii calculatorului in efectuarea operatiunilor de rezervare, in activitatea de zi cu zi a agentului de turism.

Din categoria trasaturilor specifice vom incepe cu personalizarea serviciilor , aceasta particularizare realizandu-se la nivelul grupului sau chiar al individului. Aceasta personalizare este datorata comportamentului diferit al turistilor fata de un anumit obiect, locatie sau serviciu. Aceasta caracteristica este mai predominanta la turistii ce calatoresc pe cont propriu. In cazul in care se va alege varianta de grup, particularizarea se va face la nivelul grupului. Ceea ce confera un alt statul turistului este si aceasta "unicitate" a produsului reducandu-se posibilitatea de copiere. Prin aceasta varianta este realizat "confortul psihologic" al turistului. Experienta a demonstrat ca aceasta personalizare nu duce la renuntarea unor componente "standarde" fata de care sa se stabileasca tipurile de baza ale prestatiei sau nivelele de calitate.

Serviciile prezinta si caracteristica de eterogenitate determinata de continutul complex a acestora. Ea apare in relatie atat cu intreg sistemul serviciilor turistice, cat si cu fiecare in parte si este rezultatul dependentei acestora de dotarile materiale si persoana prestatoare. Caracteristica de eterogenitate este o trasatura distinctiva determinata de continutul complex al acestora.

Prestatiile turistice se mai caracterizeaza si prin complexitate, produsul turistic fiind o combinatie a mai multe elemente ce depind de elementele naturale si antropice ale fiecarei destinatii (transport, cazare, divertisment). Aceste elemente intra in proportii variate in alcatuirea produsului turistic, dupa cum unele dintre ele se pot substitui. Gama larga de produse este datorata tocmai multitudinilor de posibilitati de combinare si substituire a elementelor constitutive.

Substituibilitatea, asociata mai ales prestatiilor isi are o larga arie de aplicare, diversificand oferta si stimuland interesul turistului pentru consumul turistic.

Ca o concluzie a acestor caracteristici este necesar a se sublinia lipsa de proprietate a serviciilor si faptul ca pretul acestora este un pret al cererii.

Serviciile se remarca prin diversitate, dar si prin prezenta unor elemente specifice sau nespecifice, dar nu in ultimul rand se constata implicarea producatorului - prestator ceea ce implica eforturi deosebite de armonizare a activitatilor in cadrul unui pachet.

De asemenea, serviciile, analizate per total se caracterizeaza printr-o ordine riguroasa determinata de specificul prestatiei.

Intr-o prezentare succinta, principalele prestatii ar fi urmatoarele:

actiunea de informare si publicitate turistica - agentii de voiaj, birouri de turism, intreprinderi hoteliere sau de transport, mijloace de publicitate consacrate;

contractarea aranjamentului - voucher, bilet de odihna-tratament - reprezentand un contract incheiat intre prestator si client in care se consemneaza obligatiile si drepturile fiecarei parti implicate;

transportul, transferul (de persoane sau de bagaje, de la aeroport la hotel si retur precum si o serie de alte prestatii suplimentare de care poate beneficia turistul pe perioada deplasarii);

cazarea si serviciile suplimentare oferite de unitatile hoteliere;

alimentatia si prestatia auxiliara;

agrement in diferite forme de prezentare si tratament;

Obligatoriu de-a lungul tuturor momentelor calatoriei este necesara prezenta ghidului sau a serviciului de "public-relation" menite de a asigura climatul favorabil consumului turistic. De asemenea, s-a impus si obligativitatea serviciilor financiare de asigurare si tranzactii monetare.

Analizand putin evolutia cererii in ultimul timp, s-a constatat o dinamica inalta a serviciilor turistice si acest lucru se datoreaza caracterului flexibil, in raport cu celalalte elemente ale ofertei. Pe de alta parte se imprima serviciilor turistice ritmuri de crestere superioare evolutiei de ansamblu a turismului si aceasta numai datorita hipersensibilitatii la mutatiile intervenite in comportamentul consumatorului. Vorbind de fluctuatii, trebuie amintite puternicele fluctuatii sezoniere, rezultat al oscilarii cererii, al concentrarii in anumite perioade ale anului calendaristic, dar si ca urmare a unor evenimente locale de natura politica, sociala, sanitara.

Astfel se poate trage concluzia ca serviciile reprezinta componenta dominanta si determinanta a ofertei turistice, iar caracteristicile acestora se regasesc in intreaga activitate.

Rolul economic si social al serviciilor turistice

Complexitatea formelor de manifestare a serviciilor, implicarea lor in toate compartimentele vietii economice si sociale evidentiaza amploarea activitatii desfasurate in sectorul serviciilor, dar si eterogenitatea ei, iar drept urmare, dificultatea evaluarii dimensiunilor acestui sector.

Mult timp, secolele XVII - XVIII, serviciile au fost ignorate, considerate neproductive. Pentru teoreticienii clasici, realitatea serviciilor consta in servicii personale si domestice. Pentru C. Clark si J. Fourastier activitatile pe care le-au grupat in sectorul tertiar au fost considerate de slaba productivitate, pentru ca, prin natura lor, nu sunt susceptibile la mecanizare, la introducerea progresului tehnic, la realizarea productiei in serie.

Teorii economice mai recente, reconsidera rolul serviciilor revizuind conceptiile despre cresterea economica. Paul Heyne - afirma: " cresterea economica consta, nu in sporirea productiei de lucruri, ci in productiei de avere si averea este tot ce oamenii pretuiesc ca valoare. Evident lucrurile materiale pot contribui la avere si sunt intr-un fel, esentiale in producerea de avere. Dar nu exista legatura obligatorie intre cresterea averii si o crestere de volum, greutate sau cantitate a obiectelor materiale"[6].

La inceputul acestui secol si mileniu industria turismului si a calatoriilor reprezinta, pe plan mondial, cel mai dinamic sector de activitate si, in acelasi timp, cel mai important generator de locuri de munca. Din punct de vedere economic turismul se constituie in acelasi timp si ca sursa principala de redresare a economiilor nationale a acelor tari care dispun de importante resurse turistice si le exploateaza corespunzator.

Efectul turismului la nivelul unei tari sau unei regiuni trebuie analizat plecand de la relatia cu obiectivele fundamentale ale intregului sistem economic, putandu-se determina astfel contributia la cresterea economica, la stabilirea preturilor, la echilibrul balantei de plati, la distributia justa si echitabila a venitului national si utilizarea deplina a fortei de munca.

In acest context, principalele argumente care determina necesitatea dezvoltarii turismului, rezulta din urmatoarele aspecte.

In primul rand resursele turistice fiind practic inepuizabile, turismul reprezinta unul dintre sectoarele economice cu perspective reale de dezvoltare pe termen lung.

Exploatarea si valorificarea complexa a resurselor turistice insotite de o promovare eficienta pe piata externa, poate constitui o sursa de sporire a incasarilor valutare ale statului, contribuind astfel la echilibrarea balantei de plati externe.

Balanta de plati reflecta ansamblul creantelor si debitelor unei tari in relatie cu strainatatea, iar influenta turismului asupra acesteia poate fi redata sintetic prin intermediul soldului balantei valutare a turismului, care poate fi negativa sau pozitiva[7]. In functie de acest sold tarile se pot grupa in doua categorii: tari cu sold pozitiv - tarile receptoare ca Franta, Italia, Spania, si tari cu sold negativ - tari emitatoare ca Germania, Japonia, Olanda. SUA si Australia fac parte din categoria tarilor cu sold ce se modifica la intervale foarte mari de timp.

Rolul serviciilor turistice in dezvoltarea economico-sociala se refera la contributia lor la cresterea economica, la oferirea de locuri de munca, la stimularea dezvoltarii si nu in ultimul rand la cresterea calitatii vietii pe de alta parte.

La nivel macroeconomic, dimensiunile sectorului turistic sunt masurate de o serie de indicatori care exprima pe de o parte marimea si ponderea resurselor utilizate, pe de alta parte volumul si contributia efectelor produse de servicii la progresul economic si social general.

Prin apartenenta la comertul invizibil, turismul international are o contributie semnificativa la cresterea si diversificarea exporturilor. Astfel bunurile si serviciile pe care le consuma turistii pe durata sederii pot fi asimilate pentru tara vizitata ca un export, in timp ce cheltuielile pe care le face un turist in strainatate constituie pentru tara lui de resedinta un import. In consecinta o crestere a numarului de turisti duce la o crestere a cheltuielilor ce se traduce prin sporirea volumului schimburilor internationale.

Turismul, prin efectul sau multiplicator, actioneaza ca un element dinamizant al sistemului economic global, generand o cerere specifica de bunuri si servicii care antreneaza o crestere in sfera productiei acestora, contribuind in acest mod, la diversificarea structurii sectoarelor economiei nationale.

Pentru desfasurarea activitatii turistice sunt necesare intrari din alte ramuri ca: agricultura, industria alimentara, industria constructiilor si indirect a materialelor de constructii, energetica, transporturi, telecomunicatii, cultura, arta. In conexiune cu dezvoltarea si modernizarea economie unei tari, turismul se manifesta si ca un mijloc de diversificare a structurii acesteia. Nevoia de adaptare la cerintele turistilor favorizeaza aparitia unor activitati specifice (industria agrementului, agentiile de voiaj, productia de artizanat).

Turismul reprezinta si o cale de valorificare superioara a tuturor resurselor, in mod deosebit a celor naturale - peisaj, ape minerale si termale, conditii de clima, vestigii istorice, traditii populare. Din acest unghi el poate fi privit ca o parghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale, privite la scala nationala sau mondiala.

Dezvoltarea armonioasa a turismului pe intreg teritoriu contribuie la cresterea economica si sociala si la atenuarea dezechilibrelor aparute intre diverse zone, constituind si o sursa importanta de sporire a veniturilor populatiei

Noua economie a serviciilor duce la mutatii profunde asupra notiunii de valoare in economie, aceasta nefiind legata pur si simplu de produse ci de costurile pe care le presupune performanta sa in timp.

In economie problema reala este maximizarea utilizarii combinate a produselor si serviciilor pe parcursul ciclului lor de viata. In cazul serviciilor turistice, punctul de referinta, evident fara a elimina scopul obtinerii profitului, il reprezinta satisfacerea nevoilor speciale. Astfel contributia la cresterea economica este astazi esentiala intrucat serviciile reprezinta un fenomen economico-social caracteristic civilizatiei moderne.

Turismul reprezinta o piata sigura a fortei de munca si de redistribuire a celei disponibilizate din alte sectoare economice puternic restructurate. Serviciile turistice joaca un rol in economie si prin faptul ca genereaza noi locuri de munca, contribuind major la atragerea excedentului de forta de munca[8], ducand implicit la atenuarea somajului. Relatia dintre turism si utilizarea fortei de munca se manifesta in plan cantitativ, calitativ, direct si indirect. Astfel s-au inregistrat cresteri semnificative ale numarului celor care lucreaza in hoteluri si restaurante, transporturi, agentii de turism, prestatii de agrement etc.

FIG. NR.1

Sursa: Ziarul Financiar, Nr. 6, 2004

Romania a inregistrat in ultima perioada o crestere in ceea ce priveste calitatea serviciilor oferite turistilor straini si aceasta datorita, printre altele a influentei factorului uman - cel care trebuie sa fie constient de cat de importanta este amabilitatea.[9]

Turismul reprezinta un mijloc de dezvoltare a zonelor rurale, prin extinderea ariei ofertei specifice si crearea de locuri de munca in mediu rural altele decat cele traditionale, ameliorand conditiile de viata si sporind veniturile populatiei locale.

In economia moderna cresterea economica presupune investitii[10] din ce in ce mai mari in capitalul uman. Dar serviciile sunt extrem de eterogene si prezinta o serie de particularitati si atunci: nu orice dezvoltare contribuie in egala masura la progresul economic intern sau la obtinerea unor avantaje egale de pe urma practicarii comertului cu servicii turistice.

FIG. NR. 2

Sursa: Ziarul Capital, Nr. 6, 2004

Serviciile au si un rol social avand o importanta deosebita asupra calitatii vietii.

Calitatea vietii este un concept complex, care vizeaza atat latura materiala a vietii oamenilor cat si cea spirituala, calitatea relatiilor umane, precum si perceperea subiectiva a acestor elemente de catre individ. Ea este greu de cuantificat. Astfel in tarile dezvoltate tendinta este de crestere a ponderii cheltuielilor pentru servicii raportate la bugetul unei familii.

Desi in cea mai mare parte se sustine efectul pozitiv pe care turismul il are si trebuie incurajat, exista experti care considera turismul international, de exemplu ca avand consecinte nefavorabile referindu-se astfel la exploatarea de catre tarile bogate, emitatoare a resurselor turistice receptoare, din tarile in curs de dezvoltare.

Contributia serviciilor turistice la calitatea vietii se caracterizeaza prin intermediul a trei aspecte: consumul de servicii, relatia serviciilor cu timpul liber, relatia serviciilor cu mediul inconjurator. Timpul liber - in sens larg - este conceput in opozitie cu timpul de munca. Intervine un alt concept "loisir" care reprezinta acel timp destinat unui "ansamblu de activitati carora individul se dedica in mod liber, de buna voie si cu placere, pentru a se odihni, fie pentru a se distra si a-si satisface nevoile estetice, fie pentru a-si largi si dezvolta participarea sociala voluntara sau capacitatea creatoare, dupa ce s-a eliberat de obligatiile profesionale, sociale si familiale".

Serviciile sunt implicate de asemenea in ambele aspecte cu privire la cresterea timpului liber. Astfel se poate reduce timpul de munca prin impulsionarea cresterii productivitatii muncii.

In conditiile respectarii si promovarii principiilor de dezvoltare durabila, turismul constituie un mijloc de protejare, conservare si valorificare al potentialului cultural, istoric, folcloric si arhitectural al tarilor.

Serviciile turistice si mediul inconjurator, unde relatia este complexa si in dublu sens adica, serviciile sunt implicate si in degradarea dar si in protejarea mediului, explica interdependentele multiple existente. In ceea ce priveste deteriorarea mediului, dezvoltarea serviciilor corelata cu cresterea urbanizarii, dezvoltarea industriala, dezvoltarea agriculturii intensive, dar si cu activitatile casnice poate provoca daune de toate tipurile cu implicatii deosebite asupra echilibrului ecologic. Dintre serviciile care au efecte negative se pot mentiona: transportul, comertul si turismul.

Se poate aprecia ca dezvoltarea creste dependenta de dezvoltarea economico-sociala de ansamblu a unei tari, ea contribuind la aceasta dezvoltare, dar fiind si un efect al ei.

In acest context turismul se manifesta ca o componenta distincta a economiei, avand o prezenta tot mai activa in viata economica si sociala si o participare semnificativa la progresul general, fiind un promotor al globalizarii si un factor al dezvoltarii durabile. Astfel pentru desfasurarea activitatii turistice sunt necesare legaturi cu alte ramuri ca agricultura, industria alimentara, de constructii, energetica etc. De asemenea turismul intretine legaturi directe cu transporturile, comunicatiile, cultura si arta. Prin produsele pe care le ofera turismul contribuie nemijlocit la asigurarea consumului populatiei, impartind aceasta sarcina cu educatia si invatamantul, ocrotirea sanatatii, comertul etc.

Contribuie la satisfacerea nevoilor materiale si spirituale ale oamenilor, influentand pozitiv dimensiunile si structura consumului, si se resimte in planul consumului, instruirii si educatiei, utilizarii timpului liber, calitatii mediului.

Astfel turismul actioneaza ca un factor stimulator al sistemului economic global, este nu numai un creator de PIB (turismul intern si international contabilizau, la nivelul anului 1998, aproape 12% din produsul mondial brut, insumand circa 3.360 miliarde USD[11]), ci si contribuie la realizarea valorii adaugate. Are de asemenea un efect de antrenare, de stimulare a productiei in alte domenii, rezultat al caracterului sau de ramura de interferenta si sinteza. La noi turismul reprezinta in momentul de fata 2% din PIB, avand o crestere constanta. Pana la sfarsitul anului 2005 se incearca o dublare a acestuia prin munca , modernizare si infrastructura turistica.

Datele oferite de OMT (Organizatia Mondiala a Turismului) evidentiaza faptul ca pe plan mondial, in anul 2002 turismul s-a caracterizat prin urmatoarele valori:

• 702,6 milioane sosiri (2,7 % crestere fata de anul 2001);
• 474,2 miliarde USD incasari (1,6 % crestere fata de anul 2001),

Conform studiilor intreprinse de Consiliul Mondial al Turismului si Calatoriilor (World Travel & Tourism Council - WTTC) s-a estimat ca in anul 2003 industria turismului va genera pe plan mondial, in mod direct si indirect :

194.562.000 locuri de munca, reprezentand 7,6 % din numarul total de locuri de munca;

contributie la PIB de 5.526 miliarde USD, echivalentul a 10,2 % din PIB total;

exporturi de servicii si marfuri de 1.009 miliarde USD, (11,2 % din exporturile totale);

capital investit 686 miliarde USD (9,6 % din totalul investitiilor);

cheltuieli guvernamentale 224,1 miliarde USD (3,9 % din totalul cheltuielilor guvernamentale).

Estimarile Organizatiei Mondiale a Turismului prevad ca, in perspectiva anilor 2020 turismul se va caracteriza prin:

1,56 mld sosiri turisti internationali, din aceste sosiri mondiale ce se vor inregistra in 2020, 1,2 miliarde vor fi intraregionale si 0,4 miliarde vor fi interregionale;

totalul sosirilor de turisti pe regiuni arata ca in 2020 primele 3 regiuni vor fi Europa (717 milioane turisti), Asia de Est si Pacific (397 milioane) si Americile (282 milioane), urmate de Africa, Orientul Mijlociu si Asia de Sud;

• 2.000 miliarde USD incasari;

peste 253 milioane locuri de munca, ceea ce reprezinta 9,0 % din totalul locurilor de munca;

• 10,9 % din totalul investitiilor de capital.[12]

In anul 2002 sectorul turistic romanesc se caracteriza, la nivel global, prin urmatorii indicatori:

- 4,794 mil. vizitatori straini;

- 5,76 mil. plecari ale vizitatorilor romani;

- 612 mil. USD incasari din turismul international (in anul 2002);

- 1,18 % contributie la PIB (in anul 2001);

- 131 mii locuri de munca oferite de sectorul turistic (in anul 2001);

- 2,03 % din totalul locurilor de munca;

- investitiile din comert, ce include clasa "Hoteluri si restaurante" au fost, la nivelul anului 2001, de 24.653.924 mil. lei ceea ce reprezinta 12,1% din totalul investitiilor din economie.

In Romania potrivit cifrelor furnizate in legatura cu turistii sositi in hoteluri, moteluri, pensiuni si alte structuri de cazare in anul 2003 acesta a crescut la 24% fata de 15,4%. Raportata la incasari , turistii romani au generat circa 303 milioane de dolari, iar cei straini circa 88 de milioane de dolari. Veniturile totale din turism se ridica, pentru anul 2003, la 522 milioane de dolari, majoritatea provenind din structurile de cazare din Bucuresti si orasele resedinta de judet.[13]

Romania ocupa locul doi in topul tarilor care in anul 2003 au inregistrat o crestere a incoming-ului, desi tarile vecine precum Ungaria si Polonia au inregistrat scaderi de 5% respectiv 1%. Evolutia a fost negativa si pentru tari ca Germania, Slovacia, Malta, Belgia, Grecia, Franta, Turcia, Cipru.

Cu toate acestea cota de piata a Romaniei scade dupa cum urmeaza:

FIG. NR. 3

Sursa: Ziarul Capital, Nr.6, 2004

Doar 4,7 miliarde de dolari totalizeaza industria turistica romaneasca, aproape de noua ori mai putin decat sectorul turistic din Grecia si cam de sapte ori mai putin decat Polonia.

FIG. NR. 4

Sursa: Ziarul Capital, Nr.6, 2004

Conform estimarilor WTTC, turismul romanesc va creste cu aproximativ 5% pe an, in urmatorii 10 ani. Exceptie va face numarul turistilor straini care, apreciaza specialistii WTTC, va cunoaste o crestere anuala de 6,8 %. De asemenea cheltuielile guvernamentale se vor majora cu 3,9 % pe an.[14]

Concluziile privind aspectele economice ale turismului romanesc se pot rezuma astfel[15]:

a. in ceea ce priveste capacitatea de cazare:

reducerea in prezent cu 4,4 % a numarului de structuri de primire fata de anul 1989 si o crestere cu 3,9 % fata de anul 1990;

scaderea capacitatii de cazare fata de cei 2 ani prezentati mai sus cu 34,9 % si respectiv cu 22,7 %;

diminuarea cu 36,1 % a capacitatii de cazare in functiune, mai mare decat cea corespunzatoare capacitatii fizice, ceea ce denota o usoara crestere a capacitatilor cu functionare sezoniera;

b. in ceea ce priveste numarul de vizitatori si numarul turistilor inregistrati

in anul 2002 numarul de turisti romani inregistrati in structurile de primire a atins cifra de 3.848.288 turisti insumand 14.742.579 mii innoptari;

scaderea cu 62,6 % a numarului total de turisti inregistrati in unitatile de cazare, din care cu 66,8 % a turistilor romani, cu 27,3 % a turistilor straini fata de 1989, fata de anul 1990 reducerile inregistrand 55,4 % la total turisti, 64,6 % la turisti romani si 30,2 % la turisti straini;

scaderea corespunzatoare a numarului de innoptari: fata de 1989 cu 67,6 % la total turisti, 69,3 % la turisti romani si 52,3 % la turisti straini; fata de 1990 reducerile se situeaza in ordine: 61,2 %, 63,4 %, si respectiv 40,2 %;

reducerea sejurului mediu de la 4,1 zile in 1989 (4,1 zile la turistii romani si 3,9 zile la turistii straini) la 3,6 zile in anul 2000 (3,8 zile pentru turistii romani si 2,5 zile pentru turisti straini);

scaderea cu 1,2 % a numarului de vizitatori straini, fata de anul 1989; fata de anul 1990 numarul acestora a scazut de la 6.532 mii la 4.794 mii, respectiv cu 26,6 %.

Cresterea cu de peste 6 ori a numarului de vizitatori romani  care au plecat in strainatate, fata de anul 1989; in anul 2002 numarul acestora s-a redus de la 11.275 mii la 5.757,3 mii in raport cu anul 1990.

scaderea cu 10 % a numarului de turisti romani sositi pe litoral si cu 42 % a numarului turistilor straini, in anul 2002 fata de anul 1994;

scaderea cu 13,5 % a numarului de turisti romani sositi in statiunile balneare si cu 38,9 % a numarului de turisti straini, in anul 2002 fata de anul 1994;

scaderea cu 29,9 % a numarului de turisti romani sositi in statiunile montane si cresterea cu 50,8 % a numarului de turisti straini, in anul 2002 fata de anul 1994;

scaderea cu 51,7 % a numarului de turisti romani sositi in Delta Dunarii si cu 50 % a numarului de turisti straini, in anul 2002 fata de anul 1994;

scaderea cu 46,1 % a numarului de turisti romani sositi in Bucuresti si in orasele resedinta si cresterea cu 27,4 % a numarului de turisti straini, in anul 2002 fata de anul 1994

Fata de aceste scaderi sunt de remarcat totusi semnele revigorarii activitatii turistice in ultimii trei ani cand, anual, principalii indicatori si in primul rand cei valorici, au inregistrat cresteri de peste 10%, superioare cresterii de ansamblu a economiei romanesti.

Potrivit insa statisticilor OMT, in 2003, turismul a cunoscut cel mai puternic recul din istorie cu o scadere de 1,2% in raport cu anul precedent, cand numarul turistilor s-a ridicat la 694 de milioane de persoane. Desi datele furnizate de OMT nu sunt inca definitive, Franta si-a mentinut primul loc intre destinatiile turistice ale lumii, depasind Spania si Statele Unite.

"World travel and Tourism Council" este cea mai mare organizatie pentru calatorii si turism care lucreaza in colaborare cu guvernele din toata lumea pentru a creste importanta celui mai mare "generator" de bani si locuri de munca.

In ultimii ani industria turistica s-a confruntat cu o serie de evenimente ce iau determinat scaderea, ca de exemplu terorismul, razboiul din Irak, pneumonia asiatica, cresterea economica redusa. Ca un raspuns la aceasta situatie in luna Mai a anului 2003 a avut loc "Global Travel and Tourism Summit" unde mai mult de 500 dintre cei mai influenti oameni de afaceri si oameni politici au incercat sa stabileasca o noua strategie si o noua viziune pentru turism. Intregul raport poarta denumirea de "Blueprint for New Tourism" .

Revenind la forma sa complexa are efecte pozitive. Turismul are un rol reconfortant, reparator, contribuind la refacerea capacitatii fizice a organismului, atat prin formele generale de odihna, recreere, miscare cat si prin cele speciale de tratament. De asemenea se manifesta ca un mijloc activ de educatie, de ridicare a nivelului de instruire, de cultura si civilizatie a oamenilor.

In consecinta turismul are o importanta deosebita in satisfacerea nevoilor materiale si spirituale ale oamenilor, influentand pozitiv dimensiunile si structura consumului.

In aceste conditii turismul reprezinta una din modalitatile cele mai complexe si benefice de utilizare a timpului liber. Corespunzator acestui avantaj, se regaseste ca principala destinatie a timpului liber, atat pentru cel localizat la sfarsitul saptamanii, cat si pentru acela al vacantelor sau concediilor de odihna.

Conservandu-se in fapt, propria materie prima, turismul are o contributie insemnata la mentinerea si imbunatatirea calitatii mediului, manifestandu-se ca un factor activ al dezvoltarii durabile.

Tot pe plan socio-cultural, dar si politic actioneaza in directia intensificarii si diversificarii legaturilor dintre natiuni. Calatoriile in afara tarii reprezinta o cale eficienta de contact cu realitatile si popoarele altor locuri.