Turismul - o necesitate?

Turismul - o necesitate?

Turismul a fost unul dintre sectoarele economice cu crestere rapida in ultimele decenii, chiar daca au existat si unele perioade de stagnare sau chiar de regres. A devenit chiar o necesitate intr-o lume in care schimbarile sunt extrem de rapide, iar oamenii doresc sa se relaxeze, sa vada locuri noi, cauta experiente deosebite in locuri diverse.

Oamenii au calatorit din cele mai vechi timpuri, la inceput din nevoia de a-si procura anumite bunuri pe care nu le gaseau in imediata proximitate si pentru a cuceri noi teritorii pe care sa le exploateze. Însa nu putem considera aceste calatorii ca fiind turistice in sensul definitiilor acceptate in acest sens.

Grecia antica a fost cea care a deschis calea turismului, prin manifestarile organizate care atrageau mase mari de oameni: Jocurile hipice din Nemea, Jocurile Isthmice din Corinth. Jocurile Olimpice, organizate o data la 4 ani in Olympia, determinau miscarea a numerosi locuritori ai Greciei catre acest oras pentru a asista la evenimente, lucru demonstrat si de faptul ca, incepand cu anul 775 i.e.n., au stat la baza calcularii timpulului. În plus, atractive pentru marea parte a populatiei erau serbarile religioase care antrenau pelerinaje ale oamenilor la Dodona si Delphi, unde participau la previziunile facute de Zeus si Apollo, prin intermediul Phytiei. Trebuie amintite calatoriile efectuate de filosofi, oameni de cultura care mergeau in orasele grecesti pentru a propovadui locuitorilor cultura.

Un aspect important este faptul ca, inca din perioada antica, data manifestarilor si programul erau anuntate de mesageri calari pe strazile oraselor grecesti. Modul in care calatoreau era fie cu galere cu vasle, fie cu carutele, in grupuri, chiar daca nu existau drumur construite.

Cazarea era asigurata prin contractele prietenesti reciproce incheiate intre bresle, familii de aceeasi clasa sociala, utilizand un sumbolon (echivalentul pasaportului de astazi), un obiect rupt in doua, cu care oaspetii se legitimau si beneficiau de masa, cazare si aveau siguranta pe parcursul sederii in orasul respectiv. Acest drept era mostenit din tata in fiu si trebuia respectat cu strictete, intrucat neindeplinirea acestei obligatii atragea mania zeilor. Nu existau hanuri, insa descoperiri arheologice recente au scos la lumina un vechi hotel langa Corynth.

În Roma antica, principalele motive ale calatoriilor erau comerciale, militare, recreerea. Datorita intinderii Imperiului, administratorii, militarii, dar si comerciantii calatoreau la distante mari si, ca urmare, a fost dezvoltat un sistem de drumuri publice (cursus publicus) care legau de Roma cele mai indepartate colturi ale imperiului. Existau, de asemenea, postalioane imperiale care circulau dupa un orar regulat. În locurile in care se schimbau caii, calatorii puteau beneficia de cazare si intretinere.

Au aparut si intreprinderi particulare care se ocupau de organizarea calatoriilor si de propaganda acestora (stramosii agentiilor de voiaj de astazi).. Cazarea putea fi la hanurile de pe marginea drumurilor sau la familii, traditie pastrata de la vechii greci. De fapt, institutiei ospitalitatii i-a fost adaugata o alta dimensiune: contractele erau incheiate intre orase, toti locuitorii oraselor respective beneficiind de cazare si masa pe parcursul sederii in orasele cu care erau incheiate astfel de contracte.

Roma isi primea oaspectii care veneau sa vada orasul cu 1.5 milioane de locuitori, cu mare atentie, le oferea cazare si aveau siguranta pe baza unui obiect de fildes sau bronz numit tessera hospitalis.În plus, puteau beneficia de serviciile unor ghizi instruiti (perigeta sau exegeta).

Un aspect important din perioada romana este existenta bailor. În Roma erau 854 bai publice populare si 14 bai de lux. De baile curative puteau beneficia bolnavii sau cei care doreau relaxare si, pentru aceasta, se deplasau catre locurile amenajate sau statiuni balneare de pe teritoriul imperiului: Aarchen in Germania, Baden bei Zurich in Elvetia, Vichy si Ais-les-Bains in Franta, Herculanum in tara noastra, Aquineum in Ungaria.

Romanii calatoreau si pe Valea Nilului, pentru a admira Agiptul cu Alexandia, considerata leaganul stiintei si in orasele grecesti, renumite pentru cultura lor.

Evul Mediu a adus cu el decaderea circulatiei turistice, fiind sub multe aspecte perioada neagra a istoriei. În aceasta perioada calatoreau mai ales comerciantii, ambasadorii, preotii. Motivele principale ale calatoriilor erau, ca urmare, cele legate de activitatile comerciale, politice si religioase. Înfloritoarele statiuni balneare, sarbatorile grandioase din perioada antica au apus, locul lor fiind luat in mare parte de pelerinajele religioase. Baile curative se aflau in administrarea bisericilor.

De altfel, istoricul american Daniel Boorstin considera ca insusi termenul de turism provine din cuvantul francez "travail" (munca), ce isi, la randul lui, originea in latinescul "tripalium", ce desemna un obiect de tortura. Asadar, la inceput acest termen nu putea desemna placerea de a calatori, ci mai degraba primejdiile presupuse de calatorii in Evul Mediu. În acest sens, primul ghid turistic (realizat de un calugar francez, Aimeri Picaud, in anul 1130) cuprindea informatii si isntructiuni cu privire la traseul pe care ar trebui sa il urmeze persoanele care plecau in pelerinaj la Santiago de Compostella pentru a evita primejdiile.

Înviorarea comertului in secolele IX-IX determina cresterea circulatiei de persoane de-a lungul drumurilor comerciale care legaul Estul cu Vestul, cele mai vestite centre fiind Genoa, Venetia, Pisa, orasele comerciale franceze, cele de la Marea Nordului si cele germane.

Numeroase persoane calatoreau in scop religios, fiind importante pelerinajele spre Mecca ale musulmanilor si cele spre Santiago de Compostella ale crestinilor (una din rute trecea si prin Paris). Un exemplu il constituie sfintirea bisericii "Frauenkirche" din Munchen, care a atras 65000 pelerini in anul 1478 si 124000 in cei trei ani cat au durat ceremoniile. Este prima statistica oficiaa privind calatoriile, care s-a bazat pe numarul boabelor de fasole pe care le introduceau intr-o urna, la cele 4 porti de intrare in oras.

Un alt motiv care a determinat cresterea circulatiei persoanelor a fost deplasarea obligatorie a studentilor si calfelor intre orasele Europei Centrale si Occidentale. Între aceste orase se deplasau, de asemenea, cete pestrite de alchimisti, actori, muzicanti, cantareti, scamatori, evocatori de spirite etc, prigoniti, de cele mai multeori, de saracie si de lege.

Transportul marfurilor si persoanelor se realiza cu ajutorul trasurilor, ulterior si cu salupa cu vasle sua barci trase cai pe ape. Cazarea avea loc fie la manastiri, fie la hanuri, a caror faima nu era insa prea buna, fiind saracacioase, murdare si primejdioase. Nobilii obtineau gazduire, pe baza uneor scrisori de recomandare, la alti feudali sau la conducatorii bisericii.

Descoperirile lui Marco Pollo au dus la intensificarea relatiilor comerciale cu tarile din Orient si, apoi, cu America, duc la cresterea avutiei oraselor si, astfel, a circulatiei persoanelor.

Reforma religioasa din sec. al XVI-lea a adus schimbari in circulatia turistica. Se creeaza fluxuri de predicatori care se deplaseaza in orase cu scopuri religioase, profesori si studenti provenind din familii burgheze instarite care calatoreau pentru a studia la universitatile occidentale.

Un alt moment care a dus la cresterea calatoriilor a fost importanta pe care regii au inceput sa o acorde feudalilor, care raman la curtile regale, deplasandu-se spre domeniile lor doar in primavara si toamna pentru a-si incasa veniturile. Se naste, astfel, turismul de vilegiatura, la care participau nobilii si burghezia. Tot in aceasta perioada, scriitorul francez Montaigne (1533-1592) calatoreste "ca sa vada tari, sa cistige noi experiente, sa invete si sa se distreze", dupa cum marturisea in cartea sa "Essais", in care descrie orasele si locurile pe care le-a vizitat in cele 17 luni. Ca urmare, apare o noua preocupare in modul de viata al intelectualitatii si burgheziei.

"În jurul anului 1600, apar pe continentul european studenti provenind din familiile engleze bogate, insotite de institutorii lor, care se indreptau spre universitatile Europei si care, dupa terminarea studiilor, faceau o calatorie mai lunga in statele europene"[1]. S-a instituit astfel in Anglia o traditie a calatoriilor tinerilor bogati, care nu puteau fi considerati culti daca nu faceau un tur, denumit "Le Grand Tour", ce presupunea vizitarea, timp de 3 ani, a oraselor Paris, Torino, Florenta, Roma, Neapole, Venetia, Viena, dar si regiunea Rhinului - Germania, la terminarea studiilor. Tot in aceasta perioada apare termenul de "turism".

Turismul montan incepe sa capteze interesul intelectualitatii ca urmare a descrierii facute de Jean Jaques Rousseaux in lucrarea "Confesiuni", primul care a trecut Alpii de bunavoie. Începe sa de dezvolte si industria hoteliera. Comunicatiile si transporturile capata un rol tot mai important, chiar daca drumurile raman insa in urma acestora. De-abia in secolul al XVIII-lea se construiesc sosele care leaga principalele orase europene.  

Hanurile se aflau in starea in care erau si in Evul mediu, cu camere insalubre si nesigure. Sursele istorice arata faptul ca oamenii instariti isi luau patul cu ei. Particularii ofereau o cazare mai buna decat hanurile, fiind preferate de calatori, si, ca urmare, reprezinta si optiunea recomandata de "Mersul postalioanelor" din 1775 din Viena.

Specialistii afirma ca trecerea la turism propriu-zis a circulatiei de calatori are loc la sfarsitul razboaielor napoleoniene si "s-a manifestat, in primul rand, prin cresterea vertiginoasa a numarului calatorilor englezi"[2]. Dorinta de a calatori a cresuct si, ca urmare, mase mari de calatori pleaca din Anglia prin Franta si prin Elvetia, de curand descoperita, spre Italia. Stendhal afirma, la acea vreme ca, englezii se simt in Italia ca la ei acasa, iar Heine spunea ca in Italia nu exista copac fara o englezoaica ce se mira la umbra lui.

Dupa Revolutia franceza si razboaiele napoleoniene, care au intrerupt sirul calatoriilor prin Franta pentru un sfert de veac, Le Grand Tour se reia, iar exemplul englezilor este urmat si de francez, olandezi, germani.

Un imbold pentru calatorie a fost dat de navigatia maritima, vaporul Savannah fiind primul care a trecut Atlanticul, in anul 1818. Circulatia vapoarelor incepe si pe marile fluvii ale Europei, dupa un program.

Dezvoltarea cailor ferate reprezinta un alt punct de cotituta in dezvoltarea turismului. Prima linie de cale ferata cu aburi s-a deschis in Anglia, in anul 1830, intre Liverpool si Manchester, urmand ca, intre anii 1830-1880 sa fie construita reteaua de cai ferate in Europa.

În secolul al XIX-lea existau in Europa 160 de statiuni balneare spre care se indrepta un numar impresionant de calatori in fiecare an. Cele mai cunoscute erau Aachen, Baden-Baden, Hamburg, Kissingen si Wiesbaden in Germania, Baden bei Wien (Austria), Cassiano si Ischia (Italia), Spa (Belgia) etc. Existau , de asemenea, cazinouri pentru jocuri de noroc la Hamburg si Spaa.

La inceputul secolului al XIX-lea apare moda voiajelor la mare, fiind atractive statiunile de la Marea Nordului, Marea Mediterana.

Ca urmare a acestor progrese, are loc o ameliorare a conditiilor in hoteluri, care se adresau clientilor cu venituri mari (Viena, Paris, Londra). Calatorii cu venituri mai mici se cazau la particulari. De asemenea, a aparut industria hoteliera, ce presupune noi meserii: crupieri, ghid, restaurator etc. Au fost construite hoteluri la Paris (Grand Hotel - 1850, Hotel de Louvre - 1855), Bucuresti Grand Hotel de Boulevard (1867) etc. În SUA incepe constuctia hoteluri mari, cu 500, 000 sau chiar 2000 de locuri.

În anul 1840 se infiinteaza primul birou de voiaj (Thomas Cook), in Anglia, care a obtinut reduceri la biletele cu trenul pentru un grup de 570 de persoane care mergeau de la Leicester la Loughborrough pentru a participa la o manifestare religioasa. Ulterior, s-au deschis astfel de birouri in Norvegia, Suedia, Germania, Franta si Olanda, iar "American Express" si-a deschis o filiala in Europa in anul 1872.

Sportul a inceput sa fie improtant ca motivatie a calatoriilor. Alpinismul se situa pe primul loc in preferintele turistilor, apoi schiul si ciclismul. La sfarsitul secolului al XIX-lea se reiau Jocurile Olimpice (1896 - Atena, 1900 - Paris, 1904 - St Louis, 1908 - Londra, Stockholm - 1912).

Aparitia si cresterea industriei automobilelor creeaza premisele unui nou tip de circulatie a turistilor si aparitia motelurilor, la sfarsitul secolului al XIX-lea, iar dupa primul razboi modial a inceput sa fie utilizat avionul ca mijloc de transport.

Între anii 1850-1914 nu exista date statistice privind turismul, insa anumite estimari pot fi facute, indicandu-ne existenta in anul 1896 a aproximativ 1 milion de turisti straini in Paris, in Berlin peste 700 mii, la Viena circa 400 mii, la Munchen 300 mii, iar la Zurich peste 200 mii[3]. Veniturile erau incasate de firmele prestatoare din domeniul turismului si de particularii care asigurau cazarea turistilor, ceea ce face dificila masurarea acestora.

Dupa primul rzboi modial, se manifesta tendinta de specializare internationala, se observa cresterea ofertei turistice si schimbari in motivatiile de calatorie ale oamenilor. Au fost adoptate noi tari in turismul mondial, pe langa destinatiile clasice. Romania intra pe piata turismului international, urmata de Polonia si Bulgaria. Guvernele, in cautarea solutiilor pentru refacerea economiilor distruse de razboi, incep sa se implice tot mai mult in dezvoltarea turismului, vazut ca o cale de iesire din impas. Astfe, au fost create organisme specilaizate care sa se ocupe de sectorul turismului si, pe de alta parte, care sa cntribuie la controlul monedelor nationale ale tarilor.

Concediile platite acordate pentru prima oara in Statele Unite ale Americii, acordate apoi si in Europa (Italia - in 1927, Germania - in 1934, Franta si Belgia - in 1936) au reprezentat o adevarata revolutie in turismul international, presupunand includerea altor categorii sociale in circulatia turistica. Se creeaza astfel premisele turismului de masa.

În Romania ia fiinta, in anul 1924, Oficiul National de Turism (ONT), care este incorporat in Ministerul Sanatatii. În anul 1936, este inclus in Ministerul de Interne, avand urmatoarele atributii:

studierea mijloacelor de dezvoltare a turismului prin cooperarea cu institutii de stat, judetene si particulare;

organizarea propagandei turistice prin publicarea de materiale;

informarea publicului asupra programelor de organizare turistica;

adoptarea de masuri pentru modernizarea mijloacelor de transport, a infrastructurii de transport, controlul hotelurilor, restaurantelor, a expozitiilor de turism.

Ca urmare a facilitatilor acordate turistilor (reduceri la biletele pe calea ferata), dar si participarii la targuri si expozitii turistice internationale, relizarii de filme pentr promovarea destinatiilor romanestii etc, Romania avea in anul 1936 peste 104 mii turisti straini in cele 208 statiuni balneoclimaterice si turistice, iar romanii care plecau peste granita erau in numar de 55 mii. Principalul impediment in dezvoltarea mai accentuata a turismului in Romania l-a constituit lipsa infrastructurii, care este considerata si astazi un dezavantaj major in valorificarea potentialului turistic.

Al doilea razboi mondial a determinat reducerea circulatiei turistice internationale, urmand ca, dupa anul 1950, aceasta sa fie reluata, turismul de masa fiind prezent in cea mai mare parte a tarilor dezvoltate.