Ecoturismul si perspectiva dezvoltarii durabile a acestuia in Romania

Ecoturismul si perspectiva dezvoltarii durabile a acestuia in Romania

Turismul in ariile protejate (ecoturismul) are in ultimii ani un trend ascendent. El trebuie apreciat si cantitativ, ca volum, dar trebuie luata in considerare si influenta sa efectiva asupra acestor arii legal protejate, putand sa aiba un impact negativ asupra mediului. De aceea planul de management trebuie sa tina cont de absolut toate aspectele posibile.

Intr-o arie protejata care include printre activitati permise si ecoturismul, acesta trebuie apreciat din punct de vedere strict managerial, prin capacitatea sa de protejare a resurselor naturale, prin posibilitatea de sustinere a unor operatiuni de intretinere precum si posibilitatea de creare a unor servicii de calitate si in armonie cu mediul, destinate vizitatorilor.

La nivel mondial, tendintele generale ale turismului sunt influentate de contextele sociale, politice si economice, tendinte care influenteaza si ecoturismul.

Piata de turism creste si devine tot mai diversa, iar ariile naturale protejate devin tot mai atragatoare odata cu ,,banalizarea" destinatiilor ,,clasice" sau a serviciilor de acest gen. Turismul individual in grupuri mici are o preponderenta tot mai mare comparativ cu acela organizat in grupuri mari care urmeaza trasee bine stabilite, cu concentrare intensa pana la inflatie de obiective ce trebuiesc vizitate intr-un timp relativ scurt, fiind o forma de turism de consum. Tot mai mult, turistii sunt interesati de trasee si obiective neconventionale, originale, tipice pentru natura si traditiile culturale ale locului vizitat (agroturism, turism cultural, ecoturism).

Orice arie protejata care doreste sa promoveze turismul trebuie sa tinteasca un anumit tip de vizitatori ale caror atribute bio-fizice si culturale se potrivesc cu un anumit tip de arie protejata (marina, jungla, arctica, stepa, montana etc.).

Aplicarea ecoturismului ca model de dezvoltare a turismului, cu deosebire in zonele protejate si a principiilor sale are o dubla tinta: pe de o parte valorificarea integrata a resurselor naturale si culturale de exceptie, cu imbunatatirea calitatii vietii in comunitatile locale, iar pe de alta parte satisfacerea motivatiilor si cerintelor turistilor in concordanta cu conservarea mediului pentru generatiile viitoare. 

Va fi nevoie de o permanenta monitorizare a activitatii ecoturistice globale in care sa se ia in seama toate elementele implicate, tocmai pentru a se putea evita din timp posibilele impacte negative care ar putea fi foarte greu de remediat ulterior.

1 Regimul ariilor naturale protejate din Romania

Comisia Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Romane a stabilit categoriile de zone protejate existente in tara noastra, tinand cont de clasificarea IUCN (International Union for Conservation of Nature - Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii) si luand in considerare si reglementarile UNESCO si FAO:

Rezervatiile stiintifice sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor habitate naturale terestre si/sau acvatice, cuprinzand elemente reprezentative de interes stiintific sub aspect floristic, faunistic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic sau de alta natura. Marimea rezervatiilor stiintifice este determinata de arealul necesar pentru asigurarea integritatii zonei protejate.

Managementul rezervatiilor stiintifice asigura un regim strict de protectie prin care habitatele sunt pastrate intr-o stare pe cat posibil neperturbata. In perimetrul lor se pot desfasura numai activitati stiintifice, cu acordul forului stiintific competent.

Rezervatiile stiintifice corespund categoriei I IUCN - 'Rezervatie Naturala Stricta: arie protejata, administrata in principal in scopuri stiintifice'.

Parcurile nationale sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor esantioane reprezentative pentru spatiul biogeografic national, cuprinzand elemente naturale cu valoare deosebita sub aspect fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de alta natura, oferind posibilitatea vizitarii in scopuri stiintifice, educative, recreative si turistice.

Managementul parcurilor nationale asigura mentinerea cadrului fizicogeografic in stare naturala, protectia ecosistemelor, conservarea resurselor genetice si a diversitatii biologice in conditii de stabilitate ecologica, excluderea oricarei forme de exploatare a resurselor naturale si a folosintelor terenurilor incompatibila scopului atribuit.

Parcurile nationale corespund categoriei II IUCN - 'Parc national: arie protejata administrata in special pentru protectia ecosistemelor si pentru recreere'.

Monumente ale naturii sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor elemente naturale cu valoare si semnificatie ecologica, stiintifica, peisagistica deosebite, reprezentate de specii de plante sau animale salbatice rare, endemice sau amenintate cu disparitia, arbori seculari, asociatii floristice si faunistice, fenomene geologice - pesteri, martori de eroziune, chei, cursuri de apa, cascade si alte manifestari si formatiuni geologice, depozite fosilifere, precum si alte elemente naturale cu valoare de patrimoniu natural prin unicitatea sau raritatea lor. Daca monumentele naturii nu sunt cuprinse in perimetrul altor zone aflate sub regim de protectie, pentru asigurarea integritatii lor se vor stabili zone de protectie obligatorie, indiferent de destinatia si de detinatorul terenului.

Fig. 3. Tipologia zonelor protejate, dupa clasificarea IUCN

Managementul monumentelor naturii se face dupa un regim strict de protectie care asigura pastrarea trasaturilor naturale specifice. In functie de gradul lor de vulnerabilitate, accesul populatiei poate fi limitat sau interzis.

Monumentele naturii corespund categoriei III IUCN - ,,Monument natural: arie protejata administrata in special pentru conservarea elementelor naturale, specifice".

Rezervatiile naturale sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor habitate si specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic. Marimea lor este determinata de arealul necesar asigurarii integritatii elementelor protejate.

Managementul rezervatiilor naturale se face diferentiat, in functie de caracteristicile acestora, prin masuri active de gospodarire pentru a asigura mentinerea habitatelor si/sau in vederea protejarii anumitor specii, grupuri de specii sau comunitati biotice. Pe langa activitatile stiintifice, dupa caz, pot fi admise activitati turistice, educationale, organizate. Sunt admise unele activitati de valorificare durabila a unor resurse naturale. Sunt interzise folosinte ale terenurilor sau exploatarea resurselor care dauneaza obiectivelor atribuite. Potrivit scopului pentru care au fost desemnate, rezervatiile naturale pot avea caracter predominant: botanic, zoologic, forestier, geologic, paleontologic, peisagistic, speologic, de zona umeda, marina, de resurse genetice si altele.

Aceste rezervatii corespund categoriei IV IUCN, si anume arie de gestionare a habitatelor/speciilor: arie protejata administrata in special pentru conservare prin interventii de gospodarire.

Parcurile Naturale sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor ansambluri peisagistice in care interactiunea activitatilor umane cu natura de-a lungul timpului a creat o zona distincta, cu valoare semnificativa peisagistica si/sau culturala, deseori cu o mare diversitate biologica.

Managementul parcurilor naturale urmareste mentinerea interactiunii armonioase a omului cu natura prin protejarea diversitatii habitatelor si peisajului, promovand pastrarea folosintelor traditionale ale terenurilor, incurajarea si consolidarea activitatilor, practicilor si culturii traditionale ale populatiei locale.

De asemenea, se ofera publicului posibilitati de recreere si turism si se incurajeaza activitatile stiintifice si educationale.

Parcurile naturale corespund categoriei V IUCN - 'Peisaj protejat: arie protejata administrata in principal pentru conservarea peisajului si recreere'.

Rezervatiile biosferei sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor zone de habitat natural si a diversitatii biologice specifice. Rezervatiile biosferei se intind pe suprafete mari si cuprind un complex de ecosisteme terestre si/sau acvatice, lacuri si cursuri de apa, zone umede cu comunitati biocenotice floristice si faunistice unice, cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea traditionala a teritoriului, ecosisteme modificate sub influenta omului si care pot fi readuse la starea naturala, comunitati umane a caror existenta este bazata pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltarii durabile si armonioase. Marimea rezervatiilor biosferei este determinata de cerintele de protectie si conservare eficienta a mediului natural si a diversitatii biologice specifice.

Managementul rezervatiilor biosferei se realizeaza conform unor regulamente si planuri de protectie si conservare proprii, in conformitate cu recomandarile Programului Om si Biosfera de sub egida UNESCO. Daca in perimetrul rezervatiilor biosferei sunt cuprinse si situri naturale ale patrimoniului universal, managementul rezervatiei se realizeaza cu respectarea prevederilor Conventiei privind protectia patrimoniului mondial cultural si natural, de sub egida UNESCO.

In cuprinsul rezervatiilor biosferei se pot delimita zone cu regim diferentiat de protectie ecologica, de conservare si de valorificare a resurselor, dupa cum urmeaza:

zone strict protejate, avand regimul de protectie si conservare al rezervatiilor stiintifice;

zone tampon, cu rol de protectie a zonelor strict protejate si in care sunt admise activitati limitate de valorificare a resurselor disponibile, in conformitate cu autorizatiile date de administratia rezervatiei;

zone de reconstructie ecologica, in care se realizeaza masuri de refacere a mediului deteriorat;

zone valorificabile ecologic prin practici traditionale sau noi, ecologic admise, in limitele capacitatii de regenerare a resurselor.

Rezervatiile biosferei cu asezari umane sunt astfel gestionate incat sa constituie modele de dezvoltare a comunitatilor umane in armonie cu mediul natural.

Zonele umede de importanta internationala sunt acele arii naturale protejate al caror scop este de a se asigura protectia si conservarea siturilor naturale cu diversitatea biologica specifica zonelor umede.

Managementul acestor zone se realizeaza in scopul conservarii lor si al utilizarii durabile a resurselor biologice pe care le genereaza, in conformitate cu prevederile Conventiei privind conservarea zonelor umede de importanta internationala in special ca habitat al pasarilor acvatice.

Siturile naturale ale patrimoniului natural universal sunt acele arii naturale protejate al caror scop este ocrotirea si conservarea unor zone de habitat natural in cuprinsul carora exista elemente naturale a caror valoare este recunoscuta ca fiind de importanta universala. Marimea arealului lor este determinata de cerintele pentru asigurarea integritatii si conservarii elementelor supuse acestui regim de protectie. In cuprinsul acestor zone pot exista comunitati umane ale caror activitati sunt orientate pentru o dezvoltare compatibila cu cerintele de ocrotire si conservare a sitului natural.

Managementul siturilor naturale ale patrimoniului natural universal se realizeaza in conformitate cu regulamentele si planurile proprii de ocrotire si conservare, cu respectarea prevederilor Conventiei privind protectia patrimoniului mondial cultural si natural, de sub egida UNESCO.

Ariile speciale de conservare sunt acele arii naturale protejate al caror scop este de a conserva, de a mentine si, acolo unde este cazul, de a readuce intr-o stare de conservare favorabila habitatele naturale si/sau populatiile speciilor pentru care situl este desemnat.

Managementul ariilor speciale de conservare necesita planuri de management adecvate specifice siturilor desemnate sau integrate in alte planuri de management si masuri legale, administrative sau contractuale in scopul evitarii deteriorarii habitatelor naturale si a habitatelor speciilor, precum si a perturbarii speciilor pentru care zonele au fost desemnate. Orice plan sau proiect indirect legat sau necesar pentru gestiunea sitului, dar susceptibil de a-l afecta intr-un mod semnificativ, va face obiectul unui studiu pentru evaluarea impactului, tinandu-se seama de obiectivele de conservare a ariei. Nu vor fi acceptate planuri sau proiecte in ariile respective care afecteaza aria, orice activitate in aceste zone facandu-se cu consultarea publicului. Ariile speciale de conservare sunt desemnate de stat in conformitate cu prevederile Directivei 92/43/CCE din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice si vor face parte din reteaua europeana NATURA 2000 dupa recunoasterea statutului lor de catre Comisia Europeana.

Ariile de protectie speciala avifaunistica sunt acele arii naturale protejate al caror scop este de a conserva, de a mentine si, acolo unde este cazul, de a readuce intr-o stare de conservare favorabila habitatele specifice, desemnate pentru protectia speciilor de pasari migratoare salbatice.

Managementul ariilor speciale de protectie se realizeaza ca si pentru ariile speciale de conservare.

Ariile speciale de protectie sunt desemnate de stat in conformitate cu prevederile Directivei 79/409/CCE din 2 aprilie 1979 privind conservarea pasarilor salbatice si vor face parte din reteaua europeana NATURA 2000 dupa recunoasterea statutului lor.

Acest sistem de clasificari are la baza o serie de obiective de management: cercetare stiintifica, protectia salbaticiei, protectia diversitatii speciilor si a diversitatii genetice, mentinerea serviciilor, protectia unor trasaturi naturale si culturale specifice, turism si recreere, educatie, utilizarea durabila a resurselor ecosistemelor naturale, mentinerea caracteristicilor culturale si traditionale.

Protectia ariilor naturale din Romania este statuata si in Constitutie fiind completata si adaptata noilor directii de dezvoltare durabila din strategia de dezvoltare a turismului romanesc prin "Hotararea Guvernului Nr. 230 din 4 martie 2003 privind delimitarea rezervatiilor biosferei, parcurilor nationale si parcurilor naturale si constituirea administratiilor acestora" si prin "Ordonanta de urgenta Nr. 62 din 26 august 2004 privind regimul de organizare si functionare a parcurilor turistice". In Romania rezervatiile biosferei, parcurile nationale si parcurile naturale au urmatoarele denumiri si desemnari internationale:

Rezervatia Biosferei Delta Dunarii care detine triplul statut de protectie internationala: Rezervatie a Biosferei, desemnata international de Comitetul UNESCO 'Omul si Biosfera', Zona Umeda de Importanta Internationala, desemnata de Secretariatul Conventiei Ramsar, si Sit al Patrimoniului Natural Universal, recunoscut de UNESCO;

Parcul National Domogled - Valea Cernei;

Parcul National Retezat, desemnat international ca Rezervatie a Biosferei de catre Comitetul UNESCO 'Omul si Biosfera';

Parcul Natural Portile de Fier;

Parcul National Cheile Nerei - Beusnita;

Parcul Natural Apuseni;

Parcul National Muntii Rodnei, desemnat international ca Rezervatie a Biosferei de catre Comitetul UNESCO 'Omul si Biosfera';

Parcul Natural Bucegi;

Parcul National Cheile Bicazului - Hasmas;

Parcul National Ceahlau;

Parcul National Calimani;

Parcul National Cozia;

Parcul National Piatra Craiului;

Parcul Natural Gradistea Muncelului - Cioclovina;

Parcul National Semenic - Cheile Carasului;

Parcul National Muntii Macinului;

Parcul Natural Balta Mica a Brailei, desemnat ca Zona Umeda de Importanta Internationala de catre Secretariatul Conventiei Ramsar;

Parcul Natural Vanatori-Neamt.

Pentru aceste arii protejate autoritatile centrale pentru protectia mediului in colaborare cu cele pentru silvicultura si turism stabilesc:

zonarea interioara a parcurilor nationale si a parcurilor naturale din punct de vedere al necesitatii de conservare a diversitatii biologice;

normele de amenajare a padurilor, de gospodarire a pajistilor, a fondului cinegetic si salmonicol, in conformitate cu categoriile de management si cu obiectivele de conservare a biodiversitatii;

strategia privind dezvoltarea ecoturismului in rezervatiile biosferei, parcurile nationale si parcurile naturale, in conformitate cu principiile de utilizare durabila a resurselor naturale;

structurile de administrare pentru toate rezervatiile biosferei, parcurile nationale si parcurile naturale, structuri care sunt obligate sa intocmeasca si sa revizuiasca periodic regulamentul si planul de management al acestora.

2 Analiza situatiei nationale a ecoturismului

In Romania, primele programe de ecoturism au inceput sa apara in jurul anului 2000, initiate de catre cateva Parcuri Nationale si Naturale (Retezat, Piatra Craiului, Vanatori Neamt), beneficiare a unui grant GEF, cat si de catre proiecte de conservare a naturii care aveau si o componenta de ecoturism.

In acest moment programele de ecoturism din Romania se concentreaza in urmatoarele zone:

- Delta Dunarii si Dobrogea (observarea pasarilor, plimbari cu barca);

- Parcul National Piatra Craiului si imprejurimi (programe bazate in special pe observarea carnivorelor mari: lup, urs, ras, dar si a unor specii de plante specifice, turism ecvestru, biciclete, plimbare cu rachete de zapada, etc.);

- Muntii Carpati (numeroase arii naturale protejate, unele cu statut de parc national sau natural) cu programe axate pe: turism ecvestru, cicloturism, drumetie tematica, schi de tura, plimbare cu rachete de zapada, etc.);

- Muntii Apuseni (Parcul Natural Apuseni, rezervatii speologice, geologice si mixte): speoturism, drumetii tematice, programe culturale, schi de tura, turism ecvestru, biciclete, etc.);

- Transilvania (descoperirea culturii sasesti si secuiesti, calarie, drumetii tematice, etc.);

- Maramures (programe culturale, descoperirea naturii: fauna si flora, ocupatii traditionale, arhitectura, calarie, cicloturism, etc.);

- Bucovina (turism cultural si monahal, combinat cu observarea naturii: flora si fauna, drumetii tematice, etc.)

Programele de ecoturism din Romania sant oferite spre vanzare prin intermediul unor turoperatori locali, care colaboreaza de regula cu turoperatori din strainatate. Cei mai importanti turoperatori romani care vand programe de ecoturism in acest moment sant: Daksa, Carpathian Nature Tours, Colin Shaw, Delta Travel, Equus Silvania, InterPares, Stefan cel Mare, etc. De asemenea, marile agentii de turism din Romania au dezvoltat in ultimii ani programe de turism in natura: Tiriac Travel, Paralela 45, J'info Tours, Perfect Tour, Transilvania Tour, etc.

Majoritatea ofertantilor de programe de ecoturism se regasesc in Asociatia de Ecoturism din Romania (AER). AER este un parteneriat pentru conservarea naturii si turism in Romania intre asociatii de turism, organizatii

neguvernamentale de dezvoltare locala si conservarea naturii, proiecte de conservarea naturii si agentii de turism. In acest moment AER are peste 20 de membri, dintre care peste 5, turoperatori de ecoturism. Misiunea AER este promovarea conceptului de ecoturism si a dezvoltarii ecoturismului in vederea sprijinirii conservarii naturii, a dezvoltarii durabile a comunitatilor locale din zonele cu valori naturale si pentru cresterea calitatii serviciilor legate de ecoturism, cat si promovarea naturii ca element esential al imaginii turistice a Romaniei.

Probleme in dezvoltarea de programe de turism si ecoturism in Romania, percepute de catre piata olandeza de profil:

- Imagine generala neconcludenta si incoerenta;

- Acesibilitate redusa pentru anumite categorii de turisti;

- Acces limitat la informatii turistice de calitate;

- Serviciile turistice si conexe (calitate si cantitate);

- Cazarea (calitatea si raportul pret/calitate);

- Securitatea calatoriilor si securitatea in general;

- Stabilitatea politica;

- Sistemul financiar ^{insuficient dezvoltat;}

^{- Birocratia;}

^{- Lipsa de parteneri de incredere;}

^{- Nivelul preturilor raportat} la calitate;

- Probleme de mediu (poluare, managementul deseurilor, etc.).