Clasificarea imaginilor

Clasificarea imaginilor.

Diversitatea campului imaginilor poate fi sistematizat folosind o serie de criterii. Ori cate incercari de clasificare se vor face, nu vor putea sa cuprinda in totalitate diversitatea imaginilor. Dupa  J.J.Wunenburger tipologia imaginilor se poate face folosind criterii ca:

- dupa producerea lor corporala: imaginii produse de fiecare activitate senzoriala, la care se adauga chinestezia corporala interna (imaginea auditiva, optica, etc.); imagine formata prin mimica gestuala; imagini create prin limbaj si imagini (imagini verbo-iconice) si anume: imagini literare, imagini subliminale, imagini simbolice, imaginea culturala, etc.

- din unghiul formei lor de reprezentativitate, manifestarii lor fenomenale, imaginile se impart in doua mari familii: una mentala sau psihica, care ajunge la obiectivari independenta de subiect si, a doua, cea mentala,al carei reprezentant este fixat pe un suport extern, care fac posibile experiente impartasite de receptor. Din familia imaginilor mentale fac parte: imaginea perceptiva - forma a imagini mentale cea mai imediata ce se intalneste sub forma unei reprezentari in prezent, contemporana cu stimuli senzoriali care se raporteaza la un obiect exterior subiectului; imaginea mnezica (imaginile-amintiri) - forma a imaginii mentale in care prezenta obiectului reprezentat nu mai este contemporana cu imaginea. Obiectul devine amintire.;imaginea anticipatoare - forma a imaginii mentale in absenta unui referent obiectiv real. Constituie un program a priori pentru o posibila viitoare perceptie, legata de o actiune, de nevoia de a cunoaste sau de o dorinta. Reprezentare a viitorului in diferite modalitati. 

- dupa timp, imaginea se diversifica in: imagini prezente, imagini trecute, imagini viitoare;

- prin prisma de reprezentari specifice care se definesc prin proprietati originale, se pot distinge, urmatoarele categorii: imagini psihice (imaginea inconstienta, imaginea verbala, imaginea matriciala) si, imagini materiale care, la randul lor se disting : din punct de vedere al suportului (reflectarea pe o materie lichida, suport solid si fix sau pe suport solid si mobil); din punctul de vedere al formei reprezentari (imaginea reprezentata fie numai prin forma-figura, contur,linie, fie numai prin culoare sau numai printr-o modalitate mixta care inscrie culorile intr-o forma); din punctul de vedere al tehnicii de producere (imaginea poate rezulta din diferite procedee de reproduce, prin intermediul unui ochi si al unui instrument care face sa apara fizic o imagine); din punctul de vedere al modurilor de reproducere (imaginea poate fi o imagine naturala sau o imagine artificiala);

- dupa schema de producere a imaginilor, se pot distinge: imagini analogice, imagini expresive si imagini reductive;

La aceste criterii se mai pot adauga si urmatoarele:

- in functie de caracteristicile si de calitatea componentelor, imaginile pot fi: imagini diversificate si imagini mai putin diversificate;

- dupa numarul de concepte cheie cu vizibilitate inalt semnificativa, imaginile pot fi: focalizate si diversificate;

- dupa modul in care o imagine se pozitioneaza in raport cu alte imagini din acelasi domeniu, imaginile pot fi: imagini distincte si imagini sterse (neclare).

Oricare ar fi locul si rolul imaginii in viata individului, al grupului social sau al societatii nu trebuie trecute cu vederea functiile perturbatoare sau corupatoare, al farmecului lor mincinos, al efectelor lor negative. Evidentierea efectelor negative se face pe baza unor criterii pentru a le deosebi pe cele bune de cele rele si, a indentifica factorii de nocivitate ai imaginilor. Printre imaginile cu caracter perturbator, corupator, mincinos cu efecte negative asupra indivizilor umani, a grupurilor si comunitatilor se pot  retine urmatoarele imagini:

- imaginea inselatoare: imaginea nu este numai eronata, falsa, din punctul de vedere al reprezentari unui referent, ci mai ales disimulatoare, frauduloasa, chiar inselatoare, intrucat isi mascheaza gradul de adevar sau de fals sub o aparenta iluzorie. Cum este imaginea capabila sa duca in eroare mintea, sa o faca sa creada altceva decat ceea ce arata si spune?. Raspunsul comporta doua aspecte: pe de o parte, anumite imagini sunt dispuse, structurate, configurate in asa fel incat dau iluzia adevarului, iar pe de alta parte, prin modul sau de prezentare, imaginea provoaca efecte la distanta de seductie, de fascinatie sau de stupefactie care inhiba sau tulbura gandirea. 

- imaginea alienanta: imaginea devine jucaria imaginatiei, ce se serveste de ea, pentru a provoca la randu-i stari empatice sau patologice, care nu corespund raportului adoptat al subiectului; imaginea influenteaza atunci sensibilitatea, stapaneste dorinte si predispune sufletul la stari nerationale; fiinta isi pierde unitatea si stapanirea de sine; imaginea este responsabila de pierderea libertatii; imaginea are puterea de a provoca alienarea constiintei; constiinta critica a subiectului nu mai functioneaza, il deposedeaza de libertatea mentala, ia diferite forme, subiectul aluneca de la o reverie fascinanta la stari de halucinatii (obnulitate, obsesie, imagine traumatica).

- imaginea fantomatica; esenta imaginilor se apropie de fenomenalitatea umbrelor, a spectrelor, care se dezvaluie a fi aparente, cetoase, fara consistenta.

- imaginea sacrilegiu; este acea reprezentare care poarta in ea o atitudine sacrilegiu; acest tip de imagine se intalneste, preponderent, in sfera religiosului.