Retele de comunicare

Retele de comunicare.

Comunicarea intre oameni se realizeaza direct sau mediat. Atunci cand comunicarea se realizeaza direct ia fiinta o anumita retea; cand se realizeaza mediat, avem un alt tip de retea. In cadrul acestora diversele canale de comunicare se asociaza, se inlantuie si se intersecteaza. Ansamblul canalelor de comunicare si al mediului in care se desfasoara comunicarea, ambele raportate la grup sau sarcina, constituie reteaua de comunicare. Asadar, retelele de comunicare provin din dispozitia canalelor de comunicare si sunt constituite din ansamblul comunicarilor directe sau indirecte posibile intre membrii unui grup.

Observatiile empirice si studiile multor cercetatori au aratat ca eficienta comunicarii este in functie nu numai de continutul mesajului, nu numai de calea de acces aleasa, ci si de reteaua de comunicare pentru a ajunge la ceilalti. S-a stabilit ca o serie de fenomene cum ar fi conduita, reactiile individuale si grupale ale membrilor unui grup, moralul lor, satisfactiile personale, ca si cele produse de munca efectuata in grup etc. sunt in functie de modul de functionare a retelelor de comunicare. A fost formulata si o lege in acest sens care are urmatorul enunt: "Tipul de reteta afecteaza comportamentul participantilor, mai ales in ceea ce priveste precizia, activitatea globala, satisfactia; iar la nivelul grupului tipul de retea determina rolul de lider, ca si organizarea grupului" (cf. Leavitt,1965, pp.315 - 316, in, Mielu Zlate, 2004,p.509).

Studiul retelelor de comunicare a avut drept rezultat stabilire tipurilor si a caracteristicilor/parametrilor acestora. Astfel au fost stabilite urmatoarele tipuri de retele (cf. Mielu Zlate, 2004,pp.509-510):

- Doua tipuri de retele orizontale (cercul si lantul), care se stabilesc in climate de grup egalitar, adica in acele climate in care intre membrii grupului exista relatii directe, de tipul "fata in fata", ei percepandu-se ca fiind egali, cu acelasi statut sau, oricum, acceptand statutele existente. Cercul apare indeosebi in acele grupuri in care intalnim o structura democratica; in cazul in care exista deja un conducator, acest este interesat de a cataliza, coordona, facilita comunicarea tuturor membrilor grupului, nu doar a unora, astfel incat asistam la participarea tuturor in egala masura la realizarea procesului respectiv. Lantul apare in grupurile in care se practica un stil de conducere liber, laissez-fair, liderul este pasiv, intre membrii grupului se stabilesc legaturi aparente, unii membri sunt exclusi de la comunicare, devin marginali, nu exista solidaritate intre membri, comunicarea nu devine functionala, creativitatea este compromisa.

- Doua tipuri de retele verticale (in "Y" si in "X"), intalnim in grupurile in care exista relatii ierarhice, de grupare si subordonare a unora fata de altii. Reteaua in "Y" apare in grupurile aparent democratice, dar care au tendinta vadita de a deveni autoritare. In aceste conditii, comunicarea, oarecum deschisa intre membrii grupului, tinde sa se inchida, sa se orienteze doar asupra unor membri din grup, care incetul cu incetul incep sa controleze intreaga activitate a grupului. La fel, unii membri devin marginali, sunt exclusi de la comunicare. Reteaua in "X" este tipica pentru grupurile in care se practica o conducere autoritara, in sensul ca ea este exercitata intr-o maniera absoluta si uneori arbitrara, dupa bunul plac, doar de unul dintre membrii grupului. Sensul de transmisie a mesajului este unic. Participantii comunica cu conducatorul, dar nu si intre ei.

Retelele de comunicare in organizatie se deosebesc, unele de altele, prin:

- forma lor geometrica ( este vorba de numarul de verigi care exista la fiecare retea intre participanti la actul de comunicare);

- gradul mai mare sau mai mic de flexibilitate ( din acest punct de vedere, foarte flexibila se dovedeste a fi reteaua in cerc, deoarece din ea se poate trece cu usurinta intr-o alta retea, prin simpla inchidere a unor canale; o asemenea trecere este posibila deoarece nu este absolute necesar ca toate canalele de comunicare sa fie utilizate in acelasi timp);

- suma vecinilor (indica numarul de persoane cu care un membru din grup intra in relatii directe);

- suma distantelor dintre participanti (prin distanta trebuie sa intelegem numarul de verigi/canale ce trebuie parcurse de un mesaj pentru a ajunge la o alta persoana);

- indicele de centralitate (indica gradul de centralitate al retelei sau gradul de centralitate al unui individ in cadrul retelei, el putand fi calculat atat pentru fiecare individ in parte, cat si pentru intreaga retea: pentru indivizi, el se calculeaza astfel - se imparte suma distantelor totale ale retelei la suma distantelor fiecarui individ, iar pentru intreaga retea, indicele de centralitate se obtine din insumarea indicilor de centralitate individuali);

- indicele de periferialitate (pozitia cea mai periferica este cea care se afla la distanta cea mai mare de pozitia centrala; pozitia centrala intr-o retea este aceea care se afla cel mai aproape de toate celelalte; indicele de periferalitate se calculeaza prin stabilirea diferentei dintre centralitatea fiecarei pozitii si centralitatea pozitiei celei mai centrale).