Relatia Comunicare - Relatii Publice

Relatia Comunicare - Relatii Publice

"Some are born great, some achieve greatness, and some hire public relations officers."

(Daniel J. Boorstin)

Umanitatea nu a asteptat era moderna pentru a-si da seama ca nu se poate trai fara comunicare. Din toate timpurile, societatile au creat reguli de schimb intre actorii sociali, decizand cine putea interveni in spatiul public. Pentru a atrage atentia, marile personaje ale istoriei au ridicat monumente pentru propriul renume. Toate aceste constructii sunt marturia dorintei de creare a unei imagini puternice. Dincolo de aceasta cautare a fastului, toti trebuiau sa informeze populatia cu privire la principiile care ii ghidau. Cautarea unui curent de simpatie, apararea drepturilor, gestionarea noilor provocari, castigarea opiniei publice au facut parte din preocuparile tuturor civilizatiilor. In acest sens, se spune ca relatiile publice exista dintotdeauna. Ceea ce s-a schimbat astazi este contextul in care toate activitatile se deruleaza: noile tehnici de comunicare, aparitia noului tip de cetatean, puternic urbanizat si scolarizat, exigent si capricios, detinand prin democratie o putere veritabila asupra realitatii.

Revolutia industriala a permis o dezvoltare aproape salbatica a marilor intreprinderi, provocand astfel crize economice, care au dus la somaj si saracie. Atitudinea lumii afacerilor a declansat o serie de reactii: fabricarea de produse de proasta calitate pentru consumatori si conditii inacceptabile de lucru pentru muncitori; presiuni populare reprezentate de greve, denunturi si sabotaje; exploatarea acestor situatii de catre mass-media; recuperarea nemultumirii populare prin conflictele politice; legislatia vizand recuperarea votului popular; compromisurile industriasilor pentru a-si recupera posibilitatile de manevra in raport cu puterea politica.

In acest climat de criza se vor instaura marile traditii ale relatiilor publice, asa cum le cunoastem astazi. Marea intreprindere decide astfel sa isi refaca imaginea, sa castige increderea publicului si sa evite interventiile statului. Asa s-au nascut relatiile publice moderne.

Insa nu putem vorbi de relatii publice fara comunicare. Realitatea este ca procesul de comunicare este unul foarte dificil, care implica nu numai personalitatile emitentului si receptorului, nevoile particulare ale fiecaruia, natura publica a mesajului, dar si puterea de a influenta, direct sau indirect, societatea ca un intreg. Si la fel ca si comunicarea, relatiile publice reprezinta un concept "la moda", extrem de discutat in randul populatiei, dar care foarte multa lume nu stie ce inseamna.

Una dintre dificultatile demersului de definire a "relatiilor publice" consta in faptul ca de la aparitia relatiilor publice si pana astazi asistam la o permanenta repozitionare a domeniului in raport cu celelalte componente ale comunicarii. Secolul al XIX-lea a inregistrat relatiile publice ca un instrument de influentare a publicului. Pe tot parcursul secolului al XX lea, o data cu dezvoltarea mijloacelor moderne ale comunicarii, asistam la o transformare a relatiilor publice dintr-un proces de comunicare unidirectional si fara reguli intr-un proces bidirectional, echilibrat, ghidat de un cod etic si deontologic. O alta dificultate ar fi aceea ca aplicatiile relatiilor publice pot imbraca aproape orice activitate umana. Diversitatea organizatiilor si a activitatilor conduce la diversitatea de intelegere si practica a domeniului. Dinamica interna si diversitatea de actiune sunt doua dintre cele mai importante elementele care explica existenta unui numar foarte mare de definitii ale relatiilor publice.

Preocupat de aceasta problema, profesorul Rex F. Harlow, unul dintre cei mai cunoscuti teoreticieni si practicieni in domeniu, a initiat in 1975 un amplu studiu asupra definitiilor relatiilor publice. In colaborare cu alti 65 de specialisti din intreaga lume, Rex F. Harlow a studiat toate definitiile care au fost scrise in perioada 1900-1975, in incercarea de a identifica si clasifica elementele majore ale fiecareia. Dupa ce a selectat si analizat 472 dintre acestea, profesorul Harlow a enuntat una dintre cele mai cunoscute definitii, publicata in 1976 in Public Relations Review:

Relatiile publice sunt functia manageriala distinctiva, care ajuta la stabilirea si mentinerea unor limite reciproce de comunicare, la acceptarea reciproca si la cooperarea dintre o organizatie si publicul ei; ele implica managementul problemelor, ajutand managerii sa fie informati asupra opiniei publice si sa raspunda cererilor opiniei publice; ele definesc si accentueaza obligatiile managerilor sa anticipeze tendintele mediului; ele folosesc ca principale instrumente de lucru cercetarea si comunicarea bazate pe principii etice.

Definitiile elaborate de asociatiile de relatii publice din lume sunt deosebit de importante, deoarece exprima opiniile celor mai avizati specialisti, teoreticieni si practicieni. De asemenea, aceste definitii, fiind adoptate de adunarile generale ale asociatiilor profesionale, se presupune ca exista un anumit consens asupra textului adoptat, ceea ce este foarte important pe fondul incercarilor de a aduce la un numitor comun elementele ce definesc relatiile publice:

British Institute of Public Opinion - Relatiile publice reprezinta un efort deliberat, planificat si sustinut pentru stabilirea si mentinerea intelegerii reciproce intre o organizatie si publicul sau;

British Institute Of Public Relations - Relatiile publice inseamna reputatie, respectiv rezultatul a ceea ce facem, a ceea ce spunem si a ceea ce spun altii despre noi. Practica relatiilor publice este disciplina care cauta sa obtina reputatie cu scopul de a castiga suport si de a influenta opinia si comportamentul publicului;

Dansk Public Relations Klub of Danemark - Relatiile publice reprezinta un efort managerial sustinut si sistematic prin care organizatiile publice si private incearca sa obtina intelegerea, simpatia si sustinerea acelor tipuri de public pe care le au sau pe care urmaresc sa le contacteze;

Deutsche Public Relations Gesellschaft - Relatiile publice reprezinta un efort constient si legitim de a dobandi intelegere si de a mentine increderea publicului pe baza unor studii sistematice;

International Public Relations Association - Practica relatiilor publice este arta si stiinta sociala a analizarii unor tendinte, a anticiparii consecintelor lor, a sfatuirii liderilor unei organizatii si a implementarii unor programe de actiune care vor servi atat interesele organizatiei, cat si interesele publicului.

Confederation Europeene des Relations Publiques - Relatii Publice reprezinta organizarea constienta a comunicarii; ele sunt o functie manageriala prin care se realizeaza intelegerea mutuala si se stabilesc relatii benefice intre organizatie si publicurile ei, intre organizatie si mediul ambiant, prin intermediul unei comunicari in ambele sensuri.

Consiliul Confederatiei Europene de Relatii Publice, care reuneste asociatiile nationale din Europa, a facut un efort de sinteza in urma caruia a rezultat urmatoarea descriere a profesiei:

Capacitatea de a analiza publicurile, de a defini criteriile, de a monitoriza relatiile cu toate publicurile, asigurand respectarea integrala a eticii si a principiilor comportamentale, alegand mijloacele de informare cele mai propice comunicarii si, in sfarsit, capacitatea de a defini, dezvolta si conduce programele de comunicare totala. Functia comunicarii totale a unei intreprinderi, a unei organizatii sau a unei persoane este data de capacitatea acesteia de a construi si dezvolta relatiile cu toate publicurile, interne sau externe.

Pe scurt, putem afirma ca relatiile publice reprezinta un efort continuu, sistematic si planificat, prin care organizatiile cauta sa obtina si sa mentina increderea, simpatia, intelegerea si sprijinul public.

Astazi, relatiile publice trebuie sa invete organizatiile sa se prezinte, sa se faca acceptate, sa se impuna, sa se apere si sa se adapteze cerintelor epocii.

Relatiile publice se mai numesc si comunicare, deoarece la baza lor sta dialogul constructiv. Pentru asigurarea succesului, comunicarea trebuie sa fie reciproca. O buna comunicare va permite sa stabiliti relatii durabile cu publicul-tinta, sa schimbati perceptiile negative si sa evitati neintelegerile care genereaza rea-vointa. O comunicare ineficienta ii face pe clienti sa se simta ignorati si ii indeparteaza de dvs. Recurgeti la toate mijloacele de comunicare: scrisori, e-mail, discutii fata in fata, materiale publicitare etc. Comunicarea in sine este un proces bidirectional. Pe langa transmiterea mesajelor in conditii bune, firma trebuie sa puna la punct si mecanismele de primire a lor de la personal, furnizori si public. Ajutati oamenii sa comunice cu dvs. Trimiteti chestionare si asteptati feedbackul. Folositi cutii pentru sugestii sau fluturasi pentru comentarii. Pe site-ul web instalati un dispozitiv de raspuns la mailuri. Cand primiti mesaje, aratati-va aprecierea raspunzand prompt celor care au avut amabilitatea de a va contacta.