Nivelurile comunicarii

Nivelurile comunicarii

Comunicarea intrapersonala: este relatia dintre o persoana si propria voce interioara

In cadrul acestui de tip de comunicare, interlocutorii sunt instante diferite ale propriei personalitati. Exista suficient loc pentru conflicte interioare sau pentru inducerea in eroare a propriei constiinte, prin falsificarea realitatii percepute de catre individ.

Forme ale comunicarii intrapersonale: reflectia, meditatia, examenul de constiinta, planuirea, memorarea, reveria etc., intr-un cuvant tot ceea ce se intampla in mintea noastra atunci cand suntem singuri si constienti. Nu putem spune ca in timpul somnului comunicam intrapersonal. Si gandurile care nu le dorim sunt intrapersonale daca suntem constienti.

Exista trei sintagme semnificative:

1.SELF-CONCEPT este rezultanta intregii noastre experiente de viata, este o imagine a sinelui. Exprima parearea noastra despre noi insine. Fiecare nazuieste sa ajunga la un concept de sine cat mai bun. El incearca din rasputeri sa-si mentina conceptul de sine favorabil, folosind toate mijloacele.

2.SELF-ESTEEM este subordonat conceptului de sine. Nici un om nu poate supravietui daca nu atinge un grad rezonabil al stimei de sine.

3.SELF-ACCEPTANCE reprezinta acceptarea de sine, felul in care individul accepta schimbarea conceptului de sine in raport cu experienta de viata. Este prima etapa in dezvoltarea conceptului de sine. Trebuie sa acceptam realitatea si sa comunicam deschis. Acceptarea de sine ne ajuta sa ne pastram stima de sine in ciuda esecurilor din viata.

Comunicarea interpersonala: este reprezentata de dialogul exclusiv dintre doi interlocutori

Astfel, discursul fiecaruia este destinat in totalitate celuilalt si nimic nu pare a fi mai convingator decat ceea ce este adresat cuiva in exclusivitate. Comunicarea interpersonala poate satisface nevoia de afectiune si de recunoastere a valorii personale, dar si nevoia de a controla, a domina si a impune altuia vointa proprie, de a-l conduce sau macar de a-l influenta fatis sau din umbra. Datorita acestui tip de comunicare se stabilesc, se intretin si, uneori, se distrug relatii umane.

Comunicarea de grup: comunicarea intr-un anturaj intim, in interiorul echipei, al echipajului, al familiei, sau chiar intr-un cerc restrans de persoane este ceea ce numim comunicarea de grup.

In cadrul acestor grupuri, individul isi petrece o mare parte din viata sa sociala si profesionala. Aici se impartasesc cunostinte si experiente personale, se rezolva probleme, se creeaza si se detensioneaza conflicte, se dezvolta idei noi, se inventeaza si se iau decizii importante.

Comunicarea publica: Orice gen de cuvantare, expunere sau prezentare sustinuta de catre o persoana direct sau in prezenta unui auditoriu, mai mult sau mai putin numeros, dar nu mai mic de 3 persoane, este o comunicare publica (discurs public).

In aceasta categorie intra conferintele, pledoariile, prelegerile si cursurile, prezentarea vanzarilor, comunicarile stiintifice, prezentari de rapoarte, expuneri, alocutiuni si multe altele. De cele mai multe ori, obiectivul discursului public nu este reprezentat de transmiterea de informatii corecte si precise, ci castigarea publicului. Convingerea este tentativa reusita de a influenta sentimentele, opiniile si actiunile publicului. In aceasta categorie de comunicare trebuie introdusa si manipularea sau constrangerea, fie si prin forta fizica.

Eficacitatea comunicarii publice depinde atat de prezentator cat si de public. Publicul nu este pasiv, si nu este nici omogen. De aceea, publicul a fost impartit in mai multe categorii:

publicul ostil - care contesta discursul si se opune in mod activ sau pasiv prezentatorului;

publicul neutru - care nu are nimic pro si nimic contra, intelege punctul de vedere prezentat, dar ramane dezinteresat, nemotivat, neimplicat;

publicul indecis - care intelege discursul si prezentatorul, ar dori sa ia o atitudine, dar nu s-a hotarat inca daca va fi o sustinere sau o contestare;

publicul neinformat - care nu detine toate datele pe baza carora sa-si formeze o opinie si sa ia o atitudine;

publicul sustinator - indiferent daca intelege sau nu intelege discursul, daca are sau nu informatii suficiente, a decis sa fie de acord, sa aprobe

Comunicarea de masa: Producerea si difuzarea mesajelor scrise, vorbite, vizuale sau audiovizuale de catre un sistem mediatic si institutionalizat catre un public variat si numeros se numesc comunicare de masa.

Comunicarea de masa prin insasi natura ei poate aparea intr-o mare diversitate de forme: carte, presa scrisa, mijloace audio-vizuale, si altele. Caracterul comun al acestui mijloc de comunicare este reprezentat de raspunsul intarziat, slab si incomplet care poate surveni din partea publicului care receptioneaza mesajele. Toate aceste caractere sunt determinate de relatia inechitabila intre prezentator, care dispune de mijloace pentru a realiza comunicarea, si public, care dispune de mijloace pentru receptarea comunicarii, dar nu dispune intotdeauna, sau dispune partial, de mijloace pentru a reactiona intr-un fel sau altul. Formula generala care sintetizeaza ansamblul de mijloace si tehnici de comunicare de masa este aceea de "mass-media".