Comunicarea intrapersonala

Comunicarea intrapersonala

Comunicarea intrapersonala se refera la acea perspectiva cand simultan un partener, cu gandurile si sentimentele proprii este si emitator si receptor al comunicarii. In acelasi timp, comunicarea intrapersonala, ca forma aparte, reprezinta asadar desfasurarea perceptiei lumii, a gandurilor, a sentimentelor, in sinele fiecarui individ¹⁷.

Ca forma distincta, in comunicarea intrapersonala are loc un dialog interior, in cadrul caruia se desfasoara un proces in care informatia este prelucrata, uneori si distorsionat, mergand pana la crearea unor perceptii false asupra realitatii din jur¹⁸.

In acest tip de comunicare, subiectul fiind simultan receptor si emitator, se poate vorbi de o intalnire a sa cu "sine', care se constituie intr-un proces de autoanaliza, similar unei consultari intime, a forului interior.

In comunicarea intrapersonala omul crede ca a stat de vorba cu sine, dar nu-si numeste planurile, gandurile, sentimentele, in acest sens el se afla intr-un stadiu de precomunicare, sau dupa caz, de postcomunicare. Astfel, comunicarea intrapersonala doar in acest sens poate fi acceptata drept comunicare, avand insa rolul sau pregatitor pentru comunicarea interpersonala.

Comunicarea intrapersonala merita totusi atentia cuvenita, pentru ca de modul in care ne desfasuram in intimitate gandurile, sentimentele, depind actiunea, atitudinea, manifestarea noastra in prezenta altora. Acest tip de comunicare este influentata atat la nivel primar - de cel mai simplu mod de a comunica, dar si la nivel secundar- de influentele de grup, de contextul social etc. Din perspectiva autoevaluarii, atat emitatorii cat si receptorii vor utiliza pe de o parte criterii obiective, sociale, in raport cu individul si pe de alta parte mecanisme interne, subiective, necesar a fi bine cunoscute si intelese.