Comunicarea - proces de influenta sociala

Comunicarea - proces de influenta sociala

1. Dumitru Bortun, "Psihologia comunicarii"

1. "In sens slab, "socializarea" se poate defini ca re-socializare, deci ca proces de inculcare a unor moduri de gandire, simtire si comportament diferite de cele interiorizate pana acum de un individ. Este cazul indivizilor care trec dintr-o cultura in alta prin schimbarea grupului de apartenenta sau al transformarilor sociale bruste, care antreneaza schimbarea normelor si valorilor pe care individul trebuie sa le interiorizeze pentru a fi capabil de un comportament performant. In primul caz, socializarea poate defini un fenomen de grup; in al doilea caz, ea este un fenomen de masa. "

Faptul ca procesul socializarii vizeaza atat perticularitatile psihice ale individului cat si mecanismele psiho-sociale ale grupului sau fenomenele de masa explica de ce coceptul de "socializare" apartine atat psihologiei persoanei si psihologiei sociale, cat si sociologiei. El este un concept transdisciplinar. Socializarea are in acelasi timp rolul de a integra individul intr-un sistem de norme si valori, de reguli sociale (care prin definitie sunt exterioare individului) si rolul de a intari solidaritatea intre membrii grupului.

2. "Cand copilul invata sa vorbeasca (deci cand invata codurile de vorbire), el invata cerintele structurii sale sociale, care devin, prin consecintele procesului lingvistic, substratul experientei sale. De cate ori copilul vorbeste sau asculta, in el se intareste structura sociala din care face parte, este modelata identitatea lui sociala. Prin modelarea actelor sale de vorbire, structura sociala devine realitatea psihologica a copilului. Stabilizate cu timpul, modurile de vorbire ajung sa joace un rol important in reglarea orientarilor intelectuale, sociale si afective. Astfel, structura sociala devine un referntial, pe care adultul de mai tarziu il va cara dupa el si il va percepe ca "realitate"."

Identitatea sociala a copilului se modeleaza de fiecare data cand acesta vorbeste sau asculta. Substratul experientei acumulate, structura sociala dobandita devin un referential inseparabil de adultul de mai tarziu

3. "Opinia publica este un fenomen ambivalent: psihologic si social. Ea suporta influenta a doua categorii de factori: institutionalizati (de exemplu, mass media) si altii, mai putin structurati (de pilda, comunicarea interpersonala). Opinia publica este un fenomen contradictoriu, complex, care nu se identifica cu nici unul dintre fenomenele constiintei sociale (ideologia, stiinta, constiinta comuna); este un fenomen sincretic (este de toate la un loc, dar nici una separat). Ea este o stare a constiintei de masa, in care se formeaza toate "sectoarele" constiintei sociale. Este o expresie mai vie, dar si mai solubila, mai elastica, a constiintei sociale."

Teoria numita agenda setting, demon­streaza ca, atunci cand mass-  media trateaza un anumit subiect, acela poate deveni parte a preocuparilor publicului, chiar daca indivizii nu-si insusesc si modul cum 1-au prezentat mass-media. Intelegem ca, daca facem sa se vorbeasca despre noi in mass-media, vom atrage atentia publicului, oricare ar fi obiectul dezbaterii. Toate persoanele care obtin un interviu la televiziune, de exemplu, sunt remarcate mai mult pentru faptul ca au aparut la TV, decat pentru ceea ce au spus in fata camerelor de luat vederi. Opinia publica nu este doar o forma de reflectare a realitatii, ci si o forma de raportare la aceasta. De aceea, cercetarea opiniei publice poate sa ne furnizeze: informatii despre stari de lucruri pe care nu le putem surprinde direct; informatii despre structura mentala si afectiva a populatiei investigate (de aceea, opinia publica este si un indicator al psihologiei de grup). Opinia publica nu se formeaza instantaneu, ci procesual.

2. Denis McQuail, "Comunicarea"

A.            "Abordarea functionala a influentei comunicative se bazeaza pe opinia potrivit careia raspunsul la comunicare si in special schimbarea atitudinii pot fi justificate mai ales in termenii nevoilor diferite ale receptorului. Aceasta perspectiva substituie notiunea de "putere de influenta" a comunicatorului cu cea de "disponibilitate pentru influenta" a receptorului, adoptand pozitia receptorului in cadrul relatiei comunicative."

Cele cinci baze ale puterii sau influentei, proprietatile agentului sau comunicatorului care ii dau acestuia posibilitatea sa-si exercite influenta sunt: puterea recompensatoare, puterea coercitiva, puterea legitima, puterea referentiala, puterea expertului.

B.            " Functia ego- defensiva (de autoaparare) se refera la tendinta indivizilor de a incerca sa mentina o imagine de sine acceptabila, favorabila si in acord cu imaginea pe care o au ceilalti despre ei: "mecanismele prin care individul isi protejeaza ego-ul de propriile impulsuri de respingere si de fortele care il ameninta dinafara, ca si metodel prin care isi reduce anxietatea creata de astfel de probleme, sunt cunoscute sub numele de mecanisme de autoaparare."In termenii comunicarii, aceasta implica o receptare extrem de selectiva a mesajelor venite din partea celorlalti si din mediul inconjurator, reinterpretandu-le sau repercepandu-le pe cele care ar putea ameninta eul sau pur si simplu neluandu-le in seama, raspunzand diferentiat acelora utile in mentinerea unei imagini de sine coerente si acceptabile."

Daniel Katz propune gruparea principalelor functii pe care atitudinile le indeplinesc in raport cu personalitatea, in termenii bazei lor motivationale, in instrumentale, adaptative sau utilitare; ego-defensive, de autoaparare, expresive valoric, cognitive. Accentul cade in acest caz in exclusivitate pe motivatiile psihologice, pe nevoile personalitatii individuale.

C.            " In sociologia comunicarii de masa exista o explicatie asemanatoare data efectelor comunicarii, in sensul dezvoltarii unei argumentatii in filiatie functionalista. Aceasta este sustinuta de traditia cercetarii utilizarilor si gratificatiilor, care considera ca nevoile izvorate din contextul social si dispozitiile psihologice individuale determina in mare sau modeleaza atat utilizarile mass-media cat si raspunsul la continutul mediatic."

Din aceasta perspectiva, orientarea unui membru al publicului catre un anumit mesaj sau sursa este ghidata de asteptarea sa de a primi sprijin in rezolvarea propriilor probleme. Drept urmare, este probabil ca efectele mass-media sa fie determinate de aceste asteptari, iar pentru a le intelege sau anticipa ar trebui sa tinem seama de motivatia auditorilor pentru urmarirea anumitor tipuri de continut. Accentul cade, asadar, pe determinarea de catre receptor a influentei comunicative.

3.Cristina Coman, "Relatii publice si massmedia"

A.                  "Lobby-ul, acest termen, foarte des invocat in ultima vreme, desemneaza eforturile facute in vederea influentarii unei decizii guvernamentale sau legislative, prin diferite mijloace de presiune sau persuasiune; in SUA, acest tip de activitate isi are originea in dreptul cetatenilor si al organizatiilor de a depune plangeri impotriva unor decizii ale guvernului. Lobby-ul reprezenta procesul legal prin care sindicate, asociatii, corporatii, grupuri de cetateni se organizau pentru a-si apara interesele si a influenta procesul de luare a deciziilor. Legile americane impun ca procesul de lobby sa fie urmarit de public, cerand ca aceia care practica asemenea actiuni sa inregistreze si sa declare sursele de venit si modul cum au cheltuit banii respectivi."

Deoarece se ocupa de relatiile unei organizatii cu structurile de putere (ce reprezinta unul dintre publicurile organizatiei), lobby-ul este, in plan conceptual, unul   dintre domeniile relatiilor publice. Cel ce il practica are nevoie de abilitati de   comunicare, datorita carora mesajele sale pot convinge mai usor persoanele vizate; el foloseste liste compu­terizate de corespondenta, face apel la tehnici sofisticate de   scriitura si imprimare, utilizeaza comunicarea nemediatica prin scrisori si telefoane   directe.

B.            Specialistii in relatii publice considera ca, in ciuda unor abuzuri ocazionale, lobby-ul ofera o cale legala si social acceptabila prin care diferitele grupuri pot interveni in procesul guvernamental si legislativ de luare a deciziilor."

Activitatea de lobby cere cunoasterea procesului legislativ, a modului de functionare a guvernului, a procedurilor juridice, a persoanelor care activeaza in structurile guvernamentale si parlamentare. Deoarece asemenea subiecte . depasesc competentele uzuale ale practicienilor in relatii publice, activi­tatea de lobby este cel mai adesea indeplinita de avocati, de fosti parlamentari ori de angajati guvernamentali.

C.            "Un eveniment sau o situatie nu sunt intotdeauna inteligibile prin ele insele. Publicul are mereu nevoie de informatii suplimentare, prin care sa poata intelege cand, cum, pentru ce, prin cine etc. o anumita situatie a ajuns la un anumit deznodamant. Aceste informatii de context (background) sunt greu de gasit de un ziarist care, chiar daca s-a specializat intr-un anumit domeniu, nu are cum sa cunoasca toate detaliile acestuia. Reprezentantul biroului de presa poate sa gaseasca si sa arhiveze mult mai usor asemenea informatii. El are datoria de a i le oferi, de indata ce este nevoie, jurnalistului care i le solicita, ajutand astfel publicul sa inteleaga problemele specifice ale organizatiei si usurand munca de documentare a jurnalistului."

Totodata, reprezentantul biroului de presa trebuie sa furnizeze statistici, date tehnice, sinteze si rapoarte (realizate in cadrul organizatiei) asupra temelor de interes public. Orice incercare de a ascunde sau de a difuza partial unele informatii, care nu intra in categoria datelor protejate (ca secrete sau informatii confidentiale), va starni nemultumirea jurnalistilor si va crea sentimentul ca libertatea de informare a   presei este obstructionata.