Definirea limbajului

Definirea limbajului

Sunt multe teorii care incearca sa explice apritia si dezvoltarea limbajului si a limbii. Cert este ca limba a luat nastere 'deodata cu capacitatea de simbolizare sau semnificare a mintii omenesti, ceea ce operational inseamna capacitate de a folosi o realitate ca simbol sau semn pentru alta realitate[1]'. Limba nu decurge 'din nici una din formele de comunicare (limbaje in sens larg) pe care le au animalele, chiar daca pe unele din acestea le-a mostenit si omenirea (expresiile emotionale, gesturale, posturale etc.), pentru a le amplifica si combina dupa noi mecanisme. (Vorbirea este insotita involuntar si chiar intarita intentionat de unele dintre ele: gesticulam si exprimam emotii in timp ce vorbim, ceea ce face ca orice comunicare verbala sa se incadreze intr-un sistem comunicational mai complex, cu numeroase structuri subverbale, paraverbale si chiar supraverbale)'[2].

Referindu-se la originea limbajului, ca fenomen psihosocial, Denis McQuail[3] concluziona ca aceasta se afla:

♦in interactiunile sociale pentru a se putea coopera (in acest sens Sorana Craia[4] il citeaza pe H. Bergson, care considera cooperarea motivatia esentiala a limbajului, intrucat el 'transmite porunci sau avertismente', ca 'ordona sau descrie');

♦in raspunsul oamenilor la un mediu comun.

Pentru a defini limbajul este necesar sa se faca distinctie intre acesta, ca 'mijloc de comunicare functional in lumea biologica si limba', pentru ca, asa cum sesizeaza Sultana Craia[5], cele doua notiuni se confunda (chiar si in Dictionarul explicativ al limbii romane, atat la limba cat si la limbaj, punctul 1 este identic: 'Sistem de comunicare alcatuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care acestia isi exprima gandurile, sentimentele si dorintele'[6]).

Distinctia intre limba si limbaj, adica intre limba ca sistem de sunete si limba ca mijloc de comunicare efectiv utilizat reprezinta 'dihotomia saussuriana primordiala'[7]. F. de Saussure, prin observatiile si distinctiile pe care le-a facut, a fundamentat o teorie a limbajului a carei valabilitate nu este inca contestata. Pentru el 'limba constituie un sistem existent in mod virtual in constiinta unei comunitati umane determinate ('un tezaur depus de practica vorbirii in indivizii apartinand aceleiasi comunitati lingvistice'), sub forma unui ansamblu de reguli si conventii acceptate tacit de membrii corpului social, care le permite acestora exercitarea facultatilor limbajului. Actualizarea limbii se realizeaza sub forma vorbirii, ce constituie latura concreta, de manifestare practica a posibilitatilor lingvistice ale indivizilor'[8].

Relevanta, in acest sens, este explicatia pe care Saussure o da diferentelor intre limbaj, cuvant si limba (langage, parole si langue) [9]:

♦limba, la langue, este 'un depozit de semne' ('cel mai important dintre sistemele de semnificare'[10]) asociate cu sensuri reprezentand standardul in raport cu care sunt apreciate alte moduri de comunicare;

♦cuvantul, la parole, reprezinta aspectul verbal utilizat in vorbire ('limba efectiv utilizata de oameni, fiecare dupa aptitudinile si capacitatile sale'[11]);

♦limbajul, le langage, este suma celor doua elemente. Acesta are o stuctura semiologica autonoma si reprezinta prin excelenta modelul comunicarii; de altfel, diferitele niveluri ale vietii sociale functioneaza dupa modelul comunicational al limbajului[12].

Atunci cand se refera la limba Saussure utilizeaza cuvantul 'semn' pe care il considera <<un fenomen complex compus dintr-o 'imagine acustica' (semnificantul s.n.) si un concept (obiectul semnificat)>>[13], a caror relatie produce o semnificatie (denotativa, conotativa). Semnul este asociat in mod arbitrar si conventional unui concept, iar utilizarea sa convoaca imaginea mentala a conceptului.

Raymond Firth[14] distinge mai multe tipuri de semne folosite in comunicare:

♦indexul stabileste o legatura directa cu obiectul (semnificatul): fum, urma etc.;

♦semnalul este semnul in care accentul cade pe 'actiunea consecutiva', stimulul solicitand un raspuns;

♦iconul reprezinta o similitudine sensibila cu ceea ce se reprezinta (imagini pictate, muzica ce reproduce elemente esentiale ale unei experiente, de exemplu): picturi, sculpturi, cantecul pasarilor, vantul etc.;

♦simbolul este semnul care realizeaza o serie complexa de asociatii intelese conventional ca exprimand ganduri, emotii sau evenimente. Sensul unui simbol este atribuit in functie de obisnuinta, conventie sau acord, sau dispozitia naturala a interpretului.

Pentru a se comunica insa nu se folosesc semne izolate sau unice. Schimbul de semne devine 'comunicare atunci cand se reuseste transmiterea unor mesaje'[15] rezultate in urma ansamblarii/ordonarii semnelor dupa anumite reguli, astfel incat acastea sa produca un sens. Semnele nu sunt limitate la un anumit grup de utilizatori si pot comunica semnificatii in limitele normale ale unei comunitati lingvistice.

Semnele pot fi auditive, vizuale, gustative, tactile, olfactive, iar dupa natura lor fizica, sunt sonore (acustice), gestuale, chimice etc. Deci, ele se pot 'adapta si unor alte forme de expresie si transmitere decat vorbirea si scrierea, intelese, in mod obisnuit, drept unicele mijloace de comunicare prin intermediul limbajului'[16]. Este vorba despre paralimbaj, limba gesturilor, a miscarii, a pozitiei fizice, care pot 'transmite semnificatii intr-o maniera la fel de eficienta ca si limba vorbita'[17].

Putem conchide:

♦limbajul este un produs al unei realitati psihologice, dar si al unei realitati sociale si reprezinta un sistem de semnale prin care se realizeaza o comunicare;

♦limbajul apare, pe de o parte, ca fenomen supralingvistic, explicabil din perspectiva psihosociala, dar si ca fenomen intralingvistic, circumscris prin specializare pentru a raspunde unor nevoi specifice si a exprima realitati specifice[18];

♦'limbajul ca aptitudine de a vorbi, legata in primul rand de creierul uman, este un fenomen foarte complex, care are insa o origine si o natura biologice, dar limba propriu-zisa, sistemul de comunicare prin cuvinte sau vorbire (sunete articulate) este pe de-a-ntregul un produs cultural sau, pentru a folosi termenul care ni se pare cel mai adecvat, o inventie[19]';

♦relatia limba - limbaj este una de circumscriere repetata: in cadrul limbajului ca fenomen al comunicarii, limba este una dintre forme, ca sistem in sistem; in cadrul limbii se elaboreaza limbaje specifice unor comunitati distincte de vorbitori[20].