Schema generala a procesului de comunicare Comunicarea este procesul prin care o persoana (emitatorul sau sursa) transmite informatii altei persoane (receptor sau tinta)

Schema generala a procesului de comunicare

Comunicarea este procesul prin care o persoana (emitatorul sau sursa) transmite informatii altei persoane (receptor sau tinta).

- Emitatorul (sursa) este cel care transmite informatia dupa ce o codifica in mesaj. El are initiativa comunicarii.

- Receptorul este persoana care primeste mesajul si ii atribuie un sens.

- Mesajul este ideea codificata in limbaj. Pentru a construi un mesaj avem nevoie de informatia in sine si de un sistem de coduri (un limbaj).

- Limbajul este o colectie de semne folosita ca suport material al informatiei. Informatia nu poate circula fara suportul ei material.

Pentru a fi posibila comunicarea, emitatorul si receptorul trebuie sa gaseasca un limbaj comun.

Caracteristici ale limbajului

vag

Spunem despre un cuvant ca este vag atunci cand clasa obiectelor la care se refera nu este clar delimitata. Exista obiecte despre care nu stim exact daca putem sau nu sa le includem in acea clasa.

EXEMPLU: cuvantul gramada.

Cate obiecte trebuie sa ramana la un loc pentru a putea fi vorba despre o gramada? Cinci? Patru? Daca raman trei mai este o gramada? Dar daca raman doua?

ambiguu

Ambigue sunt acele exprimari care pot avea doua semnificatii total diferite. Exemplu: cuvantul masa.

Gasiti si alte exemple de cuvinte ambigue:

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

redundant

Pentru ca informatia transmisa sa fie in siguranta, aceeasi secventa de informatie este codificata in mesaj de mai multe ori, in moduri diferite. Redundanta face ca mesajul sa poata fi reconstituit chiar daca receptorul nu l-a inregistrat integral.

Aceste caracteristici pot reduce eficienta comunicarii (vezi "Barierele comunicarii"), dar nu sunt neaparat defecte ale limbajului. Uneori ele ne sunt foarte utile.

Termenii vagi din limba ne permit sa comunicam chiar daca informatiile pe care le detinem nu sunt foarte precise.

Ambiguitatea ne permite sa fim diplomati in situatii tensionate sau de conflict.

Redundanta este arma noastra impotriva zgomotului.

Codificarea este procesul prin care emitatorul selecteaza informatia pe care doreste sa o transmita si o converteste intr-o secventa de limbaj.

Limbajul ales pentru codificare trebuie sa fie cunoscut si receptorului.

- Decodificarea este procesul prin care receptorul extrage informatia din mesajul pe care l-a receptionat. Daca sensul atribuit de receptor mesajului nu este cel pe care emitatorul a intentionat sa-l transmita, atunci comunicarea a esuat.

- Canalul reprezinta calea sau dispozitivul prin care este transmis mesajul. Poate fi vocea umana sau semnele limbajului scris la care se adauga eventual mijlocul tehnic utilizat pentru comunicare (telefon, fax, email etc.).

- Feedback-ul reprezinta reactia receptorului la mesajul transmis de emitator. In urma acestei reactii emitatorul afla daca mesajul lui si-a atins sau nu tinta si in ce masura comunicarea a fost eficienta.

- Zgomotul

Orice stimul care nu are relevanta pentru mesaj, dar care interfereaza cu acesta, perturbandu-l, este zgomot. Zgomotul isi are sursa in mediul ambient, dar nu numai.

Emitatorul insusi poate genera zgomot - de exemplu: situatia in care el introduce in mesaj cuvinte incorecte sau inadecvate care mai mult impiedica decat favorizeaza decodificarea.

Receptorul poate fi si el o sursa de zgomot: gandurile care nu au nici o legatura cu mesajul prezent dar care il acapareaza la un moment dat pe receptor sunt un bruiaj al comunicarii.

Deci putem vorbi de zgomot fizic si de zgomot psihologic.

- Contextul comunicarii contine informatii implicite care se adauga informatiei transmise de protagonisti, completand-o. Contextul unei discutii il reprezinta nu numai ambianta, ci si experienta anterioara comuna a protagonistilor (discutii anterioare, actiuni si scopuri comune).

Vezi figura 1.