Elemente de apreciere a starii de boala

Elemente de apreciere a starii de boala

Starea generala si comportamentul bolnavului, faciesul (fata) si vorbirea sunt modificate de reactia bolnavului la boala.

1. Observarea atenta a faciesului este mai convingatoare, deoarece autocontrolul este mai redus decat la adult. Se pot citi pe fata copilului: durere, teama, dificultatea de a respira, privirea inexpresiva, inchiderea in sine, tristetea. La un copil vioi, lipsa de miscare poate spune ceva.

2. Vorbirea este sugestiva prin intensitate si cursivitate.

3. Tusea - este un fenomen reflex care inlatura corpurile straine sau secretiile anormale prin abundenta si viscozitate, fiind un instrument de aparare util.

Exista numeroase tipuri de tuse:

tuse acuta insotita de febra = simptomul unei afectiuni a cailor respiratorii superioare;

tuse cronica;

tuse fara febra poate fi mai ales o reactie alergica, fiind seaca si spasmodica;

tusea nocturna - datorita acumularii secretiilor si mucozitatilor;

tusea uscata, dura, spastica, latratoare = tuse laringiana

Tusea mai poate fi:

seaca, persistenta la inceputul afectiunilor respiratorii. N acest caz se dau calmante ale tusei (sirop, ceai);

productiva (expectoranta) - aparuta la 1-2 zile dupa tusea seaca cand se vor da medicamente ce permit fluidificarea secretiilor (numai cu indicatie medicala);

Miscarile involuntare pot fi de tipul tresariri unor grupe musculare izolate = ticuri. Ulteriori poate prezenta criza de absenta = in plina activitate fata devine inexpresiva, absenta timp de cateva secunde, fara reactie la stimul, reluand firul vorbirii sau actiunii (usor confuz) sau crize majore de convulsii intalnite in afectiuni febrile la sugar si copilul mic sau in epilepsie.

5. Culoarea si consistenta pielii se urmaresc deoarece in unele afectiuni se pot modifica. Putem intalni:

paloarea tegumentelor mai de intalnita in anemie;

- culoarea rosie a intregii suprafete corporale in caz de febra sau in cursul unor boli eruptive;

- culoarea vinetie (cianoza) exprima lipsa de oxiginare a sangelui;

- petele violaceea circumscrise (echimoze, vanatai) de dimensiuni variate sunt determinate de hemoragii;

- coloratia galbuie sau galben - portocalie (icter) se mai poate intalni avand semnificatie patologica in hepatita virala, anemia hemolitica, malformatii ale cailor biliare;

Consistenta pielii la copilul sanatos este ferma. Pliul cutanat, facut prin pensarea intre doua degete, dispare imediat. Are semnificatie patologica in caz de deshidratare prin varsaturi, diaree, febra, cand pliul cutanat este lenes (sau chiar persistent) si se sterge foarte incet.

6. Febra nu este o boala ci un simptom. Ea apare mai des si la valori mai ridicate decat la adult si de aceea nu reprezinta un criteriu de apreciere a gravitatii unei afectiuni. Se considera febra cand  temperatura corpului depaseste 38^oC.

Masurarea temperaturii se face un termometru maximal astfel: la sugar - masurarea se face rectal. Termometrul este scuturat, rezervorul cu mercur este sters cu o compresa umeda si uns cu o crema grasa. Copilul asezat pe spate, cu mana stanga se apuca picioarele lui indoindu-le din articulatia soldului, iar termometrul din mana dreapta este introdus prin miscare de rotatie in rectul copilului. Se asteapta 2 minute dupa care se citeste temperatura. La copilul mai mare masurarea temperaturii se face asezat pe burta sau lateral.

Masurarea axilara a temperaturii se face numai la adult si copilul peste 12 ani, este mai putin exacta si termometrul va fi tinut 10 min.

Combaterea febrei se face si in functie de alte simptome ale bolii prin mijloace naturale: administrarea de lichide, impachetari reci partiale sau generale, baie racita progresiv sau mijloace medicamentoase (antitermice) sub forma de supozitoare (indicate in caz de convulsii, varsaturi, inapetenta, refuzul medicamentelor p.o. ) sau siropuri antitermice, plicuri si tablete efervescente, picaturi.

7. Respiratia copilului are un ritm mai accelerat si neregulat, este superficiala si se caracterizeaza prin tipul ei diafragmatic. Nou - nascutul prezinta 60-70 resp./min., apoi dupa primele luni scade la 35-45 resp./min. intre 1 si 2 ani este in jur de 30 resp/min si la sfarsitul perioadei prescolare frecventa respiratorie are 20-25 resp/min. Ritmul respirator se modifica cu multa usurinta la eforturi si emotii, in cursul somnului, alimentatiei si in stari febrile. In perioada primei copilarii tipul respirator este predominant abdominal, ca apoi in perioada prescolara si scolara, sa devina toraco - abdominal. La pubertate, odata cu dezvoltarea intensa a toracelui, respiratia este predominant toracica.

8. Urina este prezenta in vezica urinara inca de la nastere, datorita activitatii rinichiului din saptamanile a 9-a si a 11-a ale perioadei fetale. Culoarea este galbena si limpede, cu miros foarte slab. In unele cazuri urina se poate colora de la: alimente (sfecla, coloranti din dulciuri), medicamente (furazolidon, vitamine, albastru de metilen) sau unele afectiuni (brun roscata - in nefrite stari febrile; incolora ca apa - diabet zaharat; bruna ca berea - hepatita epidemica; tulbure - saruri minerale in exces, infectii urinare).

Cantitatea de urina eliminata de rinichi in 24 ore = diureza.

Emisiile de urina = mictiuni si in mod normal la n.n. sunt in nr. de 15/zi si 6-7/zi la sugarul mai mare.

In unele afectiuni (cele mai frecvente sunt infectiile urinare) se impune un examen al urinei, ceea ce presupune recoltarea ei. Recoltarea urinii presupune o pregatire atenta deoarece o greseala de recoltare duce la un rezultat eronat. Recoltarea urinii difera de varsta copilului. Urina se recolteaza dupa o toaleta locala riguroasa, se spala regiunea organelor genitale cu apa si sapun, se clateste, se sterge cu comprese sterile si daca este sugar, se lipesc pungulitele de plastic sterile (avand grija sa se schimbe din 15 in 15 min a se evita suprainfectarea urinii), iar la copilul mai mare se asteapta sa dea drumul la jet si se recolteaza direct in recipientul steril, jumatatea jetului. Dupa recoltare, urina se pastreaza la rece si se transporta cat mai repede la laborator.

9. Scaunele (materiile fecale) au o importanta mare in patologia copilului. In mod normal se observa sistematic numarul scaunelor in 24 ore, mirosul, consistenta si reactia lor. Scaunele difera in functie de varsta copilului, alimentatia lui si unele afectiuni patologice.

In mod normal, la sugarii alimentati artificial nr. de scaune / 24 ore este de 2-3, de culoare galben - cenusii, consiste, cu miros fetid, cu pH alcalin si nu adera la scutec.

In scaun mai putem observa: sange, mucus, puroi, viermi intestinali, aspecte ce vor fi furnizate medicului (se poate pastra pampersul). Si scaunele lucioase si grasoase, cu resturi de legume nedigerate sau cu amidon pot indica o tulburare de digestie si absorbtie intestinala.

In caz de diaree se va efectua o coprocultura = examen al scaunului destinat punerii in evidenta a unei infectii intestinale. Se recolteaza din scaun proaspat emis, din mai multe locuri din scaun.

10. Varsatura este un act reflex care consta in eliminarea brusca pe gura a continutului gastric. Poate fi manifestarea unei boli sau dovada unei greseli in tehnica de alimentatie a sugarului. Nu sunt motive de ingrijorare daca varsaturile sunt rare, neregulate, in cantitati mici, fara alte tulburari generale, fara scadere in greutate. Dar sa nu uitam ca varsaturile pot fi primul semn al unei imbolnaviri acute grave (dispepsie, insolatie, soc caloric, meningita) sau a unei malformatii congenitale. Varsaturile au diferite caractere in functie de cauza lor: pot fi amare (din cauza continutului de bila refluata din intestin), acide (in cazurile de hiperaciditate) , cu miros de fecale (in ocluzie intestinala). Uneori varsatura poate opri durerea (varsaturile gastrice).

Varsaturile pot fi si de origine psihogena, ca un raspuns la o stare conflictuala.

Ca tratament este de retinut ca dupa varsatura se instituie repaus digestiv 2 - 4-6 ore in functie de caracterul varsaturii. Hidratarea se va face in cantitati mici (1-2 lgt.) din 5 in 5 min. cu lichide corespunzatoare varstei copilului

(apa cu glucoza 5%, saruri de rehidratare, apa plata, ceai de menta etc.). combaterea varsaturilor cu medicamente se face numai cu avizul si prescriptia medicului.

Informatii ce trebuie furnizate medicului

Cand si cum a inceput boala?

Observatii obiective:

febra - ce temperatura a avut si cum a evoluat;

varsaturile - cate?, cantitate?, culoare?, continut?

Scaunele

constipat? - cand a avut ultimul scaun si aspectul lui

diaree? - nr. de scaune, consistenta, culoare, miros, alte elemente patologice

durare - localizare, intensitate

culoare pielii

eruptii cutanate

tusea - seaca sau productiva?, nocturna sau diurna?, insotita de varsatura dupa accesul de tuse?

Alte informatii privind - convulsiile, pozitiile particulare, urina

Suferinte relatate de copil sau adolescent - dificultate in respiratie, greturi, inapetenta, ameteli.