Abilitatile si aptitudinile profesorului care lucreaza cu elevi deficienti de auz

ABILITATILE SI APTITUDINILE PROFESORULUI CARE LUCREAZA CU ELEVI DEFICIENTI DE AUZ

MOTTO : "Cei ce aduc o raza de soare in viata altora, nu pot tine soarele departe de ei insisi".

Consider ca a fi dascal (educator, invatator, profesor) la o clasa de copii cu deficienta de auz este mai mult decat o profesie, pe care am ales-o din vocatie, este pana la urma o misiune data noua nu tocmai intamplator. Cu siguranta ca fiecare dintre noi are ceva de daruit, fiecare reprezinta o piatra de temelie in educatia acestor copii, fiecare este o prezenta vie, imposibil de inlocuit.

A fi constient de aceasta misiune si a te darui total si dezinteresat pentru infaptuirea ei inseamna a fi un adevarat pedagog si mai ales un adevarat om, om care a descoperit in munca lui un adevar simplu, dar esential:

"Daca exista lumina in suflet,

Omul va fi frumos.

Daca exista frumuseti in om,

Este armonie in casa.

Daca in casa este armonie

Va fi ordine in tara

Daca in tara este ordine

Atunci va fi pace in lume." (proverb chinezesc)

Scopul educativ principal in activitatea cu elevii deficienti de auz este formarea unei modalitati de comunicare eficienta, care sa le permita o foarte buna adaptare la viata comunitatii si oferirea unei independente actionale si sociale.

Modalitatile de educare a comunicarii folosite, intentioneaza sa asigure fiecarui copil un limbaj sigur, indiferent daca este prin cuvinte sau semne, care sa-i asigure o comunicare eficienta si adaptativa cu mediul in care traieste.

"A fi profesor la o clasa de elevi deficienti de auz inseamna a fi mediator intre ei si lumea inconjuratoare, iar a fi mediator in astfel de situatii inseamna a fi creativ".

A media, precizeaza Alice Mial, inseamna sa devii "un instrument al unei alte persoane cand aceasta experimenteaza mediul nou si isi cauta noi sensuri".

Comunicarea cu elevul deficient de auz presupune folosirea comunicarii totale, utilizarea tuturor mijloacelor comunicative: limbajul verbal, limbajul mimico-gestual, limbajul dactil, pantomima, expresivitatea faciala.

Inainte de a avea rolul de indrumator al acestor elevi spre insusirea valorilor sociale in vederea adaptarii si integrarii lor in societate, ar trebui sa raspundem la o serie de intrebari, printre care :cum trebuie sa fim noi ca dascali si mai ales ca oameni pentru a inlocui acest rol?

Dintre calitatile umane, pedagogice si profesionale necesare unui profesor fac parte: o personalitate puternica, o pregatire profesionala temeinica, maiestrie pedagogica, calitati ale gandirii, memoriei, limbajului, atentiei etc.

Oprindu-ne asupra primei calitati, pe care o implica statutul de dascal, puternica personalitate, cu siguranta ca aceasta nu poate fi inlocuita nici de manualele performante, nici de instructiuni, nici de indrumatoare. Adevarata personalitate sau mai bine zis - individualitatea - se formeaza in timp prin vointa si perseverenta. Asadar, inainte de a dori sa-i educam sau sa-i ajutam pe altii, este preferabil sa ne educam pe noi insine. Este vorba de acea educatie intelectuala, profesionala, dar mai ales de acea educatie spirituala interioara, asupra modului nostru de a fi, de a gandi, de a simti, de a reactiona, de a ne prezenta in fata altora cat mai bine.

Ne indreptam elevii prin a ne schimba pe noi insine. numai propriul nostru exemplu va arata elevilor si nu numai lor, ca se inseala atunci cand se comporta rau. Lucrand asupra noastra lucram si asupra celorlalti.

Este normal ca elevii sa se conformeze cerintelor dascalului si invers. Acesta trece si el printr-un proces de educatie performanta. Trebuie sa facem fata exigentelor impuse de cei cu care venim in contact: elevi, parinti etc.

Fiecare dintre noi s-a simtit macar o data venerat de elevii sai. Pentru ei suntem modele sub orice aspect: intelectual, fizic, moral, comportamental. Modul cum ne imbracam si cum vorbim, atitudinea fasa de colegi, fata de autoritati, disciplina in munca, se constituie un exemplu pentru elevi, cu atat mai mult pentru cei cu deficienta "izolati" intr-o lume restransa in care profesorul este omniprezent si are rolul central.

Dintre insusirile afective necesare profesorului dragostea fata de copii este primordiala. Cine iubeste copiii si stie sa si-i apropie gaseste mai usor drumul spre inima lor si-i poate influenta profund. Profesorul care isi iubeste elevii are o atitudine atenta, calda, delicata fata de fiecare dintre ei, este sensibil la toate succesele si insuccesele lor. Fata de acest profesor elevii devin sinceri si deschisi, iar fata de cel pedant, distant si ursuz, ei devin inchisi si neincrezatori.

Optimismul pedagogic este o alta trasatura caracteristica a profesorului. Increderea in elev, in posibilitatile lui de dezvoltare, increderea in reusita actiunilor educative si recuperative stau la baza intregii activitati didactice.

Calitatile de vointa si caracter au o importanta deosebita in munca cu elevii deficienti de auz. Procesul de invatare, in special cu copiii de varsta mica, solicita multa rabdare. Totodata profesorul trebuie sa fie drept, obiectiv, intrucat elevii respecta mai mult pe cei care-i apreciaza obiectiv decat pe cei care manifesta indulgenta.

Tactul si maiestria pedagogica sunt calitati pe care trebuie sa le posede profesorul pentru a proiecta si organiza actul educational, pe langa buna pregatire de specialitate. Maiestria pedagogica se constituie ca stiinta si arta. Ea este rezultatul atat al pregatirii cat si al experientei didactice indelungate, bazate pe pregatire si interactiunea tuturor calitatilor personalitatii profesorului.

Profesorul ideal pentru o clasa cu copii deficienti de auz trebuie sa stie ca:

☻Limbajul mimico-gestual (LMG) are un rol foarte important, putand inlocui cuvantul, completand sau acompaniind.

☻Pentru copilul deficient de auz LMG joaca un rol fundamental in comunicare, fara aportul acestuia neputand percepe din ceea ce vrea sa-i comunice interlocutorul decat imaginea labiala a cuvantului si expresiile fetei.

☻Profesorului trebuie sa i se vada fata, aceasta exprimand sentimentele (bucurie, tristete, mirare, indoiala) precum si elemente de sintaxa (refuz, intrebare). Este asadar de dorit ca acesta sa adopte o mimica expresiva pentru ca elevul sa poata recepta mesajul si sa inteleaga discursul.

☻Privirea are un rol important - acela de a stabili un contact cu copilul deficient de auz si de a mentine permanenta comunicarii.

☻Trebuie sa i se poata citi pe buze profesorului, necesara fiind o buna articulare a cuvintelor, iar vorbirea naturala, pentru ca un debit al vorbirii prea rapid nu poate fi urmarit de copil. Trebuie evitate frazele prea lungi, lente sau complicate. In timpul vorbirii vocea trebuie sa fie normala, tipetele deformeaza pozitia buzelor si receptia nu este cea mai potrivita.

Pentru copiii deficienti de auz rostul vietii nu sta in ceea ce pierd din cauza deficientei, ci in ceea ce descopera zi de zi cu ajutorul nostru, al profesorului.

Bibliografie

Dragan Liliana, Vacarescu Anca, Elemente de surdodidactica, Editura Orizonturi Universitare, Timisoara

Pufan, C., Invatare si creativitate la deficientii de auz, Analele Universitatii Bucuresti, Seria Psihologie, an XXI, 1972

Pufan, C., Probleme de surdopsihologie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

Neamtu, C., Ghergut, A., Psihopedagogie speciala, Editura Polirom, Iasi, 2000

Intocmit,

inv. Claudia Sorodoc