Blocajele creativitatii

Blocajele creativitatii

Pentru ca sistemul educational sa incurajeze activitatile creative ale elevilor, un prim pas il reprezinta identificarea obstacolelor exterioare sau inerente individului, care sunt cunoscute sub numele de blocaje sau factori inhibitori ai creativitatii. In literatura de specialitate exista mai multe inventarieri ale blocajelor creativitatii. Mai multi autori (A.I. Osborn, A. Simberg, S. Shore) fac distinctie intre blocajele perceptive, emotionale si culturale.

Blocajele perceptive se refera la faptul ca familiarizarea cu un anumit mediu ne impiedica, de cele mai multe ori, sa vedem unele semnificatii, relatii sau idei noi. Este vorba, de fapt, despre obisnuinta de a percepe lucrurile intr-o anumita maniera, de automatismele cotidiene care ne "amortesc' capacitatea de a percepe elementele de noutate, de evolutia continua a formelor din jurul nostru. Perceptia noului presupune ca spiritul nostru sa fie capabil sa rupa vechile raporturi si sa se elibereze de legaturile stabilite anterior. Iata cateva manifestari ale blocajelor perceptive: dificultatea de a identifica problema de rezolvat, incapacitatea de a distinge intre cauza si efect, dificultatea de a destructura o problema in elemente care pot fi manipulate si dirijate, dificultatea de a percepe relatii neobisnuite intre idei si obiecte, perceptia de sine devalorizanta, surprinsa in afirmatii de genul "nu sunt creativ'.

Blocajele emotionale scot in evidenta rolul important al factorilor afectivi in creativitate. Printre cele mai frecvente bariere emotionale se numara sursele de insecuritate si anxietate precum: teama de ridicol, teama de nu comite o greseala si de a nu se face de ras, teama de a fi diferit de ceilalti, timiditatea, tendinta catre perfectiune. De asemenea, pot fi incluse in aceasta categorie: oprirea prematura la prima solutie care nu este intotdeauna cea mai buna, lipsa de perseverenta, descurajarea rapida in fata dificultatilor, incapacitatea asumarii riscului intelectual.

Blocajele culturale si sociale fac trimitere, in primul rand, la conformism, la tendinta oamenilor de a se ralia valorilor si reprezentarilor celorlalti. Si aceasta pentru ca, de obicei, persoanele cu idei neobisnuite sunt privite cu suspiciune si chiar cu dezaprobare, ceea ce poate constitui un motiv de descurajare pentru ele. A. Toynbee (1964) reproseaza societatii ca ii considera outsideri pe indivizii creativi care nu gandesc conformist. De exemplu, accentul pus in scoala pe reproducere, lipsa de apreciere a originalitatii, sanctionarea curajului de a pune intrebari incomode conduc la cultivarea comportamentelor conformiste. De aici si sentimentul care se formeaza, ca tendinta de a te indoi sistematic sau de a avea idei diferite de ale celorlalti reprezinta un inconvenient social. Si atunci, este mai comod pentru individ sa se conformeze presiunilor majoritatii. Apoi, exista in genere o neincredere in

fantezie si o pretuire exagerata a ratiunii logice, a judecatii critice. Or, fara fantezie nu se poate progresa in nici un domeniu.

La aceste tipuri de blocaje, E. Landau (1979) adauga asa-numitele obstacole de natura intelectuala: fixitate (rigiditate) functionala, lipsa de suplete a categoriilor datorata excesului de informatii, persistenta "setului' habitual: "rigiditatea functionala se refera la situatiile in care atat cunostintele anterioare, cat si caile dinainte cunoscute se transforma intr-un set (set = tendinta, cf. Landau, p. 86) folosit cu perseverenta in orice situatie noua. Cercetarile au aratat ca subiectii care au folosit un obiect intr-un anumit scop intampina, in utilizarea lui pentru alte scopuri, dificultati mai mari in comparatie cu alti subiecti care tin obiectul respectiv pentru prima data in mana' (Landau, 1979, p. 87). Cu alte cuvinte, suntem tentati sa folosim obiectele si uneltele potrivit functiei lor obisnuite si nu ne vine in minte sa le utilizam altfel. Gandirea creativa trebuie sa sfarame in mod obligatoriu granitele impuse de acest set habitual.

Ar mai putea fi mentionate si barierele legate de insuficienta resurselor, desi ele sunt prea putin invocate datorita prejudecatii ca geniul se afirma in orice conditii, ba chiar mai mult, ca lipsa resurselor determina intensificarea eforturilor persoanelor inalt creative pentru depasirea obstacolelor. Si totusi, exista multe domenii (in special cele tehnice, artistice, sportive) unde insuficienta resurselor face imposibila creatia.