Abordarea contextuala a carierei (Collins, 1997)

Abordarea contextuala a carierei (Collins, 1997)

In asentiment cu Rogers, Collins (1997 apud Gothard et al, 2001) afirma ca teoriile traditionale ale carierei au conceptualizat mediul ca avand un efect mult prea restrans. Mediul, in conceptia lui Collins, nu este exterior individului. Individul si mediul sunt in relatie foarte stransa, sunt entitati inseparabile si trebuie sa fie tratate ca atare. Procesul fundamental al alegerii carierei in aceasta abordare este construirea sensului. In acest proces individul trebuie sa puna impreuna evenimentele disparate, dar cu relevanta pentru dezvoltarea sa vocationala si sa construiasca un sens specific al propriei sale cariere.

Ca si aplicatie pentru procesul orientarii, clientul nu poate avea un rol pasiv ci trebuie sa colaboreze cu consilierul in vederea construirii sensului situatiei sale prezente si, implicit, a dezvoltarii sale.

Aspecte de convergenta in teoriile carierei

Asa cum am incercat sa aratam, in psihologia vocationala s-au dezvoltat de-a lungul timpului mai multe teorii. Exista teoreticieni ai stiintei care afirma ca in viata fiecarei stiinte exista o vreme in care diversitatea teoretica nu isi mai are rostul, ea caracterizand fazele incipiente ale unei stiinte.

Dezvoltarea stiintei presupune o convergenta teoretica, construirea unei teorii supraordonate care sa explice cat mai mult din varianta unui anumit domeniu al realitatii (Godfried & Padawer, 1982 apud Swanson & Gore 2000). Au existat cateva tentative de aplicare a acestui principiu in psihologia vocationala. Astfel, sub egida "Society for Vocational Psychology" (APA, divizia XVII) s-au organizat mai multe conferinte in care s-a dezbatut posibilitatea convergentei teoretice. La aceste conferinte au participat teoreticieni de marca din acest domeniu - Holland, Dawis, Super, Krumboltz etc. Cu toate ca nici un autor nu a avut o parere foarte favorabila legata de o posibila dezvoltarea a unei teorii supraordonate, unificatoare, s-au evidentiat numeroase legaturi care se pot face intre diferite teorii.

TSCC descrie anumite mecanisme specifice care mediaza dezvoltarea intereselor - mecanisme la care Holland a facut aluzie fara sa le dezvolte. Incercari de combinare a acestor doua orientari teoretice a dus, spre exemplu la dezvoltarea unui chestionar - Skills Confidence Inventory (Bety et al 1996, apud Swanson & Gore 2000) - prin care constructele socio-cognitive, cum ar fi convingerile de auto-eficacitatea, erau organizate in functie de tipurile RIASEC a lui Holland.

Intelegerea "personalitatii vocationale" de care vorbea Holland (1997) nu se poate realiza pe deplin fara a lua in considerare modul in care se formeaza interesele in copilaria timpurie - aspecte evidentiate in teoria circumscrierii si compromisului (Gottfredson, 1981, 1996) si in TSCC (Hackett & Betz, 1981; Lent, Brown & Hackett, 1994 apud Lent et al., 2000). Pe de alta parte comparand aceste doua teorii, mecanismele TSCC, cum ar fi invatarea vicarianta, realizarile personale, persuasiunea ar putea explica modul in care se dezvolta limitele tolerabilitatii la efort, la incalcarea rolurilor de gen etc.

Chiar daca fiecare teorie foloseste o taxonomie proprie pentru a-si defini conceptele, se pot evidentia elemente de superpozabilitate. Krumboltz insusi (1994, apud Swanson & Gore 2000) a aratat ca exista o similaritate intre generalizarile bazate pe auto-observatie descrise de teoria invatarii sociale a carierei si conceptul de identitate vocationala (Super, 1957, apud Gothard et al, 2001) si cel de personalitate vocationala (Holland, 1997)Un alt aspect de convergenta se poate evidentia in relatia dintre teoria adaptarii la locul de munca (Dawis, England & Lofquist, 1964 apud Swanson & .Gore 2000) si teoria lui Holland (1997). Teoria adaptarii la locul de munca sustine importanta cautarii unei corespondente intre nevoile ocupationale ale individului si sistemul de intariri oferit de un anumit mediu ocupational. Acest aspect poate fi adus in completarea ipotezei congruentei din teoria lui Holland.

Sumar

Psihologia vocationala are ca obiect de studiu comportamentul vocational al indivizilor. Teoriile care au luat nastere in cadrul psihologiei vocationale urmaresc sa explice modul in care indivizii iau decizii de cariera, care sunt factorii implicati in formularea optiunilor vocationale, ce factori determina stabilitatea sau schimbarea optiunii vocationale, care sunt modalitatile eficiente de asistenta a carierei, etc.

Principalele paradigme teoretice actuale ale interventiilor de cariera sunt clasificate in (Hackett, Lent si Greenhaus, 1991): a) abordari ale corespondentei persoana-mediu, care expliciteaza comportamentul vocational prin prisma trasaturilor de personalitate si a similaritatii dintre patternul personal si mediul de munca; b) abordari ale dezvoltarii carierei, care se focalizeaza asupra caracterului developmental al carierei si descriu comportamentul vocational specific stadiilor diferite de dezvoltare pe care le parcurge un individ; c) abordari socio-cognitive, abordari care se focalizreaza pe factorii sociali si cognitivi care mediaza dezvoltarea carierei; d) abordari sociologice.

Daca pana acum studiile de psihologie vocationala au fost axate pe identificarea diferentelor dintre aceste paradigme de studiu, in acest moment accentul cade pe gasirea elementelor de convergenta dintre aceste teorii. Caracterul de complementaritate dintre aceste teorii este evident.

Linkuri:

• https://ospzd.ise.ro/Modules/14.htm
• www.unco.edu/
• https://admin.vmi.edu
• https://www.careernet.state.md.us