CULEGERE DE COMPUNERI SCOLARE

CULEGERE DE COMPUNERI SCOLARE REALIZATE DE ELEVII CLASEI MELE, A IV-A B, DE LA LICEUL TEORETIC BUZIAS

La derdelus

A inceput iarna. Copiii se aduna cat mai multi la derdelusul de la marginea satului.

Copiii fac lucruri diferite: modeleaza oameni de zapada, patineaza, se bat cu bulgari de zapada, se dau cu saniile. Alex se da cu patinele pe gheata cristalina.

Din cer cadeau fulgii de zapada ca niste stelute argintii care se asterneau ca o plapuma alba peste dealuri, iar casele aveau cusme de omat.

Copiii sunt foarte bucurosi ca a venit iarna, anotimpul cel mai iubit. Au facut un om de zapada alb ca spuma laptelui, iar dupa ce au terminat aceasta sarcina s-au hotarat sa faca un concurs de saniute.

Si-au aliniat saniutele la linia de start, dupa care si-au luat avant si au pornit la vale. Spre surprinderea tuturor, Alex si Dana au ajuns primii la linia de sosire, trecand-o amandoi deodata. Pentru a sarbatori victoria, au incins o strasnica bataie cu bulgari.

Seara, valurile de copii s-au intors la casele lor. Caldura din privirile lor si obrajii ca merele de toamna bucurau inima celor care le ieseau in cale.

( elev Stan Vasile Tudor )

Ghiocelul fermecat

Este o frumoasa zi de sfarsit de iarna. Victor iese afara.

In timp ce se plimba prin curtea casei, observa langa un copacel primul ghiocel, alb ca spuma laptelui, care era aproape acoperit de zapada alba ca vata.

Ca prin minune, la apropierea lui Victor, ghiocelul prinde glas si ii spune acestuia:

Cine esti tu? intreaba mirat ghiocelul.

Eu sunt copilul care locuieste in aceasta casa, a raspuns politicos baiatul. Dar tu cine esti?

Eu sunt un ghiocel, dar nu orice fel de ghiocel, ci unul fermecat!

Victor s-a apropiat mai mult de ghiocel si a inceput sa-l analizeze:

Ce frumos esti! Ai petale foarte albe, esti dragut si simpatic, cu toate ca esti doar un mic si firav ghiocel!

Dupa ce si-au mai povestit unul altuia cateva intamplari din viata fiecaruia, cei doi au ajuns sa se imprieteneasca. Atat de mult s-au bucurat de noua lor prietenie, incat nici nu au bagat de seama ca noaptea se lasa incet peste ei.

Atunci Victor i-a promis ghiocelului:

Promit ca voi veni in fiecare zi, de dimineata, sa te vad cat esti de gingas, ca sa imi umpli sufletul de bucurie si dragoste.

Cei doi prieteni si-au urat unul altuia "Noapte buna!" si s-au despartit.

Cand s-a culcat, Victor a visat ca ghiocelul s-a transformat intr-un print curajos, calare pe un cal alb.

( elev Rubani Claudiu )

Oaspetii primaverii

Natura a primit de veste de la niste clopotei fragezi ce stau intr-un firicel subtire de trup ca primavara s-a intors si ca in curand va trece si prin padure.

Codrul, lipsit de frunze si de cantec,nu si de emotie, a cerut ajutor locuitorilor livezilor :

--- Hadeti, fratilor, sa imbracam pamantul de sarbatoare ! Ne vin oaspetii cei mai mult asteptati, cantaretii muncii si ai vietii.

Cand au auzit, pomii au dat drumul frunzelor in varfuri verzi de sageti, sus,sus ca sa vada cand vin musafirii.

Deodata, un fosnet de matase al aripilor obosite se auzi dinspre cer.

--- Sunt pasarile ! au strigat viorelele.

Cand au auzit vestea bobocii de toporasi s-au dezvelit si au inceput sa trezeasca rand pe rand toate suratele.

Odata cu pasarile, vin si miresmele florilor din campie, zborul de aripi al fluturasilor si al albinelor harnice.

Gazele, curioase au iesit si ele sa intampine prevestitor de vanturi line, de ploi si veselie.

Un cocor si-a lasat picioarele sa infrigureze oglinda apei iazului. O randunica s-a asezat pe o crenguta, sa-si traga putin rasuflarea. Si toate au inceput sa povesteasca ce au vazut pe unde au calatorit si mai ales ce dor le-a fost de meleagurile natale.

Tot stand la taifas, inserarea le-a sarutat genele obosite si rand pe rand au adormit.

Acum toata natura se odihneste pentru marele inceput ce vrea sa vina.

( eleva Rusu Denisa Maria )

COMPUNERE REALIZATA PE BAZA CUVINTELOR LUI PIERRE DE COUBERTIN (PEDAGOG SI ISTORIC FRANCEZ) :

"AI CASTIGAT, CONTINUA; AI PIERDUT, CONTINUA!"

Prietena mea

Saptamana trecuta prietena mea, Diana, din clasa a IV-a D, a participat la un concurs de gimnastica.

Spre bucurie tuturor, a castigat locul I si a fost foarte bucuroasa. Cand am aflat, m-am dus la ea acasa ca sa o felicit. I-am urat sa mearga tot inainte pe drumul pe care a pornit, sa se antreneze in continuare si va avea un viitor stralucit. Am sarbatorit victoria in stilul nostru caracteristic: cu multa voie buna, muzica si o mica plimbare cu rolele.

Dupa cateva zile de la acea victorie, Diana m-a anuntat ca va participa la un alt concurs de gimnastica. In ciuda faptului ca mi-as fi dorit sa fiu alaturi de ea, nu s-a putut acest lucru, insa i-am promis ca ii voi tine pumnii si i-am urat succes.

La intoarcerea acasa, o asteptam deja nerabdatoare in fata casei sale. Din momentul in care am vazut-o coborand din masina tatalui ei, mi-am dat seama ca ceva nu este in regula. Chiar asa si era. Buna mea prietena nu a mai ocupat locul I, clasandu-se abia pe locul III. Desi era dezamagita de propria performanta, am incurajat-o si am felicitat-o chiar si pentru "medalia de bronz". Am reusit sa-i readuc zambetul pe buze, ba chiar am sarbatorit ca prima data.

La despartire, mi-a marturisit ca nu se va lasa infranta si ca va continua.

Ea a invatat din aceasta experienta ca , si daca castigi, si daca pierzi, trebuie sa te antrenezi mai departe si mai mult, pentru o noua victorie.

(eleva Nistorescu Oana Raluca)

Pisica nazdravana

Alina e suparata pe Michi, pisica ei, primita in dar de la bunica.

A vazut-o intrand in bucatarie, chiar dupa ce mama a venit de la cumparaturi. A trecut prevazatoare prin dreptul usii, dorind parca sa se faca nevazuta. Lucrul acesta i-a dat Alinei de banuit. Stia ca Michi nu se furiseaza asa decat atunci cand are de gand sa faca vreo boroboata.

Asa ca s-a dus dupa ea si a gasit-o cu boticul alb, ca si cand pe rozul nasului ei ar fi nins. Smantana proaspat cumparata de mama de la piata era rasturnata pe masa, murdarind fata de masa noua, ba chiar s-a prelins si pe jos.

Michi a ridicat domol privirea la intrarea Alinei in bucatarie, ca si cand ar fi vrut sa spuna ca a facut nimic rau si, pana sa apuce Alina sa spuna ceva, a continuat sa se infrupte lacom din smantana.

Niciodata Alina nu a certat-o pe Michi, dar acum merita acest lucru. La inceput pisica s-a uitat nedumerita la fata, dupa care a realizat ca a facut o prostie si o privea chiar cu putina teama. Nu a mai vazut-o pe Alina asa suparata. S-a retras speriata pe pervazul geamului, dar acest lucru nu a facut decat sa o supere mai tare pe Alina: acum a murdarit si perdeaua cu smantana!

Dupa ce a dat-o afara din bucatarie pe Michi, pisica nazdravana si neastamparata, Alina a incercat sa faca curat pana la intoarcerea mamei acasa.

Desi a incercat sa isi repare greseala gudurandu-se pe langa Alina, Michi nu a fost iertata multa vreme!

( eleva Andras Mihaela )

Ziua mamei

Se apropia ziua de 8 Martie.

Impreuna cu prietenii mei am discutat cum sa ne aratam recunostinta fata de mamele noastre. Cu totii am fost de acord sa pregatim un mic program artistic.

Ne-am apucat de treaba. Repetam zilnic. Ne-am organizat in trei " tabere": un grup pregatea o sceneta, un grup pregatea un dans modern, iar cel de-al treilea grup cateva cantece.

In ziua de 8 Martie, la ora stabilita, am inceput festivitatea. Nu am uitat sa o invitam si pe doamna invatatoare. Grupul vocal a fost aplaudat minute in sir, micii actori i-au incantat pe parinti cu talentul lor, impresionandu-le in mod deosebit pe mame. Echipa de dansuri moderne a ridicat sala in picioare, antrenand pe toata lumea la dans.

In incheierea programului artistic, fiecare mama a primit  o floare si o felicitare realizata chiar de mainile noastre.

Toata lumea a fost incantata de initiativa noastra.

Suntem bucurosi ca am putut sa le facem mamelor noastre o bucurie, cu prilejul zilei lor.

( elev Maga Andrei Mario )

ACTIVITATE DE CONSOLIDARE A PRONUMELUI PERSONAL

La munte

In vacanta dintre semestre, am fost cu parintii mei pe muntele Semenic.

Acolo ne-am cazat la o cabana pe cat de micuta, pe atat de frumoasa si bine ingrijita. In fiecare zi am urcat pe munte si m-am dat cu sania si cu schiurile. Eu, impreuna cu alti copii cu care m-am imprietenit acolo, ne dadeam cu saniile, cu schiurile sau cu nailonul. Alta data ne uitam spre poalele muntelui si vedeam brazii incarcati de zapada. Totul era alb, iar zapada sclipea de iti lua ochii.

In doua-trei zile mi-am facut o multime de prieteni. Cand sosea seara, noi, cei mici, intram in cabana si ne asezam langa focul ce ardea jucaus in soba.

Inainte de plecare, fiecare dintre noi ne-am schimbat numerele de telefon si adresele si ne-am promis ca vom pastra legatura.

Vacanta aceea mi-a ramas in suflet pentru totdeauna!

( eleva Dragomir Anamaria )

Mosu

Mosu este cainele meu adoptiv. L-am cunoscut acum un an cand m-am mutat la bunicii mei.

Umbla pe strada pentru ca stapanul lui il parasise. Asa ca l-am luat noi in grija.

Este un caine batran, cu blana neagra si cu pete albe si gri. Cand l-am luat acasa era slabit, nu mai avea puteri, pentru ca nimeni nu-l hranea. I-am dat de mancare si incetul cu incetul s-a facut mai grasut.

Ne multumeste pentru grija stand de paza langa poarta curtii si maraind de fiecare data cand trece o persoana necunoascuta.

Atunci cand venim acasa, ne asteapta bucuros in fata portii, pregatit de joaca. Este un catel tare vioi atunci cand este fericit. Da din coada lunga si subtire, iar ochii parca ii rad.

Desi este batran, sper ca Mosu sa mai stea cu noi o buna bucata de timp.

( eleva Lazar Ioana Maria )

Castelul Huniazilor

In excursia de primavara am vizitat Castelul Huniazilor de la Hunedoara. Am poposit in apropierea lui peste noapte.

Castelul Huniazilor sau Castelul Corvinesti este o constructie impresionanta, cu acoperisuri analte, cu ziduri rezistente, cu turnuri si balcoane impodobite de piatra cioplita cu maiestrie.

Peste zi am fost in multe sali si turnuri. Am vazut si fantana adanca de 30 de metri.  Am vizitat si admirat Sala Cavalerilor, Turnul Buzduganelor, picturile de pe pereti referitoare la legende corbului.

Turnurile sunt foarte frumoase, la fel si holurile. Fiecare etaj are frumusetea lui, diferita de a celorlalte etaje.

Am cumparat multe vederi cu interiorul si exteriorul castelului, ca sa le am ca amintire.

La finalul vizitei de la Castel, am regretat ca s-a terminat asa de repede plimbarea noastra prin el, pentru ca acolo m-am simtit ca o printesa .

(eleva Bobeica Alina Simona )