Cultura generala

CULTURA GENERALA

Cultura generala reprezinta ansamblul valorilor spirituale, provenite din toate domeniile cunoasterii si ale activitatii umane - stiinta, tehnologie, arta, economie, politica, filosofle, religie eic. - confirmate la nivel social si din perspectiva istorica.

Conceptul de cultura, analizat la nivelul stiintelor socioumane, defineste 'ansamblul de cunostinte si de comportamente care caracterizeaza o anumita societate'. Acest concept reflecta, pe de o parte, modul de a fi al unei societati, exprimat prin diferite circuite de 'comunicare a cunostintelor' si de realizare a 'obiectelor simbolice care vehiculeaza valori'; pe de alta parte, continutul sau vizeaza achizitiile umane relativ stabile, dar deschise spre schimbare, care determina, in fond, cursul existentei fiecarei personalitati umane integrata in diferite domenii ale vietii sociale (vezi Dictionnaire des sciences humaines, 1990, pag.74; Dictionnaire de la sociologie, 1995, pag.61, 62). Conceptul pedagogic de cultura reflecta corelatia existenta intre cunostintele (artistice, stiintifice, tehnologice, economice, politice, filosofice, religioase etc.) validate in contextul anumitor valori social-istorice si efectele formative inregistrate la nivelul dezvoltarii personalitatii umane, la diferite perioade de timp. in aceasta perspectiva 'cultura reprezinta formarea sociala si intelectuala a unei personalitati umane' (Dictionnaire de laphilosophie, 1995, pag.53).

Valorile culturale constituie resursele pedagogice de baza angajate in activitatea aeformare-dezvoltare permanenta a personalitatii umane, in mediul scolar si extrasco-lar (vezi Functiile educatiei). Exista astfel o corelatie functionala optima intre cultura de baza si personalitatea de baza, deschisa (auto)perfectionarii la toate nivelurile sistemului de educatie (vezi Linton, Ralph, 1968). Aceasta corelatie evidentiaza importanta culturii generale care concentreaza la fiecare etapa de varsta (pre)scolara, (post)scolara si psihologica valorile fundamentale care asigura baza de fonnare-dezvoltare permanenta a personalitatii umane.

Cultura generala angajeaza, in plan pedagogic, noi modalitati de selectionare a continutului instruirii, care presupun pe de o parte, concentrarea asupra cunostintelor si capacitatilor de baza (stiintifice, artistice, tehnologice etc.) cu valoare formativa maxima, iar pe de alta parte extinderea sferei acestora la toate nivelurile sistemului.

Teoria proiectarii promoveaza conceptul operational de 'trunchi comun de cultura generala'Icore curriculum, aplicat 100% in invatamantul general si in proportii semnificative in invatamantul liceal si profesional si chiar in invatamantul superior (vezi, de exemplu, programul obligatoriu din ciclul I universitar extins dupa 'modelul Harvard': literatura, arte, istorie, analiza sociala, filosofie, limbi si culturi straine, informatica - vezi Husen, Torsten, 1991, pag. 188).

Cultura generala reprezinta un numitor comun care sustine activitatea de educatie si de instruire la toate nivelurile sistemului. Ea asigura substanta formativa a obiectivelor si a continuturilor pedagogice selectionate, actionand in calitate de:

cultura generala instrumentala - in invatamantul primar: scris, citit, calcul, introducere in studiul unor limbaje noi (informatica, limbi straine, stiinte sociale, stiintele naturii);

cultura generala de baza - in invatamantul generai, de baza: cunostinte, fundamentale de baza/vezi cultura generala a fiecarei discipline scolare;

cultura generala de profil - in invatamantul liceal: cunostinte de profil/pe domenii largi de cunoastere (stiinta, socio-uman, economic, tehnologic;

- cultura generala angajata in directia culturii profesionale de nivel mediu - in invatamantul profesional: cunostinte de baza si de profil prelungite in cultura de specialitate, pe domenii profesionale largi;

- cultura generala angajata in directia culturii profesionale complexe si de nivel inalt - invatamantul superior (cunostinte de profil, aprofundate la nivel de specializare larga, dubla, tripla specializare, cu deschidere spre diferite specializari de varf).

La nivel de politica a educatiei, implicarea trunchiului comun de cultura generala in programele tuturor treptelor scolare, in proportii adaptate la specificul obiectivelor pedagogice asumate, contribuie la realizarea efectiva a principiului egalizarii sanselor de reusita, respectiv de acces la o educatie de calitate.

Asigurarea trunchiului comun de cultura generala, in conditiile prelungirii scolii obligatorii pana la varsta de 16-18 ani, ofera sansa recuperarii in timp a diferentelor de start dependente de mediul sociocultural din care provine elevul. Pe de alta parte, mentinerea trunchiului comun de cultura generala la baza culturii de profil si de specialitate sustine capacitatea de adaptare a viitorului absolvent la conditii de schimbare socioprofesionala rapida, in regim de creativitate superioara, specifice unei societati postindustriale de tip informational.

Interpretarea actuala a culturii generale evidentiaza importanta definitivarii a-cesteia la nivelul unui concept pedagogic fundamental care defineste 'toate procesele de invatare si specializare care nu sunt direct utilizabile in exercitarea unei profesii sau pe piata muncii'.

Cultura generala valorifica un ansamblu de continuturi, reorietate ierarhic (sa-vo/r-e/re/atitudini; savoir ^a/re/aptitudini; savo/Wcunostinte) 'transferabile la maximum' in domenii numeroase si variabile, 'care intregesc orizontul formativ al personalitatii independent de specializare/calificare' (vezi Dictionnaire actuel de l'educati-on, 1993, pag.287).

Analiza conceptului din perspectiva sociologiei educatiei evidentiaza functionalitatea sociala a culturii generale care include 'un ansamblu de cunostinte si abilitati de baza' necesare pentru pregatirea unei personalitati: adaptabila - la situatii, la rezultatele evaluarii si ale autoevaluarii; responsabila - fata de o societate aflata in continua evolutie, fata de sine; competenta - in viata sociala, de familie, personala, in valorificarea timpului liber.

Aceasta functionalitate sociala marcheaza evolutia sistemelor actuale de invatamant, la nivelul urmatoarelor tendinte macro si microstructurale:

a) prelungirea scolii de cultura generala in cadrul ambelor trepte ale invatamantului secundar si in prima treapta a invatamantului superior;

b) depasirea opozitiei dintre 'educatia generala' si 'educatia profesionala' prin integrarea educatiei tehnologice in trunchiul comun de cultura generala;

c) largirea continutului prin valorificarea 'noilor educatii': educatia civica, educatia democratica, educatia ecologica, educatia casnica si sanitara moderna, educatia demografica, educatia economica, educatia interculturala etc;

d) implicarea 'culturii informatice' in dobandirea unor noi competente necesare pentru intelegerea naturii, societatii si a omului, 'prin folosirea calculatorului in diverse sfere de activitate' (vezi Dictionnaire actuel de l'education, 1993, pag.284-288). Vezi Continutul procesului de invatamant, Curriculum.