didactic - Creativitatea

Proiect didactic

Data

Scoala: Colegiul Tehnic "D. Leonida"

Clasa: a X-a D

Profesor psihopedagog

Obiectul: Psihologie

Subiectul Creativitatea

Tipul lectiei: predare - invatare

Obiectiv didactic fundamental Insusirea informatiilor fundamentale cu privire la definirea creativitatii, nivelurile si fazele pe care o persoana le parcurge in obtinerea unui produs nou, original.

Obiective operationale

Elevul sa fie capabil:

O1 - sa defineasca creativitatea;

O2 - sa identifice nivelurile creativitatii din exemplele primite;

O3 - sa enumere etapele procesului creator;

O4 - sa alcatuiasca portretul robot al persoanei creative.

Strategii didactice

Metode si procedee: conversatia, explicatia, lucrul in echipa, metoda mozaicului.

Material didactic foi A4, markere, fise de lucru « Expertul », o plansa.

Material bibliografic

v     Marcusanu, I; Marcusanu, D; - Psihologie. Manual pentru clasa a X-a , Editura Carmis, Pitesti, 2005;

v     Mondrea , M.; Psihologia in exemple si modele explicative. Edituta Aliter, Focsani, 1998;

v     Popescu - Neveanu, Paul; Zlate, Mielu; Cretu, Tinca - Psihologie. Manual pentru clasa a x-a scoli normale si licee, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1998.

Creativitatea

I. .Termenul de creativitate isi are originea in cuvantul latin creare, care inseamna "a zamisli", " a fauri", a naste".

Creativitatea poate fi definita drept" un complex de insusiri si aptitudini psihice care, in conditii favorabile, genereaza produse noi si de valoare pentru societate"(Al.Rosca).

Examinarea definitiilor creativitatii conduce la concluzia ca noutatea, originalitatea, ingeniozitatea si valoarea teoretica sau practica reprezinta trasaturi esentiale ale activitatii creatoare.

Multa vreme creativitatea a fost considerata apanajul( ceea ce este propriu unei persoane) oamenilor de geniu. J.P Guilford a sustinut insa ca fenomenul creativitatii reprezinta o trasatura general umana si ca toti oamenii pot fi distribuiti, la niveluri diferite, pe o scala continua a creativitatii.

Alexandru Rosca preciza ca, in sens larg, creativitatea se refera si la gasirea de solutii, idei, metode care nu sunt noi pentru societate, dar la care s-a ajuns pe cale independenta. De exemplu, rezolvarea de catre un elev a unei probleme la o anumita materie de invatamant, se considera ca este creatoare daca se realizeaza intr-un mod diferit decat cel prezentat in manual sau de profesor la clasa, chiar daca modul de rezolvare nu este nou pentru stiinta.

In aceste conditii, putem considera ca exista o creativitate obisnuita manifestata ori de cate ori oamenii rezolva o situatie problematica, si o creativitate de nivel inalt accesibila unei minoritati.

II. Nivelurile creativitatii

I.A.Tayler face diferentieri mai fine si numeste cinci niveluri ale creativitatii:

v           creativitatea expresiva - este forma fundamentala a creativitatii intalnita la toti oamenii, nu este conditionata de nici o aptitudine si este cel mai usor de surprins in desenele copiilor. Caracteristicile principale ale acestui nivel al creativitatii sunt spontaneitatea si libertatea de exprimare;

v     creativitatea productiva - produsele nu sunt diferite de ale altor oameni, dar pentru persoana respectiva inseamna o noutate. Vom spune ca este nivelul mediu, obisnuit al creativitatii umane.

Ex: daca un om isi contruieste fortat de imprejurari o pluta din pet-uri pentru a

putea trece o anumita portiune de apa, putem spune ca da dovada de creativitate productiva (au mai facut si altii acest lucru, dar pentru persona in cauza e ceva nou)

v     creativitatea inventiva este cea care se valorifica prin inventii si descoperiri

v     creativitate inovativa - presupune schimbare, introducere a ceva nou intr-un sistem pentru a se obtine o productivitate mai mare.EX - calculatorul a suferit schimbari pentru multiplicarea optiunilor de valorificare.

v     Dea lungul timpului s-au adaugat si alte componente precum: camera web pentru a putea vedea persoana, adaugarea microfonului cu ajutorul caruia auzim. Toate aceste sunt rezultatul creativitatii inovative.

v     creativitate emergenta - este nivelul suprem al creativitatii la care ajung foarte putini indivizi si presupune descoperirea unui principiu, a unei idei care sa revolutioneze un intreg domeniu de cunoastere ex: - principiul evolutionist al lui Darwin sau teoriea relativitatii a lui Eistein.

III. Fazele procesului de creatie - analiza procesului de creatie a condus la identificarea unei serii de etape sau faze distincte:

Prepararea - in aceasta etapa creatorul sesiseaza problema si oformuleaza in termeni

foarte clari, analizeaza datele problemei, enunta si testeaza diferite ipoteze rezolutive. Este necesara o pregatire intensa si de lunga durata in legatura cu problema pe care creatorul isi pune propune sa o rezolve, o informare minutioasa asupra istoricului problemei, asupra tentativelor altora de a o solutiona si abia apoi se emit ipoteze rezolutive. In cazul in care problema nu poate fi rezolvata, creatorul o lasa deoparte, ceea ce reprezinta un fel de distantare de problema care marcheaza trecerea la faza de incubatie.

Incubatia se petrece in inconstient si poate fi de mai lunga durata sau de mai scurta

durata(minute,ore,zile,luni sau chiar ani) ea pare o perioada pasiva, de abandonare a efortului. Se presupune ca in aceasta faza au loc o serie de prelucrari paralele, se stabilesc conexiuni care nu au fost efectuate anterior. Inconstientul

nu creeaza nimic prin sine insusi. De aceea, sansele de a obtine solutii creative la o problema depinde de cat de sustinuta si eficace a fost faza de preparare, de bogatia datelor acumulate.

Iluminarea(inspiratia) este momentul in care solutia problemei apare brusc in campul

constiintei. Materialul acumulat duce dintr-o data la o intelegere clara, sintetica a problemei.

Verificarea este faza in care solutia gasita este testata, examinata pentru eliminarea

unor posibile erori sau lacune.

IV. Portretul robot al persoanei creative

Cum putem recunoaste o persoana creativa?

In continuare este prezentata o lista orientativa de trasaturi ce sintetizeaza rezultatele mai multor studii asupra caracteristicilor personalitatii(nu inseamna ca daca lipseste una dintre acestea persoana nu este creativa):

v         Perseverenta (vointa) in cautarea de solutii;

v         Deschiderea catre experiente noi - care semnifica disponibilitatea de a invata,de a incerca noul, de a explora, de a fi curios;

v         Motivatie intrinseca, interna - persoanele inalt creative sunt profund absorbite de munca lor pe care o considera interesanta, generatoare de bucurie si satisfactie;

v         Interese si preocupari variate - hobby-uri multiple, unele dintre ele la nivel de performanta;

v         Incredere in fortele proprii

v         Atras spre complexitate;

v         Asumarea riscului- curajos;

v         Memoria - trebuie sa aiba o memorie buna deoarece ideile noi se bazeaza mereu pe informatile acumulate anterior;

v         Coeficientul de inteligenta sa fie deasupra mediei

v         Gandirea creatorului este divergenta - gaseste variante diferite de rezolvare a problemelor prin schimbarea prompta a directiei cand este necesar.

v     Aptitudini speciale in domeniul in care lucreaza: puterea de a retine si

reproduce imagini a artistului este superioara fata de oamenii neinzestrati artistic - Mozart a transcris Miserere dupa ce l-a auzit doar de 2 ori, fara sa greseasca vreo nota.

v     Imaginatie creatoare

CE ESTE CREATIVITATEA?

COLEGII SPUN DESPRE MINE

CA SUNT O PERSOANA CREATIVA PENTRU

CA SUNT

..

.

..

Care au fost etapele

parcurse

de Darwin in

elaborarea teoriei

evolutiniste  evolutioniste?

Teoria lui Darwin este dovada creativitatii.

Desenele realizate la inceputul orei sunt rezutatul

creativitatii.

INOVÁTIE s.f. Schimbare, introducere a ceva nou intr-un sistem, intr-o practica, intr-o activitate, intr-o operatie tehnica etc. [Gen. -iei, var. inovatiune s.f. / cf. fr. innovation, lat. innovatio]. Sursa: DN | Trimisa de LauraGellner, 1 Aug 2006 | Greseala de tipar

INOVÁTIE s. f. 1. schimbare, modificare; noutate. 2. rezolvare a unei probleme tehnice sau organizatorice prin adoptarea de solutii moderne, de perfectionari. (< fr. innovation, lat. innovatio) Sursa: MDN | Trimisa de raduborza, 15 Sep 2007 | Greseala de tipar

INOVÁTIE, inovatii, s.f. Noutate, schimbare, prefacere. ♦ Rezolvare a unei probleme de tehnica sau de organizare a muncii cu scopul imbunatatirii (productivitatii) muncii, perfectionarii tehnice sau rationalizarii solutiilor aplicate. [Var.: (inv.) inovatiúne s.f.] - Din fr. innovation, lat. innovatio, -onis. Sursa: DEX '98 | Trimisa de valeriu, 21 Jul 2003 | Greseala de tipar

INOVÁTIE s. 1. v. inovare. 2. (concr.) innoire, modificare, noutate, prefacere, schimbare

INVÉNTIE s.f. 1. Crearea, infaptuirea unui nou sistem tehnic, a unui procedeu tehnologic etc.; lucru inventat. 2. Afirmarea unor lucruri inchipuite, neadevarate; (p. ext.) nascocire, plasmuire; minciuna. 3. Gasirea argumentelor intr-un discurs sau a temelor si a formelor celor mai expresive si mai potrivite intr-o creatie artistica. [Gen. -iei, var. inventiune s.f. / cf. lat. inventio, fr. invention]. Sursa: DN | Trimisa de LauraGellner, 7 May 2005 | Greseala de tipar

Charles Darwin si teoria evolutionista

Charles Darwin s-a nascut in localitatea Shrewsbury, Anglia pe 12 februarie 1809. Tatal sau, Robert, era un medic din inalta societate, iar mama sa, Sussannah, era fiica lui Josiah Wedgwood, fondatorul celei mai cunoscute fabrici de portelan din Anglia.

Bunicul lui Charles, Erasmus Darwin, medic si filosof, este cunoscut pentru teoriile referitoare la mostenirea si diferentierea speciilor; intr-un fel ele au anticipat descoperirile nepotului. O alta persoana din familia lui Charles Darwin, care s-a afirmat in lumea stiintei, a fost Francis Galton, creatorul eugeniei. Charles a urmat scoala particulara a lui Samuel Butler, in Shrewsbury, pentru ca apoi, la presiunile tatalui, sa inceapa studiile la Facultatea de Medicina din Edinburg. Din cauza faptului ca la acea vreme operatiile erau efectuate fara anestezie, Charles a inteles ca medicina nu era chemarea lui. De altfel, in repetate randuri, el se declara dezgustat de orele de disectie pe cadavre.

Tatal sau a fost de acord cu transferul la Facultatea de Teologie, la Christ College din Cambridge. Aceasta schimbare nu a fost pe placul lui Charles. Pe el il interesa doar botanica si geologia, si acestea nu aveau nimic in comun cu teologia. Necesitatea concentrarii asupra acestor domenii s-a materializat prin trecerea sa la Plinian Natural History Society (1826), unde a inceput studiile de botanica. Reverendul John S. Henslow, profesor de botanica, l-a indrumat pana in anul 1831, cand a dobandit diploma. In acelasi an, Robert Fitzroy, cunoscut naturalist, facea pregatiri pentru o expeditie stiintifica care trebuia sa ajunga in Tara de Foc, Chile, Peru si Insulele Galapagos.

Henslow l-a recomandat pe Charles Darwin, ca fiind un tanar botanist, cu aptitudini de colectionare si clasificare exceptionale. In acest mod, Charles a plecat in expeditie pe 27 decembrie 1831, la bordul navei Beagle, voiaj in timpul caruia avea sa inceapa formularea teoriei evolutioniste. Calatoria a durat 5 ani, timp in care Charles Darwin a adunat probe de plante si animale de pe insulele vizitate. Cercetarea stiintifica amanuntita pe care a efectuat-o asupra speciilor de animale si a fosilelor a constituit punctul de reper in scrierea unor carti, precum 'Originea speciilor' sau 'Declinul omului'.

Expeditia a avut un impact puternic pentru Charles, atat pe plan stiintific, cat si pentru sanatatea sa. Febra pe care a avut-o in Argentina in anul 1833, presupusa maladie Chaga de care s-a imbolnavit in America de Sud, cat si raul de mare de care suferea, au dus la agravari ale sanatatii in urmatorii ani.

Darwin s-a imprietenit cu cel mai mare geolog al epocii sale, Chales Lyell, creatorul teoriei despre procesul treptat de dezvoltare al Pamantului. In urma discutiilor cu acesta, Darwin a ajuns la concluzia ca speciile au suferit o dezvoltare asemanatoare cu evolutia in timp a Pamantului. Reverendul Henslow a prezentat o parte din fosilele si jurnalele lui Charles unor naturalisti celebrii din acele timpuri, astfel ca, la data ancorarii vasului Beagle in Anglia, Charles devenise celebru in cercurile stiintifice britanice. O data cu revenirea in Anglia, pe data de 2 octombrie 1836, Darwin a inceput sa-si formuleze teoria, pe care a considerat-o ca fiind singura viabila.

Conform acestei teorii, speciile evolueaza, adica sunt supuse unor transformari treptate, de la formele simple la cele mai avansate, deci stramosii tuturor formelor vii de astazi au fost organisme monocelulare. Nu a indraznit sa publice aceste concluzii timp indelungat.Probabil, si-a dat seama de efectele acestei teorii; evolutia submineaza 'Cartea Creatiei', ceea ce putea genera punerea sub semnul intrebarii a existentei lui Dumnezeu.

In anul 1839, Charles se casatoreste cu verisoara sa, Emma Wedgwood, si se stabileste in Down House din comitetul Kent. In anul 1858, primeste o scrisoare din partea naturalistului Alfred Wallace. Observatiile pe care acesta le formuleaza, calatorind prin America de Nord, referitoare la ereditate si transformarea proprietatilor printre specii, il fac pe Darwin sa grabeasca finalizarea teoriei evolutiei.

Cateva luni mai tarziu, atat Alfred Wallace, cat si Charles Darwin se prezinta la Linnean Society pentru atestarea teoriei evolutiei. Acest consiliu decide asupra intaietatii formularii teoriei si astfel, Charles Darwin este considerat parintele evolutiei. In anul 1859 este tiparita cartea 'Originea speciilor'.

Conform asteptarilor sale, cartea a generat controverse fara precedent. Darwin a fost criticat si acuzat de lipsa credintei in Dumnezeu. Totusi, numerosi oameni de stiinta i-au acordat sprijinul lui Darwin si teoriei acestuia despre evolutia speciilor si selectia naturala. Charles a dovedit ca numai trasaturile ereditare decid asupra schimbarilor speciilor si ca cele mai puternice gene sunt transmise urmasilor. Darwin a argumentat prin faptul ca lupta pentru supravietuire are loc nu numai intre specii, dar si in interiorul acestora, iar acest lucru asigura transmiterea urmasilor a celor mai bune trasaturi.

Acest fenomen a fost intitulat 'the survival of the fittest', adica 'supravietuirea celui mai bun'. Totusi, lipsa anumitor notiuni de genetica din zilele noastre, precum 'cromozom', legile lui Mendel si teoria ereditara a lui Morgan, l-au impiedicat pe Darwin sa explice toate aspectele teoriei sale. In schimb, a reusit sa explice, de ce, dupa opinia sa, omul provine din maimuta, teorie care nici pana azi nu a fost acceptata de creationisti si de conservatorii religiosi. Charles Darwin a murit pe 19 aprilie 1882; iar, ca dovada a recunoasterii operelor sale stiintifice, a fost inmormantat in Westminster Abbey, langa Isaac Newton.