Evaluarea, strategie didactica de tip evaluativ - stimulativ - rolul ei in educatie

Evaluarea , strategie didactica de tip evaluativ - stimulativ - rolul ei in educatie

Interesul pentru abordarea temei este determinat de importanta pe care evaluarea o reprezinta in cadrul sistemului de invatamant in general si a procesului didactic in special. Standardele ocupationale pentru profesia de invatator cuprind competente care vizeaza evaluarea rezultatelor elevilor , proces care trebuie abordat din perspectiva unitatii si interdependentei cu celelalte componente.

In teoria si practica educatiei si instruirii , conceptul de evaluare a suferit de-a lungul timpului modificari semnificative : de la simpla verificare a cunostintelor asimilate de catre elev si notarea lor de catre cadrul didactic la extinderea actiunilor evaluative asupra proceselor de instruire , calitatii curriculumului scolar , pregatirea personalului didactic , pana la elaborarea unui " model de evaluare managerial" , bazat pe:

coerenta externa , asigurata la nivelul raporturilor dintre sistemul educational ;

coerenta interna , asigurata la nivelul raporturilor dintre evaluare si celelalte elemente ale activitatii didactice : obiectivele, continuturile, metodele de predare - invatare - evaluare;

consistenta functionala , asigurata la nivelul raporturilor dintre managementul sistemului de educatie si managementul procesului de invatamant;

consistenta structurala , asigurata la nivelul raporturilor dintre operatiile de masurare - apreciere - decizie ;

relevanta operationala , asigurata la nivelul raporturilor dintre obiectivele concrete asumate si rezultatele obtinute la sfarsitul unei activitati didactice , privite din perspectiva cadrului didactic si din perspectiva elevului.

Intr-un sistem educational aflat in schimbare , evaluarea capata o miza ale carei costuri si ale carei impact au devenit din ce in ce mai vizibile si mai importante o data cu luarea deciziilor de politica educationala specifice reformei sale , in desfasurare in ultimii ani.

Evaluarea consta intr-o masurare sau apreciere , cu ajutorul criteriilor , a atingerii obiectivelor sau a gradului de proximitate a unui rezultat scolar in raport cu o norma. Evaluarea in sine este o activitate cu caracter continuu, care masoara , apreciaza si genereaza decizia , in urma careia se stabileste etapa de proiectare , cu alte obiective , ce vor constitui criterii de evaluare prin masurare , apreciere , care vor conduce la alte decizii , intr-un flux continuu , cu interferari ale celor trei forme de evaluare : initiala, continua , finala (sumativa).

La nivelul procesului de invatamant intereseaza nu numai desfasurarea evaluarii didactice , ci si formarea si dezvoltarea capacitatii elevilor de autoevaluare. Apare astfel necesitatea accentuarii preocuparilor care urmaresc dezvoltarea capacitatilor elevilor de autoevaluare , in conditiile desfasurarii unui dialog deschis intre educator si elev. Aceste noi preocupari au ca scop dezvoltarea unei invatari creative , menite sa formeze oameni inovatori , constienti de propriile capacitati , indrumati de un educator , care este la randul lui un autoformator.

O data cu evolutia societatii si modernizarea invatamantului , paradigma educationala isi transfera accentul de pe transmiterea cunostintelor spre invatarea activa , creativa , iar demersurile pedagogice nu mai fac o distinctie neta intre evaluare si invatare .Invatatorul foloseste strategii de evaluare care motiveaza si stimuleaza elevii in invatare , ii ajuta sa se cunoasca , sa se autoevalueze , incurajand progresul fiecarui elev . Strategiile didactice folosesc evaluarea ca mijloc de apreciere a cunostintelor elevilor si totodata , ca o extensie a invatarii. Evaluarea traditionala tinde sa fie tot mai mult inlocuita cu evaluarea alternativa, dialogata. Diferentele dintre cele doua modele de evaluare sunt semnificative.

In evaluarea capacitatii de exprimare orala evaluarea dialogata este evidenta :

este centrata pe dialog , pe cercetarea calitativa , mai mult decat pe masurarea cantitativa ;

este privita ca parte integranta a procesului de dezvoltare si schimbare si implica judecata reflexiva;

functia principala este de energizare din interior a procesului , depasind conceptia prin care evaluarea este un proces de control exercitat din exteriorul procesului de invatare.

Se pleaca de la ideea ca fiecare este unic , are propriul sau stil de lucru , diferite modalitati de perceptie , gandire si actiune. Elevul participa activ la procesul de evaluare. Rolul evaluatorului este cel de factor din interior al procesului de invatare, nu un observator neutru . El usureaza invatarea si evaluarea , plecand de la premiza ca evaluarea indeplineste functii mai degraba de ameliorare si de corectare decat de sanctionare. Evaluarea procesului de invatare se face intr-un context bine definit , pe baza descriptorilor de performanta , elaborati de Serviciul National de Evaluare si Examinare.

In practica scolara s-au imbunatatit metodele si tehnicile de evaluare in scopul realizarii unor corelatii eficiente intre predare - invatare - evaluare si pentru a atinge dezideratele propuse pentru formarea personalitatii. Spre deosebire de metodele traditionale care realizeaza evaluarea rezultatelor scolare , obtinute pe un timp limitat , si de regula cu o arie mai mica de continut , metodele alternative de evaluare prezinta cel putin doua caracteristici: pe de o parte , realizeaza evaluarea rezultatelor in stransa legatura cu instruirea / invatarea , de multe ori concomitent cu aceasta si pe de alta parte , ele privesc rezultatele scolare obtinute pe o perioada mai indelungata , care vizeaza formarea unor capacitati , dobandirea de competente si mai ales schimbari in planul intereselor , atitudinilor , corelate cu activitatea de invatare.

Metodele alternative completeaza datele furnizate de metodele de evaluare traditionale, prin largirea sferei de cuprindere. Evaluarea nu se opreste doar la continuturile vehiculate in scoala, la rezultatele obtinute(cunostinte, priceperi, deprinderi, capacitati, modele de comportament, trasaturi atitudinale etc.), ci se extinde asupra rezultatelor obtinute in situatii diverse, in contexte diferite,nu numai la scoala. Evaluarea procesului de invatare se extinde cuprinzand informatii, idei, valori dobandite in afara sistemului de invatamant, capacitati dezvoltate si exersate prin activitati extrascolare , nonformal sau informal. Acestea faciliteaza invatarea , contribuind la cladirea personalitatii in toate dimensiunile ei. Metodele alternative de evaluare au marele avantaj ca, alaturi de cunostinte si capacitati, evalueaza: atitudini, interese, capacitatea de a face aprecieri de valoare ( opinii, adaptari atitudinale si comportamentale).

Scoala romaneasca trebuie sa devina baza progresului si modernizarii sociale , factorul de promovare a valorilor culturale , stiintifice , tehnice , civice si spirituale.

In contextul reformei educationale , cadrul didactic are nevoie sa stie ce se asteapta de la el si sa aiba capacitatea profesionala de a actiona responsabil , inclusiv in domeniul evaluarii rezultatelor scolare.

In ciclul primar , schimbarea majora in cadrul reformei invatamantului romanesc privind evaluarea o constituie introducerea evaluarii pe baza de calificative care stimuleaza progresul elevilor in invatare deoarece:

nu se compara rezultatele obtinute de acesta anterior;

se pune accent pe ceea ce elevul a facut bine si mai putin pe ceea ce nu a realizat corect, creandu-se astfel premizele evolutiei performantelor scolare.

Daca initial , evaluarea se refera doar la rezultatele obtinute de elevi in procesul

de invatamant , in societatea contemporana spatiul acestei actiuni se extinde incluzand aspecte de natura economica si sociala care vizeaza sistemul de invatamant in totalitatea sa. Abordand evaluarea din aceasta perspectiva , se poate vorbi de o evaluare economica si de o evaluare pedagogica.

Evaluarea economica vizeaza eficienta sistemului de invatamant prin prisma raportului dintre resursele materiale si financiare investite de societate si rezultatele invatamantului , materializate in calitatea fortei de munca , in contributia sa la cresterea productivitatii muncii si accelerarea progresului social . Ea se realizeaza la nivel macrosocial fiind luate in calcul toate resursele destinate invatamantului ( baza materiala , personal didactic , cercetare etc.). Evaluarea economica ofera prilejul unor aprecieri asupra functionalitatii externe a sistemului de invatamant in relatiile sale cu societatea.

Evaluarea pedagogica vizeaza eficienta invatamantului prin prisma raportului dintre obiectivele proiectate si rezultatele obtinute de catre elevi in activitatea de invatare . In contextul acestei evaluari sunt urmarite efectele pedagogice , respectiv consecintele actiunii intreprinse asupra formarii personalitatii umane in ansamblul sau. Evaluarea elementelor sistemului de invatamant trebuie abordata unitar , astfel incat corelarea rezultatelor evaluarii din cadrul fiecarui element al sistemului sa permita luarea celor mai bune decizii. Pentru actiunile evaluative , deciziile de politica educationala sunt determinante. Acestea pot fi luate in legatura cu toate componentele sistemului de invatamant , mai importante pentru evaluare fiind cele care vizeza curriculum-ul , pregatirea personalului didactic si asigurarea resurselor financiare.

Evaluarea , indiferent de metoda folosita , trebuie sa aiba un caracter stimulativ. Ea nu trebuie sa demoralizeze pe elevi , ci sa-i incurajeze si sa-i stimuleze sa invete mai bine. Pentru aceasta , ea trebuie conceputa si prezentata elevilor ca o sarcina comuna si nu ca o sanctiune.

Bibliografie :

Apostol , Adriana , ,, Practici alternative de evaluare" , Editura Qim , Iasi , 2003

Radu , Ion , ,, Evaluarea in procesul didactic", E.D.P. , Bucuresti , 2000 , p.240