Succesul si insuccesul scolar

Succesul / insuccesul scolar

Notiunea de succes/insucces este relativǎ.

Reusita/nereusita elevului la invǎtǎturǎ este in functie de exigenta normelor scolare. Aceastǎ reusitǎ/nereusitǎ ,,obiectivǎ" a elevului are si reversul ei ,, subiectiv", trǎit de elev sub forma sentimentului succesului/insuccesului.

Performanta poate fi sau nu in acord cu ceea ce elevul asteaptǎ de la actiunea intreprinsǎ, poate sau nu satisface trebuintele sau motivatia care se aflǎ la baza conduitei.

Conditia esentialǎ a succesului sau insuccesului psihologic constǎ in angajarea eului in realizarea sarcinilor.

Succesul scolar poate fi considerat in mod schematic, o expresie a concordantei intre capacitǎtile si interesele elevului, pe de o parte si exigentele scolare, formulate si prezentate elevului prin diverse metode instructiv-educative, pe de altǎ parte.

Dacǎ succesul exprimǎ o potrivire, insuccesul si rǎmanerea in urmǎ la invǎtǎturǎ sunt simptomele unei discordante dintre posibilitǎtile elevului si exigentele impuse de scoalǎ.

Rǎmanerea in urmǎ la invǎtǎturǎ este acea neindeplinire a cerintelor didactice care se observǎ la sfarsitul unei etape a procesului instructiv (capitol, semestru, an).

In cazul analizei unui ciclu tematic, nerealizarea obiectivelor pedagogice la sfarsitul acestui ciclu se considerǎ esec la invǎtǎturǎ.

Esecul de tip cognitiv atestǎ niveluri scǎzute de competentǎ, provocand rezultate slabe la invǎtǎturǎ. La matematicǎ, rǎmanerea in urmǎ se explicǎ prin intarzierea in dezvoltarea intelectualǎ, dar si printr-o serie de neajunsuri in plan motivational, volitional si operational de genul:

un nivel scǎzut de aspiratii in raport cu activitatea scolarǎ si cu propriul eu;

disponibilitǎti reduse de vointǎ necesare formulǎrii obiectivelor de invǎtare si depǎsirii obstacolelor (dificultǎtilor) care apar in mod inerent pe parcursul activitǎtii de invǎtare a matematicii;

absenta unor deprinderi de muncǎ sistematicǎ si a obisnuintei elevului de a-si autoevalua rezultatele scolare din perspectiva unor criterii obiective, promovate de scoalǎ;

insuficiente la nivelul operatiilor logic-abstracte ale gandirii;

Orice investigatie a esecului scolar va evidentia si cauze care tin de activitatea didacticǎ:

rigiditatea ritmurilor de invǎtare, care presupune obligativitatea asimilǎrii continuturilor matematice in unitǎti temporale unice pentru toti elevii,

ingnorandu-se dificultǎtile pe care le intampinǎ cei cu ritmuri mai lente de invǎtare;

abordǎrile educative de tip exclusiv frontal, care nu acordǎ prioritate particularitǎtilor psihologice ale elevilor, care stim cǎ individualizeazǎ actul perceperii si prelucrǎrii informatiilor;

suprasolicitarea intelectualǎ si nervoasǎ a elevului prin exces de sarcini didactice (de exemplu zeci de exercitii si probleme cerute de la o zi la alta).

Rǎmanerea in urmǎ la invǎtǎturǎ presupune un proces de acumulare a unor lacune in indeplinirea sarcinilor. Invǎtǎtorul trebuie sǎ depisteze la timp dificultǎtile intampinate de elev pentru a preintampina stratificarea si consolidarea lacunelor.

Mijoacele de depistare a rǎmanerii in urmǎ la invǎtǎturǎ se bazeazǎ pe o imbinare particularǎ intre observare (a comportǎrii, miscǎrilor, mimicii elevului in timpul orei de matematicǎ) si control permanent.

Activitatea de inlǎturare a esecului scolar este mai dificilǎ decat cea de prevenire si presupune elaborarea unor strategii de tratare diferentiatǎ si individualizatǎ a elevilor aflati in situatie de esec scolar. Variatiile mari de ritm intelectual si stil de lucru, de rezistentǎ la efort existente intre elevi la varsta scolarǎ micǎ impun organizarea diferentiatǎ a procesului de predare-invǎtare, pe grupuri de elevi, in care sǎ primeze insǎ sarcinile individuale de lucru.

Metodele active de invǎtare sunt singurele care pot transforma posibilitǎtile latente ale creierului in instrumente mentale reale. Poate cǎ nimeni nu a exprimat mai bine decat Emile Planchard (1976) acest deziderat al individualizǎrii pedagogice: ,,Randamentul optim al actiunii educative din scoalǎ este in functie de formula urmǎtoare: unei psihologii diferentiale sǎ-i corespundǎ o pedagogie individualizatǎ".

Un alt mod de prevenire a esecului scolar este crearea unor situatii speciale de succes pentru elevii cu dificultǎti scolare, deoarece succesul:

fortificǎ vointa;

dezvoltǎ increderea in fortele proprii;

oferǎ bucurie;

in timp ce insuccesul:

genereazǎ stres, mai precis distres, acea stare de supraincǎrcare, tensionare dezadaptare care duce la scǎderea performantelor scolare;

alimenteazǎ neincrederea in propriile capacitǎti;

descurajeazǎ, demobilizeazǎ elevul.

Invǎtǎtorul este cel de care depinde la aceastǎ varstǎ, interesul sau dezinteresul elevului fatǎ de scoalǎ, increderea sau neincrederea in fortele proprii.

Relatiile dintre dascǎl si elev, bazate pe afectivitate, pe colaborare si aprecieri incurajatoare creeazǎ o bunǎ dispozitie in clasǎ, lectia caracterizandu-se prin seninǎtate, voiosie, spontaneitate cu efecte pozitive asupra randamentului scolarilor.

Aprecierea negativǎ fǎcutǎ de invǎtǎtor este uneori insusitǎ de elev, gratie prestigiului de care dascǎlul se bucurǎ in ochii copilului. O asemenea notǎ de inferioritate se fixeazǎ in constiinta elevului dand nastere la ceea ce unii psihologi numesc ,,sindrom de descurajare". Invǎtǎtorul devine astfel responsabil, adeseori farǎ sǎ-si dea seama, de aplicarea unei etichete, a unui stigmat in mǎsurǎ sǎ determine un sir intreg de esecuri.

,,Asa cum in medicinǎ existǎ boli numite ,,iatrogene", provocate de medic, fǎrǎ intentia acestuia, tot astfel in educatie existǎ vicii, defecte, esecuri ,,didascogene", adicǎ provocate fǎrǎ voie de educatori. Ele se datoresc mai ales lipsei de informatie in ceea ce priveste reactia elevului la atitudinea profesorului sau invǎtǎtorului si neglijarea repercusiunilor acestor trǎiri asupra dezvoltǎrii intregii personalitǎti a elevului" (Pavelcu,V.,1972).

Scoala se ocupǎ oare in mǎsura necesarǎ de natura si gradul satisfactiilor/insatisfactiilor elevului ?

Nu se uitǎ oare cǎ uneori absenta calmului psihic echilibrant poate submina eficienta intregii activitǎti pedagogice?

Omul nu poate trǎi fǎrǎ satisfactii psihice, farǎ sentimentul succesului, care are un efect stenic, mobilizator asupra resurselor interne, influentand din plin reusita in orice activitate.

Succesul este acela care ajutǎ la depǎsirea situatiilor ,,penibile", la dizolvarea inhibitiilor psihice, la restructurarea atitudinilor negative, fiind o cale eficientǎ a prevenirii formelor de inadaptare socialǎ.

BIBLIOGRAFIE

Baban, A., (coord.), (2001), Consiliere educationala, S. C. Psinet S. R. L., Cluj-Napoca

Bocos, M. (2003), Cercetarea pedagogica. Suporturi teoretice si metodologice, editia a II-a, Ed. Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca

Brege, E. V. (2003), Fisa de caracterizare a personalitatii elevilor, suport al unei activitati diferentiate, in Invatamantul primar, nr.4

Cosmovici, A., Iacob, L. (1999), Psihologie scolara, Ed. Polirom, Iasi

Ionescu, M., Radu, I. (1995), Didactica moderna, Ed. Dacia, Cluj-Napoca

Kulcsar, T. (1978), Factorii psihologici ai reusitei scolare, E. D. P., Bucuresti

Opre, A. (2002), Noi tendinte in psihologia personalitatii, Ed. A. S. C. R., Cluj-Napoca

Radut-Taciu, R. (2003), Individualitate si grup in lectia moderna, Ed. Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca

Stan, E. (2003), Managementul clasei, Ed. Aramis

Stoica, M. (1996), Psihopedagogia personalitatii, E. D. P., Bucuresti

Vrabie, D. (1975), Atitudinea elevului fata de aprecierea scolara, E. D. P., Bucuresti