Extinderile educatiei

Extinderile educatiei

Educatia din ultimele decenii se caracterizeaza prin cateva particularitati esentiale iar una dintre acestea o reprezinta, indubitabil, extinderea acesteia.

O analiza atenta a acestei note definitorii conduce la identificarea mai multor directii care obiectiveaza extinderea, dintre care cele mai importante sunt:

a) Extinderea educatiei asupra varstei subiectului caruia i se adreseaza educatia.

Cand se are in vedere acest tip de extindere se vizeaza, pe de o parte, scolaritatea obligatorie, iar, pe de alta parte, extinderea educatiei dupa finalizarea acesteia.

In legatura cu extinderea educatiei asupra scolaritatii obligatorii se poate abserva ca in ultimele decenii s-a constatat o prelungire a acesteia in ambele sensuri, adica si in sus dar si in jos, fiind tot mai mica varsta cand debuteaza scolaritatea obligatorie si tot mai mare cand se finalizeaza.

De exemplu, cu mai multe decenii in urma, scolaritatea obligatorie debuta la varsta de 7 ani dar acum, cel putin in tarile dezvoltate, ea incepe la varsta de 6 ani, existand posibilitati reale sa se coboare si sub aceasta varsta.

Apoi, daca se are in vedere limita de sus, daca cu mult timp in urma scolaritatea obligatorie se finaliza in jurul varstei de 14-15 ani, la ora actuala ea se extinde pana in jurul varstei de 16-18 ani, ceea ce demonstreaza ca actualmente cererea de educatie este tot mai mare, motiv pentru care este posibil sa se asiste la o prelungire a scolaritatii obligatorii astfel incat aceasta sa devina de 12 ani, cel putin la nivelul tarilor puternic dezvoltate.

Daca se vorbeste de extinderea educatiei la nivelul scolaritatii obligatorii nu trebuie omis faptul ca aceasta tendinta se manifesta si la nivelul invatamantului prescolar, unde tot mai multi copii cu varsta cuprinsa intre 3-6 ani frecventeaza gradinita. In tarile devoltate, unde educatia prescolara este bine reprezentata, toti copiii cu varsta mentionata frecventeaza gradinita dar aceasta tendinta este in ascensiune si in tarile in curs de dezvoltare.

Dar, cum spuneam anterior, extinderea educatiei nu trebuie urmarita numai la nivelul scolaritatii obligatorii, pentru ca in momentul de fata individul este supus unor influente educative si dupa finalizarea acesteia.

In contextul mai larg al sistemului educatiei permanente exista un subsistem al educatiei adultilor,   care include o diversitate de programe cum ar fi: cursuri de perfectionare, de reconversie profesionala, de programe cu caracter educativ pe o anumita tema, acest subsistem acoperind nevoile educative ale indivizilor de la finalizarea scolaritatii obligatorii pana la sfarsitul perioadei active de viata si chiar dincolo de aceasta limita.

In consecinta, avand in vedere acest tip de extindere asupra varstei individului se poate afirma ca la ora actuala nu mai este o exagerare sa se afirme ca fenomenul educativ vizeaza intreaga viata a individului, adica de la cele mai fragede pana la cele mai inaintate varste.

b) A doua extindere a educatiei vizeaza institutiile care genereaza influente educative si care au un impact semnificativ asupra dezvoltarii ulterioare a personalitatii elevilor.

Dupa cum se cunoaste, in mod traditional educatia era atribuita aproape in exclusivitate scolii ca institutie sociala de instruire si formare, dar la ora actuala situatia este complet schimbata deoarece scoala nu mai detine monopolul asupra educatiei.

Altfel spus, la ora actuala, pe langa scoala exista si alte institutii care exercita influente educative asupra copiilor si tinerilor, fiind vorba de institutii de cultura si arta, de presa, radio, televiziune, ele putand avea un rol complementar deoarece isi aduc contributia in complinirea culturii formale a elevilor asigurata de institutia scolara.

Data fiind contributia acestor institutii in stimularea si dezvoltarea personalitatii elevilor se impune ca ele sa nu fie ignorate, ci sa se aiba in vedere realizarea unor parteneriate intre ele si institutia scolara in vederea conceperii unor programe care sa onoreze si asteptarile elevilor.

c)     A treia mare extindere a educatiei se concretizeaza in faptul ca la ora actuala educatia vizeaza toate dimensiunile personalitatii umane: cognitiva, afectiva, morala, motrica astfel incat, produsul final sa se concretizeze intr-o personalitate armonioasa, echilibrata, creativa, adaptabila diverselor situatii cu care se confrunta individul in demersurile sale cotidiene.

Aceasta formare totala a individului, cum plastic se exprima G. Mialaret, reprezinta un mare progres fata de situatia cand educatia stimula selectiv anumite dimensiuni ale personalitatii (de exemplu, dezvoltarea cognitiva) si cand altele, la fel de importante, erau neglijate sau marginalizate, cu toate consecintele negative rezultate dintr-o asemenea situatie.

d)     a patra extindere a educatiei vizeaza nivelurile la care se realizeaza procesul de educatie.

In acest sens se poate aprecia ca situatiile educative sunt atat de variate incat ele  nu mai pot fi limitate la situatiile concrete cand un educator se afla intr-o interactiune directa, nemijlocita cu elevii pe care ii instruieste.

Altfel spus, educatie face si instructorul sau profesorul care prin demersurile sale faciliteaza asimilarea continuturilor de catre elevii sai, educatie face si directorul unei scoli care monitorizeaza intreaga activitate a corpului profesoral, educatie face si inspectorul care raspunde de felul in care se desfasoara aceasta activitate la nivelul unui judet, educatie face si un functionar ministerial care are in sarcina alte responsabilitati, comparativ cu cele specifice intalnite in unitatile de invatamant.

Concluzia desprinsa este aceea ca educatia se poate realiza la mai multe niveluri, pe mai multe paliere, iar la fiecare nivel responsabilitatile celor implicati sunt destul de diferite. In pofida acestui fapt, toti cei implicati isi aduc o contributie importanta in desfasurarea activitatii de educatie.