Influentele caracterului asupra temperamentului, asupra manifestarii lui

Influentele caracterului asupra temperamentului, asupra manifestarii lui

Temperamentul si caracterul sunt doua notiuni diferite care nu trebuiesc confundate. in timp ce temperamentul se refera la insusiri ereditare ale individului, caracterul vizeaza suprastructura morala a personalitatii, calitatea de fiinta sociala a omului.

Pentru a ne edifica asupra acestui aspect (ca temperamentul nu poate fi identificat cu caracterul) vom prezenta cateva exemple. In fata unor situatii noi, oamenii reactioneaza diferit: unii violent, altii calmi, unii rapid, altii lent, unii isi exteriorizeaza emotiile, altii si le domina, unii sunt vioi, veseli altii melancolici, unii dau raspunsuri prompte, altii isi exprima mai agresiv gandurile.

Caracterul, ca si temperamentul, demonstreaza dependenta de particularitatile fiziologice ale omului si, inainte de toate, de tipul sistemului nervos.

In ultima instanta trasaturile temperamentului si caracterului formeaza, practic, un aliaj indisolubil, ce determina oblic chipul general al omului, caracteristica lui individuala.

Individul atinge maturitatea sociala, posedand un sistem de trasaturi de caracter formate.

Insusirile temperamentale sunt ancorate in substratul constitutiei individuale, in trasaturi specifice ale sistemului nervos. Cand spunem insa ca un om este principial in actiunile sale, exigent cu sine si cu altii, constiincios, cinstit, pune interesele colectivului mai presus de cele personale, cu o vointa puternica, cu o conceptie sanatoasa despre lume si viata, perseverent in actiuni, disciplinat in munca, stapan pe sine, si ferm in decizii etc., toate acestea, cu conditia ca ele sa se fi stabilizat si sa fi devenit un mod constant de raspuns la situatiile create de mediu, exprima trasaturi caracteriale.

Ele nu sunt particularitati ale sistemului nervos si nu tin de forma, de modalitatea de reactie, ci sunt expresia raporturilor dintre individ si mediul social, a atitudinilor constante a omului in fata realitatii.

Intre temperament si caracter exista o stransa interactiune, temperamentul influentand forma de manifestare a caracterului caruia ii da o coloratura specifica, iar caracterul influentand, la randul lui unele trasaturi temperamentale. In nici un caz temperamentul nu determina fondul caracterului, ci doar il influenteaza, dandu-i o anumita coloratura dinamica.

Influenta caracterului asupra temperamentului are efecte mai ales de control si reglatoare:

retine, inhiba anumite trasaturi temperamentale;

mascheaza si compenseaza temporar insusirile caracteriale cu efecte dezadaptative;

valorifica trasaturile temperamentale care se asociaza in plan comportamental cu efecte benefice.

Se poate merge cu controlul pana la supra sau sub, ceea ce impiedica o manifestare fireasca, naturala a personalitatii.

Exista patru situatii tipice: oameni cu aptitudini si trasaturi pozitive de caracter (oameni "cu caracter"); oameni fara aptitudini, dar si fara caracter (de fapt, cu trasaturi negative de caracter); oameni cu aptitudini, dar "fara caracter"; si oameni fara aptitudini, dar cu caracter. Primele doua situatii sunt de congruenta intre aptitudini si caracter, ultimele de incongruenta (se cer a fi eliminate sau, macar, reduse).

Mai importante decat corelatiile posibile sunt interinfluentele. Caracterul favorizeaza sau defavorizeaza punerea in valoare a capacitatilor; la randul lor aptitudinile pot fi integrate in caracter, mijloacele actiunii fiind convertite in scopuri de viata (sportivii de performanta).

Caracterul in multe alte conditii este rezultatul autoeducatiei. In caracter se acumuleaza deprinderile omului. Caracterul se manifesta in activitatea oamenilor, insa in ea el si se formeaza.

Caracterul nu este dat omului de la natura. Nu exista caracter, care nu ar fi posibil de corectat. Referirile la aceea ca "eu am asa caracterul si numai pot face nimic cu mine" din punct de vedere psihologic sint neintemeiate. Fiecare om este responsabil de manifestarile caracterului sau si este in stare sa se ocupe de autoeducare.