Curente si metode in educatia copiilor cu deficiente auditive

Curente si metode in educatia copiilor cu deficiente auditive

Obiective:

Schitarea traseelor educative posibile pentru un copil cu deficiente de auz;

Descrierea unor sisteme metodologice cu rol instructiv-educativ si corectiv-compensatoriu.

Cuvinte cheie:

Oralism, gestualism, educatie speciala, invatamant integrat.

Directii de interventie

Impactul surditatii asupra dezvoltarii cognitive si afectiv-relationale a fost surprins prin

numeroase cercetari. O concluzie care se impune este ca educatia oralista clasica s-a dovedit ineficienta in:

Asigurarea unui ritm al dezvoltarii copilului deficient auditiv similar cu cel al auzitorului, inclusive in domeniul cognitive si al comunicarii;

Rezolvarea problemelor de comunicare ale copilului cu anturajul sau si in satisfacerea necesitatilor informationale;

Asigurarea unui nivel satisfacator al limbajului verbal, privit sub toate aspectele sale: lexical, semantic, sintactic, pragmatic, precum si functionalittea adecvata a acestui limbaj;

Domeniul achizitiilor scolare unde o problema aparte este cea a dificultatilor intampinate in domeniul lexiei si al grafiei, un numar insemnat de cercetatori fac referire la "analfabetismul" tinerilor surzi.

Toate aceste limitari ale eficientei educative a sistemului oralist au constituit motivele

declansatoare pentru numeroase cercetari care si-au propus gasirea de solutii care sa permita surmontarea dificultatilor de invatare in domeniul limbajului verbal, oral si scris, intampinate de catre copiii cu deficienta auditiva.

Sinteza a modalitatilor posibile de interventie in domeniul deficientei auditive, interventie care sa poata realiza prevenirea sau/si terapia dificultatilor de invatare a limbajului verbal. Sunt posibile doua modalitati de concepere a acestei interventii dupa cele doua axe ale unui sistem de coordonate: axa vertical si axa orizontala.

A.    Abordarea diacronica. Momentele interventiei in domeniul deficientei de auza de la nastere pana la inceperea scolii.

Prevenire prin interventia asupra factorilor de risc in producerea deficientelor auditive.

Interventia medicala preventiva.

Se poate realize prin intermediul vaccinarilor si prin informarea celor interesati asupra factorilor de risc si a modalitatilor de prevenire.

Interventia medicala curativa.

Se realizeaza prin tratamente medicamentoase si/sau chirurgicale.

Depistarea precoce a tulburarilor de auz si de limbaj.

Depistarea neo-natala a tulburarilor de auz prin intermediul screening-ului neo-natal.

Extinderea perioadei de depistari si realizarea de depistari periodice pentru surprinderea tulburarilor aparute mai tarziu.

Diagnosticarea tulburarilor de auz si limbaj

Diagnosticarea precoce.

Realizarea diagnosticului diferential.

Extinderea perioadei de diagnosticare (eventuale corectii ale diagnosticului initial sau provizoriu).

Aparatare

Protezarea adecvata in functie de tipul si gradul deficientei auditive, de prezenta unor malformatii sau particularitati ale aparatului auditiv.

Reglarea si intretinerea protezei.

Interventie pluridisciplinara corectiv-educativa

Interventii specializate (medicala, psihologica, psihopedagogica);

Interventii precoce asupra copilului si a familiei.

Rolul gradinitei si al centrelor educative specializate.

Orientare educative (alegerea unei scoli si a unei metode).

B.    Abordarea sincronica. Interventia de specialitate pe perioade de varsta ale copilului

0-3 ani. Perioada interventiei precoce propriu-zise.

In aceasta perioada sunt necesare interventiile de: depistare, diagnosticare, aparatare, consilierea psihologica si psihopedagogica a familiei, stimularea copilului de catre familie (cu sprijin specializat) si de catre specialist in educatia auditiva, precum si de catre adulti surzi care sa ofere copilului primele elemente gestuale.

3-6 ani. Perioada interventiei precoce prelungite.

Continuarea depistarilor (tulburari auditive care nu se manifesta de la nastere; tulburari auditive cauzate de anumite boli sau traumatisme.

Evaluarea si diagnoza pe domenii:

Auditiv - prin completarea investigatiilor obiective cu cele subiective; confirmari sau modificari ale diagnosticului initial;

Nivelul de dezvoltare al limbajului - eficienta codificarilor verbale sau gestuale;

Psihologic - evidentierea unor posibile atingeri ale dezvoltarii psihomotrice si intelectuale; evidentierea naturii si gravitatii retardurilor.

Aparatare

Schimbari periodice ale olivelor si chiar ale aparatelor individuale de amplificare daca tabloul deficientei auditive se modifica foarte mult sau daca investigatiile ulterioare arata ineficienta auditiva a protezarii.

Stimulari auditiv-verbale si/sau gestuale

In cadrul familiei, copilul este stimulat prin "baia de limbaj" comletata de informatii furnizate prin alte modalitati senzoriale. Daca familia este auzitoare, este benefic sprijinul unui adult surd (instructor pentru surzi) iar daca este surda trebuie sa beneficieze de contacte cu persoane auzitoare.

Interventii educative-reeducative si corectiv-compensatorii

Se realizeaza in cadrul gradinitelor si/sau a centrelor specializate si vizeaza: educatia auzului, educatia ritmica, educatia grafica si plastic, dezvoltarea bagajului de cunostinte, insusirea uneia sau mai multor forme de comunicare si cel putin a unui sistem de sprijin al comunicarii verbale.

"Scoala parintilor"

Cursuri destinate parintilor auzitori pentru insusirea limbajului gestual si a unui sistem de sprijin al comunicarii. Se deruleaza in parallel cu cele pentru a furniza materialul necesar "conversatiilor" dintre membrii familiei.

6-8 ani. Perioada de pregatire si debut a scolarizarii

Evaluari periodice:

Ale functiei auditive;

Ale nivelului de dezvoltare al limbajului (verbal si gestual);

Psihopedagogice;

Psihologice.

Antrenamente auditive cu si fara utilizarea mijloacelor tehnice

Dezvoltarea principalului mijloc de comunicre dar si a celui secundar prin:

Folosirea sistemelor de sprijin;

Antrenarea diferitelor aspecte: lexical, sintactice, semantic, pragmatic;

Interventii corrective in domeniul exprimarii orale;

Insusirea sistemului tactil;

Insusirea formei scrise a limbajului verbal.

Optiuni educative

Dixon-Miller (1990), referindu-se la optiunile educative pentru copiii surzi din Marea Britanie arata ca este foarte dificil pentru parintii copiilor surzi profund sa stie care dintre multimea de instrumente de suport a limbajului si sisteme de semne sunt mai potrivite pentru copiii lor. Daca pana nu demult alegerea care se punea in fata parintilor si a educatorilor, vizand educatia comunicarii copiilor surzi, era de natura dihotomica, intre educatia oralista si cea gestuala, actual gama optiunilor educative s-a largit foarte mult:

Educatie strict oralista;

Metoda verbo-tonala;

Educatia bilingva (bimodala sau nu);

Educatia gestuala.

Sistemele de sprijin pentru comunicarea verbal a acestor copii, atat pentru receptia vor-

birii cat si pentru exprimarea orala sunt:

Posibilitatile auditive (prin aparatare si antrenare);

Lectura labiala;

Sistemul dactil;

Limbajul vorbit completat (LPC) sau Cued Speech;

AKA.

Abordare bi-optionala in educarea comunicarii

Rondal (1987) a incercat sa evite falia dintre comunicarea orala si cea gestuala.

Pentru aceasta a propus doua optiuni pentru sistemul francez de invatamant, care se inscriu in filosofia comunicarii totale. Alegerea intre acestea trebuie sa o faca familia pe baza informatiilor puse la dispozitia lor de catre persoane de specialitate.

Optiunea nr. 1: Oral-gestuala

Pune accentul pe invatarea limbii orale expunand totusi copilul la limba gestuala. In cursul anilor urmatori se trece la utilizarea conjugata a sistemelor LPC sau AKA si la expunerea precoce la limbajul scris cu modalitatile sale productive si receptive.

Este avuta in vedere integrarea copilului surd in mediu vorbitor, inca de la gradinita, dar cu sprijin acordat familiei si copilului. Mai tarziui copilul va fi expus la LSF pe care si-o va insusi ca pe o limba, sau va fi expus doar la FS. Invatarea LSF sau FS se face si de catre familie, care trebuie de asemenea sa-si insuseasca LPC sau AKA si sa le practice zilnic, acasa cu copilul. Obiectivul educatiei comunicarii in aceasta optiune este de a face din copii persoane bilingve si bimodale dar mai ales sa poata folosi eficient codul oral.

Optiunea nr. 2: Gestual-orala

Pune accentul pe practicarea limbajului gestual (LSF) si doar apoi pe limbajul oral (cateva ore pe saptamana), fiind nevoie de educatori auzitori daca parintii sunt surzi. Ulterior se invata dactilologia si limbajul scris, in paralel continuandu-se invatarea codurilor verbale si gestual. Integrarea in scoli obisnuite este insotita de prezenta interpretului LSF-oral. Mai tarziu sunt incurajati sa invete FS care are acelasi "vocabular" gestual ca si FS. Copiii trebuie sa aiba contacte si cu mediul vorbitor.

Aceasta formula este dificila si foarte exigenta cu parintii si educatorii, insa aceasta formula bilingva permite selectarea celui mai adecvat cod de comunicare, in care beneficiile copilului sa fie maxime. Oricum, fiecare copil surd, in functie de capacitatile si de motivatiile proprii, va ajunge la un anumit nivel de competent lingvistica in fiecare din modalitatile communicative propuse.

Alegerea unei forme adecvate de scolarizare

Parintii sunt nevoiti sa aleaga, in functie de ceea ce doresc sa invete copilul lor, intre

doua modalitati de scolarizare: cea din cadrul scolilor speciale si cea din cadrul scolilor obisnuite. Alegerea este destul de dificila trebuind sa se tina seama de: distant la care se afla o anumita scoala fata de casa, de statutul de intern sau extern pe care-l va avea copilul, de avantajele si dezavantajele uneia sau celeilalte forme de scolarizare si nu in ultimul rand de capacitatile si posibilitatile copilului.Cea mai mare parte a limbajului de care copiii auzitori au nevoie in viata se invata acasa. Ei merg la scoala cu o baza a limbajului prin intermediul careia profesorii le pot da o educatie. Multi profesori ai copiilor auzitori argumenteaza ca nu exista suficient timp pentru a-I invata pe copii, asa cum si-ar dori ei. Cu atat mai mare este problema profesorilor pentru copiii cu deficiente de auz, deoarece ei trebuie sa-I invete in plus limbajul si vorbirea si sa realizeze si antrenament auditiv.

Este vital ca deficientii de auz profund sa invete limbajul cat mai mult posibil acasa, inainte de a merge la scoala.

Scolile speciale si dificultatile scolare ale copilului surd

Populatia din aceste scoli este formata in cea mai mare parte din copii care nu pot urma invatamantul obisnuit din cauza unor pierderi auditive considerabile. Hipoacuzicii raman in cea mai mare parte in scolile obisnuite. Scolarizarea in cadrul unei scoli speciale permite continuarea activitatii inceputa de echipa multidisciplinara implicate in educatia precoce, pentru ca aceste scoli detin specialist formati pentru acest tip de interventii.

Ortografia este o alta problema cu care se confrunta, in proportii diferite, acesti copii. La matematica se fac referiri despre dificultatile care apar cand se atinge un anumit grad de abstractizare. Ele sunt atribuite mai degraba modului de predare sau metodei, decat copilului.

Pare paradoxal ca surzii sa aiba dificultati in insusirea lecturii pentru ca lectura face apel la un cod in care semnificantii utilizeaza o forma grafica care este perceputa vizual.

Includerea in scoli obisnuite

Integrarea totala consta in amplasarea copilului surd intr-o clasa obisnuita dupa ce a trecut/sau nu printr-o clasa speciala. Conditiile sunt: diagnosticul precoce, aparatajul, educatia precoce si participarea active a familiei. In fapt, pentru a fi integrat trebuie sa aiba un limbaj verbal minim. Integrarea nu este posibila fara implicarea considerabila a parintilor, care trebuie sa continue temele la domiciliu. E nevoie si de o sustinere pedagogica pentru a putea mentine copilul la nivelul scolar al clasei. Educatia speciala va fi continuata de logoped cat va fi necesar, chiar pana la sfarsitul scolaritatii. Profesorul care accepta in clasa sa un copil surd ar trebui sa cunoasca cate ceva despre surditate si ar trebui sa I se reduca efectivul de elevi.

Integrarea partiala poate fi realizata pentru cateva materii (matematica, istorie, geogra-

fie in cadrul scolii obisnuite (J.A.Rondal, B.Pierart, 1989). Aceasta formula prezinta avantajul de a permite participarea la activitati la care copiii surzi si auzitori au capacitati egale. Permite dezvoltarea contactelor sociale in afara vietii scolare. Ii pregateste pentru intrarea intr-o lume conceputa de, si pentru auzitori. Aceste formule de integrare sunt propuse intr-un cadru de aplicare specializat dar personalizat, gradual si suplu, interschimbabil, in functie de evolutia globala a copilului.