EDUCATIA ANTREPRENORIALA

CUPRINS

Rezumat

Scopurile educatiei antreprenoriale si abordarea metodologica in procesul de predare/invatare

Afacerile: prezentarea partenerilor si a ideilor de afaceri

Profilul intreprinzatorului

Pot eu fi intreprinzator?

Afacerile

Planificarea unei afaceri si planul de afaceri

Managementul unei afaceri. Competentele managerului

Antreprenoriatul si cariera

Intrebari de autoevaluare

Rezumat

Educatia antreprenoriala se poate realiza printr‑o disciplina de sine statatoare sau prin intermediul oricareia dintre disciplinele scolare daca sunt urmarite cateva obiective prezentate in cadrul modulului. De exemplu, continuturile care se refera la bugetul unei afaceri se pot folosi ca aplicatii la matematica, iar prezentarea partenerilor dintr‑o afacere pot deveni aplicatii la dezvoltarea vocabularului sau comunicare. O afacere poate fi identificata in cadrul oportunitatilor oferite de scoala si realizata prin programele de activitati extracurriculare.

A intelege fundamentele organizarii unei economii de piata, a rolului fiecarui individ, a sanselor fiecaruia de a avea succes daca se cunoaste bine, daca stie care ii sunt punctele tari si slabe, daca are initiativa, gandire creatoare si critica, daca poate convinge pe colegul sau sa ii fie coleg de echipa intr-un joc, daca are disponibilitatea de a se informa cu privire la posibilitatile reale de succes sau de nereusita, daca are disponibilitatea sa cunoasca si sa inteleaga regulile jocului, daca stie sa asculte si sa transmita un mesaj - iata doar cateva elemente, pe care le vom conecta cu formarea unor competente, care sunt determinante in formarea comportamentului de intreprinzator.

A stii sa iti alegi cariera devine o problema mai usoara pentru copii si tineri daca ei reusesc sa-si cunoasca abilitatile, aptitudinile, priceperile, interesele, disponibilitatile pentru a invata mai cu usurinta intr-un anumit domeniu.

Ce trebuie sa stie, sa stie sa faca si cum sa se comporte un profesor de gimnaziu pentru a convinge in acest demers aparent ambitios, dar simplu daca ii sunt intelese finalitatile, urmeaza a fi dezvoltat in continuare sub forma unui posibil construct de formare.

Pe parcursul prezentului modul am utilizat trei simboluri:

= tema sau activitate pentru elevi;

A = idee de afaceri sau studiu de caz;

G = recomandare sau aspecte importante de retinut.

Scopurile educatiei antreprenoriale si abordarea metodologica in procesul de predare/invatare

Ratiunea oricarui curs de educatie antreprenoriala este de a promova si de a dezvolta spiritul de inovatie al elevilor. Educatia antreprenoriala trebuie sa le ofere elevilor informatii cu ajutorul carora acestia:

       sa inteleaga locul si rolul intreprinzatorului in dinamica pietei;

       sa poata genera idei inovatoare in domeniul afacerilor;

       sa fie in masura sa prevada si sa solutioneze probleme si riscuri ce apar in derularea unei afaceri;

       sa stie unde si cum sa gaseasca asistenta si sprijin pentru a aplica ideile de afaceri.

Dupa cum se poate constata - atat din specificul acestui domeniu, cat si din abordarea tematica propusa - educatia antreprenoriala este un camp de studiu interdisciplinar. Rezultatele vor fi cu atat mai bune daca in planificarea activitatilor vor fi implicati, in afara celor care vor preda in mod direct disciplina, si alti profesori care pot sprijini dezvoltarea anumitor arii de competenta specifice profilului unui intreprinzator (de exemplu, profesorii care predau aria curriculara Limba si comunicare pot contribui la planificarea activitatilor care tin de dezvoltarea abilitatilor de prezentare a partenerilor si a unei idei de afaceri, de a fi convingatori, de a redacta coerent un mini-plan de afaceri; profesorii din cadrul ariei curriculare Matematica si stiinte isi pot aduce contributia la dezvoltarea unor aplicatii care tin de bugetul unei afaceri, de calcularea profitului etc.).

Educatia antreprenoriala trebuie sa le creeze elevilor potentialul de a infiinta o companie, o afacere la nivel personal, comunitar sau chiar la nivelul mai larg al lumii afacerilor.

Profesorul va trebui sa aiba permanent in vedere cateva scopuri/aspecte ale dezvoltarii la elevi a competentelor antreprenoriale.

1.    Sa constientizeze si sa inteleaga factorii economici si pe cei personali care pot afecta succesul unei idei de afaceri.

2.    Sa fie deschisi catre schimbare si catre asimilarea noutatilor pe care le presupune mediul de afaceri, in care sunt esentiale luarea de decizii, rezolvarea de probleme, orientarea intreprinzatorului.

3.    Sa-si dezvolte o imagine pozitiva de sine si sa utilizeze abilitatile de care dispun in cadrul procesului de initiere, planificare si implementare a unei idei de afaceri.

4.    Sa-si dezvolte capacitatile necesare initierii unei companii/afaceri si sa prevada care sunt competentele de care vor avea nevoie in viitor pentru a pune in practica si pentru a dezvolta acea afacere.

5.    Sa-si formeze o orientare de tip practic prin intermediul careia sa foloseasca potentialul propriu de intreprinzator si oportunitatile pietei pentru a initia o afacere.

6.    Sa-si dezvolte abilitatile sociale si de comunicare specifice mediului de afaceri.

Trebuie sa precizam, inca de la inceput, ca antreprenoriatul si administrarea unei afaceri nu sunt unul si acelasi lucru. Orientarile actuale spun ca nu intotdeauna un bun intreprinzator este si un bun manager sau administrator. A fi intreprinzator inseamna a crea o idee, a gasi modalitatea de a o pune in practica si a o dezvolta apoi in functie de evolutia afacerii si de necesitatile pietei. Managementul si administrarea afacerii, chiar daca sunt elemente esentiale in succesul unei afaceri, solicita competente care se suprapun doar partial cu cele ale intreprinzatorului.

Din punct de vedere metodologic, predarea educatiei antreprenoriale implica o serie de elemente de specificitate:

       accesul la institutii/companii din comunitatea locala pentru a putea desfasura unele ore in afara scolii;

       o invatare centrata pe activitati si proiecte ale elevilor;

       utilizarea lucrului in grup si a metodelor de invatare prin cooperare;

       utilzarea exemplelor, a studiilor de caz si a povestilor de succes care pot sa-i motiveze pe elevi si sa contribuie la intelegerea esentei antreprenoriatului;

       evaluarea va fi axata pe proiectele si portofoliile elevilor; se va avea in vedere ca a fi intreprinzator inseamna a avea spirit inovator si nu neaparat a merge pe caile clasice, "batatorite".

Antreprenoriatul nu se poate invata in afara practicii; elevilor trebuie sa li se ofere oportunitati permanente de a dezvolta viziuni, idei, initiative si comportamente specifice unui intreprinzator de succes. Competentele si atitudinile pe care isi propune sa le formeze educatia antreprenoriala pot sta la baza succesului personal al individului, atat in cariera scolara, cat si in viata profesionala si sociala.

Afacerile: prezentarea partenerilor si a ideilor de afaceri

Primii pasi importanti in demararea unei afaceri sunt constituiti de prezentarea partenerilor si prezentarea ideii/afacerii in sine. Modul de exprimare, claritatea, concizia si precizia unei prezentari pot fi elemente solide de sprijin pentru un intreprinzator.

La finalul acestei unitati de invatare elevul ar trebui sa fie capabil:

1.     sa identifice si sa elaboreze mijloace de prezentare personala si a unei mici afaceri/companii;

2.     sa se prezinte clar si succint in fata unei audiente;

3.     sa descrie elementele de baza ale afacerii pe care o reprezinta;

4.     sa prezinte avantajele pe care le-ar avea colaborarea pentru potentialii partenerii care iau parte la intalnire.

Pentru a veni in sprijinul cadrului didactic implicat in predarea acestui domeniu, in primul capitol vom propune o abordare secventiala din punct de vedere metodologic, centrata pe fiecare dintre cele patru obiective.

Obiectivul 1: Sa identifice si sa elaboreze mijloace de prezentare personala si a unei mici afaceri/companii.

Propunem centrarea pe doua elemente, utile atat in contextul antreprenoriatului, cat si in alte imprejurari ale vietii cotidiene: cartea de vizita si pliantul de prezentare.

Cartea de vizita este un element de prezentare personala, dar, in contextul unei intalniri de afaceri, aceasta prezinta persoana in calitatea sa de reprezentant al companiei/afacerii. Cartea de vizita a unui om de afaceri ar trebui sa indeplineaca unele criterii:

       simplitate (nu sunt recomandate palete coloristice foarte variate, elemente multiple de decor sau utilizarea unor fonturi excesiv stilizate);

       eleganta (la recomandarile de mai sus se poate adauga: designul ingrijit, calitatea cartonului);

       informatii complete, dar nu excesive despre persoana si companie.

Continutul unei cartii de vizita a unui om de afaceri ar trebui sa contina:

           sigla si numele complet al companiei;

           adresa postala completa a companiei (sediul);

           numerele de telefon si fax;

           adresa e-mail si site-ul Internet (daca e cazul);

           numele si prenumele persoanei;

           functia indeplinita si departamentul in care lucreaza persoana.

G In general, in cartile de vizita care se utilizeaza pentru intalniri protocolare de afaceri nu se trec referintele de la domiciliu sau telefonul mobil. Numarul acestuia din urma poate fi oferit la solicitatea partenerilor. Rostul cartii de vizita este de a oferi potentialilor parteneri posibilitatea de a va contacta dupa prima intalnire.

Solicitati elevii sa-si alcatuiasca propria carte de vizita, respectand criteriile enuntate anterior. In masura in care exista posibilitatea accesului la calculatoare se poate utiliza programul Microsoft Publisher (inclus in Office 2000) pentru a realiza cu usurinta o carte de vizita, prin personalizarea elementelor de design deja existente in numeroase variante. Acest lucru se poate realiza si ca aplicatie de catre cadrul didactic specializat, care lucreaza cu elevii la computere. Daca nu exista tehnologia necesara, se poate folosi un set de markere (carioci) subtiri.

Recomandari:

       Cartile de vizita sunt oferite invitatilor la inceputul intalnirii (acestea se pot pune chiar pe masa, alaturi de alte materiale informative pe care organizatorul intalnirii le distribuie).

       Utilizarea lor nu este obligatorie intotdeauna. Dezvoltarea tehnologiilor informationale si de comunicatie, extinderea Internetului au facut ca locul acestor carti clasice de vizita sa fie luat, partial, de cartile de vizita in format electronic.

       Cartile de vizita le puteti confectiona singuri, cu un soft de genul celui mentionat, dar se pot comanda si la firme specializate. Tot ce trebuie sa faceti este sa le comunicati informatiile corecte care doriti sa fie continute si sa alegeti un model potrivit.

A Iata un exemplu de afacere! O mica firma care sa produca, la comanda, carti de vizita si poate chiar alte elemente de prezentare sau de promovare (publicitate) cum ar fi: pixuri, brelocuri, dosare, plicuri, agende etc. imprimate cu numele, siglele si adresele unor companii care doresc sa ofere astfel de produse clientilor sau partenerilor. Incercati sa identificati o astfel de firma si sa solicitati patronului o intalnire cu elevii in care sa-si prezinte afacerea. Mai tarziu, cand elevii vor invata despre planul de afaceri, puteti reveni la acest exemplu pentru a face un astfel de plan.

Pliantul de prezentare este aproape nelipsit oricarei afaceri/companii care se respecta. Nu exista un format standard; din punctul de vedere al esteticii si designului, pot fi avute in vedere si aici criteriile enuntate pentru cartea de vizita. Cele mai usor de realizat (si probabil cele mai frecvente) pliante sunt cele realizate dintr-o coala (sau carton) A4, impartita in trei.

In general, pliantul prezinta in primul rand compania. Din acest motiv, nu ar trebui sa-i lipseasca elemente cum ar fi:

         Numele complet si tipul companiei (ex.: S.A., S.R.L.).

         Sloganul sau deviza companiei.

         Misiunea companiei (eventual obiectivele).

         Tipurile de produse si/sau servicii pe care le ofera compania* (si cui anume se adreseaza acestea).

         Structura interna a companiei, cu atributiile fiecarui sector/departament.

         Repere pentru contactare (adresa, telefon, fax, e-mail, Internet, nume de persoane).

-          Numele companiei este bine sa fie insotit tot timpul de sigla si sa fie scris cu un anumit tip de fonturi. Ganditi-va cat de usoara este recunoasterea unor companii dupa modul specific in care isi scriu numele sau doar dupa sigla/simbol.

Identificati si reproduceti nume/sigle/simboluri ale unor firme foarte usor de recunoscut (de exemplu, firmele de telefonie mobila, marcile de autoturisme etc.). Incercati sa gasiti un nume si sa elaborati o sigla pentru firma pe care ati dori sa o conduceti. Numele companiei scris de fiecare data la fel si prezenta continua a unei sigle sau a unui simbol fac produsele/serviciile companiei respective usor de recunoscut. In plus, ele intra in constiinta publica, "te urmaresc" peste tot.

-          Sloganul sau deviza companiei consta intr-un mesaj scurt, penetrant, care are, in principal, rol de promovare, dar spune ceva si despre orientarea companiei fata de clientii sai.

Identificati slogane in reclamele radio - TV. Incercati sa elaborati un slogan care sa se potriveasca firmei sau afacerii pe care ati dori sa o initiati.

-          Misiunea companiei este un enunt sau un fragment ceva mai amplu, dar nu foarte lung. Misiunea reprezinta ratiunea de a fi a companiei, sarcinile si atributiile pe care si le asuma in contextul unei anumite piete. Prin misiune, firma incearca sa comunice directiile sale de dezvoltare si nivelul asteptat al performantelor produselor/serviciilor oferite.

-          Tipurile de produse/servicii oferite sunt esentiale in prezentarea unei firme. Astfel, clientii si partenerii se pot informa despre domeniile de activitate. Oferta de produse/servicii poate fi insotita de preturi si de eventualele facilitati oferite beneficiarilor (de exemplu, transportul gratuit la domiciliu al unui produs achizitionat, includerea unei mese festive intr‑un sejur turistic, participarea la un concurs/tombola cu premii ca urmare a accesarii produselor/serviciilor companiei etc.).

G De multe ori aceste lucruri aparent marunte pot fi decisive! Ele pot decide orientarea clientilor atunci cand acestia sunt nehotarati. Cati dintre noi nu am cazut in "capcana" de a cumpara un produs care poate nu ne era absolut necesar, doar pentru ca nu am rezistat unei facilitati sau premiu?

Incercati sa gasiti astfel de strategii pentru produsele sau serviciile firmei voastre! Acestea trebuie sa fie atractive pentru clienti, dar sa nu pricinuiasca pierderi companiei!

-          Structura interna a companiei, cu departamentele si atributiile specifice apare (daca este cazul) in pliantele de prezentare facute special pentru intalnirile cu partenerii. Spre deosebire de clienti, care sunt aproape exclusiv interesati de produsul/serviciul final, potentialii parteneri vor dori sa‑si cunoasca bine colaboratorii.

-          Reperele pentru contactare se pun, de regula, pe ultima fata a pliantului. Corectitudinea lor este esentiala!

Puteti incerca cu elevii impartiti in grupuri de cate 4‑6 persoane alcatuirea unor astfel de pliante pentru afaceri potentiale pe care ei le gandesc sau, mai simplu si mai eficient in aceasta etapa, pentru scoala in care invata sau pentru clasa lor. Se poate initia si elaborarea unui pliant pentru evenimente de genul unei serbari, prin care sa se incerce colectarea de fonduri de la parinti, autoritati locale, reprezentanti ai mediului local de afaceri (invitatii, pliantul evenimentului, afise etc.). Si in acest caz utilizarea calculatorului este mai mult decat bine-venita. Microsoft Publisher, dar si editorul Word ofera posibilitati ample pentru realizarea unui pliant atractiv, pe formatul A4 landscape, impartit pe trei coloane (fata-verso).

Inainte de a porni la elaborarea unui pliant colectati impreuna cu elevii modele diverse de la diferite firme, institutii.

Obiectivul 2: Sa se prezinte clar si succint in fata unei audiente.

Obiectivul 3: Sa descrie elementele de baza ale afacerii pe care o reprezinta.

Principala metoda pe care o recomandam la clasa in vederea atingerii acestor doua obiective este jocul de rol. Este evident ca atingerea acestor doua obiective - care tin eminamente de comunicare - este sustinuta puternic de achizitiile elevilor la aria curriculara Limba si comunicare. Elevii trebuie sa se imagineze oameni de afaceri intr‑un anumit domeniu si sa joace acest rol intr‑o intalnire cu potentialii parteneri (colegii de clasa). In cadrul acestei intalniri ei se vor prezenta in fata audientei, vor oferi carti de vizita si pliante si apoi vor explica, in cateva minute, specificul propriei afaceri. Miza jocului consta in a‑i convinge pe participantii la intalnire sa devina parteneri si/sau investitori in afacerea respectiva.

In prezentarea afacerii se poate avea in vedere, ca structura orientativa, cea oferita pentru pliant, cu adaptarile si completarile sugerate de elevi si de cadrul didactic. Prezentarea ar trebui sa raspunda la cateva intrebari:

         Cine sunt eu?

         Care este ideea pe care o propun? Ce produse/servicii vreau sa ofer?

         Care sunt oportunitatile pietei? Cine sunt potentialii clienti?

         Care sunt investitiile necesare? Ce rol isi asuma firma mea?

         De ce ar trebui sa se implice potentialii parteneri/finantatori?

G Daca exista dotarea necesara, elevii pot fi initiati in programul Power Point pentru a realiza o prezentare simpla in format electronic. In cazul absentei calculatoarelor, se poate face uz de folii si retroproiector sau pur si simplu de o serie de planse. Este foarte important ca o prezentare sa fie sustinuta de un suport vizual. Acesta trebuie sa fie simplu, schematic.

Obiectivul 4: Sa prezinte avantajele pe care le‑ar avea colaborarea pentru potentialii partenerii care iau parte la intalnire.

Una dintre regulile de baza ale parteneriatului este ca, inainte de a cere trebuie sa oferi ceva. Parteneriat nu inseamna ca unul da, iar celalalt primeste. Avantajele trebuie sa fie reciproce!

Lipsa unei culturi a parteneriatului este evidenta in tara noastra in toate domeniile. "Celalalt" este vazut mai ales ca potential "inamic", concurentul este privit ca "dusman". Construirea unei culturi a parteneriatului, a lucrului in echipa, a colaborarii reciproc avantajoase este o necesitate pentru reusita in domeniul afacerilor, ca si pentru reusita personala si sociala in general.

Potentialul partener/finantator trebuie:

-          sa fie tratat cu respect si incredere;

-          sa fie atras de perspectivele oferite de propunerea de parteneriat;

-          sa fie convins de seriozitatea propunatorului;

-          sa vada cu usurinta beneficiile proprii, ca urmare a implicarii in acest joint venture.

Profilul intreprinzatorului

In contextul socio-economic din tara noastra postura de intreprinzator ii creeaza omului obisnuit o anumita teama care provine, mai ales, din urmatoarele surse:

         Convingerea ca doar cei care dispun de o suma considerabila de bani se pot gandi sa devina intreprinzatori.

       Gustul scazut pentru risc, sustinut si de precaritatea pietei financiare.

       Convingerea ca a fi intreprinzator ("a face afaceri") este o misiune complexa si extrem de dificila, pe care doar cei "facuti pentru asta" si‑o pot asuma.

       Ostilitatea mediului de afaceri, vazut ca o lupta continua, pe viata si pe moarte, intre concurenti.

La finalul acestei secvente de instruire, elevii vor fi capabili:

1.       Sa identifice probleme ale comunitatii in care traiesc si sa propuna solutii pentru rezolvarea lor.

2.       Sa perceapa nevoile existente la nivelul unui grup ca oportunitati pentru a dezvolta o afacere.

3.       Sa identifice caracteristici importante ale personalitatii unui bun intreprinzator.

4.       Sa se raporteze la un profil ideal al intreprinzatorului.

A fi intreprinzator nu inseamna, in mod obligatoriu, a pune bazele si a conduce apoi o firma sau o mica afacere. Aceasta este o ipostaza a intreprinzatorului, cea mai des intalnita probabil. In multe tari, intreprinzatorii (engl.: entrepreneurs) se ocupa cu crearea de idei de afaceri (nu de putine ori trasnite!), identificarea posibilitatilor de a pune in practica acele idei (atragerea unor finantatori sau pur si simplu vinderea ideii) si dezvoltarea ideii respective, devenita intre timp afacere, in functie de dinamica pietei si de satisfacerea unor noi nevoi ale clientilor.

Un bun intreprinzator are nevoie de doua mari "calitati":

1.    Percepe nevoile existente intr‑un mediu ca pe oportunitati posibile pentru a se manifesta ca intreprinzator.

2.    Este capabil sa gaseasca solutii la probleme existente.

G Pentru a‑i face pe elevi sa priveasca realitatea inconjuratoare in sensul celor doua idei de mai sus, se pot utiliza studii de caz din comunitate. Cum au rezolvat oamenii diferite probleme de interes comun care au aparut la un moment dat? Problemele pot fi diverse. Iata diferite tipuri de probleme cu care grupuri mai mari sau mai mici de oameni se confrunta in diverse zone ale tarii:

       Problema cainilor vagabonzi - Bucuresti.

       Infestarea apei potabile si imbolnavirea unui mare numar de persoane - Calan.

       Restaurarea cladirilor istorice - Sibiu.

       Boala vacii nebune si febra aftoasa la porci in majoritatea tarilor Europei Occidentale.

Aceste probleme au nevoie de solutii, iar intreprinzatorul este cel care este capabil sa gaseasca o solutie viabila la problema si sa o puna in practica.

Identificati diferite probleme cu care s‑a confruntat comunitatea locala (sau chiar scoala) si solutiile care s‑au gasit pentru rezolvarea acestora. Satisfac solutiile respective cel mai bine nevoile oamenilor? Pot exista si alte solutii? Incercati sa gasiti o alta cale si sa va ganditi cum poate fi pusa efectiv in practica! De cele mai multe ori o problema se poate rezolva in mai multe feluri. Un bun antreprenor este cel care alege alternativa cea mai potrivita!

Cea mai importanta caracteristica a unui intreprinzator de succes in economia actuala este capacitatea de a forma si de a lucra in echipa. Parteneriatul este o dimensiune esentiala a afacerilor intr‑o economie caracterizata de globalizare si interdependenta.

Elevii trebuie sa contribuie la descoperirea principalelor caracteristici ale unui bun intreprinzator si sa discute despre acestea. Nu ar trebui pierdute din vedere:

       spiritul de aventura;

       capacitatea de asumare a riscurilor;

       inovativitatea si creativitatea;

       increderea in fortele proprii, dar si in ceilalti;

       perseverenta in urmarirea scopurilor propuse;

       orientarea catre finalitati clar definite;

       initiativa, dorinta de a actiona;

       dorinta de implinire personala;

       angajamentul si disponibilitatea pentru munca;

       atitudinea pozitiva;

       dinamismul si flexibilitatea;

       rabdarea;

       capacitatea de a accepta si de a trece peste esecuri;

       intelegerea diferitelor culturi;

       capacitatea de a coordona si de a conduce oamenii (de a fi lider).

Aceste caracteristici sunt doar orientative. Nu exista un profil standard al antreprenorului, nu exista un set unic de competente care, odata asimilate, sa asigure succesul in afaceri. Profilul unui intreprinzator de succes depinde intr‑o mare masura de mediul extern in care se deruleaza afacerea, de stilul si caracteristicile personale, de domeniul de activitate. Atitudinea pro-activa a intreprinzatorului si dorinta de a reusi sunt, de multe ori, "motorul" unei afaceri.

G Este important sa le aratati elevilor ca ei poseda deja unele caracteristici si deprinderi; important este sa le descopere, sa le perfectioneze si sa le puna la lucru!

A Este momentul unei povesti de succes! Invitati unul sau mai multi intreprinzatori din comunitatea locala care au reusit in afaceri pentru a le spune elevilor povestea succesului lor. Incercati sa identificati impreuna cu elevii si cu intreprinzatorii care au fost principalele caracteristici / competente care i‑au ajutat pe acestia din urma sa‑si dezvolte afacerea. Cereti‑le elevilor sa‑si pregateasca, in prealabil, un set de intrebari pe care ar dori sa le adreseze intreprinzatorilor. Ar fi important ca invitatii sa fie cat mai diversi: barbati si femei, tineri si mai putin tineri, persoane din localitate si oameni de afaceri veniti din alte localitati, iar afacerile sa fie, la randul lor, la fel de diverse.

Pe baza unor studii de caz, a povestilor de succes prezentate - daca este posibil - direct de "autorii" lor, pe baza reflectiei asupra propriilor capacitati, elevii pot incepe alcatuirea unui ghid al bunului intreprinzator in care sa consemneze, pe categorii, cunostintele, deprinderile si atitudinile de care ar trebui sa dispuna intreprinzatorul de succes. Ghidul va fi completat pe toata durata activitatilor specifice cursului si poate fi utilizat ca un barometru: Unde ma aflu eu fata de profilul ideal al unui bun intreprinzator?. Elevii vor putea realiza in permanenta care sunt dimensiunile comportamentului antrepenorial pe care trebuie sa si le imbunatateasca.

Aici se poate face legatura cu domeniul consilierii, pentru a discuta deprinderile si caracteristicile personale, pentru a gasi modalitatea de a le apropia de profilul intreprinzatorului si pentru a identifica metode de estompare a caracteristicilor care sunt contraindicate pentru un intreprinzator (impulsivitate, individualism etc.).

Afirmam anterior ca abilitatea de a forma si de a lucra in echipa este esentiala pentru un intreprinzator. Profesorul poate stimula capacitatea elevilor de a interactiona si de a lucra impreuna prin utilizarea unor strategii active de instruire. Lucrul in grup presupune respectarea unor reguli si formarea unor abilitati.

Care sunt regulile pe care ar trebui sa le respecte toti membrii unui grup de lucru? Ce abilitati trebuie sa aiba o persoana care stie sa coopereze?

Se poate utiliza un test de autoevaluare a capacitatilor de lucru in grup. Exista multe modele de astfel de teste in literatura de specialitate. Iata un astfel de mini-test pe care il puteti completa/adapta pentru elevii dvs.

Numele:...............

Data:.................

Incercuieste raspunsurile care reprezinta cel mai bine modul tau de a lucra intr‑un grup:

1 = foarte rar 3 = de cele mai multe ori

2 = uneori 4 = tot timpul

Completeaza urmatoarele doua propozitii:

a)     a)      Principalele doua puncte tari pe care le am din lista de mai sus sunt:

b)     b)      Cele doua deprinderi pe care ar trebui sa mi le dezvolt intr‑o mai mare masura sunt:

Adaptat dupa Wellness 10: A Curriculum Guide for the Secondary Level (Saskatchewan Education, Training and Employment, 1993).

Pot eu fi intreprinzator?

Miza acestei secvente de invatare este sa‑i convingem pe elevi ca - intr‑un fel sau altul - fiecar poate fi un intreprinzator. Daca invingem acea teama bazata pe stereotipurile prezentate in debutul capitolului anterior vom vedea ca, desi nu este simplu sa fii antreprenor, lucrul acesta nu este nici atat de complicat pe cum pare la prima vedere.

La finalul acestei secvente de invatare elevii vor fi capabili:

1.       Sa‑si autoevalueze calitatile si competentele antreprenoriale si sa le raporteze la un profil ideal al intreprinzatorului.

2.       Sa‑si identifice punctele tari si punctele slabe din perspectiva competentelor de intreprinzator si sa se implice in perfectionarea punctelor slabe.

In acest scop se pot utiliza diverse tipuri de teste cu ajutorul carora elevii sa‑si alcatuiasca profilul personal de competente antreprenoriale, pe care il vor compara cu modelele la a caror elaborare au pornit in activitatile specifice capitolului anterior.

Iata un astfel de test pe care va invitam sa‑l administrati elevilor (completati si adaptati testul daca considerati ca este nevoie).

1.      Esti genul de persoana care incepe lucrurile din proprie initiativa?

a)     a)      Daca ma starneste cineva, sunt apoi in masura sa duc lucrurile la bun sfarsit.

b)     b)      Ma implic si fac treaba in felul meu propriu. Nu am nevoie de cineva care sa‑mi spuna sa incep.

c)     c)      Usurel! Nu ma apuc sa fac ceva pana nu sunt convins ca trebuie.

2.      Ce parere ai despre ceilalti oameni?

a)     a)      Majoritatea celor din jur ma enerveaza.

b)     b)      Imi plac oamenii. Pot sa lucrez aproape cu oricine.

c)     c)      Am destui prieteni si nu mai am nevoie de altii.

3.      Ii poti conduce pe ceilalti?

a)     a)      Pot sa conving oamenii sa faca ceva daca ii conduc si daca le arat cum sa actioneze.

b)     b)      Pot sa conving majoritatea oamenilor sa lucreze cu mine fara prea mare dificultate.

c)     c)      De obicei las pe altcineva sa puna lucrurile in miscare.

4.      Poti sa‑ti asumi responsabilitati?

a)     a)      Voi prelua responsabilitatea daca va fi nevoie, dar prefer ca altcineva sa fie direct responsabil.

b)     b)      Intotdeauna e vreun viteaz prin jur, nerabdator sa iasa in fata. Eu zic sa‑l lasam pe el!

c)     c)      Imi place sa‑mi asum lucrurile in care sunt implicat si sa le vad cum evolueaza.

5.      Ce fel de organizator esti?

a)     a)      Imi place sa am un plan inainte de a incepe. Eu sunt de obicei acela care stabileste ce e de facut.

b)     b)      Ma descurc bine pana in momentul in care lucrurile devin foarte complicate. In momentul acela s‑ar putea sa am dificultati.

c)     c)      De obicei iau lucrurile asa cum sunt.

6.      Ce fel de muncitor esti?

a)     a)      Nu‑mi dau seama daca munca "pe branci" te duce la vreun rezultat.

b)     b)      Pot munci din greu pentru un timp, dar cand ma satur, gata!

c)     c)      Pot sa ma mobilizez atat cat este necesar. Nu ma deranjeaza sa muncesc din greu.

7.      Cum iei decizii?

a)     a)      Iau decizii daca am timp suficient. Daca trebuie sa ma hotarasc repede, de obicei regret alegerea facuta.

b)     b)      De regula ma pot hotari rapid si deciziile pe care le iau sunt bune.

c)     c)      Nu‑mi place sa fiu eu cel care ia hotararile! Probabil "o voi da in bara"!

8.      Pot avea ceilalti incredere in ceea ce spui?

a)     a)      Incerc sa fiu la inaltime, dar uneori spun ce mi‑e mai comod.

b)     b)      Pot avea incredere totala! Nu obisnuiesc sa spun lucruri pe care nu le cred.

c)     c)      Ce rost mai are sa transpiri daca celalat oricum nu va sti care e diferenta?

9.      Cum duci lucrurile la sfarsit?

a)     a)      Daca imi propun sa fac ceva, nimic nu ma poate opri.

b)     b)      Daca treaba nu merge cum trebuie, o las balta! De ce sa‑ti bati capul?

c)     c)      De regula termin ceea ce incep.

10.  Poti sa tii o evidenta?

a)   a)    Evidentele nu sunt necesare. Stiu tot ce e necesar sa stiu fara sa tin evidente.

b)   b)    As putea, dar e mai impotant sa duci treaba la bun sfarsit decat sa‑ti incarci activitatea cu cifre.

c)   c)    De vreme ce sunt necesare, tin evidente, chiar daca nu imi face prea mare placere.

Punctaj: 1. a=7, b=10, c=4; 2. a=4, b=10, c= 7; 3. a=7, b=10, c=4; 4. a=7, b=4, c=10; 5. a=10, b=7, c=4, 6. a =4, b=7, c=10; 7. a=7, b=10, c=4; 8. a=7, b=10, c=4; 9. a=10, b=4, c=7; 10. a=4, b=7, c=10.

Interpretare:

1.       Scor intre 91‑100 puncte - Excelent! Esti nascut pentru a fi intreprinzator! Trebuie sa te gandesti serios la ideea de a‑ti lansa propria ta afacere.

2.       Scor intre 81 - 90 - Foarte bine! Cu siguranta ai toate premisele pentru a fi un bun intreprinzator. Calea catre succes iti este deschisa.

3.       Scor intre 51 - 80 - Se poate mai bine! Ai cateva dintre lucrurile necesare pentru a fi intreprinzator, dar mare atentie! Sunt o serie de puncte slabe care trebuie imbunatatite pentru a creste sansele de succes.

4.       Scor sub 50 - Nesatisfacator! Poate ar fi mai bine sa te gandesti la o slujba sigura si linistita. Se pare ca afacerile nu prea reprezinta o atractie pentru tine!

Rezultatele chestionarului pot fi utilizate pentru a propune in continuare activitati care sa vina in intampinarea punctelor slabe cel mai des intalnite la elevi. Incercati sa alcatuiti si alte instrumente de evaluare a capacitatilor antreprenoriale ale elevilor pe care sa le aplicati in momente diferite ale evolutiei cursului.

G Nu pierdeti din vedere faptul ca un intreprinzator de succes trebuie sa posede abilitati de:

       Gandire critica.

       Investigatie.

       Planificare.

       Luare de decizii.

       Comunicare.

       Lucru cu ceilalti (cooperare).

       Organizare.

       Stabilire a unor obiective clare.

       A tine evidente.

       A opera cu banii.

       Asumare a riscurilor.

Este la fel de important ca elevii sa constientizeze care sunt calitatile pe care le au pentru a deveni intreprinzatori, dar si punctele slabe, unde trebuie sa lucreze pentru a‑si imbunatati performantele. Pentru a sublinia ca succesul poate aparea in diverse domenii si ipostaze, se poate aduce in clasa o persoana din comunitate, considerata ca om de succes, fie ca este un om de afaceri, un politician, un artist. In mod sigur elevii vor fi interesati sa puna intrebari. Ar fi bine ca discutia sa fie centrata pe competentele si atitudinile care au propulsat persoana respectiva catre succes.

Incercati sa gasiti un om pe care voi il considerati "de succes" si rugati‑l sa va acorde un interviu. Alcatuiti cateva intrebari cu ajutorul carora sa aflati care sunt deprinderile care i‑au ajutat pe acei oameni sa reuseasca! (Intervievatii pot fi parinti, rude, vecini frati mai mari etc.). Cadrul didactic si parintii se pot implica in facilitarea accesului elevilor la un mic intreprinzator din localitate.

In functie de punctele slabe pe care si le descopera pe parcursul acestei unitati de invatare, elevii pot fi solicitati sa alcatuiasca (cu consultanta din partea profesorului) un plan de actiune prin care sa‑si amelioreze zonele insuficient dezvoltate. Astfel, ei vor avea oportunitatea sa reflecteze asupra propriilor abilitati, vor putea sa‑si stabileasca propriul plan de actiune, cu criterii de performanta si termene. Stabilirea de obiective, elaborarea unui plan, definirea unor criterii de performanta sunt abilitati necesare unui antreprenor si acestea se formeaza mai usor atunci cand elevul simte ca ceea ce intreprinde il priveste si il afecteaza in mod direct.

Accesul la tehnologie poate permite mobilizarea elevilor pentru elaborarea unui raport personal privind, pe de o parte, abilitatile actuale de antreprenor si, pe de alta parte, planul de activitati pentru imbunatatirea performantelor in domeniile identificate ca deficitare.

Afacerile

Un punct util de plecare, dupa ce ne asiguram ca toti elevii au o intelegere a conceptului de afacere (se pot consulta diferite dictionare economice si se pot adapta definitiile la nivelul de intelegere al elevilor) este prezentarea diferitelor tipuri de afaceri.

La finalul acestei secvente de instruire, elevii vor fi capabili:

1.               sa identifice principalele caracteristici ale unei afaceri din comunitate sau prezentata ca studiu de caz;

2.               sa compare companiile in functie de caracteristicile acestora;

3.               sa exemplifice diversele tipuri de afaceri.

O clasificare simpla a companiilor, dupa cateva criterii usor de perceput, poate veni in sprijinul intelegerii diversitatii mediului de afaceri si poate stimula interesul elevilor pentru un anumit gen de afacere.

1.      Companiile profit si non-profit. O firma comerciala este creata si exista datorita dorintei de a vinde un produs sau un serviciu pentru a obtine beneficiu, profit. Organizatiile non-profit sunt create si isi desfasoara activitatea pentru a imbunatati calitatea vietii pentru anumite grupuri socio-culturale, pentru a proteja si promova elemente care tin de cultura, de mediul inconjurator etc.

2.      Afaceri la nivel larg si afaceri la un nivel mai restrans. Activitatea de intreprinzator se poate desfasura, la fel de bine, intr‑o corporatie internationala, intr‑o companie mare, intr‑o intreprindere mica sau chiar acasa. Nu marimea organizatiei decide succesul unui antreprenor, dar aceasta este o variabila care trebuie sa fie serios luata in considerare atunci cand iti propui sa te implici in afaceri. Nu este acelasi lucru sa vrei sa pui bazele unei organizatii care sa ofere servicii unei comunitati locale restranse sau sa doresti infiintarea unei companii producatoare de bunuri de larg consum pentru export.

3.      Companii producatoare de bunuri si companii producatoare de servicii. Un intreprinzator poate sa‑si propuna sa se lanseze intr‑o afacere in care sa vanda produse cum ar fi incaltaminte, textile sau detergenti, dar se poate gandi si la o afacere in care sa ofere serviici de catering, inchirieri de filme, spalatul masinilor etc. Profilul dominant al afacerii (producatoare de bunuri sau de servicii) dicteaza modul de concepere a planului de afaceri, strategia de piata si toate celelalte componente de care trebuie sa tina seama intreprinzatorul.

4.      Afaceri locale / nationale / internationale. Elevii trebuie sa constientizeze care sunt implicatiile optiunii pentru una dintre variantele mentionate. Este vorba de implicatii legale, de acorduri internationale in vigoare etc. Aici se pot introduce notiuni legate de vama, control vamal, taxe vamale, acord de liber schimb etc.

Importanta acestei secvente consta in a‑i determina pe elevi sa reflecteze asupra caracteristicilor diverselor tipuri de companii/afaceri si a implicatiilor asupra modului de derulare a afacerii. Elevii pot dobandi acum un important castig si suport pentru orientarea lor scolara si profesionala. Avand in vedere structura ofertei de invatamant profesional si tehnic de nivel secundar superior (scoli profesionale, licee tehnologice, scoli post-liceale) sugeram si o prezentare a posibilitatilor de afaceri pe cele trei domenii economice de baza, care structureaza profilurile si specializarile scolare: resurse naturale si protectia mediului, servicii si tehnic.

Domeniul resurse naturale si protectia mediului cuprinde activitatile din arii cum ar fi: agricol, agromontan, industrie alimentara, veterinar, protectia mediului.

A Un bun exemplu de afacere care in tara noastra se bucura de succes, in ultima vreme, este aceea a cabinetelor veterinare. A avea un animal de casa a devenit un lucru obisnuit, mai ales in zonele urbane, iar detinatorii de astfel de animale incearca, de cele mai multe ori, sa le ingrijeasca in mod corespunzator. Serviciile de asistenta medicala veterinara, combinate, eventual, cu alte servicii pentru animalele de casa (hrana, accesorii etc.) este o buna idee de afacere.

Invitarea unui doctor sau tehnician veterinar, specializat in animale de casa (pentru zonele urbane) sau in medicina veterinara zootehnica (pentru zonele rurale) le‑ar putea lamuri elevilor secretele acestei meserii, precum si intrebarile legate de infiintarea si conducerea unui cabinet de medicina veterinara.

Un alt domeniu, care face trimitere la anumite zone geografice adecvate, este agroturismul. Un exemplu de succes este cel al intreprinzatorilor din zona Rucar-Bran (mai ales Moeciu) care deruleaza afaceri de succes pe baza produselor si serviciilor specifice agroturismului. Acest tip de afacere ne trimite si catre domeniul urmator.

Domeniul serviciilor este unul care merita o atentie deosebita, cu atat mai mult cu cat calculele arata ca cea mai mare parte a PIB (produsul intern brut) din majoritatea tarilor (si mai ales din cele foarte dezvoltate economic) provine din servicii. Productia clasica de tip industrial a dat un pas inapoi in fata pietei serviciilor. Se pare ca oamenii consuma mai multe servicii decat produse. Principalele arii de activitate ale companiilor din domeniul serviciilor sunt: turismul, alimentatia publica, posta si curieratul, administratia.

A Companiile din acest domeniu sunt intr‑o puternica expansiune si la noi. Agentii de voiaj, hoteluri si restaurante, firmele de curierat rapid sunt doar cateva exemple. Ne vom opri insa, acum, asupra unui alt tip de afacere care are inca un bun potential pentru Romania. Este vorba de firmele de catering. Activitatile marilor companii, seminariile sau conferintele, diferitele evenimente in care este nevoie sa li se asigure participantilor mese sau sa se organizeze mese festive, reprezinta un bun potential pentru astfel de firme. Cele mai multe dintre acestea ofera un pachet integrat de servicii care, alaturi de catering pentru astfel de evenimente include si livrare de hrana la domiciliu pe baza de comanda, operarea de rezervari si procurarea biletelor de calatorie, operarea de rezervari la hoteluri si pensiuni, oferirea de servicii de transport auto.

Un alt domeniu care are o mare extindere in tarile dezvoltate, dar care incepe sa‑si faca simtita prezenta si la noi este cel al firmelor de consultanta, pe diferite probleme (legislatie, resurse umane, afaceri, etc., acoperind variate domenii si arii de activitate). Serviciile de consultanta sunt, de cele mai multe ori, combinate cu cele de formare (training) pentru persoanele sau institutiile interesate. Se poate utiliza acest moment pentru a li se prezenta elevilor unele institutii locale/regionale importante pentru viitorul intreprinzator: Agentiile de Dezvoltare Regionala, Camerele de Comert si Industrie, Centrele pentru Dezvoltarea Intreprinderilor Mici si Mijlocii, Agentiile Judetene de Ocupare a Fortei de Munca.

G Revenim asupra importantei conexiunilor care se pot face aici cu domeniul orientarii si consilierii privind cariera!

Domeniul tehnic cuprinde arii cum ar fi: electronica, electrotehnica, mecanica, petrolul si gazele naturale, telecomunicatiile, textilele si incaltamintea, automatizarile si tehnica de calcul. Evident ca in aceste arii de activitate pot functiona companii care ofera produse, dar si companii care ofera servicii. Elevilor li se pot prezenta exemple de companii care ofera produse (de exemplu, o firma producatoare de incaltaminte, o firma producatoare de piese pentru diferite masini si instalatii etc.) si exemple de companii care ofera servicii (depanare radio‑TV sau produse electro-casnice, centru de copiere, tipografie si editura).

Prezentati‑le elevilor cate o afacere din cele trei domenii mentionate si, pe grupuri de lucru, solicitati‑le sa incerce sa extinda domeniul de activitate al companiei respective sau sa diversifice oferta existenta de produse sau servicii, argumentand solutiile alese.

Planificarea unei afaceri si planul de afaceri

Planificarea afacerii, in general, si elaborarea planului de afaceri, ca document de baza, sunt doua elemente decisive pentru un intreprinzator. Un bun intreprinzator dezvolta o viziune clara si de perspectiva asupra afacerii, proiecteaza etapele si resursele ce vor fi utilizate.

La finalul acestei secvente de instruire elevii vor fi capabili:

1.              Sa estimeze resursele materiale, finaciare, umane si de timp necesare pentru derularea unei afaceri.

2.              Sa identifice principalele componente ale unui plan de afaceri si sa argumenteze importanta acestora in derularea activitatilor.

3.              Sa elaboreze, dupa model, un plan pentru o mica afacere.

Inainte de a porni la drum in lansarea unei afaceri, faza de planificare ne ajuta, de pilda, sa identificam (sau macar sa estimam) resursele necesare.

Resursele materiale se refera la diferitele tipuri de bunuri de care este nevoie in pornirea si derularea afacerii. Aici includem dotarile, echipamentele, vehiculele, mobila, spatiile pentru birouri si/sau depozitare, materia prima.

In legatura cu acest tip de resurse intreprinzatorul trebuie sa‑si puna o serie de intrebari: care este ciclul de viata al acestor resurse? In cat timp se vor deprecia? Va fi necesara inlocuirea lor totala? Care sunt masurile de exploatare durabila si in conditii de siguranta a acestor resurse?

Resursele umane se refera la persoanle de care intreprinzatorul are nevoie in pornirea si derularea afacerii. In general, este vorba de o serie de specialisti care sunt consultati inainte de infiintarea companiei, cum ar fi specialistul pe probleme de legislatie a afacerilor si a muncii, specialisti pe probleme de acordare de credite, finantisti etc.; tot legat de resursele umane intreprinzatorul trebuie sa identifice care sunt tipurile de specialisti de care va avea nevoie permanenta in cadrul companiei sale.

G Elevilor li se va atrage atentia ca majoritatea covarsitoare a companiilor care se infiinteaza in zilele noastre sunt companii care intra in categoria IMM (intreprinderi mici si mijlocii). In tarile avansate din punct de vedere economic aceste mici companii produc cea mai mare parte a venitului national.

Pentru buna derulare a afacerii trebuie identificate si tipurile de resurse umane externe companiei de ale caror servicii intreprinzatorul va avea nevoie la anumite intervale de timp (avocati, consultanti, consilieri, notari, translatori, contabili etc.).

Resursele financiare necesare initial trebuie estimate cu cat mai mare exactitate, pentru a putea procura capitalul necesar. Trebuie avute in vedere atat costurile de start, de lansare a afacerii, cat si cele pentru sustinerea afacerii pana in momentul in care aceasta va deveni profitabila.

G Datorita mediului dezordonat de afaceri din tara noastra si din cauza perceptiei gresite a omului de afaceri, exista tendinta de a considera ca o buna afacere este cea care poate produce profituri fabuloase peste noapte. Sigur ca piata poate permite si astfel de situatii dar, in general, acestea sunt exceptii. O afacere durabila trebuie gandita pe termen lung. Cele mai multe companii isi propun sa castige mai intai imagine si un loc pe piata, si abia apoi se gandesc la obtinerea de profit.

In cadrul acestei secvente de invatare se pot introduce notiunile de profit si risc in afaceri.

A realiza profit nu inseamna doar a vinde produsele si/sau serviciile. Profitul nu este sinonim cu obtinerea de venituri pentru ca orice venit are in spate o serie de cheltuieli, referitoare la tipurile de resurse implicate si enumerate mai sus. Interesant ar fi ca elevilor sa li se prezinte dinamica CHELTUIELI - VENITURI - INVESTITII.

Notiunea de risc este cu atat mai potrivit sa se introduca acum, cu cat una dintre functiile de baza ale planificarii este aceea de a reduce riscurile.

Comentati proverbul Cine nu risca nu castiga.

Alegeti un tip de afacere si incercati sa identificati principalii factori de risc care pot sa apara.

Prezentati elevilor potentiale riscuri/amenintari in buna derulare a unei afaceri si solicitati‑le sa dezvolte solutii pentru prevenirea lor.

A In economiile moderne o strategie foarte intalnita de preintampinare a unor anumite tipuri de riscuri este aceea a asigurarilor. Companiile apeleaza la diferite tipuri de asigurari, pentru bunuri, servicii, persoane, pentru diferite tipuri de evenimente nedorite (jafuri, incendii, accidente). Companiile de asigurari reprezinta o alta idee de afaceri. Acestea s‑au extins foarte mult in ultimii ani tocmai datorita faptului ca oamenii doresc sa minimizeze acele riscuri care pot sa apara in derularea unei afaceri si pe care nu le pot controla. Un fermier nu poate interveni direct daca recolta lui dintr‑un an este compromisa datorita secetei! Tot ceea ce poate face este sa‑si asigure, in avans, recolta respectiva.

G Invitati in clasa un jurist pentru a discuta cu elevii cauzele, procedurile si rezultatele unui eveniment care creeaza teama si panica: falimentul.

Falimentul unei afaceri este o posibilitate care, chiar daca nu este dorita de nimeni si chiar daca toate eforturile vor fi indreptate in directia evitarii ei, trebuie luata in considerare inca de la inceput. Esecul nu inseamna ca trebuie sa se renunte la orice alte initiative pe viitor. Este bine sa se inteleaga ce este si ce presupune, din punct de vedere legal, falimentul unei companii.

Planificarea este un proces complex, care trebuie realizat pas cu pas. Un document general de planificare ar trebui sa ofere raspunsuri la cateva intrebari:

      Ce este de facut?

      De ce se fac aceste lucruri?

      Unde se vor face toate aceste lucruri?

      Cand se vor executa activitatile anuntate?

      Cine va realiza activitatile?

      Cum se va pune in practica fiecare actiune?

Aceste intrebari pot servi ca un cadru general pentru prima activitate de planificare a elevilor dvs.! Cel mai simplu este sa se inceapa cu ceva legat de viata personala. De exemplu, un elev isi poate stabili ca obiectiv cresterea mediei la o anumita disciplina (sau cresterea mediei generale) pe semestrul urmator. Utilizand etapele descrise prin intrebarile enuntate mai sus, elevii vor descrie planul de actiune, procedeele si standardele pe care si le propun pentru realizarea obiectivului vizat.

Planurile de afaceri desi sunt unice pentru fiecare afacere, urmeaza totusi o schema generala. Indiferent de modelul ales, exista unele etape care se regasesc intotdeauna.

In pregatirea unui plan de afaceri elevii trebuie sa tina seama de o serie de reguli:

       Onestitatea: trebuie sa fii onest cu tine si cu colegii de echipa, cu potentialii investitori si parteneri.

       Bunele abilitati de redactare: limbajul folosit trebuie sa fie simplu, clar, accesibil, cu accent pe laturile/aspectele pozitive.

       Aspectul: planul de afaceri trebuie sa arate cat mai bine, pentru a ilustra atentia acordata in elaborarea sa.

       Utilizeaza scheme, tabele si ilustratii acolo unde se poate si unde este cazul!

       Evita stereotipurile: rasiale, de gen, de varsta, legate de mediul de provenienta etc.

       NU EXAGERA!

Planul de afaceri este un document care este precedat de alte eforturi care tin tot de domeniul activitatilor de planificare.

Planificarea unei afaceri ar putea sa cuprinda urmatoarele secvente (va invitam sa analizati schema de mai jos si sa o modificati/adaptati in functie de nivelul de varsta al elevilor si de propriile optiuni):

1.       Stabilirea misiunii sau scopului afacerii/companiei. Mesajul trebuie sa fie clar pentru toata lumea.

2.       Evaluarea punctelor tari si a celor slabe in acest moment. Evaluarea resurselor existente si planificarea unor asteptari realiste!

3.       Realizarea unei prognoze asupra mediului de afaceri: ce oportunitati si amenintari pot fi anticipate atat la nivel intern (in interiorul companiei sau al grupului initiator), cat si extern.

4.       Definirea scopurilor afacerii si planificarea timpului pentru realizarea lor. Pot fi listate scopuri pe termen scut si obiective pe termen lung, in functie de punctele tari, punctele slabe, oportunitatile si amenintarile identificate anterior.

5.       Definirea obiectivelor operationale. De regula obiectivele sunt legate de sarcini clare care sunt atribuite spre realizare unor anumite persoane, intr‑un anumit interval de timp.

6.       Realizarea unui plan operational - planul de afaceri.

In cele ce urmeaza vom oferi o structura pentru planul de afaceri, cu aceleasi recomadari de adaptare si modificare in functie de conditiile si nevoile concrete din clasa de elevi.

Planul de afaceri ar putea sa contina:

1.       O scurta descriere a afacerii impreuna cu prezentarea documentului.

2.       Cuprinsul: titlurile si secventele documentului, cu paginile la care se regasesc.

3.       Cercetarea, analiza si planul de piata. Aceasta sectiune este poate cea mai importanta din intregul document; de aceea, ea ar trebui sa raspunda unor intrebari precum:

▪       Ce serviciu/produs va fi vandut/fabricat?

▪       La ce pret? Care sunt vanzarile preconizate?

▪       Cum se va face promovarea produsului/serviciului respectiv?

▪       Cine va vinde produsul/va furniza servicul si cum?

▪       Cum beneficiaza clientii de pe urma achizitionarii produsului/serviciului?

▪       Se estimeaza o crestere a afacerii/companiei?

▪       In ce locuri va fi distribuit produsul/serviciul? Care este segmentul de piata caruia i se adreseaza?

4.       Analiza resurselor, dupa modelul prezentat mai sus.

5.       Calendarul activitatilor, cu termene si responsabilitati

6.       Bugetul. Aceasta este, din nou, o componenta cruciala a planului de afaceri. Aici ar trebui avute in vedere:

▪       Motivatiile pentru finantarea afacerii.

▪       Sursele de finantare.

▪       Intervalele de timp la care este necesara finantarea (etapele finantarii).

▪       Alte surse de finantare (decat cele solicitate prin planul actual).

▪       Cheltuieli, pe categorii (echipamente, personal, contracte de inchiriere, pierderi estimate, modalitatea de utilizare a veniturilor care se vor realiza).

7.       Factorii de risc (pe categorii: riscuri datorate schimbarilor posibile de legislatie, riscuri de natura tehnica etc.).

Managementul unei afaceri. Competentele managerului

Avand in vedere ca la celelalte functii principale ale managementului ne‑am referit deja (planificare, organizare, comunicare etc.), vom insista in aceasta secventa pe procesul decizional. Un bun lider / manager este capabil sa ia decizii bune, atat in situatii normale, cat si in situatii de criza.

La finalul acestei secvente de instruire, elevii vor fi capabili:

1.               Sa explice care sunt pasii in luarea unei decizii si in ce consta fiecare dintre acestia.

2.               Sa elaboreze solutii alternative pentru documentarea unei decizii.

3.               Sa evalueze oportunitatea unor decizii in functie de contextul si de rezultatele deciziei.

4.               Sa descrie si sa argumenteze principalele competente ale unui bun manager.

Procesul de luare a unei decizii implica trei etape majore care, la randul lor, sunt compuse din mai multe activitati. Etapele procesului decizional sunt: definirea problemei, elaborarea de alternative, selectarea si aplicarea solutiei. Prezentam in continuare o detaliere a acestora.*

a)     a)      Definirea problemei:

▪       Colectarea informatiilor care ne sunt accesibile.

▪       Organizarea informatiilor.

▪       Identificarea manifestarilor (simptomelor), a relatiilor dintre ele si a cauzelor posibile.

▪       Definirea problemei.

b)     b)      Elaborarea de alternative:

▪       Stabilirea de obiective de decizie.

▪       Specificarea criteriilor de decizie.

▪       Colectarea informatiilor suplimentare necesare.

▪       Reorganizarea informatiilor.

▪       Elaborarea listei de alternative.

c)     c)      Selectarea si aplicarea solutiei:

▪       Evaluarea alternativelor pe baza criteriilor de decizie.

▪       Selectarea solutiei pe baza criteriilor de decizie.

▪       Luarea in considerare a impactului solutiei.

▪       Alegerea momentului si a modalitatii de aplicare.

▪       Discutarea planului de aplicare cu alti membri ai echipei de lucru sau cu alte persoane relevante.

▪       Aplicarea solutiei.

▪       Monitorizarea aplicarii solutiei sau aplicarea de corectii atunci cand este necesar.

O varianta simplificata poate fi utilizata pentru a invita elevii sa parcurga diferite procese decizionale. Astfel, se poate solicita parcurgerea urmatorilor pasi:

1.       Identificarea problemei.

2.       Listarea unui numar cat mai mare de solutii posibile.

3.       Identificarea avantajelor si a dezavantajelor pentru fiecare solutie propusa.

4.       Alegerea argumentata a variantei celei mai bune.

5.       Dupa o perioada rezonabila de timp, evaluarea sau reflectia asupra deciziei luate, pentru a vedea daca, intr‑adevar, a fost cea mai potrivita alegere.

Elevii trebuie sa fie constienti si de barierele care apar in calea luarii unor decizii eficiente. Intre acestea amintim:

      Identificarea necorespunzatoare a problemelor (descriere superficiala, neidentificarea clara a cauzelor, informatii insuficiente).

      Viziunea "tunel" (o viziune ingusta in fazele de elaborare a alternativelor si evaluarea acestora).

      Incapacitatea de a stapani complexitatea (incapacitatea de a corela si utiliza mai multe tipuri de informatii simultan).

      Indisciplina intelectuala (lipsa unei gandiri logice, nerespectarea metodologiilor).

      Lipsa creativitatii/teama de a fi creativ (teama sau incapacitatea de a crea noi perspective sau optiuni asupra problemelor).

      Lipsa standardelor sau criteriilor de evaluare a optiunilor sau de solutionare a problemei.

      Nehotararea sau ezitarea (evitarea unei optiuni ferme).

      Dimensionarea gresita a solutiilor (desi acestea sunt formulate corect, anvergura lor nu este corelata cu dimensiunile problemei).

Ca si in cazurile problemelor tratate anterior, si in ceea ce priveste competentele unui bun manager exista mai multe modele si grile de analiza. Ne vom opri la unele caracteristici asupra carora ar trebui sa reflecteze si elevii dvs.

Un bun manager ar trebui:

         Sa conduca: competente manageriale generale, capacitatea de a produce rezultatele asteptate de beneficiar.

         Sa indrume: in stransa legatura cu competentele anterioare, leadership ar insemna capacitatea de a formula o viziune si de a determina schimbarile care sa conduca la aceasta, motivarea si inspirarea echipei care lucreaza in cadrul companiei, convingerea persoanelor si a institutiilor de a caror implicare este nevoie pentru a asigura succesul afacerii.

         Sa comunice: stabilirea unor legaturi de comunicare precise si a unui climat propice schimbului de informatii sunt elemente esentiale pentru bunul mers al afacerii.

         Sa negocieze: capacitatea de a stabili acorduri, medierea sau arbitrarea sunt atributii pe care managerul trebuie sa si le asume frecvent.

         Sa rezolve probleme: aceasta competenta este o combinatie intre definirea problemelor si luarea de decizii. Daca definirea problemei solicita distinctia dintre cauze si efecte, luarea de decizii presupune identificarea unor solutii viabile si alegerea celei mai potrivite.

         Sa influenteze organizatia/compania: pentru exercitarea acestei competente este nevoie de o buna cunoastere a relatiilor de putere si a culturii organizationale de ansamblu.

In perioada de inceput a stiintei managementului se considera ca, pentru a conduce eficient, managerii trebuie sa cunoasca foarte bine natura sarcinii / muncii de indeplinit si apoi sa aiba capacitatea de a‑si exercita autoritatea pentru a‑si dirija si controla subordonatii catre realizarea scopurilor. Dar, odata cu schimbarile survenite in toate domeniile de activitate, componenta umana a fost considerata prioritara pentru organizatie si s‑a impus dominatia capacitatilor interpersonale. In urma cercetarilor s‑a ajuns la concluzia ca activitatea manageriala este una complexa si multidimensionala, motiv pentru care este nevoie de un model integrat pentru perfectionarea managerilor, model care sa poata fi ajustat si utilizat de catre practicieni, indiferent de natura activitatii lor sau de amploarea proiectului, de organizatiile implicate, de diferentele culturale. Pe baza studiilor lui Analoui s‑a constituit un model integrat al competentelor manageriale structurate pe trei componente*:

Dobandirea unui tip de capacitati in lipsa celorlalte va conduce la o perfectionare partiala si - in consecinta - la o competenta partiala a managerilor de proiect.

1.      Competentele tehnice: se refera la cunostintele si capacitatile specifice naturii sarcinilor de indeplinit. Din aceasta categorie a competentelor fac parte cele care se refera la managementul ariei financiare a organizatiei, la capacitatea de a efectua schimbarile planificate, la cunostintele adecvate din domeniul computerelor necesare planificarii si monitorizarii proiectului. Acestea sunt competente generale, importante pentru manageri, indiferent de natura afacerii sau de contextul socio-cultural.

2.      Competentele interpersonale: cele de conducere a oamenilor in procesul muncii. Arta de a conduce oamenii este adesea subestimata la acest nivel caci, de multe ori, ea reprezinta o categorie de cunostinte si capacitati considerata ca fiind de la sine inteleasa. Managerilor li se cer permanent capacitati precum: rezolvarea problemelor, a conflictelor de munca, motivarea si comunicarea, conducerea echipelor. Acestia recunosc ca fiind general valabila importanta competentelor de comunicare, chiar daca mijloacele si metodele de comunicare intre oameni difera in functie de contextul social si organizational.

3.      Competentele de autoperfectionare aceasta categorie de competente manageriale este poate cea mai relevanta pentru perfectionarea muncii managerilor de proiect. Ei isi indreapta atentia catre autoperfectionare si dobandirea capacitatilor fundamentale pentru a‑si evalua propriile calitati, dar si punctele slabe, potentialele domenii de perfectionare pe termen lung. Metoda traditionala punea accentul pe dobandirea capacitatilor si cunostintelor necesare pentru a fi doar un "bun" manager. Insa nu erau incurajati sa‑si constientizeze propria identitate, necesitatile personale si profesionale. In organizatiile moderne perfectionarea managerilor este parte integranta a perfectionarii globale a organizatiei.

Antreprenoriatul si cariera

In finalul acestui curs, elevilor li se vor sublinia avantajele educatiei antreprenoriale pentru ei ca persoane si pentru viitoarea lor cariera. Elevii pot reflecta acum asupra propriei dezvoltari, asupra competentelor pe care si le‑au format de‑a lungul cursului.

La finalul acestei secvente de instruire, elevii vor fi capabili:

1.    Sa reflecteze asupra competentelor de intreprinzator din perspectiva viitoarei cariere.

2.    Sa descrie avantajele antreprenoriatului pentru reusita personala si sociala.

3.    Sa proiecteze activitati de imbunatatire a propriilor competente de intreprinzator (pe care le va realiza dupa finalizarea prezentului curs).

Un intreprinzator care este responsabil pentru o afacere poate avea urmatoarele avantaje:

       O buna cunoastere a pietei de bunuri si servicii.

       Un plan de afaceri bine pregatit.

       Capacitatea de a alcatui un buget.

       Capacitatea de a lucra in grup si de a colabora cu colegii in rezolvarea unor probleme sau in realizarea unor sarcini.

       Un plan pentru extinderea si dezvoltarea unei afaceri.

       Angajamentul asumat pentru a avea succes in afaceri.

       Un stil deschis de comunicare cu persoanele implicate in afacere.

       Capacitati manageriale optime pentru a conduce o mica afacere etc.

Prin autoevaluare, elevii pot face comparatii intre competentele de antreprenor, pe care si le‑au identificat in prima parte a cursului si cele pe care le pot dovedi acum.

Dupa ce au reflectat asupra antreprenoriatului, asupra beneficiilor si eventualelor inconveniente pe care le aduce, elevii se pot gandi cum afecteaza calitatea de intreprinzator viata personala a oamenilor.

G Elevii trebuie sa‑si reaminteasca faptul ca a fi intreprinzator nu inseamna neaparat (sau de la inceput) sa initiezi si sa conduci propria ta companie. Important este ca elevii sa realizeze ca dispun de un set de cunostinte si deprinderi care le vor permite sa se manifeste ca intreprinzatori, atat la scoala, cat si in viata profesionala viitoare. Daca nu esti propriul tau angajat (daca lucrezi intr‑o companie al carei proprietar nu esti) nu inseamna ca nu te poti manifesta ca intreprinzator. Persoanele cu initiativa, imaginative si creative sunt necesare in orice institutie care doreste sa creasca, sa se dezvolte si sa fie puternica pe piata.

Cercetarile recente facute pe tema antreprenoriatului au condus la cateva rezultate care ar trebui sa convinga orice persoana sa ia foarte serios in considerare posibilitatea de a deveni intreprinzator:

         De cele mai multe ori, oamenii pornesc o afacere pentru a obtine satisfactii profesionale si financiare, dar si pentru a fi propriul lor sef si pentru a avea libertatea de a adapta afacerea la propria conceptie despre munca, la propriile idei.

         Numarul de femei si de tineri care pornesc afaceri este in crestere, ca rezultat cumulat al dorintei de a reusi si al somajului crescut.

         Mai putin de jumatate din intreprinzatori isi alcatuies un plan de afaceri. Cele mai multe planuri de afaceri sunt solide pe latura financiara si de contabilitate si slabe in ceea ce priveste prospectarea pietei. In general, tinerii intreprinzatori acorda o mai mare atentie planului de afaceri decat cei in varsta.

         Aproximativ jumatate dintre intreprinzatori sunt absolventi ai diferitelor forme de invatamant secundar superior sau colegii de scurta durata; numai 15‑20% au studii universitare.

         Peste 50% dintre companiile de pe piata au intre 1‑5 angajati!

Alcatuiti un Curriculum Vitae in care sa cuprindeti si competentele de intreprinzator dobandite in cadrul acestui curs!

Intrebari de autoevaluare

1.       Care sunt principalele mijloace de prezentare personala si a unei afaceri in intalnirile cu partenerii? Ce caracteristici trebuie sa aiba acestea?

2.       Ce competente de baza trebuie sa aiba un bun intreprinzator? Argumentati!

3.       Comparati propriile competente cu un profil ideal al intreprinzatorului de succes.

4.       Care sunt punctele slabe si punctele tari din punctul de vedere al viitorului intreprinzator pe care vi le‑ati descoperit? Ce masuri veti lua pentru ameliorarea punctelor slabe?

5.       Care sunt principalele tipuri de afaceri? Care sunt domeniile in care se pot derula afaceri? Enumerati caracteristicile unei companii non-profit!

6.       Care sunt principalele etape pe care trebuie sa le parcurgem in planificarea unei afaceri? Explicati in ce consta fiecare dintre ele!

7.       Ce este si la ce serveste un plan de afaceri? Care sunt principalele puncte ale planului de afaceri?

8.       Alcatuiti bugetul pentru o mica afacere sau activitate (de exemplu, pentru o excursie).

9.       Ce competente ar trebui sa aiba un bun manager? Argumentati!

10.   Care sunt pasii pe care trebuie sa‑i parcurgem in luarea unei decizii? Explicati importanta si continutul fiecaruia.

11.   Care este rolul pe care il pot juca competentele de intreprinzator in cariera dv. viitoare? Care sunt argumentele pentru care va ganditi sa deventi un intreprinzator?