Invatarea prin si pentru cooperare

Invatarea prin si pentru cooperare

In contextul provocarilor cu care se confrunta statutul formativ al Istoriei ca disciplina de invatamant, au fost promovate si introduse in practica nemijlocita diverse strategii ale invatarii prin cooperare

Cooperarea didactica ( in sensul de conlucrare, munca alaturi de cineva, colaborare), presupune o forma speciala de relatii si influentari reciproce intre elevi/studenti, impreuna cu profesorii, ce consta in solutionarea in comun a unor probleme, in care fiecare membru al unei echipe (microgrup) contribuie activ si efectiv, prin studiu si actiune reciproca, interpersonala/ intergrupala, cu durate variabile, la rezolvarea sarcinilor de invatare.

Invatarea prin cooperare (numita si invatarea colaborativa, invatarea colectiva, invatarea comunitara, invatarea reciproca, invatarea in echipa, studiu de grup, studiu circular, Davis, G. B., 1993) reprezinta ansamblul actiunilor coerente, coordonate si puse in opera pentru realizarea instruirii stucturate si sistematizate si a educatiei, in general, prin utilizarea potentialului formativ a microgrupurilor scolare (in perechi, in grupe mici) in care indivizii lucreaza solidar, in echipa, pentru atingerea unui tel comun. Elevii colaboreaza, interactioneaza si depind astfel intr-un mod pozitiv unii fata de altii, iar aceasta interdependenta pozitiva ii conduce la devotament fata de grup, pentru atingerea telului propus.

Astfel, prin cooperare elevii isi maximizeaza atat propria invatare, cat si a celorlalti colegi si a echipei, deoarece subiectii care lucreaza in echipa sunt capabili sa aplice priceperile si deprinderile si sa sintetizeze cunostintele in moduri variate si complexe, invatand in acelasi timp mai temeinic decat in cazul lucrului individual. In acelasi timp, se dezvolta responsabilitatea pentru a face munca de calitate, pentru a se sprijini reciproc, cu prietenie, devotament, toleranta si grija fata de celalalt, invata si dezvolta deprinderi sociale, de conducere a microgrupului si de a accepta sa fie condus etc.

Diferitele tipuri de invatare presupun atat abordari individualiste, competitionale si cooperatiste, fiecare cu valente si limite, care sunt necesare si trebuie promovate deopotriva in didactica contemporana. Cadrele didactice sunt cele care trebuie sa echilibreze invatarea bazata pe studiul individual, particularizata si efectiva, cu cea in echipa, axata pe activitatile de grup ce favorizeaza cooperarea si intretin competitia constructiva. Din pacate, din cauza discriminarilor negative se exagereaza, de multe ori meritele unei dintre acestea in detrimentul celorlalte.

Tema: Studiind in perechi tabelul de mai sus, validati sau invalidati afirmatiile prezentate si propuneti viziuni complementare si/sau alternative de structurare/organizare a invatarii:

In ceea ce priveste raportul dintre strategiile de predare-invatare-evaluare si invatarea prin si pentru cooperare, putem arata ca aproape toate metodele (atat cele clasice, cele ale cultivarii si exersarii gandirii critice si cele interactive) se preteaza la o asemenea abordare. Depinde de maiestria didactica a profesorului cand, cum si in ce cazuri utilizeaza valentele unui asemenea tip de invatare.

De altfel, invatarea prin cooperare nu reprezinta o modalitate de lucru cu totul noua in didactica istoriei din Romania. In perioada anterioara au fost introduse si valorificate, uneori deplin, valentele pozitive ale invatamantului individualizat sau al celui pe grupe. De aceea, credem ca trebuie mai degraba realizat un acord intre realizarile anterioare si tendintele actuale din didactica istoriei, pentru a se actiona in continuitate si nu in salturi si cu sincope.

In aceste conditii, trebuie sa tinem cont de principiile invatarii prin cooperare:

interdependenta pozitiva - succesul grupului depinde de efortul depus in realizarea sarcinii de catre toti membrii; elevii sunt dirijati catre un tel comun, stimulati de o apreciere colectiva, rezultatul fiind suma eforturilor convergente ale tuturor;

responsabilitatea individuala - fiecare membru al grupului isi asuma responsabilitatea sarcinii de rezolvat;

formarea si dezvoltarea capacitatilor sociale - stimularea inteligentei interpersonale (abilitatea de a comunica cu celalalt, de a primi sprijin la nevoie, de a oferi ajutor, la priceperea de a rezolva situatiile conflictuale); elevii sunt invatati, ajutati monitorizati in folosirea capacitatilor sociale de colaborare, care dezvolta eficienta muncii in grup;

interactiunea fata in fata - contactul direct cu partenerul de lucru, aranjarea scaunelor in clasa astfel incat sa se poata crea grupuri mici de interactiune in care elevii sa se incurajeze si sa se ajute reciproc;

impartirea sarcinilor in grup si reflectarea asupra modului cum se vor rezolva sarcinile de catre fiecare membru in parte si de catre colectiv.

Invatarea prin cooperare trebuie sa asigure egalitatea celor care invata, stimularea unei colaborari democratice, bazata pe o ierarhie reala a membrilor grupului, pe cultivarea si asigurarea tolerantei fata de opiniile celorlalti si al evitarii etichetarii, fara sa conduca la nivelarea indivizilor si la uniformizarea valorilor.

Profesorul are un rol activ, proiecteaza si conduce invatarea, se integreaza firesc, ca partener, in activitatea de colaborare a elevilor, putand deveni unul din membri sau oferindu-si ajutorul, animand si stimuland activitatea. Astfel, evaluarea devine un exercitiu democratic al puterii exprimate intr-o munca in comun a profesorilor cu elevii.

In toate tipurile de invatare (frontala, individuala si in grup), pentru o implicare in studiu, ca o conditie a activismului si temeiniciei invatarii, este imperios necesara, motivarea, constientizarea pe baza obiectivelor, angajarea si responsabilizarea elevilor a asigurarii unei invatari temeinice. De aceea, pledam pentru o invatare diferentiata (individualizata si in cooperare, pe grupe) care sa respecte in mod real particularitatile elevilor, deoarece deosebirile dintre elevi sunt cunoscute si luate in calcul ca baza pentru proiectare, desfasurarea si evaluarea activitatilor didactice. Organizarea diferentiata a predarii-invatarii si evaluarii permite dezvoltarea unui invatamant formativ, cadrele didactice punand accent, in principal, pe formarea si dezvoltarea capacitatilor si deprinderilor de munca independenta care conduc implicit la descoperirea si insusirea de cunostinte.

Studiind afirmatiile, reflectati "nivelul atins de grup depaseste pe cel al elevului cel mai inteligent care utilizeaza exclusiv mijloacele sale proprii" (G. Dubal); "desi grupul este de obicei mai bun decat individul mediu, el este rareori mai bun decat cel mai bun individ" (A. P. Hare); "dupa natura sarcinii, dupa resursele individuale ale membrilor grupului si dupa modul lor de interactiune, travaliul unui grup poate fi inferior, egal sau superior celui al individului confruntat izolat cu aceeasi sarcina." (W. Doise si G. Mugny) grupul constituie "un camp dinamic, a carei organizare, unitate si functionalitate se bazeaza pe interdependenta membrilor, care suporta la randul lor toate efectele acestora. Acest fapt deschide calea utilizarii grupului ca sistem de formare si schimbare psihosociala." (Dumitru Cristea). Cand si cum este invatarea mai productiva, atunci cand elevii lucreaza individual sau  in grup ? Care este calitatea produselor grupului si cum poate fi aceasta stabilita obiectiv ? Ce asemanari si diferente apar in interactiunea dintre elevi si in calitatea procesului de invatare, in conditiile colaborarii si competitivitatii ?

Inca din etapa de proiectare a activitatilor didactice individualizate, prin cooperare, prin si pentru cultivarea gandirii critice, elevii lucreaza impreuna cu profesorul la stabilirea obiectivelor individuale si pentru intreaga clasa, iar timpul este utilizat flexibil, in functie de necesitatile de invatare. Invatamantul diferentiat vizeaza o invatare activa si intensiva, bazata pe utilizarea capacitatilor esentiale pentru a valoriza si intelege conceptele si principiile de baza, pe intrebuintarea unor sarcini cu mai multe optiuni sau care ofera perspective diferite asupra ideilor, faptelor si proceselor istorice, punandu-se la dispozitia elevilor multiple materiale didactice, iar evaluarea este diversificata, formativa, continua si diagnostica, pentru a se sesiza progresele inregistrate si a intelege cum sa se faca predarea, potrivit necesitatilor elevilor.

In cadrul invatamantului individualizat, profesorul se ocupa de fiecare elev in parte, fiind un indrumator, un antrenor si partener al acestuia in invatare, deoarece cunoaste particularitatile individuale ale fiecarui educat si tine seama de acestea in procesul instruirii. Invatarea este efectiva si eficienta si se realizeaza in ritmul propriu al fiecarui elev. Insusirea cunostintelor este temeinica fiind dobandite prin munca independenta, stimulandu-se performanta. De asemenea, elevul este indrumat si controlat si in cazul lucrului cu manualele de instruire programata, de masinile de instruire sau de computer.

Acest mod de organizare a predarii-invatarii si evaluarii conduce la dezvoltarea responsabilitatii elevului fata de sarcinile incredintate sau asumate, contribuie la sporirea increderii in fortele sale, obisnuieste educatul cu organizarea muncii, cu utilizarea corecta si rationala a surselor de informare si a materialelor didactice, ii cultiva spiritul de initiativa, pregatindu-l pentru educatia permanenta.

In literatura didactica au fost definite mai multe tipuri de activitati individualizate:

&  activitate individualizata cu teme comune pentru toti elevii clasei;

&  activitate individualizata cu teme diferentiate pe grupe de nivel;

&  activitate individualizata cu teme diferite pentru fiecare elev in parte (activitate individualizata propriu-zisa sau personalizata).

Pentru a se organiza un invatamant individualizat este nevoie ca profesorii sa cunoasca, in detaliu, particularitatile fiecarui elev si nivelul de pregatire al acestuia, pentru formularea unor sarcini adecvate de invatare. De asemenea, cadrul didactic va deprinde, in prealabil, elevii cu tehnicile de munca intelectuala independenta, specifice istoriei, si va elabora materialele pentru instruirea elevilor (continuturile manualelor de istorie, manuale de instruire programata, fise de munca independenta - cu sarcini comune, diferentiate pe grupe sau personalizate, cuprinse in mape speciale, fise de evaluare etc.).

Ca dezavantaje ale invatamantului individualizat, sunt invocate: diminuarea influentei profesorului asupra elevului, acesta fiind lipsit de modelul intelectual si de comunicare reprezentat de cadrul didactic, insuficienta valorifica a resurselor educative ale temelor studiate si relativa izolare a elevilor in cadrul procesului de invatare, dar coroborarea cu celelalte modalitati de invatare, in special prin cooperare pe grupe poate diminua efectele considerate negative si a ameliora socializarea invatarii.

Invatamantul diferentiat pe grupe (echipe), care presupune cooperarea in invatare, prezinta o serie de avantaje atat fata de invatamantul frontal cat si fata de cel individual, deoarece valorifica, in mod superior, valentele instructive si educative ale colectivelor mici de elevi, favorizand, astfel, emulatia, schimbul de idei, colaborarea, intrajutorarea si solidaritatea elevilor in procesul de invatare si evaluare.

In procesul de desfasurarea a activitatilor didactice, au fost definite mai multe tipuri de grupe (echipe): subdiviziuni ale claselor de elevi, cu numar variabil de membri, in functie de necesitatile instructive; grupele de nivel (cu elevi buni, elevi mediocri si elevi slabi); grupele informale, eterogene, si formale si/sau echipele de invatare, de durata, constituite prin libera asociere a elevilor etc.

La formarea grupelor, profesorii vor trebui sa tina cont de optiunile elevilor, ii ajuta pe acestia sa se organizeze si ii vor obisnui cu acest tip de invatamant. De asemenea, elevii vor fi obisnuiti cu metodologia de studiu si activitatile didactice bazate pe descoperirea independenta.

In cadrul grupelor se pot stabili si alege/distribui o serie de roluri si statusuri specifice muncii in echipa: facilitatorul, controlorul, cautatorul de dovezi, furnizorul, secretarul, moderatorul, responsabilul cu securitatea elevilor, responsabilul cu linistea in grup, rezolvatorul de conflicte, responsabilul cu curatenia, raportorul, responsabilul cu timpul etc. In practica didactica, se va evita asocierea mecanica a elevilor in cadrul unor grupe, in functie de ordinea alfabetica din catalog si se va lasa libertatea membrilor grupei sa-si aleaga responsabilul sau liderul de grupa sau se promova rotatia acestora.

Si in cadrul invatamantului diferentiat pe grupe, bazat pe cooperare, profesorul este un important indrumator al elevilor, un partener in invatare, urmarind si coordonand activitatea de invatare si evaluare, corectand erorile, deoarece capacitatile de apreciere si autoapreciere se formeaza in timp. In acelasi timp, cadrul didactic va urmari ca in studierea materialelor, inclusiv didactice, puse la dispozitia grupelor sa fie antrenati toti elevii, evitandu-se pasivitatea unor membrii ai acestora.

Cadrul didactic concepe si elaboreaza materialele didactice, special gandite, cu sarcini comune si diferentiate, pe care le va pune la dispozitia grupelor. De asemenea, cadrul didactic va selectiona, cu multa grija, temele care urmeaza sa fie parcurse in cadrul invatamantului pe grupe, tinand cont de faptul ca este vorba de o invatare analitica, pana la sfarsitul activitatii, cunostintele insusite pe grupe fiind cuprinse in sinteza lectiei, pentru refacerea unitatii logice a continuturile stiintifice. De aceea, se va incerca ca temele sa nu fie divizate excesiv, pentru a nu ingreuna suplimentar refacerea si intelegerea intregului.

Din punct de vedere didactic, desfasurarea activitatii, in cadrul invatamantului pe grupe, presupune parcurgerea urmatoarelor unitati metodice:

&  profesorul transmite: obiectivele operationale, obiectivele privind deprinderile sociale, interpersonale si de lucru in grup pe care elevii le vor invata pentru a coopera cu ceilalti; indicatiile stiintifice si metodologice minimale asupra temei de studiat, sarcinile de indeplinit si resursele materiale si temporale puse la dispozitia elevilor pentru invatare si evaluare/autoevaluare;

&  studierea si prelucrarea, de catre membrii grupelor, prin cooperare a materialelor de studiu sau a celor de evaluare/autoevaluare;

&  rezolvarea sarcinilor de invatare, evaluare/autoevaluare, construirea raspunsurilor grupului, realizarea eseurilor, micro-referatelor etc.;

&  comunicarea rezultatelor invatarii si evaluarii/autoevaluarii si confruntarea cu cele obtinute de celelalte grupe;

&  valorificarea stiintifica si didactica a rezultatelor invatarii si evaluarii/autoevaluarii, refacerea unitatii logice a temei studiate si emiterea concluziilor si aprecierilor.

	Tema Aratati cum ati proceda pentru o evaluare corecta a invatarii prin cooperare in grup ?

Reguli de respectat cand se organizeaza invatarea pe echipe

(adaptare apud Davis, G. B., 1993)

Invatarea prin cooperare presupune parcurgerea mai multor stadii prin care se formeaza se pregatesc si se consolideaza grupurile/echipele de studiu:

&  orientarea - cadrul didactic desfasoara o serie de activitati specifice pentru ca elevii sa se cunoasca si sa se familiarizeze unii cu altii, sa aiba incredere unii in altii, sa discute principalele asteptari; pentru aceasta va discuta cu elevii despre aspiratiile/asteptarile lor, materiile si subiectele preferate, despre normele si cutumele care trebuie sa guverneze activitatea in clasa etc.

&  stabilire a normelor - profesorul precizeaza responsabilitatile grupurilor,

&  a capacitatilor de reactie la ceilalti, a cooperarii, a luarii deciziilor prin consens, a rezolvarii productive de probleme etc.;

&  rezolvarea conflictelor (profesori-elevi, elev-elev) - precizarea modurilor de solutionare a conflictelor inevitabile in procesul de adaptare la munca prin cooperare in grup sau la activitatea intergrupala;

&  asigurarea productivitatii - antrenarea echipelor atat in cooperarea propriu-zisa, dezvoltarea eficientei, randamentului si pragmatismului invatarii cat si pentru depasirea dificultatilor si conflictelor;

&  destramarea - mutarea elevilor in grupe diferite, pentru acomodarea cu alti coechipieri, constientizarea experientelor multiple de invatare, a parteneriatului cu alti colegi si dezvoltarea interactiunilor sociale, interpersonale etc.;

In conditiile lectiilor bazate pe activitati de invatare prin cooperare, predarea trebuie sa se rezume la strictul necesar organizatoric si formativ, generand si sa sustinand motivatia elevilor pentru invatarea continua si creand oportunitati de invatare pentru fiecare elev. In acest scop, profesorul descopera, stimuleaza si consolideaza aptitudinile si interesele elevilor, vizand formarea de comportamente si atitudini si facilitand transferurile interdisciplinare de informatii si competente. Nu in ultimul rand, printr-o predare bine organizata si condusa, elevii trebuie legati de nivelul pragmatic nemijlocit, de viata cotidiana.

In cadrul grupelor/echipelor de studiu trebuie sa se tina cont ca elevii invata in ritmuri, stiluri si moduri diferite (individual si in comun), prin investigatii continue si tenace, efort si disciplina. Astfel, se dezvolta deprinderi, atitudini, capacitati care contribuie la insusirea de cunostinte, avand ca urmare dezvoltarea personala a elevului su pregatirea pentru insertia sa in viata sociala. Pentru stimularea cooperarii se pot alege mai multe solutii, una dintre ele fiind limitarea treptata a resurselor oferite grupului care poate conduce la intensificarea interdependentelor pozitive in cadrul echipelor.

Avand in vedere ca evaluarea reprezinta o componenta esentiala a activitatii didactice, inclusiv in cadrul invatarii bazate pe cooperare, aceasta trebuie sa fie multicriteriala si poli-instrumentala. Urmarind sa evidentieze cat mai multe dintre priceperile, deprinderile, aptitudinile, valorile, atitudinile si cunostintele proiectate au fost insusite si operationalizate de catre elevi, trebuie sa se bazeze pe cultivarea competentelor de autoevaluare a eficientei si performantei, pe dezvoltarea a ceea ce este pozitiv, pregatind elevul pentru insertia in viata sociala;

Astfel, evaluarea se face atat individual cat si in grup, avandu-se in vedere sintalitatea acestuia. Se urmareste si se evalueaza continuturile invatarii, modalitatile de desfasurare a procesului de invatare, climatul activitatii clasei, rezultatele nemijlocite ale elevilor (progresul/ regresul in invatare), eficienta si performanta invatarii (rezultate versus resursele alocate - materiale, de timp, informationale, strategice etc.), motivatia si dificultatile, relatiile interpersonale (elev-elev, elev-cadru didactic, calitatea comunicarii, gradul de implicare/relaxare a elevilor, conflictele etc.), mai ales interdependenta pozitiva, calitatea activitatii cadrului didactic etc.

Pentru a se evita situatiile neplacute (conflictuale chiar), in care unii elevi nu muncesc sau unii muncesc si pentru altii B. F. Walvoord (1986) recomanda urmatoarea procedura: profesorul poate sa solicite elevilor sa prezinte, sub anonimat; o situatie pe care o inregistreaza fiecare cu privire la cine a depus un efort deosebit in activitatea de invatare si de rezolvare a sarcinilor specifice (angajare puternica) si cine s-a situat la polul opus (angajare slaba). Daca mai multi elevi indica faptul ca un membru al echipei a avut cea mai slaba contributie, acela va primi un calificativ mai mic fata de restul grupului. Cunoscand acest lucru fiecare se mobilizeaza. Aceasta strategie functioneaza mult mai bine, dupa R. F. Walvoord, daca elevii au avut ocazia de a discuta despre acest lucru la inceputul sau in mijlocul proiectului, iar cel vizat are timp, spre binele sau, sa-si remedieze comportamentul. De asemenea, credem ca ar putea fi evitate aceste situatii si daca evaluarea ar fi combinata cu auto- si inter-evaluarea, sporind caracterul formativ al activitatilor de invatare.

Suntem o echipa ! Castigam toti !