Proiectarea ariei curriculare Consiliere si Orientare

Pentru a fi posibile schimbari la nivelul continutului, este nevoie de un cadru de referinta flexibil, care sa permita interventia in diverse moduri:

adaugare de noi domenii ca obiecte de studiu si/sau arii de cunoastere obligatorii incluse in planul de invatamant si ca obiecte de studiu optionale;

"infuzia" unor teme prioritare;

integrarea: exemplele cele mai relevante sunt domeniul stiintelor naturii (biologie, fizica, chimie) si domeniul stiintelor sociale.

Modalitatile prezentate se folosesc cu succes si in domeniul Consilierii si Orientarii. Astfel, modele curriculare care folosesc "infuzia" cauta sa introduca elemente ale educatiei pentru cariera de‑a lungul curriculum‑ului, sub forma de continuturi si obiective de tipul "pregatire pentru viata".

Pe de alta parte, temele integrate, intalnite si ca teme transcurriculare, intentioneaza explorarea unor probleme semnificative ale "lumii reale", relevante pentru viata cotidiana si care presupun implicarea efectiva a elevilor in activitatile desfasurate (Proiectarea temelor integrate in cadrul curriculum‑ului la decizia scolii. In: Invatamantul primar. Ciolan, 1999). Instruirea integrata presupune o abordare holista si constructiva a procesului curricular, prin stabilirea unor grade diferite de integrare la nivelul obiectivelor, continuturilor, metodologiei, conceptelor sau valorilor. Temele din aceasta categorie includ elemente de educatie personala, sociala, educatie morala si educatie pentru sanatate. Un asemenea model se intalneste in Anglia, unde profesorii, in completarea obiectului lor de studiu, sunt responsabili pentru un grup de elevi, intr‑un mod mai personal si mai cuprinzator (engl. pastoral-care system).

Unele sisteme de invatamant au un obiect de studiu distinct, numit "educatie pentru cariera", cu obiective si continuturi specifice.

Raspunsul sistemului de invatamant romanesc la necesitatea de a se asigura un cadru de referinta flexibil pentru proiectarea curriculum‑ului ia forma ariilor curriculare, aceleasi pentru toata durata scolarizarii, dar care se adecveaza diferitelor etape si CDS‑ului. Acesta din urma este parte a curriculum‑ului national, avand diverse modalitati de abordare (extindere, aprofundare, optionale construite la nivelul obiectului de studiu, al ariei curriculare sau mai multor arii curriculare).

Curriculum‑ul national din Romania este structurat in sapte arii curriculare, care ofera o abordare multi si/sau transdisciplinara a domeniilor de cunoastere reprezentate prin obiectele de studiu. Ariile sunt aceleasi pe toata durata scolaritatii.

Documentele actuale de politica educationala evidentiaza faptul ca aria curriculara Consiliere si Orientare reprezinta un domeniul nou in planul de invatamant, care "pune accentul pe urmatoarele aspecte: facilitarea participarii la viata sociala a clasei, a scolii si a comunitatii locale, dezvoltarea unor strategii personale de evitare a esecului scolar, familiarizarea cu fisele unor familii ocupationale, formarea atitudinilor de acceptare a schimbarilor din mediul social, economic, cultural si politic in care absolventul isi va desfasura activitatea, participarea motivata la initierea si la derularea propriului traseu de invatare". (Curriculum national. Cadru de referinta. 1998, p. 38).

Elementele de continut identificate in documentul mentionat sunt: "consilierea in probleme legate de tehnicile de invatare eficienta, consilierea si orientarea scolara, consilierea in situatii de ramanere in urma la invatatura, consilierea si orientarea pentru elevii performanti, consilierea in chestiuni legate de viata personala, consilierea de specialitate, referitoare la predarea-invatarea disciplinelor scolare".

Gruparea obiectelor de studiu in mai multe arii curriculare, care se regasesc pe tot traseul invatamantului, are drept consecinta necesitatea de a se asigura coerenta orizontala si verticala a curriculum‑ului. Mai mult poate, decat in cazul altor arii curriculare, proiectarea curriculum‑ului pentru aceasta arie trebuie sa tina cont de obiectivele ciclurilor curriculare. Aceste obiective evidentiaza faptul ca etapele de inceput si de sfarsit ale scolaritatii si, in mod evident, in perioada ciclului de observare si orientare (clasele VII- IX) ar trebui sa fie "zonele rezervate" ale ariei Consiliere si Orientare. Obiectivele ciclului curricular mentionat sunt: "descoperirea de catre elev a propriilor afinitati, aspiratii si valori in scopul construirii unei imagini de sine pozitive, formarea capacitatii de analiza a setului de competente dobandite prin invatare in scopul orientarii spre o anumita cariera, dezvoltarea gandirii autonome si responsabile fata de integrarea in mediul social".

Un alt element important pentru proiectarea curriculum‑ului este reprezentat de principiile privind invatarea din cadrul de referinta al curriculum‑ului national. Acestea propun ca invatarea sa porneasca de la aspectele relevante pentru dezvoltarea personala a elevului si pentru insertia sa in viata sociala si sa se produca prin studiu individual si activitati de grup. Prin aceasta, se introduce ideea de diferentiere a invatarii, admitandu‑se faptul ca elevii invata in stiluri si ritmuri diferite (Cadru de referinta. 1998, p. 15).

Experiente recente in proiectarea ariei curriculare Consiliere si Orientare

a. "Infuzia" unor elemente de continut specifice educatiei pentru cariera in curriculum‑ul unui obiect de studiu.

Programa obiectului de studiu (optional) "Educatia pentru calitate" (clasele I‑IV).

Unitate de invatare Autocunoasterea: caracterizarea persoanei (Cum sunt eu?), exprimarea preferintelor (Ce‑mi place/ce nu‑mi place), exprimarea obligatiilor/punerea in act a obligatiilor, igiena personala (Sunt sanatos!).

Continuturi: stari emotionale, descrierea persoanei, prezentarea unei persoane, prezentare personala, obligatii la scoala (regulile clasei, regulile scolii), obligatii acasa, corpul omenesc, obiecte de igiena personala, produse de igiena personala, pozitii ale corpului (scris, citit, purtarea ghiozdanului).

Obiective: sa denumeasca stari emotionale pe baza ilustratiilor, sa descrie calitatile fizice ale unei persoane, sa identifice diferentele individuale in exprimarea preferintelor, sa aprecieze calitatea produselor realizate, sa recunoasca si sa‑si asume obligatii in diverse contexte, sa identifice produse de igiena corporala si de igiena a vestimentatiei, sa intuiasca statutul de consumator in activitatile de igiena personala etc.

Activitati de invatare: comentariu de imagini, decupaje si colaje, confectionarea unui afis cu tema "Regulile clasei", exercitii de ilustrare, exercitii de selectie prin bifare etc.

a.      b. Extinderea unor teme relevante pentru educatia pentru cariera in programele unor obiecte de studiu din trunchiul comun.

Acestor teme li se poate aplica o grila de abordare centrata pe temele specifice educatiei pentru cariera.

Exemplu: Programele de istorie pentru clasele V- VIII.

Teme: "Lumea urbana si lumea rurala in Evul mediu", "Mediul si oamenii"(clasa a VIII‑a), "Exploatarea resurselor naturale in Orientul Antic si "Resurse agricole si materii prime in lumea romana" (clasa a V‑a), "Omul si mediul in epoca moderna", "Oras si sat in contextul exploziei demografice", "Literatura si viata cotidiana", "Noi descoperiri stiintifice si tehnice si consecintele lor", "Lumea in pragul mileniului III" (clasa VII‑a).

Temele mentionate fac parte din istoria vietii cotidiene, fiind relevante pentru aria curriculara Consiliere si Orientare. Acest domeniu permite folosirea unei varietati de instrumente investigative si ofera posibilitatea de a observa si impartasi experiente referitoare la probleme sensibile si controversate. Aceasta tema este viu dezbatuta astazi. De exemplu, sesiunea anuala a Euroclio din 2001 are ca tema "O lume in schimbare. Semnificatia vietii cotidiene in invatarea si predarea istoriei secolului XX". Istoria vietii cotidiene ofera elevilor posibilitatea de a studia despre traditii, viata urbana, viata rurala, rolul femeii in societate, viata copiilor, actiunile, ideile si credintele oamenilor din trecut, in scopul de a intelege lumea in care traiesc. Cateva teme de interes sunt: Cum se preda despre traditii in curricula din diferite tari, Cultivarea cerealelor in secolul al XX‑lea, Casa si familia in secolul al XX‑lea, Istoria orala ca sursa pentru istoria vietii cotidiene.

Probleme deschise:

Date fiind aspectele specifice ale acestei arii curriculare, programele scolare ar trebui sa aiba aceleasi elemente componente?

Care ar trebui sa fie ponderea modulelor de prespecializare la nivelul diferitelor cicluri curriculare?