Lectia de educatie fizica si sport

LECTIA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

TIPOLOGIE

Exista mai multe criterii de stabilire a tipurilor de lectii in educatie fizica si sport. Referindu ne doar la invatamant si cu convingerea ca nu putem fi completati in problema, am sistematizat in felul urmator criteriile si tiplogiile respective:

A.    Dupa componenta tematica abordata:

a.1 lectii cu teme din deprinderi si/sau priceperile motrice;

a.2 lectii din teme din calitatile motrice, numite si lectii de "pregatire fizica generala", putin raspandite in educatie fizica si sportiva scolara;

a.3 lectii mixte, cu teme atat din deprinderi si/sau priceperile motrice, cat si din calitatile motrice.

B.Dupa felul deprinderilor si/sau priceperilor motrice abordate tematic

b.1 lectii monosport;

b.2 lectii bisport;

b.3 lectii polisport (frecvente-mai ales-in alte tari, care dispun de "complexe de educatie fizica si sportive" la unitatile de invatamant, atat in aer liber, cat si in interior).

C. Dupa etapele invatarii deprinderilor si priceperilor motrice abordate tematic:

c.1 lectii de insusire/initiere primara;

c.2 lectii de consolidare;

c.3 lectii de perfectionare;

c.4 lectii de verificare;

c.5 lectii mixte/combinate (care rezulta din combinatea celor patru etape ale invatarii,luate-cel-putin-cate doau;consolidare cu perfectionare,consolidare cu verificare etc.)

D. Dupa plasamentul in structura anului de invatamant:

d.1 lectii de organizare/introductive(la inceput de an, semestre, in care se sustin de catre elevi si unele probe de control, constituindu-se pe baza rezultatelor, grupe de nivel valoric);

d.2 lectii curente saptamanale;

d.3 lectii bilant (de regula, ultimile din fiecare semestru; un tip special de lectii bilant poate fi considerata si cea "demonstrativa" sau "deschisa",

desfasurata in scop metodic, pentru a prezenta colegilor de specialitate nivelul care poate fi atins cu un colectivde subiecti, daca se lucreaza conform unei planificari realiste.)

E.     Dupa locul si conditiile de desfasurare:

e.1 lectii in aer liber,conditii atmosferice si climaterice normale;

e.2 lectii in aer liber pe timp friguros;

e.3 lectii in interior, conditii normale (sala de educatie fizica si anexele sau materalele corespunzatoare);

e.4 lectii in interior pe spatii improvizate (culoar,coridor,hol,sal de clasa cu banci etc.) si pe timp friguros.

F. Dupa numarul de teme abordate:

f.1 lectii cu o tema;

f.2 lectii cu doua teme ;

f.3 lectii cu trei teme;

f.4 lectii cu patru sau mai multe(cele de tip "demonstartiv"

Desigur ca exista -cum am afirmat anterior si alte criterii, unele poate chiar semnivicative de "tipologizare" a lectiei de educatie fizica si sportiva scolara, dar inca n au "intrat" in memoria autorului, care asteapta sugestii de la colegii specialisti.

STRUCTURA

In comparatie cu tipologia, aceasta problema este mult mai analizata si controversata in literatura de specialitate. De multe ori se exagereaza!

Structura lectiei de educatie fizica si sport este data de succesiunea unor momente/faze/secvente/verigi/etape/parti etc.,in timpul alocat, toate diferentiate in privunta obiectivelor, continutului, duratei si metodologiei.

In evolutia sa, lectia de educatie fizica si sport a avut mai multe structuri:

a.      lectia pe patru parti: organizare, pregatire, fundamentala si de inchiere;

b.     lectia pe trei parti : pregatitoare fundamentala si de inchiere. a+b ar insemna structura din trecut

c.      lectii pe verigi, specifica etapei actuale si probabil-celei de perspectiva, dar cu unele reconsiderari! Verigile, in totalitate lor,t eoretica sunt urmatoarele:

Organizarea colectivului de elevi.

Pregatirea organismului pentru efort ('Incalzirea generala a organismului');

Prelucrarea analitica a aparatului locomotor (numita si "Influentarea selectiva a aparatului locomotor" sau in alte surse bibliografice mai "vechi" Optimizarea dezvoltarii fizice);

Dezvoltarea/educare sau verificarea calitatilor motrice viteza sau indemanrea;

Insusirea/initierea "primara" consolidarea, perfectionarea sau verificarea deprinderilor si/sau priceperilor motrice;

Dezvoltarea /educarea sau verificarea calitatilor motrice forta sau rezistenta;

Revenirea organismului dupa efort (numita si "linistirea organismului")

Aprecieri si recomandari

Verigile 4,5,6 sunt temeinice, in aceasta structura actuala a lectiei de educatie fizica si sport.

In perspectiva, deci in viitorul imediat, dar si in cel de lunga durata, pot intervenii unele modificariale structurii, in contextul reconsiderarilor de care am amintit. Oprecizare, pentru inceput, este foarte importanta: aceste modificari de structura nu pot rezolva problema eficientei lectiei. A "ataca" structua actuala nu este decat o "varianta" (promovata mai ales de unii inspectori, chiar si din MEN) de a distrage atentia de la esenta problemelor de eficienta! Revenind putem face urmatoarele "comentarii"

Se desprinde posibilitatea ca veriga netematica numarul 3 (care este cea mai contestata, fiindca cere mult efort pedagogic si metodic din partea profesorilor) sa nu mai fie obligatorie! Cand,Cum si De ce? Pentru ca sa devina Gheorghe Carstea "popular"? Raspunsul este efoarte simplu : se poate renunta la aceasta veriga atunci cand la colectivul de subiecti exista o dezvoltare fizica normala in raport cu varsta armonioasa si mai ales omogena. Nu am cunoscut in realitatea educatiei fizice scolare pe care o verivic din '"trei decenii si jumatate" asemenea colective de subiecti . Nu exista clase de elevi fara "grasi si slabi" "inalti si scunzi", cu atitudini deficiente si fara atitudini deficiente" cu "deficiente fizice si fara deficiente fzice" etc. Se mai renunta la aceasta veriga numarul 3 si in lectiilede educatie fizica si sport desfasurate in aer liber, pe timp friguros.

Si pentru verigile destinate calitatilor motrice poate exista posibilitatea "eliminarii" lor din structura lectiei. Cand si de ce? Raspunsul este, de asemene usor de dat. Daca prin verificarile initiale se constata un nivel corespunzator noti 10 la o calitate motrica (atentie: la toate formele de manifestare!) atunci nu este logic ca aceasta calitate motrica sa nu se mai constituie in tema abordata in lectii? Eu cred ca da ,fiind totusi asa de convins ca in educatie fizica si sportiva scolara din Romania nu se intalnesc asemenea situatii concrete.

Va mai fi lectia in continuare structurata pe verigi? Cei care au "alergie la termenul de verigi spun ca, obligatoriu trebuie sa trecem la structura pe parti. Nici unul dintre acestia nu au demonstrat, cel putin prin scris, care este deosebirea dintre cele 2 varinate. Cei cu logica in abordarea problemei, spun ca in orice lectie trebuie parcurse anumite secvente temporale. Cum le vom numi? Este o chestiune formala, pentru ca orice "parte"este constituita din anumite "bucati" pe care eu personal consider ca trebuie sa le amintim tot "verigi"(avand in vedere si semnificatia semantica)

Lectia trebuie sa cuprinde urmatoarele verigi:

A Organizarea colectivului de elevi sau grupului de subiecti, in care

minimal-la nivelul bunului simt-trebuie sa se realizeze urmatoarele actiuni: salutul, anuntarea temelor, observarea echipamentului subiectilor si aflarea (prin intrebari) unor abateri de la starea normala de samnatate a acestora.

B. Pregatirea organismului pentru efort adica "incalzirea generala"

C.  Veriga tematica sau verigile tematice fara de care nici nu

ar fi posibila existenta unei lectii.

D.  Revenirea organismului dupa efort, (sau "linistirea organismului")daca efortul a avut valori corespunzatoare ca volum si intensitate (deci,in practica, pot fi suficiente cazurii n care aceasta veriga lipseste din structura lectiei de

educatie fizica si sport!)

E. Inchierea "organizata" a lectiei ( poate ca nu ar fi lipsit de interes sa numim

prima veriga "Inceperea organizata" a lectiei!), in care minimal trebuie sa se realizeze urmatoarele actiuni: cateva aprecieri privind comportamentul subiectilor in lectia respectiva, recomandari pentru activitatea viitoare independenta si salutul.

Aceasta ar fi ,dupa criterii logice,structura minimala a lectiei de educatie fizica si sport, in special pentru invatamant. Daca cineva poate demonstara si argumenta o alta varianta este asteptat! Orice adaugire, la structura respectiva este posibila in functie de variabile concrete de desfasurare.

DINAMICA SI DIRIJAREA EFORTULUI IN LECTIA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

Orice act sau actiune motrica se efectueaza cu consum de energie nervoasa si musculara. Cand acest consum de energie este mai mare apare fenomenul specific de oboseala, care poate fi diminuat sau chiar inlaturat prin odihna si alte masuri adiacente. Relatia efort odihna este fundamentala si in educatie fizica si sport, iar reglarea ei se numeste dozarea efortului.

Efortul in educatie fizica si sport, ca de altfe in alte activitati umane, este determinatde temele si obiectivele specifice fiecarei teme abordate in lectie, ceea ce conduce si la o diferentiere a celor trei parametrii clasici ai acestui effort: volumul, intensitatea si complexitatea. De aceea "operatia" de planificare a efortului este extrem de dificila pentru specialisti.

DINAMICA efortului in lectia de educatie fizica si sport confundata de studenti mai ales cu densitatea ( fiind ceva "adevar in confuzie"), nu este altceva decat curba acestuia "traiectoria" sa in reprezentarea grafica conform succesiunii secventelor structurale .

Aceasta dinamica a fost stabilita, la modul general, pe baza multor inregistrari concrete. Sau efectuat, in acest scop,multe protocoale de evolutie a frecventei cardiace (FC) si a frecventei respiratorii (FR),prin colaborarea intre "Teoria si Metodica educatiei fizice si sportului " din actuala ANEFS si "Fiziologia educatiei fizice si sportului" din aceeasi institutie. Cele mai multe protocoale s au facut pe vremea IEFS ului Bucuresti!

Constatarile cele mai semnificative sunt urmatoarele, prezentate nu in ordinea importantei:

In primele trei verigii, dinamica efortului inregistreaza o curba continuu ascendenta. Se pleaca,in efort, de la valori ale FC in jur de 70-80 pulsatii pe minut si ale FR in jur de 16-18 respiratii pe minut, ajungandu se la aproximativ 120-130 pulsatii pe minut si 20-22 respiratii pe minut. Este vorba-mai ales-de subiectii elevi aflati in varsta postpubertara. In ultimii ani au fost inregistrate pe parcursul si la sfarsitul verigii numarul 3 si unele valori ale FC si FR mai mici decat cele din veriga 2 , dar inregistrarile respective nu sunt semnificative, cel putin prin prisma numaruluii de protocoale realizate.

In veriga tematica sau verigile tematice (deci, totul depinde de numarul temelor abordate), curba efortului inregistreaza de regula, un "platou" adica o relativa stabilitate, in functie de obiectivele operationale si

-normal-de metodologia folosita. In general se inregistreaza "cresteri/ depasiri" atunci cand se dezvolta/educa calitatile motrice sau se consolideaza sau se perfectioneaza deprinderile/si sau priceperile motrice,mai ales cand se folosesc jocurile sportive bilaterale,unele jocuri de miscare/dinamice, parcursurile sau traseele aplicative si stefetele. Toate cu o conditie: sa fie efectuate sub forma de intrecere.

In ultimele doua verigi, se inregistreaza normal,o scadere a curbei

efortului.De retinut ca aproape niciodata, chiar si in lectiile slabe sub aspectul efortului, nu se revinela valorile FC si FR de la inceputul lectiei

Conform celor trei categorii de constatari, specialistii au facut-in scopul de a fi cat mai "sugestivi" o reprezentare clasica a curbei efortului in lectia de educatie fizica si sport, pe care personal o admit dar si o interpretez critic. Aceasta reprezentare are urmatoarea forma vezi schema):

Curba este o reprezentare mai mult "simbolica"si bine realizata tehnic, mai ales in cartea de "Metodica educatiei fizice scolare" a reputatiilor specialisti -autori Gh. Mitra si Alexandru Mogos.

Am zis ca reprezentarea este mai mult simbolica, fiindca "oscilatiile" in sus sau in jos-din "platou" (reprezentat prin ---- in grafice) trebuie sa corespunda, logic, numarului de teme abordate si specificul obiectivelor operationale. De aceea, incerc sa ofer cateva "modele" teoretice privind reprezentarea grafica a dinamicii efortului in lectia cu trei teme, doar prin prisma valorilor FC.

Este vorba de urmatoarele cinci posibilitati:

DIRIJAREA efortului in lectia de educatie fizica si sport, care determina de fapt si dinamica aceluias efort, este dependenta exclusiv de conducatorul procesului instructiv educativ. Exista doua principale modalitati de dirijare a efortului in lectie sau in alte forme de organizare a practicarii exercitiilor fizice:

A Dirijarea anticipata, realizata prin documente de planificare elaborate de catre specialist pe diferite perioade de timp; sigur, aceasta dirijare anticipata este mult mai exacta decat planurile de lectie sau pentru planurile altor activitati curente si concrete.

B Dirijarea concreta, realizata in lectii sau in alte activitati curente, in functie de reactia subiectilor la efortul specific; aceasta reactie este apreciata de catre specialist dupa urmatoarele principale elemente: coloritul pielii, transpiratia subiectilor, respiratia subiectilor, gradul de coordonare a miscarilor, precizia in efectuarea actelor si actiunilor motrice, atentia etc. In aceasta modalitate, daca reactia la efort a subiectilor impune, trebuie sa se faca modificari fata de dirijarea anticipata, cel putin sub aspectele duratei pauzelor intre repetari si naturii acestora (mai mari,mai mici,active pasive etc.)

DENSITATEA

Este indicatorul numarul 1 in stabilitrea calitatii unei lectii sau a altei activitati concrete. Ea se refera la calitatea si cantitatea efortului fizic, in functie de componenta temporala . Ea se poate observa, de pe "margine" de catre specialisti cu experienta in 'observatie' (cum sunt unii inspectori sau metodisti) dar atentie nu poate fi analizata decat pe baza de inregistrari concrete. Si daca se lucreaza cu grupuri de subiecti, ca in educatia fizica si sportiva scolara, atunci este corect ca inregistrarile sa se faca simultan pe mai multi subiecti. (slabi,grasi,inalti,scunzi,motrici,amotrici,baieti fete) si sa se interpreteze cel putin prin media aritmetica. Cine face asa ceva/ Nimeni in mod curent! Se poate realiza in cazurile de cercetare stiintifica, ori inspectorii sau metodistii nu au cu ei "echipe" de cercetatori stiintifici. Oricum, asa cum am mai afirmat in alte publicatii, este o mare greseala sa se afirme ca profesorul care conduce lectiile si vreaa sa si elaboreze o lucrare metodico-stiintifica pentru obtinerea gradului didactic 1 poate sa inregistreze si densitatea lectiilor respective!

"Teoria si metodica educatiei fizice si sportului" de la ANEFS Bucuresti prin sinteza atenta a informatiilor bibliografice de specialitate,prezinta urmatoarele tipuri de densitate si criterii corespunzatoare:

1. Volumul efortului fizic raportat la durata integrala a lectiei ,in cazul analizei noastre, determina urmatoarele 2 tipuri de densitate:

A.1 Densitatea motrica (dm) reprezentata de cat lucreaza efectiv subiectul inregistrat in timpul alocat lectiei, adica-mai concret-cat timp acesta efectueaza exercitii fizice ( inclusiv dutrata pauzelor active intre repetari).

Aceasta densitate, care are o relativa prioritate fata de cele doua tipuri,se calculeaza dupa urmatoarea formula logica:

Timpul efectiv de lucru a subiectului inregistrat

Dm =  x 100

Durata programata a lectiei

Se face imultirea cu 100 pentru ca asa se obisnueste ca, statistic, totul se calculeaza procentual!

In lectiile de educatie fizica si sport, indiferent de tipologia lor, asa cum am afirmat si anterior, predonima densitatea motrica. Evident ca acest tip de densitate are valori mai mari in lectiile in care se consolideaza sau se perfectioneaza deprinderile/si sau priceperile motrice, fata de lectiile de initiere primara in aceste deprinderi sau priceperi motrice. Specialistii cercetatori apreciaza ca o densitate motrica trebuie sa fie in jur de 60%. Eu zic ca depinde insa si de obiectivele operationale ale lectiei!

A.2 Densitatea pedagogica reprezentata de timpul cat este angrenat activ subiectul inregistrat la actiunile didactice metodice sau organizatorice din lectie (explicatii,demonstratii,corectari ale greselilor de executie, marcarea unor trasee/parcursuri, aducerea sau ducerea unor materiale sportive etc.

Deci, densitatea pedagogica nu se refera asa cum afirma anumite publicatii la ce face sau cat face profesorul in scopuri didactice, metodice si organizatorice. Este o intelegere gresita a problemei. Nu este inregistrat profesorul. Daca, de exemplu profesorul explica sau demonstreaza o actiune motrica, iar subiectul inregistrat nu asculta explicatia si nu urmareste demonsttratia, din diferite motive, poate unele intemeiate, cum ar fi faptul ca este in alta "grupa" si nu in cea pentru care se explica sau se demonstreaza, timpul respectiv nu intra in densitatea pedagogica, desi el nu este irosit de profesor. Din punct de vedere al "inregistrarii" aceasta este un timp "mort", desi are denstinatie didactica si metodica pentru alti subiecti. In densitatea pedagogica intra si durata pauzelor pasive necesare intre repatarile efectuate de subiectul inregistrat.

Formula logica de calcul a densitatii pedagogice tot procentual este urmatoarea:

Timpul in care subiectul inregistrat participa activ la

masurile didactice ,metodice si organizatorice

Dp =  x 100

Durata programata a lectiei

Valoarea densitatii pedagogice este, evident, mai mare in lectiile care au obiective operationale de "insusirea primara /de initiere primara" a/in deprinderile si priceperile motrice (cand logic,se fac multe explicatii si demonstratii, se corecteaza mult greselile tipice de exersare etc.)

Teoretic, suma dintre densitatea motrica si pedagogica ar trebui sa fie de 100%. Practic, nu se poate asa ceva, mai ales cand se lucreaza cu grupuri de subiecti si apar- in consecinta- multi timpi "morti" mai ales in conditii de dotare materiala necorespunzatoare (cum este in scolile romanesti))

Intensitatea si complexitatea efortului fizic detrmina un al trei lea tip de

densitate a lectiei de educatie fizica si sport.

Este vorba despre densitatea functionala cea pe care studentii )si nu numai ei) o confunda cu dinamica efortului fizic in lectii sau alte activitati concrete (si-asa cum am mai afirmat-"confuzia are si mai multe elemente adevarate")

Dupa cum rezulta si din denumire acest tip de densitate este dat de evolutia marilor functii ale organismului pe parcursul lectiei. Aceasta evolutie, in practica, se apreciaza prin valorile frecventei cardiace si mai rar ale frecventei respiratorii, luate la inceputul lectiei si pe parcursul acestei (inclusiv la sfarsit). Evident ca aceste valori, pentru a determina acest tip de densitate, se iau tot pe subiectul sau pe subiectii inregistrati. Fiindca profesorii buni inregistreaza pulsul FC elevilor prin sondaj-si in alte ocazii curente, neexperimentale sau neconstatative, pentru a vedea reactia subiectilor la efort si a lua masurile care se cuvin. Acest fapt, demn de apreciat nu numai la inspectiile speciale, da o nota "stiintifica" de desfasurare a lectiilor. Evolutia valorilor FC si FR ,pe parcursul unei lectii, ne ofera-de fapt-curba efortului sau dinamica acestuia in lectia respectiva. De aici si confuziile ("partiale") de care aminteam.

Toate cele trei tipuri de densitate se inregistreaza numai pe baza de protocol special. Cine afirma, in urma asistentei la o lectie, ca densitatea acesteia a fost buna, sau foarte buna, fara protocol de inregistrare speciala face o mare gresala metodica. Protocolul de densitate nutrebuie confundat cu planul de lectie. Concluzia este posibila si frecventa si datorita unor "rubrici" asemanatoare.

Pentru a nu face confuzia respectiva trebuie sa fie inteles doua fapte distincte:

a.      Protocolul de densitate se realizeaaza, de catre altcineva, in timp ce se desfasoara lectia ;

b.     Planul de lectie este realizat de special istinainte de desfasurarea acesteia.

Protocolul clasic de densitate, folosit in cercetarile stiintifice, a avut si are urmatoarea forma:

In urma acestui model de protocol ne intereseaza sa putem calcula densitatea motrica si densitatea pedagogica, precum si sa reprezentam densitatea functionala. Alte date sunt -practic_inutile! Acest tip de protocol il recomand, mai ales pentru practica pedagogica a studentilor.

Pentru a incheia randurile privind aceasta importanta problema a densitatii lectiei de educatiei fizica si sport, trebuie sa prezint tot in sinteza cauzele care determina valoarea slaba a acestei densitati. Masurile de imbunatatire a densitatii nu sunt altceva decat "replici" la cauze si ca atare ele nu merita a fi prezentate in mod special. Cauzele sunt de trei categorii:

Cauze organizatorice principale:

Alegerea unor formatii de lucru si mai ales a unor modalitati concrete de exersare neadecvate.

Neamenajarea din timp a locului de desfasurare, inclusiv a instalatiilor specifice existante.

Nepregatirea din tipm a materialelor didactice necesare in lectie.

Cauze metodice principale

Explicatii pre lungi si mai ales neclare fara 'dictie".

Demonstraratii neconvingatoare sau de ce nu materiale iconografice/intuitive necorespunzatoare.

Succesiune necorespunzatoare a mijloacelor folosite.

Cauze de alta natura:

lipsa planului de lectie.

lipsa atractivitatii mijloacelor folosite.

Starea participativa negativa a subiectului inregistrat etc.

CONTINUT STRUCTURA SI DESFASURARE IN CONDITII SPECIALE

Dotarea materiala pentru educatie fizica si sportul din Romania este extrem de variata . Exista unitati,putine ca numar mai ales in invatamant, care dispun deconditii foarte bune pentru practicare exercitiilor fizice, indiferent de anotimp si starea atmosferica. In acelasi timp, exista foarte multe unitati scolare care nu dispun de conditii corespunzatoare pentru desfasurarea educatiei fizice si sportului, mai ales in sezonul rece. Ca sa nu amintim de unitatile care nu dispun de nici un fel de conditii, indiferent de sezon. Referirile care urmeaza vizeaza sezonul rece si situatiile necorespunzatoare ca dotare materiala. In asemenea cazuri, educatie fizica si sportul se pot si trebuie desfasurate in cele doua variante posibile : in aer liber sau in interior, dar cu urmatoarele principale particularitati de continut,strucura si desfasurare:

.PARTICULARITATILE ALE LECTIEI DESFASURATE IN AER LIBER, PE TIMP FRIGUROS(SEZON RECE)

Sunt incontestabile avantajele lectiilor de educatie fizica si sport desfasurate in aer liber/afara,fata de cele desfasurate in interior, indiferent de sezon, prin prisma efectelor asupra organismului subiectilor. Aceste avantajeau fost evidentiate prin numeroase cercetari stiintifice de tip constatativ si experimental. Pentru ca efectele asupra oranismului subiectilor sa fie favorabile, mediul ambiant sa fie coresounzator din toate punctele de vedere, unele dintre aceste fiind valabile si pentru sezonul cald. De aceea, pe timp friguros (sezon rece), lectiile de educatie fizica si sport se pot desfasura in aer libe/afara, numai daca sunt indeplinite urmatoarele conditii;

temperatura aerului sa nu fie mai mare de minus 10 grade (deci minus 12,-15 grade);

sa nu fie precipitatii puternice (ploaie sau mai ales ninsoare)

sa nu fie vant puternic, admitandu se o viteza a acestuia doar pana la 5m/s;

umiditatea aerului sa fie cuprinsa intre 35-65%;

sa nu existe nebulozitae si poloare a aerului.

Pentru desfasurarea acestora lectii, cu eficienta optima scontata, trebuie neaparat sa fie realizata o pregatire treptata a subiectilor in asemenea conditii si sa dispuna de un echipament adecvat.

Lectiile in aer liber, pe timp friguros, pot aborda teme din toate calitatile motrice, mai putin viteza de deplasare, daca afara este zapada-de exemplu-si forta segmentara (locala) in regim de rezistenta . De asemenea, pot fi teme din deprinderile si sau priceperile motrice (inclusiv schi,patinaj pe gheata, sanie etc. daca sunt conditii concrete prielnice) cu recomandarea expresa ca acestea sa se consolideze sau sa se perfectioneze. Nici verificarea verificarea nivelului calitatii motrice sau insusirii deprinderilor si sau priceperilor motrice nu se recomanda in asemenea conditii. In consecinta, temele abordate si obiectivele operationale corespunzatoare nu trebuie sa solicite, aproape deloc, folosirea metodelor si procedeelor metodice verbale si intuitive de predare instruire. Folosirea acestora, intr o pondere mica este nesemnificativa pentru indeplinirea scopurilor propuse, in contextul predominarii exersarii de catre subiecti.

Exista o variabilitate a duratei unor verigi ale lectiei de educatiei fizica si sport, desfasurata in asemenea conditii. De exemplu, "organizarea colectivului de elevi, ca prima veriga obligatorie, trebuie sa fie foarte scurta( sub 30 secunde) sau sa se efecueze tot "scurt" in spatiul din interior unte se echipeaza subiectii (clasa sau chiar culoar) 'Pregatirea organismului pentru efort cea de a doua veriga obligatorie, trebuie sa aiba o durata mai mare aproximativ 7-8 minute) avand in vedere temperatura mediului ambiant. De asemenea aceasta veriga trebuie sa fie deosebit de dinamica. Prelucrarea analitaica a aparatului locomotor nu se mai constituie in veriga de sine statatoare. Unele obiective specifice acestei verigi se realizeaza evident doar partiala pe parcursul verigii numarului 2 (pregatirea organismului pentru effort) sau in alte verigi (N cu grupaje de doua sau trei exercitii). Aprecierile si recomandarile din finalul lectiei, in asemenea conditii trebuie sa fie extrem de scurte sau sa se realizeze tot -succint-in spatiul din interior unde s au echipat subiectii.

2. PARTICULARITATI ALE LECTIEI DESFASURATA IN SPATII IMPROVIZATE IN INTRIOR PE TIMP FRIGUROS (SEZON RECE)

Aceste spatii improvizate vizeaza doua variante:

culoare ,coridoare sau holuri;

sali de clasa cu banci sau sali de festivitati.

Personal, nu pot opta pentru aceste variante de desfasurare a educatiei fizice si sportive scolare, dar in multe situatii ele sunt inevitabile. La fel cum nu am fost de acord cu specialistii care au scris carti pe aceasta problema si care au convins factorii de decizie ca educatia fizica se poate desfasura si in scoli si fara sa existe mai ales sali speciale. Cele doua variante, mentionate anterior, reprezinta alternativele valabile pentru situatiile in care pe timp friguros( deci in sezonul rece) nu pot fi desfasurare sau nu recomandam sa se desfasoare lectiile in aer liber. In scopul realizarii obiectivelor propuse, care vizeaza si o eficienta corespunzatoare, trebuie sa fie respectate urmatoarele "cerinte minimale"

Culoarul, coridorul, sau holul -unde se desfasoara lectia-sa fie "izolate", in sensul de a nu avea legatura cu alte spatii sau sali in care se desfasoara alte activitatii didactice, cu alti subiecti.

Spatiul ales trebuie sa fie situat la parter sau subsol, in cazul cladirilor cu etaje, pentru a nu deranja activitatile din spatiile subetajate.

Spatiile improvizate respective trebuie sa aiba, totusi, dimensiuni rezonabile, pentru practicarea exercitiilor fizice cu grupuri de subiecti care depasesc, de regula, numarul de 20.

Sunt necesare unele masuri de ordin igienic : aerisirea spatiului respectiv; aranjarea si stergerea de praf a "mobilierului; echipament corespunzator al subiectilor etc. Unele masuri igienico-organizatorice, propuse in publicatii de prin anii 70, sunt total utopice: inainte de lectie sa se dea bancile la o parte, sa se etajeze, sa se puna linoleum pe jos sau covoare etc. Apoi ,la lectia urmatoare, trebuie sa fie schimbat spatiul si reluate actiunile,cu precizarea ca dupa lectie-"demersul " trebuie inversat (bancile puse la locul lor, scos linoleum etc) Aceste masuri, frumos descrise in cartile amintite, au fostvalabile si mai sunt inca pentru situatiile de exceptie: lectii "deschise" lectii pentru preinspectiile de sau inspectiile de obtinere a gradelor didactice etc.

Nu se recomanda folosirea mobilierului din spatiile alese, mai ales din salile de clasa, pentru practicarea unor exercitii fizice.Ar fi o "denaturare" a scopurilor pentru pentru care exista mobilierul respectiv: tabla este pentru scris, catedra este "locul" profesorului bancile sunt pentru elevi sa scrie. De asemenea ,modalitatea folosita ar fi un important argument pentru elevi ca sa continuie practicarea exercitiilor fizice (rostogolirea pe catedra,sarituri de si pe banci) si in absenta cadrelor didactice mai ales in recreatii.Ei se vor justifica, daca este cazul si daca bunul simt corespunde, in fata directorului, inspectorului ,dirigintelui, profesorului de serviciu etc. ca "asa ne a invatat profesorul de educatie fizica si sport.

In lectiile din spatii improvizate in interiorul scolii, in general, se pot aborda teme din calitatile motrice (mai putin viteza de deplasare si rezistenta de tip aerob) si din unele deprinderi si sau priceperi potrice (mai ales utilitar aplicative, din gimnastica acrobatica si ritmica, din unele sarituri cu sprijin specifice tot gimnasticii sau chiar din jocurile sportive-cum ar fi pasele sau chiar driblingul)

Important este sa retinem, in concluzie, ca asemenea lectii nu suntde acceptat in scoli, dar conditiile materiale si atmosferice le "recomanda" (decat nimic,mai bine asa ,in spatii improvizate).Ceea ce era de "demonstrat" s a demonstart.