Epidictic - intre clasic si neoretoric

Epidictic - intre clasic si neoretoric

In cele ce urmeaza voi incerca sa demonstrez ca discursul asupra caruia m-am oprit in acest referat, in primul rand, are forta persuasiva, iar in al doilea rand, ca imbina armonios elemente specifice atat retoricii clasice cat si neoretoricii. Am structurat lucrarea in cinci pasi, incercand sa respect pasii unui discurs retoric.

In demonstrarea fortei sale persuasive voi apela la elemente teoretice din psihologia persuasiva si in masura in care acestea pot fi identificate in discursul ales, le voi exemplifica prin trimiteri directe la text. Voi avea in vedere si elemente clasice de construire a fortei persuasive a discursului, pe care le voi imbina cu cele neoclasice sau completa acolo unde este cazul.

Epidictic - intre clasic si neoretoric

Discursul presedintelui Romaniei, Traian Basescu, la ceremonia de decorare a echipelor de fotbal Rapid Bucuresti si Steaua Bucuresti (18 martie 2006)

Cuvant de inceput

In euforia creata de calificarea celor doua mari echipe de fotbal romanesti, Steaua si Rapid, in sferturile de finala ale celei de-a doua mari competitii intercluburi europene, Cupa UEFA, presedintele Romaniei recompenseaza cele doua formatii prin acordarea unei decoratii. Gestul este facut in conditiile in care cele doua echipe au avut nesansa de a urma sa se intalneasca in sferturi, pentru obtinerea unui loc in semifinala competitiei, motiv de drama nationala pentru presa si amatorii fotbalului.Cu prilejul decorarii echipelor, ia nastere si discursul pe care il voi avea in vedere de-a lungul paginilor ce urmeaza.

Am ales acest discurs[1] deoarece consider ca pe marginea lui se pot identifica schimbari inregistrate de genul epidictic, din antichitate pana in prezent, prin imbinarea de elemente specifice retoricii clasice cu elemente ale criticii retorice.

Prezentarea tezei.

Imi propun, in aceasta lucrare, sa sustin ca forta persuasiva a discursului lui Basescu rezulta din imbinarea potrivita a modurilor persuasiunii - in pofida unor abateri de la normele retoricii clasice - si din reunirea unor elemente din retorica aristotelica cu altele din neoretorica.

Pe masura ce voi identifica notiunile teoretice de care ma voi servi in analiza, le voi exemplifica pe textul discursului. In sustinerea ipotezei, voi avea in vedere trasaturi ale genului epidictic, atat clasice cat si neoclasice; secundar voi incerca sa probez o ipoteza ca, la un moment dat, discursul aluneca in deliberativ.

Voi incepe prin a prezenta cateva caracteristici clasice ale genului epidictic identificate de Aristotel, pe care le voi completa in permaneta cu caracteristici care au dus la largirea conceptului de gen epidictic. Voi urmari situatia retorica, primele trei canoane ale retoricii, tipologia discursului epidictic, in paralel cu modurile persuasiunii si strategia persuasiva, atat din perspectiva teoretica cat si aplicativa, direct pe discursul ales.

Ma voi stradui sa surprind punctele slabe, presupozitiile pe care se sprijina analiza mea, precum si un raspuns posibilelor obiectii.

In final, se va observa confirmarea sau infirmarea ipotezei avansate.

Consideratii teoretice si analiza discursului

Situatia retorica de la care porneste acest poate fi privita din mai multe unghiuri. In primul rand este vorba de existenta unui acord dintre orator si audienta - bucuria, in calitate de roman, prilejuita de calificare. In al doilea rand, nu poate fi contestat dezacordul inevitabil ce pluteste in randul audientei, formata din rapidisti si din stelisti. Rivalitatea dintre cele doua formatii este incontestabila; in plus, fiecare are convingerea ca este mai bun decat celalat si speranta ca el va castiga confruntarea viitoare, lucru ce naste multiple tensiuni intre cele doua tabere. Acest dezechilibru permite specularea unui posibil echilibru: ca intre cele doua echipe nu exista diferente de valoare, de vreme ce au ajuns in aceeasi faza a competitiei europene si ca ambele au sanse egale de a merge mai departe".

Oprindu-ma asupra momentelor situatiei retorice le voi utiliza in acceptiunea largita.

Momentul este mentionat explicit in P3[2] al discursului. Adecvarea la situatia retorica este data de faptul ca, la data discursului, nu poate fi contestata, prin prisma accederii ambelor echipe in sferturi, egalitatea de valoare a celor doua. Adecvarea la scopul declarat al discursului, recunoasterea si recompensarea meritelor ambelor echipe, este si ea realizata, caci momentul dinaintea confruntarii dintre echipe este cel mai oportun pentru recunoasterea cu impartialitate a valorii acestora. P2 si P3 exact aceste aspecte le au in vedere.

De asemenea trebuie sa luam in considerare in fata caror auditori este rostit un elogiu.. Trebuie sa spunem ceea ce e demn de onoare la fiecare auditoriu in parte."[3]

Operand cu distinctia dintre audienta reala si audienta nominala, neintalnita la Aristotel, prima este identificata cu membrii celor doua echipe, prezenti la Cotroceni in momentul decorarii, in vreme ce audienta nominala este alcatuita din microbisti. La o prima vedere, audienta nominala ar fi formata doar din suporterii celor doua echipe decorate. Dar, mentiunile facute la adresa echipei Dinamo, largesc sfera audientei nominale. Cele trei echipe sunt cele mai iubite din Romania si au impreuna peste zece milioane de suporteri. O audienta ce poate fi asemuita cu cea a electoratului.

Raportandu-ne la intelegerea contextuala[4], putem usor identifica faptul ca mesajul a fost de asa natura construit incat sa permita interpretari favorabile din orice punct de vedere l-ai observa. "Castigatoarea Cupei UEFA" se va simti si Steaua si Rapid (vezi P1, 2, 4). Cu performante extraordinare se va simti si Dinamo (vezi P4, 10) , nu doar Steaua si Rapid (vezi P1-5).

Referitor la locul discursului, Aristotel vorbeste de obligativitatea oratorilor de a se folosi in discursurile lor de locul comun privind posibilul si imposibilul si sa incerce a arata, unii - ca un lucru se va petrece, iar altii - ca lucrul respectiv s-a petrecut Mai este apoi un loc comun tuturor discursurilor; referitor la marime; caci toti se folosesc de faptul de a amplifica". Or, in discursul avut in vedere, pornind de la faptul petrecut, performantele in Cupa UEFA, (P1-4) se speculuaeza un altul posibil: castigarea Cupei (P1, 4). Faptul petrecut este amplificat pe parcursul P1-5 si 7; fie prin insistarea asupra performantelor extraordinare, fie prin antiteza cu politicienii de la inceputul P3.

Oratorul trebuie privit din perspectiva neoretica, care i-a in calcul raportul dintre credibilitatea retorului si persoana retorica[5]. Daca despre Basescu se poate spune ca are credibilitate maxima, specifica unui presedinte de stat, autoritatea suprema in stat, ce se poate spune despre persoana retorica Basescu? Este aceasta credibila? Convingatoare? Pentru a fi credibil, in aceasta situatie, Basescu are nevoie de reputatie de microbist, de amator al fotbalului care nu pierde nici un meci important. Basescu se bucura de aceasta reputatie. Celor care nu sunt la curent cu prezentele sale pe stadion la meciuri importante, are grija sa le aminteasca, creandu-si astfel autoritatea de care are nevoie, in P4, 5.

Pana acum am avut in vedere aspecte privitoare la situatia retorica. In continuare, inainte de a incepe analiza, identificarea argumentelor folosite pe parcursul discursului, ma voi opri asupra tipologiei discursului si a modurilor de persuasiune si strategie persuasiva.

Discursul ales este un elogiu, se incadreaza in tipologia discursului epidictic.

Lauda, modalitatea discursiva a elogiului, are drept topice specifice, conform lui Aristotel, fie virtuti, fie lucruri nobile. Nobile sunt succesele obtinute, victoria, faptele memorabile, demne de amintire[6]; aici se incadreaza si calificarea celor doua echipe in sferturile de finala ale Cupei UEFA, fapt ce a determinat decorarea acestora si implicit discursul de fata. Asupra nobletii actului se insista in P1-4 ale discursului.

Structura si temporalitatea sunt doua trasaturi importante ale textului, care contribuie si ele la construirea persuasivitatea unui discurs. McGill si Whedbee afirma, in articolul Rhetoric, ca, in neoretorica, cele doua trasaturi sunt privite din perspectiva lui Saussure. Exista o suprapunere intre dimensiunea narativa si cea cronologica, iar abaterile structurii narative de la cea cronologica devin relevante odata cu intercalarea axelor trecut - viitor - prezent, trecerea de la una la alta fiind frecventa pe parcursul textului.Modul in care timpurile intervin in discurs este foarte relevant pentru forta lui persuasiva.[7]

In discursul de fata, registrul temporal predominant este prezentul - asa cum este caracteristic unui discurs epidictic. Prezentul este puntea de legatura spre celelalte secvente de timp. Apelul la trecut se face pentru a justifica afirmatiile si starea de fapt prezente. Apelul la viitor se face in baza prezentului sau a trecutului, deci, in mod justificat. Schema secventelor de timp la nivelul intregului discurs arata astfel : trecut - prezent - viitor - prezent - trecut - prezent - viitor - trecut - prezent -viitor - prezent - trecut - viitor - prezent - trecut - prezent - viitor - prezent - trecut - prezent.

Apelul frecvent la performanta este un instrument al exagerarii (amplificarii), mijlocul de argumentare specific discursului epidictic. Focusarea discursului asupra performantei mentionate prin sublinierea accentuata a acesteaia, punerea in antiteza cu performantele politicienilor, confera grandoare acestei realizari. Reluarea directa a temenului performqnta contribuie si ea la crearea efectului de amplificare a importantei, folosirea unor temeni sinonimi, ar fi fost, desi expresiva, mai putin puternica.

Dintre modurile persuasive, apelul predominant se face la pathos, asa cum este firesc discursului demonstrativ. Intre logos, pathos si ethos exista un foarte bun echilibru, argumentele ce vizeaza apelul la acestea fiind dispuse conform cerintelor pasilor clasici ai structurarii discursului. Atfel ca, se intalnesc argumente ce fac apel la ethos in exordium, la ethos si logos in presentatio, la logos in naratio si confirmatio, la logos si pathos in refutatio, la pathos in peroratio. Apelul la pathos intervine suplimentar in exordium si in naroatio si presentatio, lucru firesc in conditiile in care discursul este un elogiu si presupune apelul accentuat la pathos. In cele ce urmeaza voi ilustra prin ce anume se face apel la aceste moduri ale persuasiunii, avand in vedere teorii din psihologia persuasiva si abordari din perspectiva neoretoricii.

Cum am mai mentionat si cand am adus in discutie credibilitatea retorului si persoana retorica, "chiar inainte de a intreprinde un demers persuasiv, orice persoana este percepuita intr-un anumit fel public. in cazul cunoasterii agentului persuasiv, acesta are o reputatie[9]". Asemenea observatii referitoare la ethos sunt utile in cazul analizei de fata. Reputatia de amator al fotbalului, in cazul lui Basescu, il permite acestuia, in demersul persuasiv pe care il intreprinde, inferarea neexplicita a unui argumentum ad verecundiam, in exordiumul discursului. Invocand bucuria oricarui roman, deci si a sa, in urma performantelor inregistrate, Basescu face apel la buna reputatie castigata de echipe in ochii sai si ai opiniei publice. Cu acest prilej Basescu isi pune in valoare interesul fata fotbalului romanesc, mult iubitul sport de romani.

Pe parcursul discursului, se mai face apel la argumentul autoritatii, in naratio - (P3) vazand sortii atat de aspri cu voi" - in confirmatio - (P4,5) "am alergat atat cat am putut la meciurile voastre"."am fost la meciul vostru din campionat". Autoritatea la care face apel este cea manifestata direct de retor - dar si de fiecare membru al audientei care a urmarit evolutia echipelor in competitia europeana. Pentru a se putea bucura de rezultate acesta tebuie sa fi fost martor al succeselor celor doua echipe, deci, sa le fi urmarit evolutiile. Argumentul permite trimiterea la atat la logos cat si la pathos, desi el este unul specific ethosului, potentand efectul persuasiv.

Conform lui Perelman, un bun rationament este insuficient pentru a persuada. Atat Perelman cat si Burke considera ca discursul epidictic incepe si se termina cu puncte de vedere comune oratorului si audientei, in vederea producerii identificarii.

Identifiacarea este un concept asociat cu experieta comuna aristotelica . Receptorul critic al persuasiunii trebuie sa observe "cuvintele, imaginile, metaforele alese de agentul persuasiv pentru a crea identificarea, folosindu-se de prezenta ori absenta experientei comune"[12]. Burke considera ca identificarea este echivalenta cu persuasiunea. "Cuvintele au o incarcatura emotionala si dezvaluie sentimente, atitudini, valori si judecati ale utilizatorului. Examinarea limbajului persuasiv evidentiaza multe lucruri despre noi insine si despre agentii persuasivi care ne solicita interesul, ajutorul ori anagajamentul" .

La nivel de analiza a limbajului, ar fi de notat aspecte cu privire la dimensiunea functionala, semantica si tematica a discursului. Voi retine in atentie doar dimensiunea tematica a limbajului. Aceasta reprezinta calitatea cuvintelor sau grupurilor de cuvinte de a avea o anume textura sau de a produce un anumit sentiment, de a crea o stare de spirit, de a permite dezvoltarea sau generarea unui ton sau unei teme persuasive[14]

Aplicat pe discursul propus, recunoastem incarcatura emotionala a cuvintelor din sfera semantica a emotiilor: bucuria, a se bucura, simpatie, dragoste, si asociat cu acestea: sarbatoare , a sarbatori, dispersate pe intreaga suprafata a discursului, amplificand astfel posibilitatea identificarii. Aceste sentimente sunt comune cel putin tuturor suporterilor celor doua echipe, prin urmare, identificarea se poate produce cu usurinta.

Interesant este faptul ca prin intermediul utilizarii acestei sfere semantice si prin posibilitatea identificarii, se ajunge la interdependenta unul - ceilalti, la teoria echilibrului, la un apel la logos in baza doxei, la teorii despre consistenta si nevoi, cateva tipuri de rationamente intalnite. In paragrafele urmatoare, le voi trata pe fiecare in parate.

Interdependenta unul - ceilalti dintre individ si audienta careia i se adreseaza este o tema recurenta a discursului epidictic clasic si actual. Discursul epidictic opereaza in contexte civice care invita indivizii la evaluarea comunitatilor, grupurilor din care fac parte, a rolurilor pe care le detin in cadrul acestor grupuri, a rolului si responsabilitatilor ce revin liderilor acestora[15].

Interdependenta dintre retor si audienta s-ar traduce in discursul lui Basescu prin faptul ca acesta afirma acele valori comune audientei, isi construieste discursul pornind de la acestea, in vreme ce audienta s-ar putea lasa condusa de forta persuasiva a discursului, forta ce ar rezulta din afirmarea valorilor comune audientei. Este vorba aici de paragrafele in care intalnim referiri la bucurie, sarbatoare, performanta echipelor (P1, 3. 5, 6, 8,10).

Daca se poate vorbi de un grup al suporterilor celor doua echipe, la nivelul intregii tari, este indubitabil ca suporterii acestora sa nu fi operat o evaluare cat se poate de pozitiva a echipelor favorite. Oricum, discursul invita la o astfel de evaluare chiar si pe cei care nu sunt suporteri ai Stelei sau Rapidului, prin proclamarea in repetate randuri a performantelor extraordinare ale acestora. In rolul de suporter intra cu siguranta atributia de a se bucura de rezultatele favorabile inregistrate de echipa preferata. Daca manifestari ale bucuriei sunt permise de normele civice, nu acelasi lucru se poate spune de manifestarile cu caracter huligan care se produc in momente tensionate ale confruntarii directe, sau dupa aceasta, intre galerii. Pornind de la premisa ca acestea sunt deseori incurajate de membrii taberelor adverse, prin declaratiile belicoase ale conducatorilor cluburilor, Basescu se adreseaza acestora prin argumente ce fac apel la logos[16] si la pathos, in cadrul sectiunii de naratio si confirmatio. Mergand pe modelul lui Toulmin, pretentia ca fotbalistii celor doua echipe au mentalitate de jucatori profesionisti necesita garantul ca acestia sa fie capabili sa ofere un regal al fotbalului in confruntarea europeana, avand la baza temeiul ca jucatorii profesionisti sunt capabili de evolutii spectaculoase si respect fata de adversar. Suportul ar fi acela ca jucatorii profesionisti se abtin de la declaratii si comportamente necivilizate la adresa adversarului. Exceptia care ar infirma pretentia este chiar confruntarea din campionat dintre cele doua echipe, cand lucrurile au degenerat in randul jucatorilor cat mai ales in cel al suporterilor. Basescu incearca echilibrarea tensiunilor pe marginea acestui subiect prin accentuarea contributiei egale a celor doua echipe la realizarea performantei des mentionate. Basescu este de parere ca mai important decat cine va accede in faza superioara a competitiei este faptul ca cele doua au ajuns pana aici. Acest argument din finalul P5 poate fi corelat cu teoria echilibrului care vizeaza reducerea tensiunilor, neconcordantelor in comunicarea interpersonala .

Paragraful din centrul discursului, ne permite sa aducem in discutie schimbarea atitudinala si implicit comportamentala avuta in vedere de retor. Conform teoriei schimbarii atitudinii dintr-o singura lovitura, oamenii trebuie motivati pentru a-si schimba atitudinea, si implicit comportamentul. Pentru a motiva, mesajul trebuie sa contina probe convergente cu propriile convingeri ale receptorului, si, daca se doreste un efect imediat, mesajul trebuie sa fie univalent[18].

In incercarea de a obtine acest efect, P6 este construit pe baza argumentului ad consequentiam, prin apel la logos. Pornind de la afirmarea unor convingeri cu priviere la respectul reciproc dintre jucatori si la cum este perceputa adevarata victorie, Basescu isi exprima convingerea ca declaratiile menite sa impulsioneze jucatorii, prin subaprecierea ofensatoare a adversarilor, vor avea numai consecinte negative in randul suporterilor, si, prin urmare nu sunt recomandate. Un comportament negativ al galeriilor, implicit presupune scaderea spectacolului fotbalistic dar si consecinte etice neacceptabile, fiind deseopri comparate cu manifestari huliganice, necivilizate. Apelul la pathos, si el prezent in aceasta secventa de naratio si confirmatio se face specularea incantarii pe care ar putea sa o produca viitoarea confruntare, lucru vizibil prin utilizarea metaforei sarbatoare a fotbalului, metafora echivalenta cu cea din secventa anterioara, regal al fotbalului, metafora care, de asemenea facea apel la pathos. Antiteza din finalul paragrafului, lasati meciul sa fie pe teren si mai putin in presa si declaratii belicoase, contribuie din plin la crearea pathosului. Metafora declaratii belicoase este foarte expresiva, chiar jignitoare la adresa celor care emit astfel de declaratii. Desi nu sunt date nume, este evidenta aluzia la patronul clubului Steaua, care este forte generos cu astfel de declaratii in presa, spre deliciul cititorilor, fapt ce intra in cunoasterea comuna a audientei.

Apelul la logos in baza doxei este prezent pe tot parcursul pasilor naratio si confirmatio. Aceasta baza are ca scop, conform lui Sullivan, a spune audientei ceea ce vrea sa auda[19], or, aprecieri pozitive la adresa favoritilor sau detalii picante, ironii, intra indiscutabil in aceasta categorie.

Pentru a intelege mai bine acest aspect, propun o corelare cu teorii, precum cea a nevoilor, precum si cu utilizarea unor rationamente precum cauza-efect, prin comparatie si deductive[20].

Deseori o reteta de succes intr-un demers persuasiv o constituie venirea in intampinarea nevoilor psihologice, emotionale ale individului, precum cele de pe treapta a treia, respectiv a patra a piramidei lui Maslow: nevoia de aparteneta, nevoia de pretuire[21].

Nevoia de aparteneta la un grup este satisfacuta de discursul lui Basescu in masura in care audienta nominala este formata din sustinatori ai unor echipe de fotbal, care pot fi impartiti in grupul stelistilor si grupul rapidistilor. Intr-un context de elogiere a acestor doua echipe, dorinta de apartenenta la unul dintre aceste grupuri este reactivata.

In plus, recunoasterea meritelor celor doua echipe, decorarea lor este un act major de pretuire. Pretuirea meritelor acestora este resimtita si la nivel individual de membrii grupului. Daca grupul este apreciat si membrul lui se va simti apreciat. Or, Steaua, Rapid, chiar si Dinamo, dincolo de fotbalisti, conducatori, antrenori inseamna si suporteri.

Rationamentele utilizate, care urmeaza a fi exemplificate, sunt construite si ele pornind de la doxa. De pilda, inca din primul paragraf intalnim un rationament cauza-efect, prin plasarea cauzei pe primul loc (performanta) si a efectului pe loc secund (decorarea). Tipul de rationament cauza - efect este reluat identic in P3, dar si in P7, unde cauza este este serviciul adus sportului romanesc si imaginii Romaniei prin ocuparea primei pagini a ziarelor, iar efectul acelasi cu cel mentionat in P1.

Rationamentul prin comparatie este si el prezent in trei randuri. Prima data este intalnit in P3, unde termenii unei comparatii antitetice sunt performantele fotbalistilor si performantele politicienilor. Comparatia este puternica si reusita, datorita opiniei comune pe care se bazeaza - aceea ca politicienii romani sunt incapabili de performante. Comparatia este potrivita stilului personal ala presedintelui Basescu si parca ne amintette de ardeiul iute de pe printurile electorale, cu care a castigat simpatia multor alegatori. Efectul pe care il vizeaza comporatia, apeland la pathos, este obtinerea simpatiei audientei, pentru a spori forta persuasiva a discursului - cu cat simpatia fata de orator este mai mare cu atat acesta are mai multe sanse sa isi conviga auditoriul.

Cel de-al doilea rationament prin comparatie, are termeni succesele celor doua echipe, pe de o parte, si cel similar inregistrat de echipa Dinamo in urma cu 16 ani. Comparatia nu este deloc intamplatoare. Aparent vine ca o jignire pentru suporterii celor doua echipe sa vorbesti despre suuccese ale rivalei comune cand le lauzi succesele. Dar, avand in vedere ca este vorba de un elogiu adus performantelor fotbalistice, comparatia este cat de cat justificata. Scopul sau este, insa, de a obtine simpatia sustinatorilor echipei Dinamo, in numar de cateva milioane, prin sublienierea faptului ca nu au fost uitate contributiile trecute ale acesteia. Si ajung sa ma intreb daca nu cumva acest discurs are ca scop latent unul electoral si daca nu cumva face parte dintr-o strategie de castigare a simpatiei cat mai multor alegatori, prin identificarea actualului prezedinte cu un microbist, precum cativa milioane de romani.

Ultima comparatie, din P10, este tot intre cele doua mari echipe si Dinamo, si are in vedere acelasi scop. Cu privire la acest paragraf, ar mai fi de adaugat cateva lucruri: mai intai, apelul la logos se face prin exprimarea unei dezamagiri (faptul ca stadioanele pe care evolueaza cele trei mari echipe nu au fost concesionate cluburilor de fotbal, lucru ce a impiedicat aducerea lor la standarde europene), trasatura considerata esentiala pentru logos de clasicul retoricii Gorgias[22]. Paragraful este totodata si partea de refutatio a discursului. De asemenea, acesta presupune si apelul la pathos, in fraza finala, prin presupunerea continuarii performantelor, pe viitor.

Rationamentul deductiv este si el prezent in discurs, in P6, despre care am mai vorbit. Deductia se face din convingerile exprimate, despre care am vorbit odata cu prezentarea argumentului consecintei. Si in cazul acestui paragraf as dori sa mai vin cu o completare, cu privire la deschiderea spre actiune pe care o permite, prin apelul facut conducatorilor celor doua cluburi, dar si, indirect, suporterilor echipelor de a se abtine de la un comportament negativ. Discursul epidictic neoretoric permite astfel de posibile deschideri spre actiune, lucru imprumutat de la cel deliberativ. Daca, insa, am corela aceasta deschidere cu comentariile facute mai devreme cu privire la obtinerea simpatiei alegatorilor, am ajunge pe o pista de interpretare care ar duce acest discurs undeva la limita cu cel deliberativ. Dar aceasta, neargumentata, din lipsa de spatiu, ramane doar la nivelul unei speculatii.

In finalul acestei scurte analize, voi mai adauga cateva observatii cu privire la stilul discursului. Discursul este scris intr-un registru semantic mediocru, iar registrul discursiv este moderat. Dintre calitatile stilului, acest discurs intruneste proprietatea, claritatea, datorita utilizarii preponderent a sensului denotativ al cuvintelor, a evitarii ambiguitatilor. Desi apelul la pathos este predominant, discursul este ornat de putine figuri retorice, motiv pentru care nici nu am insistat asupra lor. Pathosul este construit indeosebi prin intermediului exagererarii si prin apelul fecvent la cuvinte din sfera semantica a emotiilor si sentimentelor, lucru tratat in analiza.

Puncte slabe

Primul punct slab al acestei lucrari este dat de faptul ca analiza nu este completa, aspecte importante ale acesteia nu au fost deloc tratate, iar altele foarte sumar. In aceasta ultima categorie intra analiza limbajului utilizat, exemplificarea observatiilor cu privire la stilul acestui discurs. In plus, nu am insistat suficient de mult pe modurile persuasiunii si nici nu am evidentiat puternic diferentele dintre retorica clasica si neoretorica, asa cum mi-am propus la inceputul lucrarii.

Al doilea punct slab, ca ordine a importantei, il consider a fi neprobarea ipotezei secundare, cea referitoare la un posibil caracter deliberativ al acestui discurs, motiv pentru care ceea ce se vroia a fi ipoteza secundara a fost lasata in stadiul de simpla speculatie.

Cu siguranta, exista si alte puncte slabe ale acestei lucrari, dar cele mentionate, le consider a fi cele mai importante.

In loc de concluzie

Consider ca forta persuasiva a discursului nu poate fi contestata, chiar daca nu au fost aduse toate argumentele posibile sau cele mai puternice in analiza efectuata.

Deoarece consider ca aceasta lucrare are destul de multe puncte slabe nu voi incerca sa emit concluzii suplimentare, ma voi opri aici, la confirmarea ipotezei avansate.

Anexa Note