METODE UTILIZATE IN INVATAMANTUL ELECTRIC

Metodele folosite invatamant reprezinta modalitati de lucru utilizate de profesori in activitatea de instruire si de elevi si studenti in activitatea de invatare in scopul realizarii obiectivelor pedagogice propuse.

In invatamantul electrotehnic profesorii, elevii si studentii utilizeaza metodele traditionale de invatamant, validate de experienta didactica acumulata timp indelungat, dar la folosirea lor au in vedere particularitatile fenomenelor electromagnetice si a structurii sistemelor electrice, respectiv a partilor constructive ale acestor sisteme.

1 Clasificarea metodelor de invatamant

2 Metode de comunicare

2.1 Metode de comunicare orale

A Expunerea. Consta in prezentarea de catre profesor a unor cunostinte noi, pe cale verbala, in structuri bine inchegate, cu eficienta sporita, astfel incat sa asigure transmiterea unui volum mare de informatii intr-o unitate de timp determinata. In functie de continut, de stilul discursiv si de limbajul folosit, expunerea poate fi realizata in urmatoarele variante: povestire, explicatie, prelegere, expunere cu oponent. Dintre aceste forme ale expunerii, in invatamantul electrotehnic sunt explicatia si prelegerea.

Explicatia consta in dezvaluirea adevarului pe baza unei argumentatii deductive. Desi explicatia se realizeaza prin explicatii logice (inductie, deductie, sinteza, analiza, analogie), la folosirea ei in procesul predarii, accentul se pune receptarea cunostintelor si mai putin pe interpretarea lor.

Prelegerea este forma de expunere complexa, de nivel stiintific ridicat, care permite prezentarea unui volum mare de informatii intr-un interval dat (de regula, 2 ore didactice). Ea foloseste descrierea, explicatia, demonstratia matematica si alte forme de exprimare specifice diferitelor discipline. Prelegerea este folosita in scolile profesionale si liceele cu profil electric si mai ale in invatamantul electrotehnic superior.

Expunerile permit transmiterea unui volum mare de cunostinte intr-un timp redus; asigura desfasurarea planificata a procesului de invatamant; solicita simultan mai multe procese psihice esentiale (gandire, imaginatie, afectivitate); creste motivatia participarii cursantilor in cazul in care profesorul se bucura de prestigiu. Au insa urmatoarele inconveniente: comunicarea are loc in sens unic, de la profesor la cursant; solicita in mica masura gandirea independenta a cursantilor; pot conduce la oboseala auditorilor; nu asigura obtinerea conexiunii inverse (cursanti-profesor) care ar fi necesare in diferite momente ale expunerii.

B Conversatia. Se realizeaza sub forma de dialog, discutii si dezbateri organizate de profesor. Prin conversatii se asigura: pregatirea cursantilor pentru prezentarea prelegerilor; fixarea si consolidarea cunostintelor la seminarii si lucrari de laborator; perfectionarea relatiei profesor - cursant; stimularea cursantilor pentru exprimari clare si raspunsuri corecte; dezvolta ambitia cursantilor de afirmare intelectuala, curiozitatea si initiativa. Limitele conversatiei sunt: nu asigura in suficienta masura sistematizarea cunostintelor; la conversatie participa, de regula, numai un grup restrans de cursanti si ca urmare solicitarea elevilor si studentilor este discontinua si inegala; fragmenteaza problemele discutate si astfel, nu asigura continuitatea activitatii individuale ale cursantilor; conduc, de regula, la depasirea timpului afectat lectiei; pot obosi mai tare cursantii, de cat alte metode de instruire, atunci cand nu sunt folosite corect.

Conversatiile sunt folosite in cadrul prelegerilor, la seminarii si lucrari de laborator, la indrumarea proiectelor si practicii, la simpozioane si sesiuni stiintifice.

C Demonstratia logica. Este o comunicare orala care prezinta pe cale deductiva, prin rationament logic un adevar, o teorie. Ea opereaza la nivel rational, spre deosebire de demonstratia intuitiva care opereaza la nivel percetiv. Face parte din categoria metodelor deductive: se utilizeaza atunci cand tema care se prezinta are un caracter teoretic; are in vedere dezvoltarea gandirii.

D Asaltul de idei (Brainstorming). Este o metoda de stimulare a creativitatii unui grup de elevi sau studenti, prin discutii si dezbateri, in scopul generarii spontane de idei, modele, solutii. Ea se caracterizeaza prin aceea ca separa procesul de producere a ideilor, modelelor si solutiilor de procesul de evaluare a acestora. De aceea ea este numita si metoda evaluariui amanate sau filozofia marelui DA, deoarece pe moment este retinuta orice idee sau solutie, se accepta totul, nu se respinge nimic. Examinarea validitatii ideilor, modelelor si solutiilor emise se face ulterior.

O sedinta de asalt de idei cuprinde urmatoarele etape:

enuntarea temei, a importantei si obiectivelor ei;

emiterea spontana, fara restricti, de catre participanti a ideilor si solutiilor referitoare la tema anuntata; in timpul emiterii ideilor si solutilor nimeni nu are voie sa critice, sa contrazica, sa amendeze sau sa ironizeze colegii; se admit si idei bizare, nonstandard;

inchiderea sedintei atunci cand cadrul didactic considera ca s-au emis un numar suficient de idei si solutii.Cadrele didactice care folosesc metoda asaltului de idei trebuie sa aleaga judicios temele si sa aiba mult tact pedagogic. Evaluarea se face dupa un anumit timp, prin selectarea ideilor si solutiilor valabile, prin combinarea lor in structuri explicative sau operationale adecvate, respectiv prin stabilirea concluziilor.

Asaltul de idei este o metoda de cautari si creatii individuale, de confruntare si omologare a ideilor, modelelor si solutiilor gasite.

E Metoda problematizarii. Este denumita si "metoda predarii prin probleme" sau predare productiva de probleme. Este una din cele mai eficace metode, prin potentialul ei euristic si activizator. Metoda consta in crearea de probleme teoretice sau practice, iar rezolvarea lor trebuie sa fie rezultatul activitatii proprii de cercetare efectuate de cursanti (elevi, studenti, absolventi). Este o predare si o insusire pe baza unor structuri cu date insuficiente. O situatie-problema desemneaza o situatie contradictorie, conflictuala, ce rezulta din trairea simultana a doua realitati: experienta anterioara (cognitiv emotionala) si elementul de noutate si de surpriza, necunoscutul cu care se confrunta subiectul. Acest conflict incinta la cautare si descoperire, la intuirea unor solutii noi.

Particularitatile metodei problematizarii consta in faptul ca profesorul nu comunica cunostinte gata elaborate, ci dezvaluie cursantilor sai "embriologia adevarurilor", punandu-i in situatia de cautare si descoperire.

Problematizarea presupune urmatoarelor momente: declansator, tensional, rezolutiv.

La folosirea acestei metode se impune respectarea anumitor conditii: cursantul trebuie sa aiba un fond aperciativ suficient; dozarea dificultatilor in functie de o anumita gradatie; alegerea momentului potrivit pentru plasarea problemei in lectie; existenta unui interes real pentru rezolvarea problemei.

Valoarea formativa a metodei problematizarii este indiscutabila: permite consolidarea structurilor cognitive; formeaza un stil activ de munca; cultiva autonomia si curajul cursantilor la rezolvarea problemelor.

Alte metode de comunicare orale: Sinetica, Metoda focus-grup, Metoda acvariului sau a interactiunii observate, Metoda mozaicului, Metoda cubului.

STUDIUL INDIVIDUAL- PERMANENTA A PROCESULUI DE EDUCATIE

Eforturile familiei, scolii si societatii pentru educarea tinerilor raman fara rezultat, daca tinerii nu manifesta interes pentru cunoastere si invatare. Numai printr-o activitate continua, in baza programelor stabilite de familie si scoala, iar mai tarziu si a programelor proprii, tinerii vor reusi sa dobandeasca cultura generala si de specialitate, precum si setul de deprinderi care sa le permita satisfacerea cerintelor de viata sociale si personale. In procesul de educatie tinerii trebuie sa fie receptivi si sa raspunda eforturilor familiei, scolii si societatii, printr-o activitate proprie sustinuta.

O componenta esentiala a activitatii tinerilor, in timpul scolii, o constituie studiul individual.

Studiul individual este o activitate intelectuala efectuata in cadrul unui program si care are ca obiect prelucrarea informatiilor in procesele de cunoastere, invatare si creatie. Prelucrarea spontana a informatiilor in procesul muncii si al contactului cu mediul ambiant, desi are un rol important in procesele de cunoastere, invatare si creatie nu reprezinta studiu individual. Prin studiu individual, in baza unui program exterior sau propriu, se urmareste realizarea unor obiective precise: in procesul cunoasterii, intelegerea, fixarea si integrarea cunostintelor intr-un sistem unitar; in procesul invatarii, insusirea algoritmilor specifici diferitelor activitati; in procesul de creatie, elaborarea de concepte, teorii si modele noi.

Studiul individual are in vedere prelucrarea informatiilor stocate in memoria individuala si pe mijloacele de inregistrare auxiliare: pe hirtie, sub forma de notite sau conspecte, pe benzi sau discuri magnetice, pe filme, in memoria calculatorului. Receptionarea informatiilor de catre om are loc pe urmatoarele cai: direct, din mediul inconjurator,prin intermediul organelor de simt;indirect,in procesul comunicarii cu semenii nostrii sau prin extragerea de date din biblioteca de date a omenirii(BDO). Biblioteca de date a omenirii(memoria sociala) cuprinde totalitatea informatiilor stocate de omenire, pina in prezent, in carti, reviste,filme, benzi si discuri magnetice, pelicule semiconductoare, internet.

Extragerea de date din BDO poate avea loc direct sau mijlocit: prin intermediul cadrelor didactice-CD in institutiile de invatamint; prin intermemijloacelor moderne deinformare( mass media: radio, televiziune, cinematograf, imprimante de mare tiraj: discuri, benzi magnetice s.a.). Informatiile transmise de cadrele didactice fiind sistematizate si prezentate intr-o forma unitara, pot fi receptionate mai usor de catre elevi si studenti. De asemenea,o parte din informatiile transmise prin intermediul mass me-diei sint informatii prelucrate si orientate in scop educativ.

In invatamintul primar si liceal, prelucrarea informatiilor, in scopul fixarii lor, se face in clasa in prezenta profesorilor si aca-sa, prin temele de casa date elevilor. Caracteristic studiului indi-vidual efectuat de elevi, in cadrul temelor de casa, este faptul ca acesta se desfasoara in baza unor programe stabilite de profesori.

In invatamintul superior,programarea studiului individual revi-ne, in principal studentilor si, de aici,impresia, unora dintre ei ca beneficiaza de mai mult timp liber. in realitate, ponderea studiului individual trebuie sacreasca fata de cea corespunzatoare pregatirii liceale. in plus, studentii trebuie saacorde o mai mare atentie uti-lizarii timpului alocat studiului individual si al perfectionarii me-todei de studiu.Programele propii ale studentilor privind studiul in-dividual trebuie saaiba in vedere, in primul rind,insusirea cunosti-ntelor si deprinderilor profesionale. in paralel cu asimilarea cuno-stintelor profesionale si cu formarea deprinderilor specifice profe-siunii alese, studentii trebuie sa-si dezvolte sistemul de cunostinte generale despre natura si societate.

Studiul individual trebuie sareprezinte o permaneneta a acti-vitatii studentilor, ponderea lui crescind in ultimii ani, pentru ca in perioada elaborarii proiectelor de diploma sapermita studentilor realizarea unor proiecte care saasigure fabricarea, la parametrii tehnico-economici impusi, a dispozitivelor, aparatelor, masinilor sau sistemelor proiectate.

Studiul individual se impune si in activitatea adultilor, ca principala componenta a educatiei, daca se are in vedere necesitatea educatiei permanente. in adevar, in conditiile evolutiei actuale a stiintei si tehnicii, a revolutiei 'informationale' pe care o traim, a ramane ca specialist la cultura profesionala corespunzatoare celei dobindite in perioada studentiei, inseamna a deveni, in citiva ani, necompetitiv.

ORGANIZAREA STUDIULUI INDIVIDUAL

Ca in orice activitate umana, si in cazul studiului individual, se impune existenta unui program de lucru. in liceu, programul de lu-cru al elevului este determinat, in cea mai mare masura, de profeso-ri, prin temele de casa impuse. De asemenea, la stabilirea programu-lui de lucru al elevului, participa, intr-o masura mai mare sau mai mica, parintii. Sigur, si elevii contribuie la stabilirea programului lor de lucru, contributia lor marindu-se o data cu cresterea gradului de maturitate. in ultimii ani de liceu, elevii isi introduc in progr-amul de lucru materii de studiu, in plus fata de cele prevazute in programa scolara, potrivit cu meseria pe care doresc s-o practice. Nu in putine cazuri, elevii din ultimii ani, vin in contradictie cu pa-rinti cind isi exprima optiunea pentru profesie. Este greu sate pro-nunti asupra modului de rezolvare a acestei contradictii, dar credem ca gresesc acei parintii care se opun categoric optiunii copiilor la alegerea meseriei. La alegerea profesiei copilului, parintii trebuie saaiba in vedere vocatia si aptitudinile copilului, pentru ca el sagaseasca in viitoarea lui meserie nu numai un mijloc de cistigare a existentei, ci si o sursa de satisfactie si de dezvoltare a persona-litatii. A orienta elevii spre meserii potrivnice firii lor, inseamna ai supune la eforturi suplimentare, cu consecinte greu de prevazut. Astfel,gresesc acei parinti care,cu orice pret,vor sa-si faca copiii medici, uneori chiar impotriva vointei acestora.Eforturile intelectu-ale repetate pentru examenul de admitere la facultate,pot avea urmari nefaste asupra evolutiei viitoare a copiilor.A fi un bun muncitor sau tehnician este o solutie preferentiala, atit pentru individ, cit si pentru societate, fata de un absolvent de facultate cu pregatire me-diocra si cu sanatatea subreda.

In facultate,stabilirea programului de studiu revine aproape in exclusivitate studentului.Cadrele didactice fac cunoscute studentilor planul de invatamint, programele analitice ale disciplinelor obliga-torii si optionale si orarul activitatilor didactice (cursuri, seminarii, lucrari de laborator, proiecte, consultatii), iar pe baza acestora, studentii isi stabilesc programul de lucru. in baza cunoasteriipla-nului de invatamint si a programelor analitice, studentii pot sa-si fixeze in programul de lucru numarul de ore necesare pentru formarea culturii de specialitate,precum si a deprinderilor si limbajelor spe-cifice viitoarei profesii. Sigur, formarea culturii, deprinderilor si limbajelor de specialitate reprezinta obiectivul princi-pal al trecerii prin facultate, dar a te rezuma doar la acest obiectiv inseamna a deveni un specialist cu o cultura trunchiata, cu o insuficenta pregatire pentru viata. Studentii trebuie sa-si dezvolte sau cel putin sa-si mentina cultura generala despre natura, societate si om dobindita in liceu, respectiv cultura generala despre sistemele artificiale create de I om - cultura tehnica generala. De asemenea, ei trebuie sa aiba in vedere perfectionarea deprinderilor si limbajelor generale dobindite in invatamintul preuniversitar, precum si formarea de noi de-prinderi si insusirea de noi limbaje.O atentie deosebita trebuie sao acorde studentii perfectionarii deprinderilor si limbajelor specifice muncii intelectuale: deprinderea de-a comunica civilizat cu oamenii, citirea si scrierea corecta in limba natala si in una, doua sau mai multe limbi de circulatie mondiala.Principala deprindere pe care tre-buie sasi-o formeze studentii in timpul facultatii este deprinderea de-a proiecta si in mod deosebit deprinderea de-a utiliza in proiec-tare, calculatorul. Proiectarea asistata de calculator este o cerinta esentiala a pregatirii viitorilor ingineri si care determina, in cea mai mare masura, competitivitatea inginerului.

Mijloace de invatamant

Prin mijloace de invatamant intelegem obiectele, produsele, aparatele, instrumentele sau sistemele folosite in procesul de invatamant pentru transmiterea de cunostinte, pentru formarea deprinderilor si insusirea limbajelor, pentru evaluarea pregatirii, pentru realizarea unor aplicatii practice.

Mijloacele de invatamant contribuie la perfectionarea:

procesului de predare - invatare prin usurarea actului de cunoastere ca urmare a imbinarii realitatii si imaginii acesteia cu cuvantul, a scrisului cu actiunea, a imbinarii cunoasterii senzoriale cu cunoasterea rationala si cu practica, facilitand prezentarea unor obiecte, procese si fenomene mai greu accesibile perceperii directe, a unor aspecte ale realitatii mai greu sesizabile;

formarii deprinderilor specifice specialitatii, si prin aceasta contribuie la dezvoltarea interesului si pasiunii elevilor si studentilor pentru desavarsirea pregatirii profesionale;

formarea tehnicilor de evaluare a pregatirii, in special prin folosirea testelor;

ergonomiei de predare - invatare prin rationalizarea si optimizarea eforturilor cadrelor didactice si a elevilor si studentilor;

activitati de orientare si selectie profesionala.

Mijloacele de invatamant pot fi clasificate, ca si alte obiecte si sisteme, dupa mai multe criterii. In continuare, se prezinta o grupare a mijloacelor de invatamant dupa functia didactica dominanta. Din acest punct de vedere, deosebim doua mari grupe:

mijloace de invatamant didactice ce cuprind mesaj didactic;

mijloace de invatamant care faciliteaza transmiterea mesajelor didactice.

Din prima categorie fac parte:

obiecte naturale, originale: animale vii sau conservate, ierbare, insectare, diorame, acvarii, etc.;

obiecte substitutive, functionale, actionale: machete, mulaje, modele, etc.;

suporturi figurative si grafice: harti, planse iconice, albume fotografice, panouri, etc.;

mijloace simbolico - rationale: tabele cu formule, planse, scheme structurale sau functionale, etc.;

mijloace tehnice audio - vizuale: diapozitive, filme, benzi audio, benzi audio - vizuale, C.D. - uri etc.;

In a doua categorie intra:

instrumente, aparate si instalatii de laborator;

echipamente electrice pentru ateliere didactice;

instrumente muzicale si aparate sportive;

masini de instruit si calculatoare electronice;

jocuri didactice obiectuale, electrice, electronice;

simulatoare didactice, instalatii pentru laboratoare fonice, etc.

Mijloacele de invatamant trebuie integrate rational in contextul lectiilor si prelegerilor, fara exagerari. Ele nu pot inlocui actul predarii.