Abordari socio-cognitive ale carierei

1. Teoria invatarii sociale (Krumboltz, 1994)

Pornind de la paradigma invatarii sociale aceasta teorie isi propune sa explice formarea si dezvoltarea aspiratiilor profesionale si clarificarea mecanismelor procesului decizional in cariera. Este una dintre primele abordari ale deciziei de cariera care operationalizeaza factorii implicati in alegerea carierei. Modelul lui Parsons (1909) a intuit anumite componente de care o persoana are nevoie pentru a gasi un mediu de munca congruent cu interesele/aspiratiile sale, insa teoria conceputa de Krumboltz specifica patru factori importanti in alegerea unei cariere: (1) mostenirea genetica, (2) conditiile de mediu, (3) experientele de invatare si (4) abilitatile de abordare a sarcinii. Accentul cade pe factorii cognitivi si comportamentali, conditiile de mediu (aspecte geografice, sociale, culturale, politice si economice) fiind, in opinia autorului, mai putin sau chiar deloc controlabile. Astfel, abilitatile de clarificare a valorilor, de stabilire clara a scopurilor, de cautare a informatiei necesare si de generare a alternativelor devin cruciale in procesul de alegere a carierei.

Asumptia de baza a teoriei este ca dezvoltarea carierei este in sine un proces de invatare, in care schimbarile la nivel cognitiv vor genera schimbarea comportamentelor vocationale. "Invatarea vocationala" este determinata de experientele de invatare, care pot fi atat de natura instrumentala (invatam din consecintele comportamentelor noastre) cat si asociativa (contingentele duc la abordarea/evitarea raspunsului) (Naylor & Krumboltz, 1994). Rezultatul acestor experiente este un set de credinte care stau ulterior la baza deciziilor pe care le ia persoana relativ la traseul sau educational si ocupational, functionand ca niste grile de interpretare a realitatii (Mitchell & Krumboltz 1990, apud Shaafer, 1996). 

Exista doua categorii de astfel de convingeri: a) convingerile despre sine, generalizari ale auto-observatiei care include perceptiile oamenilor despre abilitatile si deprinderile lor, despre capacitatea de a efectua sarcini noi, despre experienta lor de invatare si valorile personale si b) convingeri despre lume si viata, generalizari ale perspectivei asupra lumii.

Abordarea lui Krumboltz merge insa dincolo de identificarea factorilor care stau la baza deciziilor de cariera, focalizandu-se asupra posibilitatii de a invata indivizii tehnici de luare a deciziei in cariera si de a-i ajuta sa le utilizeze eficient. Aceasta este una dintre cele mai importante aplicatii ale acestei teorii.

2. Teoria socio-cognitiva a carierei (TSCC; Hackett & Betz, 1981; Lent, Brown & Hackett, 1994 apud Lent et al., 2000)

Fundamentata de teoria socio-cognitiva (Bandura 1977, 1986, 1997, apud. Swanson & Fouad, 1999) TSCC porneste de la asumptia ca orice comportament uman este o functie a interactiunii dinamice intre sistemul de convingeri, caracteristicile persoanei si caracteristicile mediului in care traieste. Rolul central in aceasta negociere mediu - individ il joaca convingerile cu privire la propria persoana, mai precis cele de autoeficacitate si asteptarile cu privire la rezultate.

1. Convingerile de autoeficacitate sunt convingerile legate de capacitatea persoanei de a efectua cu succes anumite actiuni in scopul atingerii obiectivelor propuse. Convingerilor de autoeficacitate li s-a acorda un rol central in angrenajul teoriei socio-cognitive datorita influentei pe care o are asupra vietii individului atat direct cat si indirect prin impactul pe care il au asupra aspiratiilor, modului de gandire, nivelului motivatiei, perseverentei in fata dificultatilor, atributiiei cauzale a succesului si esecului si a multor altor factori (Bandura et al., 2001). Sursele principale ale convingerilor de autoeficacitate si a celor legate de rezultatele asteptate sunt: (1) realizarile personale, (2) invatarea vicarianta, (3) persuasiunea sociala, (4) mecanisme psihologice (ex. arousal emotional). Acestea din urma asigura 32% din varianta convingerilor de autoeficacitate. In cazul celorlalte trei surse s-au obtinut rezultate mai modeste (invatarea vicarianta - 4%, persuasiunea sociala - 9% si arousal-ul emotional - 7%) (Lent et al, 1991, Lopez et al., 1997 apud Swanson & Gore, 2000).

Convingerile de autoeficacitate:

coreleaza pozitiv cu performanta academica si cu cea profesionala;

au un rol mediator in relatia dintre abilitati si rezultatele obtinute;

au un rol mediator in relatia dintre abilitati si interese (Lent et al. 1994, apud Swanson & Gore 2000).

Aceste proprietati au fost testate empiric in numeroase studii. Spre exemplu, Multon et al (1991, apud Swanson & Gore 2000) au realizat o metaanaliza a studiilor care au testat relatia dintre convingerile de autoeficacitate si performanta, respectiv dintre convingerile de autoeficacitate si persistenta academica. In ambele comparatii s-au obtinut relatii pozitive ( r=.38 respectiv r=.34). Rezultate similare s-au obtinut si in multe alte studii, coeficientii de corelatie variind intre .28 si .42 .

Hackett si Betz (1981, apud Swanson & Gore, 2000) au fost primii autori care au descris rolul convingerilor de auto-eficacitate in domeniul alegerii si dezvoltarii carierei. Ulterior mai multi cercetatori au investigat relatia dintre convingerile de auto-eficacitate si diverse aspecte ale carierei - formarea intereselor profesionale, alegerea carierei, performanta si persistenta academica si profesionala care au facut posibila formularea teoriei socio-cognitive a carierei (TSCC; Hackett & Betz, 1981; Lent, Brown & Hackett, 1994 apud Lent et al., 2000).

2. Asteptarile cu privire la rezultate se refera la expectantele cu privire la rezultatele actiunilor intreprinse. Aceste expectante se pot dezvolta ca urmare a experientei directe sau a invatarii vicariante.

Relatia dintre convingerile de autoeficacitate si cele legate de rezultatele asteptate este pozitiva. Astfel, oamenii au expectante pozitive in domeniile in care se simt eficace (Bandura & al., 2001). Convingerile legate de autoeficacitate selecteaza actiunile pe care le va realiza o persoana, reglementeaza gradul de implicare in realizarea unei anumite actiuni, persistenta in fata obstacolelor si chiar performanta.

Componentele TSCC

Modelul explicativ propus de TSCC are trei segmente principale: - formarea intereselor, - alegerea carieri si - obtinerea performantei. Fundamentala in TSCC este relatia pozitiva dintre interesele unei persoane si convingerile sale de autoeficacitate respectiv rezultatele asteptate.

A)                Formarea intereselor:

Caracteristicile personale si elementele contextuale il expun pe individ la anumite experiente de invatare care ajuta la conturarea unui sistem de convingeri al individului cu privire la capacitatea sa de a realiza anumite sarcini si cu privire la rezultatele pe care le va obtine daca se va angaja intr-o anumita sarcina. Aceste convingeri vor sta la baza conturarii intereselor profesionale ale individului. Chiar daca pot aparea interese in absenta unor convingeri puternice de autoeficacitate sau a unor asteptari pozitive legate de rezultate, interesele durabile, statornice in timp se vor dezvolta doar pe fundamentul unor astfel de convingeri. Oamenii devin interesati de acele activitati in care se simt capabili si unde prevad ca vor obtine rezultate pozitive (Lent 1994, apud Morrow, 1996).

O serie de studii atesta validitatea empirica a relatiei interese - convingeri de autoeficacitate. Corelatia dintre interese si convingerile de autoeficacitate este de .53, respectiv .52 in cazul convingerilor legate de asteptari cu privire la rezultate (Lent, Brown & Hackett, 1994 apud Lent et al., 2000).

B) Alegerea carierei si performanta

In concordanta cu interesele profesionale pe care le dezvolta individul isi va stabili anumite scopuri legate de cariera actionand in conformitate cu ele si, in perspectiva, va obtine performante in domeniul ales. Ca exemplificare a acestui model , sa luam cazul unui baiat dintr-o familie cu un nivel socio-economic ridicat. El este incurajat de parintii sai sa citeasca reviste si carti de stiinta, are oportunitatea de a vivita muzee si in vacanta de vara poate frecventa tabere cu specific stiintific. Aceste oportunitati de invatare influenteaza dezvoltarea unei sistem de convingeri referitoare la abilitatea lui de a obtine performante in domeniul stiintelor care vor sta la baza interesului pe care copilul il va dezvolta pentru domeniul stiintific. Acesta va duce la formularea de scopuri (ex. sa devin un om de stiinta), la angajarea in actiuni in vederea atingerii scopului (ex. participarea la olimpiada de biologie, inscrierea la facultatea de biologie) si la obtinerea de performante in domeniul ales (absolvirea cu succes a facultatii, obtinerea doctoratului etc).

Acest proces al transformarii intereselor in performanta este mediat de doua categorii de factori importanti: sistemul personal de convingeri (relative la eficacitatea proprie si posibilitatea de a obtine performanta) si influentele contextuale. Aceste influente au fost categorizate in distale si proximale, in functie de proximitatea lor fata de momentul propriu-zis al luarii deciziei vocationale.

Influentele distale tin de mediul in care s-au dezvoltat convingerile legate de propria persoana fiind astfel indepartate sub raportul influentei fata de momentul deciziei. Factorii proximali sunt acei factori de mediu care influenteaza direct procesul transformarii intereselor in scopuri si a scopurilor in actiuni (contextul, conjunctura specifica actuala). Trebuie notat faptul ca aceasta distinctie este relativa, in sensul ca un anumit factor poate fi la un moment dat considerat proximal, influentand, spre exemplu transformarea scopului in actiune dar, ulterior el poate fi interiorizat modificand chiar sistemul de convingeri al individului devenind astfel distal intr-o decizie ulterioara.

Anumite configuratii de factori se pot interpune ca bariere in procesul transformarii intereselor in actiuni. O disctinctie importanta insa se impune aici intre bariere obiective (lipsa unei oportunitati) si bariere subiective (perceptia individului asupra factorilor contextuali).

TSCC are aplicatii importante si in domeniul consilierii carierei. Astfel, Brown & Lent (1996, apud Swnason & Gore, 2000) au propus strategii specifice de asistare a persoanelor care au dificultati in luarea deciziilor de cariera prin intarirea convingerilor de autoeficacitate si a asteptarilor cu privire la rezultate. Una dintre aceste modalitati este tocmai incurajarea persoanelor pentru angajarea in experiente de invatare diverse (atat academice cat si profesionale).

Fig. 2.3 Modelul socio-cognitiv al alegerii carierei

Teoria procesarii informatiei relative la cariera (Peterson, Sampson & Reardon, 1991, 1996

In viziunea TPIC (Peterson, Sampson & Reardon, 1991, 1996 apud Sampson et al, 1996), procesul alegerii si dezvoltarii carierei este conceptualizat ca  un proces de rezolvare de probleme. Astfel, pentru rezolvarea cu succes a problemelor legate de cariera si luarea unor decizii optime este necesara o procesare eficienta a informatiei in urmatoarele patru domenii (vezi figura 2.5):

auto-cunoastere - include valorile, interesele, abilitatile si alte aspecte individuale

cunostinte ocupationale - se refera la cunostintele despre diferite ocupatii si la schemele cognitive legate de felul in care este organizata "lumea muncii"

abilitati decizionale - sunt niste abilitati generale utilizate de individ in rezolvarea de probleme si in luarea de decizii. Acest domeniu inglobeaza patru subcomponente:

constientizarea - sub influenta unor factori activatori interni sau externi, individul devine constient de distanta care exista intre starea sa prezenta si starea in care ar dori sau ar trebui sa se afle

analiza - indivizii isi formeaza un model mental al problemei cu care se confrunta si analizeaza relatia dintre componentele mentionate mai sus (ex. stabilesc legaturi intre cunostintele despre sine si cunostintele ocupationale pentru a-si stabili caracteristicile pe care trebuie sa le aiba ocupatia pe care o cauta)

sinteza - procesul initial de elaborare - in urma caruia indivizii isi vor largi spectrul alternativelor ocupationale posibile - va fi urmat de un proces de cristalizare, de restrangere a optiunilor evaluate

evaluare - alternativele ramase vor fi evaluate din prisma costurilor si beneficiilor pe care le au atat pentru persoana care se confrunta cu decizia cat si pentru membrii grupului social in care aceasta este inserata - familia, prietenii etc. Acest proces de evaluare va scoate la iveala alternativa cu cea mai mare probabilitate de a fi realizata

executare - indivizii isi vor construi si vor urma un plan de implementare a deciziei lor initiale.

procese executive - includ metacognitii care controleaza selectia si secventierea strategiilor cognitive utilizate in rezolvarea problemelor legate  de cariera.

Aplicatiile teoriei procesarii informatiei despre cariera la asistarea carierei vizeaza contracararea efectelor pe care informatiile deficitare le au asupra calitatii deciziei si reducerea "indeciziei vocationale". Aplicarea principiilor terapiei cognitive la decizia in cariera poate lua urmatoarele forme:

dezvoltarea de cunostinte, abilitati si atitudini necesare luarii deciziilor optime;

evaluarea schemelor cognitive ale persoanei despre munca/ocupatie (caracteristicile muncii, natura ei competitiva, recompensele ce o insotesc etc.), a expectantelor in ce priveste statutul conferit de ocupatia respectiva, valorile care stau la baza alegerii ocupatiei;

identificarea, evaluarea si interventia asupra schemelor cognitive deficitare cu ajutorul tehnicilor cognitiv-comortamentale (Meichenbaum,1977; Mitchell & Krumboltz, 1987, apud McLennan,1999);

dezvoltarea abilitatilor de identificare a barierelor interne sau externe (McLennan,1999).