Managementul comportamentului

Materiale de formare

Obisnuintele se transforma in caractere.

Ovidiu (45 i.H.- 17 d.H.)

Scopul prezentului manual este de a pune la dispozitia Centrelor de Resurse o diversitate de informatii legate de managementul comportamentului elevilor. Ca si in cazul celorlalte materiale, informatiile continute in acest document nu sunt prescriptive, ci trebuie aplicate in maniera flexibila astfel incat sa corespunda circumstantelor si cerintelor celor care fac obiectul formarii.

Termenul "dificultati comportamentale" este utilizat in acest material cu sensul de orice dificultati legate de comportamentul elevilor in scoala, indiferent de cauza acestora. Deci, termenul nu se refera doar la situatiile de indisciplina, ci cuprinde si dificultati de natura sociala, emotionala si/sau legate de sanatatea mentala, precum si dificultati care isi au originea in situatia sociala sau familiala a elevilor si care se reflecta in comportamentul problematic la scoala.

La baza acestor materiale stau cateva convingeri fundamentale:

Comportamentul este un mijloc de comunicare si, atunci cand este inadecvat, exista o cauza. Dar aceasta cauza tine de perceptia unui anume elev care, de multe ori, este diferita de propria noastra perceptie asupra circumstantelor si cauzelor exterioare. De aceea, o abordare eficienta este posibila numai in masura in care noi reusim sa intelegem perceptia si sentimentele elevului.

Comportamentul este strans legat de contextul in care apare. Ca urmare, considerarea tuturor aspectelor contextuale este esentiala pentru rezolvarea problemelor legate de comportamente neadecvate.

Un comportament inadecvat manifestat la nivel de grup de elevi reprezinta un aspect mult mai grav decat un comportament inadecvat manifestat la nivel individual. Manifestarea unui comportament extrem este mult mai posibila in cadrul unui grup. De aceea, comportamentul inadecvat trebuie abordat cu fiecare individ in cauza.

Comportamentul inadecvat al elevilor nu este de natura extraterestra. Din cand in cand, fiecare dintre noi se comporta inadecvat, si acest lucru ne poate ajuta sa intelegem comportamentul inadecvat al elevului din perspectiva elevului. Intelegerea perspectivei elevului este fundamentala pentru a determina o schimbare comportamentala.

De multe ori, anumite tipare de comportament sunt reactii /raspunsuri invatate/ insusite din anumite situatii concrete. De exemplu, daca un copil mic doreste ca parintii sa-i dea ciocolata, dar acestia refuza, atunci copilul incepe sa tipe si sa se agite nervos. Daca tipetele si agitatia nervoasa ii aduc ciocolata, atunci copilul invata foarte repede ca aceste manifestari il duc la rezultatul dorit.  Un elev de 15 ani detine numeroase astfel de raspunsuri insusite din anumite situatii. Ca urmare, pentru acei elevi cu cerinte comportamentale semnificative, progresul si schimbarea se produc lent. Ceea ce s-a invatat in 15 ani este foarte greu de schimbat in cateva luni. Dar "invatul are si dezvat", iar acest lucru nu trebuie uitat de cei care simt ca orice incercare de a determina un comportament pozitiv pare a fi fara speranta.

Comportamentul elevilor nu poate fi controlat. Ceea ce putem face este sa determinam contextul si limitele care promoveaza un comportament pozitiv si reduc comportamentul inadecvat.

In sfarsit, fiecare elev este unic, cu personalitate proprie si tipar de comportament individualizat. Nu exista raspunsuri simple. Daca ar exista, le-am fi descoperit pana acum. Cuvintele lui Peter Sihastrul din secolul al 13-lea "tinerii de azi nu se gandesc la nimeni decat la ei. Nu au pic de respect pentru persoanele mai in varsta." sunt la fel de actuale si pentru foarte multi dintre tinerii din zilele noastre.

Principii ale managementului comportamentului elevilor

Este de dorit ca scolile sa-si dezvolte modele proprii de interventie cu privire la dificultatile de comportament care sa reflecte circumstantele lor particulare. Totusi, consideram utila respectarea catorva principii care sunt esentiale in activitatea cu elevii care au dificultati legate de comportament:

Abordarea dificultatilor comportamentale ale unui elev trebuie sa inceapa cu o evaluare a mediului in care apare comportamentul si cu actiuni de remediere acolo unde evaluarea arata ca acesta nu este optim.

Programele individualizate trebuie sa fie proportionale cu dificultatea si cat mai putin intruzive.

Abordarea dificultatilor comportamentale ale elevilor trebuie sa fie adecvata, sa atinga obiectivele interventiei.

Este recomandata inregistrarea atenta a naturii dificultatii, a actiunilor intreprinse si a rezultatelor obtinute.

Elevii trebuie implicati in programele individualizate cat mai mult posibil.

Trebuie sa existe o consultare si un parteneriat cu parintii elevului.

Este necesara recunoasterea faptului ca toate persoanele care lucreaza cu elevi pot avea, la un moment dat in cariera si activitatea lor, dificultati legate de comportamentul elevilor. In aceste situatii este necesar sa se ceara asistenta si sa se se acorde aceasta asistenta intr-o maniera non-critica.

Definirea comportamentului

Impactul unui comportment inadecvat asupra noastra, ca profesori, este considerabil. Intreruperi ale lectiei provocate de elevi care vorbesc in timpul orei sau care nu-i lasa pe colegi sa invete sunt lucruri de care trebuie sa se ocupe un profesor si care nu fac decat sa adauge la stresul de a fi profesor. Cu toate acestea, reducerea comportamentelor de acest fel se poate aborda eficient prin crearea unui climat de promovare a comportamentului pozitiv, combinat cu profesori care au la dispozitie tehnici adecvate de management al comportamentului. Deseori, in cazul unor incidente mai serioase provocate de compor-tamente neadecvate, profesorii trec prin experiente negative ca urmare a interactiunilor cu elevii. Acest lucru inseamna sentimente de furie, teama, deznadejde si incapacitate. Dar tocmai aceste sentimente sunt cele care genereaza intelegerea comportamentului fiecarui elev in parte. Daca un profesor se simte frustrat si respins ca urmare a comportamentului unui elev (de exemplu, pentru ca elevul i se adreseaza intr-o maniera total nepoliticoasa), de regula, aceste sentimente oglindesc sentimentele pe care elevul le are ca urmare a ceea ce se intampla in propria sa viata.

Faptul ca intelege ca sentimentele elevului sunt oglindite de profesor, printr-un proces de transfer, ii permite profesorului sa raspunda la comportamentul elevului din perspectiva profesionala, si nu personala si emotionala. Prin aceasta, nu numai ca se ajunge la identificarea unor reactii/raspunsuri mai eficiente, dar se reduc simtitor stresul si tensiunea traite de profesori in astfel de situatii dificile. O alta problema cu care se confrunta profesorii in combaterea comportamentelor inadecvate este tendinta de a descrie comportamentul din punctul de vedere al impactului comportamentului. De exemplu: "Astazi, Alex a intrerupt lectia de mai multe ori". O astfel de abordare nu ofera prea multe informatii despre comportamentul propriu-zis al lui Alex. Schema de mai jos (Fig. 1) propune un model de identificare a comportamentului in termeni mai precisi.

Stabilirea nivelului de baza al comportamentului

Obiective:

descrierea preocuparii exprimate cu privire la comportamentul problema cat mai corect posibil;

posibilitatea compararii situatiei la inceputul interventiei cu cea de la finalul interventiei.

Se inregistreaza:

frecventa,

locul,

timpul,

situatia sociala,

evenimente declansatoare,

descrierea comportamentului problema,

durata comportamentului problema,

severitatea comportamentului,

consecintele pentru elev,

consecintele pentru ceilalti.

2. Audit al comportamentului

Obiective:

evaluarea factorilor din mediul in care apare comportamentul problema care au efect asupra comportamentului copilului si care pot fi modificati;

compararea acestor factori cu situatia ideala/asteptata (mediul optim de invatare).

Pentru realizarea acestui audit profesorii vor utiliza instrumente de evaluare care vor acoperi aspecte ca:

mediul fizic al clasei, organizarea acestuia, echipamente;

managementul clasei;

sistemul de reguli si rutine utilizat;

mediul si regulamentul in afara clasei;

politicile generale ale scolii cu privire la comportament si sprijinul acordat personalului;

rolul si implicarea parintilor.

Auditul la acest nivel are un scop general si, desi se refera la circumstantele particulare in care apare comportamentul, nu are o focalizare prea adanca.

Este necesara luarea in considerare a catorva informatii cu privire la elev:

posibilitatea existentei unei deficiente senzoriale, in speta de auz;

factori medicali semnificativi care afecteaza elevul;

evenimente de viata semnificative care pot afecta elevul.

Daca se identifica astfel de situatii se recomanda actiuni directe:

- contactarea coordonatorului pentru cerinte speciale, daca exista, sau a consilierului scolii si activarea retelei de suport;

- diseminarea informatiei la nivelul profesorilor clasei.

Pe baza auditului profesorul va identifica ariile care pot fi imbunatatite. Acestea vor sta la baza elaborarii planului de modificare a mediului in care apare comportamentul. De obicei perioada de implementare a unui astfel de plan nu este mai mica de 1 semestru, adica cel putin 6 luni, pentru a aloca suficient timp pentru ca efectele sa apara.

FISA DE OBSERVATIE A COMPORTAMENTULUI ELEVILOR

NUMELE ELEVULUI:__________ ______ ____ _____________ SCOALA:__________ ______ ____ ___________

DATA:___________________ DISCIPLINA:__________ ______ ____ ______________

3. Construirea unui plan comportamental individualizat

Planul comportamental individualizat trebuie sa contina:

informatii despre natura dificultatilor comportamentale ale elevului;

obiective de atins intr-un anumit interval de timp si pasi spre atingerea lor;

actiuni pentru atingerea obiectivelor (prescriptii comportamentale, personal implicat si suportul oferit de acestia, programe specifice/activitati/materiale/ echipament);

ajutorul solicitat parintilor si modul de implicare al acestora;

orice modalitate de implicare directa a elevului (ex. autoevaluare);

daca se furnizeaza prescriptii legate de cerinte speciale;

modul de monitorizare si evaluare;

termene si modalitati de verificare/ evizuire a planului.

Este important ca parintii elevului/elevilor pentru care se propun planuri comportamentale individualizate sa fie consultati si sa cunoasca planul de modificare a mediului si modul in care acesta afecteaza programul elevului.

Pentru formularea planului individualizat trebuie culese informatii relevante despre copil care ar putea afecta:

decizia de a realiza planul individualizat sau nu

natura si modul de implementare a planului comportamental individualizat

daca exista cerinte educationale speciale care trebuie luate in considerare.

Aceste informatii pot veni de la: copil, parinti, alti profesori, consilieri scolari, personal medical, asistenti sociali si altii.

Evaluarea si verificarea se vor referi la urmatoarele aspecte:

identificarea unei modificari in comportamentul care a generat semnalarea;

implementarea modificarilor descrise in plan;

daca a aparut sau nu un efect general dupa modificarile aduse mediului;

alte informatii culese pe parcursul implementarii planului;

punctele de vedere si sentimentele participantilor;

actiuni viitoare.

Daca incercarile anterioare (de modificare a mediului, de implementare a unor programe comportamentale individualizate) nu s-au soldat cu rezultatele scontate se procedeaza la ajustarea lor si continuarea implementarii planului de modificare a mediului astfel ajustat in conjunctie cu planul comportamental individualizat.

La acest nivel se impune o consultare a parintilor si copilului cu privire la toate punctele interventiei din planul comportamental individualizat. Acest lucru are o importanta vitala, dat fiind gradul interventiei implicat de actiunile la acest nivel.

Planul comportamental individualizat la acest nivel include o consultare a specialistilor si eventual recurgerea la:

consiliere

terapie

implicarea colegilor de clasa

automonitorizare

abordari comportamentale (recompense sistematice pentru imbunatatirea compor-tamentului, economie de puncte etc.)

utilizarea de sanctiuni.

La acest nivel se ia in considerare posibilitatea scoaterii elevului din mediu ca raspuns la comportamentul inadecvat (tehnici de tip time-out). Atunci cand planul include astfel de sanctiuni responsabilul cu disciplina trebuie avizat. Se recomanda ca scoala sa evite pe cat posibil utilizarea exagerata a tehnicilor de excludere.

Cooperarea cu responsabilul pentru cerinte speciale este esentiala pentru a ne asigura ca nivelul si continutul curriculumului sunt potrivite pentru elev si a stabili ce modificari se pot opera in acest sens.

Rolul profesorului

Este important ca de la prima intalnire cu clasa profesorul sa-si defineasca pozitia ca una ferma, placuta, sa afiseze siguranta si incredere in sine, fara "tururi de forta", amenintari sau anxietate perceptibila din afara.

Robertson (1997) observa ca "un comportament relaxat" este asociat cu un "statut inalt" si implica faptul ca persoana (in acest caz profesorul) nu se simte amenintata sau intimidata.

Profesorul trebuie sa transmita mesajul: "Ma astept sa colaborati."

Atunci cand stilul, limbajul non-verbal, postura si modul de comunicare ale profesorului par increzatoare si denota autoritate, iar aceste caracteristici sunt mentinute in procesul de predare si in managementul clasei, elevii vor colabora.

Increderea in sine a profesorului este o trasatura cruciala in comunicarea cu elevii. Aceasta deriva partial din buna pregatire profesionala si din cunoasterea obiectivelor lectiei, dar si din caracteristicile sale de personalitate.

Un profesor eficient:

Comunicarea cu elevii

Pentru imbunatatirea modului in care comunica cu elevii, este nevoie ca profesorul sa reflecteze asupra actiunilor pe care trebuie sa le faca:

Comunicarea pasiva

Nu crezi ca e cazul sa te pregatesti pentru ora?

De cate ori trebuie sa-ti spun sa-ti faci curatenie pe banca?

Nu crezi ca ar trebui sa faci exercitiul acum?

Comunicare agresiva

Esti lenes si nu esti bun de nimic!

Cap tare! Nu poti mai mult de atat?

Niciodata nu asculti! Ai idee cum sa faci ce ti-am spus?

Comunicare asertiva

Dupa ce faci exercitiul poti sa mergi afara in pauza.

Daca mai poreclesti alti copii vei fi pedepsit!

Nu mai raspunde obraznic. Daca continui vei fi pedepsit.

Exercitiu: Scrieti cateva moduri in care comunicati cu elevii:

Comunicarea asertiva este cea care are cel mai mare succes pe termen lung; de aceea este recomandata pentru dezvoltarea si mentinerea relatiilor interumane.

Cateva caracteristici ale stilului asertiv:

Spune ce vrei sa spui si fa-o clar.

Da instructiuni politicos, dar ferm.

Asigura-te de contactul vizual cu copilul inainte de a da instructiuni.

Actioneaza conform cu cele spuse.

Nu-i cereti copilului sa faca ceea ce spuneti. Amintiti-i ca instructiunile trebuie urmate.

Daca copilul incearca sa se targuiasca cu dvs., ramaneti ferm pe pozitie.

Pasi esentiali in comunicare:

Stabiliti contactului vizual: "Uita-te la mine!"

Vorbiti clar si distinct, pe un ton normal.

Rostiti solicitarea intr-o maniera simpla si concisa, subliniind ce doriti sa faca copilul: "Strange-ti cartile si caietele de matematica si pune-le in ghiozdan". Evitati solicitarile negative (adica ce nu vreti sa faca elevul).

Verificati daca elevul a auzit ce ati spus, cerandu-i sa repete. Daca elevul repeta corect puteti intari perceptia corecta spunand: "Exact. Ai inteles bine. Acum fa ce te-am rugat". Daca nu poate repeta corect, mai spuneti-i o data si cereti-i din nou sa repete. Daca nu poate realiza ceea ce-i cereti impartiti solicitarea in fragmente mai mici: "Strange-ti cartile si caietele". "Bun!", "Acum pune-le in ghiozdan!".

Exercitiu: Scrieti cateva instructiuni pe care le utilizati in comunicarea cu elevul:

Comparati-le cu cele oferite mai jos pentru a determina claritatea, concizia, formularea pozitiva, modul in care sunt percepute de elev. Puneti-va intrebarea "Va sti elevul ce are de facut cand aude ceea ce-i spun acum?"

Exemplu:

Pune-ti haina la cuier.

Scoate-ti cartea de matematica din ghiozdan.

Scoate-ti un caiet si un creion pentru acest exercitiu.

Pune-ti toate cartile de pe banca in ghiozdan.

Copiaza aceste doua pagini in caiet.

Comunicarea non-verbala

Poate avea ca efect confuzia ascultatorului, daca se trimit mesaje conflictuale. Acestea se refera la conflictul care poate exista intre continutul informational al mesajului si maniera sau tonul emotional in care acesta este emis.

De exemplu, mesajul "Pune-ti picioarele pe podea!" poate fi transmis in timp ce profesorul zambeste sau cu o voce foarte moale. Acest lucru ii comunica elevului ca profesorul nu este foarte serios sau ca e slab, ceea ce l-ar putea face sa ignore mesajul. Pe de alta parte, formele extreme de comunicare non-verbala trebuie evitate (ex. vocea inalta, ca un tunet, expresii faciale imobile, amenintatoare etc. ).

Limbajul ca instrument in managementul comportamentului

Daca intentia noastra este sa disciplinam elevii cu respect si siguranta aceasta intentie trebuie sa transpara din limbajul nostru.

A fi asertiv presupune stapanirea unor abilitati de comunicare, control al comportamentului non-verbal, dar intentia de a ne exprima nevoile, drepturile protejand in acelasi timp nevoile, sentimentele si drepturile altora este cea care determina comportamentul asertiv.

Asertivitatea se refera la comunicarea ferma, intr-o maniera si pe un ton lipsit de ambiguitate si cu un limbaj non-verbal sigur (fara a fi agresiv). In acest sens abilitatea de a fi asertiv este una "constient aplicata" si nu este o simpla reactie la situatie.

Asertivitatea nu are legatura cu a castiga sau a pierde o disputa, ci se refera la stabilirea si afirmarea unor drepturi si nevoi juste.

Ca profesionisti avem responsabilitatea de a reflecta asupra modului in care comunicam in mod tipic in contextul scolar, in special in chestiuni legate de disciplina.

Comunicarea prin intermediul limbajului este un proces dinamic, dependent de contextul in care are loc si confera baza pentru stabilirea unor relatii functionale intre profesor si elev.

Principii

Mentineti interactiunile cu scop corectiv cat mai putin intruzive posibil (un semnal non-verbal scurt, o instructiune directa, o reamintire a regulii); astfel veti reusi sa pastrati o atmosfera pozitiva, placuta in clasa.

Evitati confruntarile (sarcasm, ostilitate, amenintari). Umorul poate reduce tensiunea si ridica spiritele.

Mentineti un ton al vocii respectuos, pozitiv.

Mentineti limbajul in sine pozitiv. De exemplu: "Candatunci" este mai util decat "Nu, nu poti pentru ca". Evitati excesul de "nu trebuie", "nu se poate", "nu vrei" si intrebarile de tipul "De ce?" sau "Nu-i asa ca?"

Evitati gesticulatia excesiva.

Fiti cat mai concis posibil.

Restabiliti relatia functionala cu elevul cat mai repede posibil dupa un incident.

Daca trebuie sa va comunicati frustrarea - sau chiar furia - faceti-o intr-o maniera asertiva mai degraba decat agresiva:

Formulati propozitii scurte.

Focalizati-va pe comportamentul primar.

Evitati sa divagati spre comportamente secundare si discursuri moralizatoare.

Reduceti tensiunea reziduala.

Tehnici de management al comportamentului

Realizarea unui plan comportamental individualizat

Primul pas in orice program de modificare a comportamentului este identificarea comportamentelor problema si a celor dezirabile. Etape:

1. Listarea comportamentelor

Listarea comportamentelor dezirabile/indezirabile ajuta la stabilirea unui cadru de referinta pentru definirea si abordarea acestor comportamente. Aceste comportamente pot fi ulterior divizate dupa situatiile in care se manifesta: in clasa, pe coridor, in curtea scolii.

In general problemele se grupeaza in urmatoarele categorii:

• relatii cu profesorii;
• relatii cu alti elevi;
• aspecte legate de sine: siguranta personala, probleme de morala, obisnuinte, controlul si exprimarea emotiilor.

Exemplu:

Dupa ce s-a facut o lista cu comportamentele inadecvate si cu cele de dorit, frecventa acestor comportamente trebuie evaluata pe o scala (ex de la 1 la 5) pentru a identifica acele comportamente indezirabile care apar cel mai des si asupra carora ne vom axa in special. In mod identic se vor identifica acele comportamente bune, pe care le dorim mai frecvente, dar care momentan sunt destul de rare.

2. Selectarea comportamentului asupra caruia se va concentra interventia

Nu se recomanda sa abordam mai mult de un comportament o data pentru reusita interventiei!

Se alege unul dintre comportamentele indezirabile care are punctaj maxim ca frecventa si se urmareste timp de 1 saptamana elevul pentru a inregistra asa-numitul "nivel de baza", adica situatia de la care plecam si cu care vom compara rezultatele interventiei.

Monitorizarea comportamentului

Descrieti comportamentul de schimbat (in termeni clari, observabili):

*Scala se poate schimba, in functie de frecventa comportamentului.

3. Modificarea efectiva a comportamentului

Aplicarea modelului MODELULUI ABC

Acest model este utilizat pentru a intelege care sunt factorii ce influenteaza comportamentul elevului si cum putem interveni pentru a modifica comportamentele nedorite.

A - antecedente

Evenimentele antecedente sunt foarte importante pentru a evidentia contextul care faciliteaza aparitia unui comportament sau a altuia la copil. Antecedentele se pot clasifica in:

reguli;

expectante;

contextul fizic (organizarea clasei).

B - comportament (behaviour)

Comportamentul este ceea ce face copilul. Parintii si profesorii fac adesea remarce de genul: "E lenes" sau "Are o atitudine nepasatoare" si au convingerea ca descriu corect si exact problema. Nu e chiar asa! Comportamentul este ceva observabil, masurabil si bineinteles, poate fi schimbat. Comportamentul nu este ceva ce copilul nu face (ex. "Nu-si face tema!" nu este un comportament). "Se joaca cu creionul" cand ar trebui sa-si faca tema ar putea fi comportamentul pe care am dori sa-l diminuam.

C consecinte

Consecintele care apar ca urmare a comportamentelor sunt de o importanta critica. Oamenii fac anumite lucruri deoarece actiunile lor sunt urmate de anumite consecinte (ex. atentia celorlalti, lauda, alte beneficii). Un comportament nu este continuat daca efectele realizarii lui sunt negative (ex. daca esti pedepsit, daca nu te baga nimeni in seama, daca esti criticat etc.). Consecintele pot astfel fi clasificate in: variante de recompense si de consecinte.

Consecintele pot fi structurate astfel incat sa apara contingente (legaturi). De exemplu, i se poate spune elevului "Dupa ce faci ordine pe banca, poti sa iesi in pauza" sau "Cand termini exercitiul ai 5 minute libere."

Opusul consecintelor, uneori chiar cu o mai mare eficienta, este lipsa lor. Acest lucru inseamna ca respectivul comportament nu este intarit sau mentinut. Acest efect este dezirabil, evident, cand dorim sa scadem frecventa unor comportamente nepotrivite.

In concluzie, modificarea comportamentului se poate face in 2 moduri:

v      schimband situatia care il favorizeaza (antecedentele);

v      schimband consecintele/efectele pe care le are si care il mentin.

Modificarea antecedentelor

Multi profesori si parinti cred ca au reguli, dar de fapt putine dintre aceste reguli sunt prezente intr-o forma scrisa; multe dintre aceste reguli sunt neclare (ex. "dupa ce vii de la scoala trebuie sa faci x, y, z" - asta poate insemna - imediat, dupa ce mananci, inainte sa te uiti la TV) si e normal sa fie confuze pentru copil.

Tot astfel, expectantele sunt adesea neclare, de exemplu cand un parinte spune "Sper ca o sa te comporti frumos cand mergem la matusa in vizita" sau cand un profesor spune "Vreau sa te comporti frumos cand avem musafiri in clasa". Chiar daca copilul da din cap in semn ca a inteles, cum interpreteaza el "sa se comporte frumos"? Aceasta expectanta din partea parintelui sau a profesorului este neclara si in mod cert nespecifica.

Sugestii:

v      redactati un regulament al clasei impreuna cu elevii;

v      formulati regulile si asteptarile dvs. clar, concis si mentionati ce se intampla in cazul nerespectarii lor;

v      exersati un mod de a comunica cu elevii caracterizat de claritate, precizie;

v      asigurati-va ca aveti toata atentia copiilor atunci cand solicitati ceva.

Activitatea de predare are loc de obicei intr-un cadru destul de neobisnuit: o incapere mica (pentru cerintele ce se impun), mobilata adesea inadecvat, cu putin spatiu de miscare, contra timp - 50 de minute in care trebuie atinse un numar de obiective curriculare - si 25-30 de personalitati distincte, unice. In aceste conditii este de la sine inteles ca meseria de dascal se poate dovedi una destul de stresanta.

Una dintre intrebarile fundamentale pe care si le pune un profesor la inceputul unui nou an scolar ar trebui sa fie: "Ce pot face pentru a diminua si eventual a preveni problemele de comportament in clasa?"

Mai jos va prezentam un sistem de proceduri, rutine si reguli posibile care pot asigura functionarea mai eficienta a comunitatii complexe pe care o reprezinta clasa de elevi.

Studiile au aratat importanta fundamentala a primei lectii, a primelor ore/saptamani la clasa, pentru stabilirea unui mod de lucru si de comportament la clasa (Kyriacou, 1986, 1991; Rogers, 1997).

Obiectivele programului de management al comportamentului la clasa:

In contextul activitatii de invatare-predare, scopul programului de management al comportamentului este sa faca elevii capabili sa:

isi asume responsabilitatea pentru comportamentul lor;

respecte drepturile, sentimentele, nevoile altora;

construiasca relatii functionale cu ceilalti.

Dezvoltarea unui plan comportamental la nivelul clasei

Comportamentul adecvat trebuie incurajat si uneori invatat. In cazul in care mediul familial al elevului nu il ajuta pe acesta sa-si dezvolte un comportament adecvat, atunci trebuie sa i se faca foarte clar cunoscut ceea ce se asteapta de la el in mediul scolar. Schema de mai jos propune un plan de disciplina la nivelul clasei.

TIPARITI rezultatul sub forma unui regulament la clasei (plan cu privire la comportament) atat pentru elevi, cat si pentru profesori. Puneti o copie si la dispozitia parintilor.

Faze fundamentale de stabilire a comportamentului pozitiv si disciplinei eficiente la clasa

Faza de stabilire

Aceasta faza este cruciala in dezvoltarea dinamicii clasei de elevi. In aceasta etapa elevii simt nevoia ca profesorul sa le explice cum se vor desfasura lucrurile pe parcursul anului scolar la disciplina respectiva - asteptarile profesorului cu privire la comportamentul lor si cu privire la activitatea de invatare.

Elevii asteapta ca profesorul sa clarifice aspecte ca:

organizarea clasei (pe grupuri/ pe perechi/ pe randuri);

cum / daca se va realiza deplasarea/ mutarea elevilor in anumite situatii/ la anumite ore/ in cazul anumitor sarcini in clasa;

cum sa procedeze pentru a solicita asistenta profesorului;

chestiuni legate de temele de casa, luarea notitelor, modul de evaluare etc.

Conceperea unui set negociat de drepturi-responsabilitati-reguli este recomandat sa se faca in primele 1-2 saptamani ale anului scolar, deci de la primele interactiuni cu clasa respectiva. Pentru ca acesta sa se transforme intr-un instrument eficient de management al comportamentului trebuie sa respecte cel putin 2 principii

sa reflecte valorile si obiectivele politicii generale a scolii cu privire la comportament;

sa fie aplicat consistent de intreg personalul scolii.

In crearea acestui instrument de management al comportamentului este util sa se porneasca de la cateva drepturi fundamentale ale omului care decurg din insasi calitatea noastra de fiinte umane.

Drepturi nenegociabile (inspirate din legea naturala)

dreptul de a se simti in siguranta la scoala

dreptul de a invata

dreptul de a fi tratat cu respect

dreptul la egalitate

dreptul la opinie

dreptul la individualitate

dreptul de a preda

Drepturile implica responsabilitati. De exemplu, dreptul de a invata implica faptul ca profesorul are responsabilitatea de a asigura cel mai eficient proces de invatare posibil. Elevii pot fi solicitati ca prin brainstorming sa propuna responsabilitati ce decurg din drepturile adoptate.

Urmatorul pas este formularea unor reguli printr-un proces de negociere cu elevii. Principala functie a unei reguli este sa confere o protectie formala, recunoscuta si publica a drepturilor. Regulile juste subliniaza si incurajeaza responsabilitatea personala.

In formularea regulilor este importanta considerarea catorva aspecte:

Formulati reguli care sa se bazeze pe drepturi fundamentale (de exemplu: "Sa cream o atmosfera in care toti se simt in siguranta prin modul in care ne tratam unii pe altii.").

Formulati un numar redus de reguli, dar care sa se adreseze comportamentelor asteptate.

Majoritatea autorilor (E.G. Rogers, 2000) considera utila formularea a patru pana la sase reguli care sa se refere la:

v      modul in care se trateaza unii pe altii (maniere, respect);

v      comunicare (mana sus, tonul vocii, limbaj pozitiv, ascultare activa);

v      invatare (cooperare si suport, utilizarea resurselor, solicitarea asistentei profesorului);

v      deplasare (miscarea in clasa, iesirea din clasa, spatiul personal);

v      rezolvarea problemelor (rezolvarea pasnica a conflictelor, utilizarea asistentei profesorului si altele);

Formulati regulile pozitiv si prin comportamente observabile (de exemplu: Regula cu privire la respect: "Utilizam un limbaj pozitiv cand ne adresam unii altora.");

Utilizati un limbaj incluziv (de exemplu: "In clasa noastra.");

Redactati regulile intr-un regulament de comportament al clasei si afisati-l undeva la vedere.

Functii ale regulilor

protejeaza drepturile;

expectante cu privire la responsabilitatile fundamentale;

ajuta la controlarea comportamentului;

atunci cand sunt incalcate apar consecinte (de exemplu: cand un fotbalist faulteaza poate primi cartonas galben).

Atunci cand se discuta regulile clasei cu elevii este util sa se faca legatura cu experienta elevilor legata de reguli in alte contexte (de exemplu: circulatia rutiera, in familie, fotbal, alte jocuri).

Elevii trebuie sa stie ca vor exista anumite consecinte in cazul unui comportament inadecvat sau iresponsabil. Consecintele sunt direct legate de reguli si drepturi. Elevii vor trebui sa inteleaga ca atunci cand o regula este incalcata unul din drepturi este incalcat.

De exemplu, daca un elev face frecvent galagie, ii agaseaza pe cei din jur sau chiar se comporta agresiv, acesta incalca dreptul celorlalti de a invata si dreptul profesorului de a preda. Consecinta necesara, corecta in acest caz va fi "time-out-ul". Aceasta tehnica va fi explicata ulterior. Elevul isi va pierde astfel, temporar, dreptul de a participa la activitatea din clasa.

Consecinte posibile:

atentionare verbala;

separarea de grup - rezolvarea sarcinii singur;

izolare pentru scurt timp de clasa (time-out);

discutie cu profesorul dupa ora;

discutie cu dirigintele/ parintii:

comisia de disciplina etc.

Documentul "Regulamentul clasei" este conceput atat pentru elevi, cat si pentru parintii acestora si va fi semnat de elevi si profesor.

Scoala trebuie sa aiba reguli ne-negociabile legate de comportamente ca: sanatate/ siguranta, agresivitate, amenintare, violenta.

Faza de consolidare

In aceasta faza rutinele si regulile devin norme prin utilizarea sistematica. La inceputul fiecarui semestru este utila reluarea regulamentului si punctarea chestiunilor importante.

Odata stabilite regulile trebuie depus efort pentru consolidarea lor. Pentru un management eficient este necesara includerea unor planuri de actiune pentru situatii ce pot aparea (de exemplu: elevi care distrag mereu atentia profesorului pentru ca vorbesc cu colegul de banca).

Stabilirea regulilor nu este suficienta; nici macar afisarea lor. Profesorul trebuie mereu sa se adreseze unor comportamente inadecvate ca: intarzierea la ora, galagia in clasa, refuzul de a realiza sarcina data, limbaj inadecvat, pana cand se creeaza niste "norme" de comportament in activitatea la clasa.

Comunicarea regulilor nu trebuie sa ia forma unui instrument prin care profesorul isi exercita controlul asupra clasei, ci trebuie considerata un mijloc pentru a atinge un scop: cooperarea profesor-elev intr-o comunitate de invatare. Astfel, regulamentul stabilit face posibile predarea, invatarea si managementul eficient.

Faza de coeziune

In aceasta etapa managementul comportamentului are loc in cadrul dinamicii deja formate a relatiei profesor-elev. Daca am reusit sa stabilim o relatie de lucru pozitiva cu elevii ne bazam mai putin pe reguli si rutine, acum elevii fiind mai constienti de comportamentul lor si de cerintele cu privire la invatare.

Dirigintele/profesorul se poate folosi de orele de dirigentie pentru a discuta nevoile si preocuparile individuale/de grup.

Modificarea consecintelor

Acest aspect se refera la tehnici de manipulare a recompenselor si consecintelor pentru a incuraja sau a reduce frecventa unui comportament.

La baza acestor tehnici sta notiunea de intarire.

Intaririle sau recompensele se refera la orice consecinta a unui comportament care sporeste probabilitatea de aparitie a acestui comportament.

Intaririle difera de recompense in sensul ca unele recompense pot functiona ca intariri, altele nu (ex. ciocolata este o intarire potentiala in sensul ca majoritatea oamenilor prefera ciocolata, dar este posibil ca ea sa nu functioneze ca intarire pentru un anumit elev caruia nu-i place). Pentru a stabili o intarire se poate porni de la o lista de intariri potentiale, discutii cu parintii, cu elevul, cei apropiati. Dupa stabilirea intaririlor se procedeaza la testarea acestora pentru a vedea daca sunt eficiente sau nu.

Tipuri de intariri

I. Pozitive: urmeaza unui comportament si ii cresc frecventa de aparitie.

Negative: sporesc frecventa comportamentului prin faptul ca se elimina un efect, o consecinta negativa (ex. motivarea absentelor prea usor de catre diriginte poate incuraja elevii sa chiuleasca).

II. Obiecte: mancare, jucarii, haine, casete, CD-uri etc.

Activitati: vizionare de programe la televizor, sport, dans, baut, mancat.

III. Intariri sociale (naturale): suras, atentie, salut, acord, lauda in fata colectivului.

Intariri simbolice: obiecte cu valoare simbolica care pot fi schimbate cu altele (ex. bani, jetoane, puncte negre/rosii etc.).

Avantaje ale intaririlor sociale:

usor de administrat;

se pot administra contingential cu comportamentul de accelerat;

sunt firesti, naturale.

Exemplu de identificare a recompenselor (potentiale intariri):

Principii de administrare a intaririlor

Sa survina imediat dupa efectuarea comportamentului.

Subiectul sa realizeze ca exista o relatie de contingenta intre ceea ce face si intariri.

Intaririle artificiale trebuie inlocuite treptat cu intariri naturale.

Intaririle trebuie aplicate continuu in momentul dobandirii unei deprinderi si apoi intermitent.

Trebuie administrate consecvent (ex. profesorii care predau la clasa sa adopte aceeasi politica); inconsecventa scade efectul intaririi.

Evitati remarcele de genul: "Era si timpul!", "Pana acum de ce n-ai fost in stare?"

Pedepsele sunt consecinte negative ale comportamentelor care scad frecventa acestora astfel incat comportamentul e mai putin probabil sa apara.

Tipuri de consecinte

Acordarea unei consecinte negative: critica, scaderea notei la purtare.

Retragerea unei consecinte pozitive: confiscarea unui obiect (CD player), retragerea unor privilegii (eliminarea din echipa de fotbal a scolii).

Este foarte util pentru parinti/profesori sa descopere ce reprezinta o recompensa si ce reprezinta o pedeapsa pentru un anumit elev. Listarea acestora ajuta. Se recomanda focalizarea atentiei in special pe recompense sociale (ex. lauda).

Principii de administrare a consecintelor

Sa survina imediat dupa efectuarea unui comportament inadecvat.

Sa fie aplicata consecvent.

Sa fie de intensitate moderata si corecta dreapta.

Sa nu afecteze relatiile emotionale intre parti.

Sa fie completata de intarirea unui comportament dezirabil.

Observatii despre consecinta fizica

Cercetarile privind utilizarea consecintelor fizice arata ca acestea sunt ineficiente si conduc la cresterea agresivitatii fizice la elev in relatiile cu cei de aceeasi varsta.

Efecte secundare ale consecintelor fizice

Tendinta de a evita contactele sociale in general.

Agresivitate indreptata spre cel care pedepseste (activa sau pasiva).

Modelarea comportamentului agresiv.

Afectarea relatiilor sociale cu figurile autoritare care impun pedeapsa.

Esecul generalizarii controlului impus de pedeapsa la alte situatii.

Control selectiv - copilul isi inhiba comportamentele nepotrivite doar in prezenta unei figuri autoritare care l-a pedepsit.

Dezvoltarea de sentimente de lipsa de valoare si ideea ca merita sa fie tratat astfel care afecteaza imaginea de sine a elevului.

Ignorarea functioneaza ca o consecinta in reducerea frecventei comportamentelor, daca este utilizata in mod consecvent (acolo unde este cazul, bineinteles).

Cateva exemple de comportamente care pot fi modificate prin ignorare ar fi: striga, plange, pune intrebari repetitive, face pe clovnul.

Masura in care elevul va percepe actiunea profesorului ca pe o "pedeapsa" justa depinde de:

ce anume facem cand aplicam o consecinta;

intentia pe care o facem sa transpara prin procesul de manipulare a consecintelor;

daca utilizam acest proces ca pe un scop in sine (a pedepsi pur si simplu) sau ca pe un mijloc spre un scop - scopul putand fi intelegerea a ceva, invatarea unor lucruri de catre elev despre comportamentul lui;

o consecinta poate fi administrata intr-o maniera punitiva de profesorul a carui intentie este sa-l faca pe elev sa se simta pedepsit prin modul in care vorbeste sau trateaza elevul in procesul de manipulare a consecintelor.

Prin procesul de manipulare a consecintelor, elevii au ocazia sa resimta consecintele propriului comportament. Acest lucru evidentiaza faptul ca, daca elevii aleg sa se comporte inadecvat, "aleg" in acelasi timp sa faca fata consecintelor comportamentului lor.

Toate comportamentele au consecinte. Unele au loc in mod natural. De exemplu, daca stam prea mult la soare, ne ardem/facem insolatie.

Consecintele pot fi:

a)  Ne-negociabile

Trebuie cunoscute dinainte, clar formulate in politicile scolii cu privire la disciplina si aplicate decisiv.

Se aplica pentru:

comportamente inadecvate la clasa

limbaj vulgar adresat profesorului

posesie si/sau uz de droguri

comportament violent

hartuire

amenintare

Consecintele pentru astfel de comportamente pot include: time-out, exmatriculare pe 3 zile, retragerea unor privilegii etc.

b) Negociabile

Sunt consecintele stabilite impreuna cu profesorul la o discutie dupa ora. Majoritatea elevilor propun consecinte mult mai dure decat ar face-o profesorul; de aceea trebuie temperate.

O consecinta e mai mult decat o simpla pedeapsa, pentru ca se adreseaza comportamentului inadecvat, incercand sa creeze o legatura intre acesta si efectul lui. De exemplu, daca un elev este prins fumand la scoala, consecinta poate fi sa stea o ora dupa program, in care sa vizioneze o caseta educationala impotriva fumatului.

Concentrati-va asupra prezentului si schimbarilor ulterioare ca urmare a consecintei; evitati accentuarea greselilor trecute ale elevului.

Pastrati respectul intact atunci cand aplicati o consecinta elevului.

Siguranta consecintei are un efect mult mai puternic decat "predicile".

Severitatea consecintelor trebuie sa fie proportionala cu severitatea comportamentului.

Intrebarile cheie pe care trebuie sa ni le adresam atunci cand aplicam o consecinta includ:

Este consecinta legata, intr-un mod anume, de comportament?

Este consecinta rezonabila ca grad de severitate?

Afecteaza respectul in relatia profesor-elev?

Ce invata elevul din aceasta consecinta?

Mesajul pe care intentioneaza sa-l trimita acest gen de disciplina este:

In scoala noastra elevii au anumite drepturi si exista reguli exprimate in contracte/regulamente cu privire la comportament.

Modul in care te comporti este la latitudinea ta.

Atunci cand profesorii aplica consecintele stabilite pentru comportamente iresponsabile sau inadecvate, o fac pentru ca drepturile altora sunt afectate si persoanele trebuie sa fie responsabile pentru comportamentul lor si sa faca fata responsabilitatilor.

Acest aspect al disciplinei trebuie contrabalansat prin oferirea de sprijin adecvat: mediere, consiliere, planuri individualizate.

Consecinte amanate

Unele consecinte pot fi aplicate imediat sau la un moment apropiat de aparitia comportamentului inadecvat; altele trebuie amanate.

E inutil sa fortam o consecinta in momentul in care un elev este furios. Acesta are nevoie de timp ca sa-si revina inainte de aplicarea consecintei stabilite.

Caracteristici:

Pot fi legate de afirmarea/reamintirea unei optiuni de conduita. "Daca nu finalizezi sarcina acum, va trebui sa o termini "

Contin un mesaj de certitudine, "daca atunci", "cand atunci". Formularea nu trebuie sa aiba tonul unei amenintari. Ideea este sa cream un context de cinste/justete prin certitudine.

Acorda o perioada de calmare intre evenimentul problema initial si consecinta aplicata, permitand partilor sa abordeze comportamentul dupa revenirea la o stare normala.

Trebuie stabilite in mod just, fara severitate intentionata.

Cateva tehnici de management al comportamentului

Ignorarea tactica - profesorul acorda selectiv atentie elevilor atunci cand executa sarcinile date, ignorand comportamentele secundare.

Pauza tactica - profesorul utilizeaza o pauza intentionata atunci cand da o instructiune pentru a atrage atentia elevilor.

Semnalizare non-verbala - profesorul utilizeaza un semnal non-verbal care se refera la un anumit mesaj, instructiune.

Semnalare indirecta - profesorul directioneaza elevul fara a-i spune exact ce sa faca. De exemplu: "Sunt o gramada de hartii sub banca ta."

Timp de conformare - profesorul stabileste contactul vizual cu elevul si proximitatea spatiala, da instructiunea, dupa care ii lasa elevului un interval de timp pentru a se conforma, interval in care nu ii acorda atentie.

Directionare comportamentala - profesorul directioneaza un grup sau un elev facand referire directa la comportamentul asteptat: "Mihai, intoarce-te spre mine! Multumesc!"

Reamintirea regulii - profesorul face referire la setul de reguli negociate cu elevii: "Avem o regula cu privire la intrebari."

Prefatarea - profesorul se focalizeaza pe ceva pozitiv inainte de a aplica tehnici de management comportamental.

Chestionarea directa - profesorul utilizeaza o forma imperativa de intrebare in locul unei forme deschise. De exemplu: "Ce?", "Cand?", "Cum?" in loc de "De ce?" De exemplu: "Ce faci?", "Ce ar trebui sa faci acum?", "Care este regula noastra?"

Acest gen de intrebari directioneaza responsabilitatea catre elev in loc sa ceara justificari. Imperativele directe se centreaza pe responsabilitatea elevului in momentul prezent si nu pe motivele pentru care nu se comporta cum trebui.

Oferirea de alternative - profesorul ofera o alternativa in cadrul regulamentului negociat: "Poti sa desenezi dupa ce termini exercitiul!"

Consecinte amanate - profesorul indica in mod clar consecintele care vor urma unui comportament inadecvat, oferind o optiune: "Daca nu poti lucra in liniste aici trebuie sa te rog sa lucrezi singur."

Blocare acord partial - redirectionare

Blocarea este o strategie prin care profesorul opreste argumentarea fara sfarsit a elevului. De exemplu, profesorul atrage atentia unor elevi sa se orienteze spre catedra si sa asculte. Elevii se plang "Nu vorbeam doar noi!". Profesorul le blocheaza tentativa de evitare cu un gest ferm al mainii si repeta instructiunea. Mesajul profesorului este :"Nu ma intereseaza de ce vorbiti sau cine mai vorbeste. Asculta instructiunea si fa ce-ti spun".

Profesorul poate exprima un acord partial cu elevul (daca este cazul) si apoi il redirectioneaza pe regula si cerintele sarcinii. De exemplu, profesorul face observatie unui elev care mesteca guma si ii reaminteste regula. Elevul raspunde inapoi: "Dar, domnul Popescu ne lasa sa mestecam guma!" In loc sa intre in disputa, profesorul exprima un acord partial: "Poate ca domnul Popescu va lasa", apoi redirectioneaza: "In aceasta clasa regula este clara. Cosul este acolo. Multumesc!".

Elevului i se ofera timp sa se conformeze.

Comentariu asertiv-directionare comanda - exista grade de asertivitate in limbajul si vocea cuiva. Atunci cand suntem asertivi ne sustinem drepturile intr-o maniera clara, decisiva, ferma, non-agresiva: "Acest gen de limbaj este inacceptabil aici. Avem o regula legata de respect. Ma astept sa o folositi."

Comenzi - atunci cand adresati o comanda, asigurati-va ca e scurta si ca ati stabilit contact vizual direct cu elevul: "Mihai ()!" Primul cuvant sa fie tare si accentuat pentru a atrage atentia. Coborati vocea odata ce ati stabilit contactul vizual si transmiteti comanda pe un ton ferm, decisiv, asertiv: "Da-te jos de pe banca, acum!"

Daca are loc o bataie intre elevi si nu se cunosc numele elevilor utilizati o comanda generica "Hei! Hei!", apoi pe un ton ferm, asertiv "Da-te la o parte, acum!" Utilizati si gesturi pentru a indica elevilor sa se separe.

Directionati elevii prezenti in alta parte si trimiteti dupa un alt profesor imediat. Este preferabil sa dati comenzi doar in cazul in care este necesara oprirea imediata a comportamentului. Trebuie sa avem un plan pentru situatia in care elevul refuza sa se supuna (time out, asistenta dirigintelui, consilierului scolar etc.).

Tehnica "time out"

"Time out" inseamna scoaterea elevului din contextul care-i intareste comportamentele inadecvate si mutarea acestuia intr-un loc in care sa fie lipsit de intariri. Multi copii au anumite comportamente care sunt menite sa atraga atentia profesorului sau pentru a obtine un anumit efect scontat. Atentia profesorului poate avea un efect extrem de puternic in intarirea comportamentelor elevilor.

Comportamente care pot fi abordate prin time out ( dupa Lynn Clark, 1985):

lovirea altora, a profesorului

amenintarea altora

temper tantrum

comportament ostil

raspunsuri obraznice

strigate agresive

aruncarea, distrugerea unor obiecte

aruncarea cu obiecte in altii

maltratarea, ranirea, agresarea altora

acte periculoase

vocabular vulgar, jignire, poreclire

intrerupere persistenta

plangeri, cereri ostentative

nerespectarea comenzii de a opri un comportament

Time out nu este doar o pedeapsa, ci un mijloc de a evalua ce s-a intamplat si de a cauta solutii pe viitor. Elevilor care sunt trimisi la time out li se va inmana o fisa de genul celei de mai jos si li se cere sa raspunda la intrebari. O copie a acestei fise se va intoarce la profesor, una la diriginte.

Realizarea unui plan comportamental individualizat bazat pe aplicarea tehnicii time out

Selectati comportamentul tinta

Amintiti-va ca time out nu este tehnica eficienta pentru orice comportament, iar utilizarea sa abuziva ii scade eficienta!

Listati comportamentele de modificat prin time out:

Alegeti 2 dintre acestea si marcati o steluta in dreptul lor.

Alegeti un loc pentru time out

Acesta trebuie sa fie un loc plictisitor, in care elevul sa nu primeasca atentie si in care sa nu aiba acces la intariri (nu este recomandat un loc in care sa palavrageasca si sa rada cu alti elevi, scapand astfel si de sarcinile date la ora). Holul sau un colt pot fi astfel de locuri. Nu inchideti copilul intr-un dulap sau un spatiu stramt si nu alegeti un loc care poate genera frica (ex. subsol intunecos). In scoala, locul ideal este probabil un colt sau o salita apropiata de clasa sub supravegherea unui alt profesor eventual. Se poate stabili un loc undeva in clasa sau o zona pentru time out, un loc de calmare si recapatare a controlului.

Determinati timpul necesar

Timpul se stabileste de obicei in functie de varsta copilului (adica, 1 minut pentru fiecare an la copiii mici); timpul total pentru time out nu ar trebui sa depaseasca 12 minute.

Masurarea timpului

Utilizati un ceas cu alarma, elevul fiind informat ca poate sa iasa doar cand acesta suna. Astfel, responsabilitatea cu privire la durata time out-ului nu este nici a profesorului nici a elevului.

Nu-i acordati atentie copilului cand este in time out

Parintii sau profesorii fac adesea greseala de a continua sa-i tina predica copilului, ceea ce practic anuleaza eficacitatea acestei tehnici. Chiar daca copilul striga sau acuza dureri sau cere sa foloseasca toaleta, acestea trebuie ignorate, cu exceptia cazului in care sunt probleme reale. Pentru orice comportamente distructive se pot impune pedepse suplimentare.

Stabiliti legatura cu elevul dupa time out

Intrebati-l: "De ce ai fost trimis la time out?" Daca raspunde corect i se permite sa-si reia activitatea anterioara. Daca raspunde incorect sau nu stie, i se explica. Este important sa se clarifice legatura intre comportament si time out, pentru ca elevul sa sesizeze secventa cauza-efect. Elevul trebuie sa invete ce consecinte vor avea anumite comportamente. Nu se recomanda sa i se tina o predica dupa time out, nici sa i se ceara sa promita ca "nu va mai face niciodata ce a facut". Astfel de promisiuni nu duc la imbunatatiri.

Realizarea unui plan comportamental individualizat bazat pe administrarea de pedepse

Pedepsirea comportamentului sau costul raspunsului implica retragerea unor privilegii pentru o perioada de timp. Aceasta procedura nu necesita un spatiu special, se poate administra oriunde, oricand.

Principii generale:

Alcatuiti o lista cu comportamentele care sunt dificil de abordat utilizand alte tehnici (maximum trei).

Informati elevul ce comportamente vor avea drept consecinta o pedeapsa.

Faceti o lista de privilegii care pot fi retrase ca pedeapsa.

Recapitulati cu elevul consecintele pentru comportamente neadecvate, precum si consecintele pentru comportamente adecvate. Aceasta tehnica numita "amorsare" va creste eficienta consecintelor si ofera o legatura cognitiva intre consecintele trecute si controlul comportamentului in prezent. Se va realiza si o internalizare a consecintelor ce urmeaza un anumit comportament. Se presupune ca, avand posibilitatea de a alege, elevul va prefera o consecinta pozitiva (recompensa) pentru comportament adecvat.

Se recomanda sa se stabileasca un semnal non-verbal de comun acord cu elevul, care sa serveasca drept avertizare si care sa-i permita copilului sa dezvolte autocontrol. In momentul in care i se arata semnul copilul poate decide:

- sa-si schimbe comportamentul curent;

- sa accepte consecintele asociate cu comportamentul neadecvat.

Daca elevul isi controleaza comportamentul, puteti sa-l incurajati: "Mihai, ma bucur ca ai incetat sa o jignesti pe colega ta!"

Fiti consecventi in aplicarea procedurii. Daca nu faceti acest lucru elevul va observa ca adesea spuneti lucruri pe care nu le credeti cu adevarat sau nu le puneti in practica si va specula asta.

Economia de jetoane

Se utilizeaza de obicei cu copii intre 3 si 6 ani. Acest sistem poate fi utilizat, in special, cu copii mai mari de 6 ani, chiar pana la 8-10 ani daca varsta lor mentala este mai mica decat varsta cronologica. In anumite conditii poate fi utilizat si cu elevi mai mari.

Principiul general este utilizarea unei abordari pozitive in dezvoltarea de comportamente noi, mai adecvate. Se identifica comportamentele dezirabile/indezirabile si se stabileste o regula de acordare a jetoanelor (ex. primesti 5 puncte rosii daca stai in banca fara sa te ridici toata ora sau pierzi 1 punct de cate ori vorbesti cu colegul de banca). Cu punctele colectionate  copilul poate "cumpara privilegii".

Reguli de baza

Oferiti-i jetonul imediat ce copilul realizeaza comportamentul adecvat.

Cand ii oferiti jetonul spuneti exact ce v-a placut, cat sunteti de multumit ca s-a comportat asa.

Cand apare un comportament inadecvat este important:

a)     sa-l ignorati; b) selectati un privilegiu pe care-l veti retrage; c) retrageti un jeton (cel mai putin dezirabila alternativa); d) analizati comportamentul pentru a vedea daca nu cumva i-ati cerut prea mult copilului; in acest caz revizuiti setul de expectante.

Cu elevii mai mari aceasta tehnica se poate utiliza prin implementarea unui sistem de puncte care pot fi transformate in note. La inceputul anului scolar profesorul stabileste impreuna cu elevii un set de comportamente pentru care elevii pot primi puncte rosii/negre (ex. raspunsuri la intrebari in clasa - 1 punct, prezentare referat - 2 puncte etc.) precum si modul de convertire a punctelor in note (ex. la 7 puncte rosii elevul primeste nota 10 in catalog).

Tehnica se poate utiliza si pentru a incuraja disciplina la clasa, dar presupune colaborarea stransa cu parintii si se bazeaza de obicei pe semnarea unui contract. In acest caz parintii sunt cei care acorda recompense/pedepse pentru comportamentul adecvat/ inadecvat al elevului la scoala cuantificat ca un punctaj.

Exemplu

Se masoara urmatoarele trei aspecte ale comportamentului unui elev de fiecare data cand are o anumita ora (ex. matematica):

1. Punctualitate: elevul sa fie responsabil cu privire la punctualitate

Exemple:

Sa fie la timp in clasa.

Sa fie gata pentru ora dupa 3 minute de la intrarea profesorului in clasa.

2. Respect: elevul sa respecte demnitatea si autoritatea profesorului si demnitatea celorlalti elevi

Exemple:

Utilizarea unui ton adecvat cand se adreseaza profesorului

Sa nu-i distraga pe altii de la activitate

Sa nu foloseasca cuvinte vulgare

Sa nu-i necajeasca/agreseze pe ceilalti elevi

3. Sarcini: elevii sa finalizeze sarcinile date de profesor in clasa fara intrerupere sau refuz

Exemple:

Sa prezinte temele la timp

Sa urmareasca instructiunile profesorului in clasa fara comentarii

Profesorul tine socoteala punctelor inregistrate de elev. Elevul obtine puncte pentru respectarea celor 3 criterii listate mai sus. Accentul cade pe faptul ca elevul castiga sau nu punctele. La finalul zilei/saptamanii se insumeaza punctele castigate de elev si se impart la totalul punctelor pe care le-ar fi putut castiga.

Exemplu:

Elevul a castigat 24 puncte. Totalul pe care le-ar fi putut castiga este 28 puncte

24:28 = 0,86. Scorul elevului este deci 86%.

Comportamentele elevului se inregistreaza in fiecare zi pe o fisa de observatie. De cate ori elevul nu obtine un punct se specifica motivul pentru care punctul nu s-a acordat. Acest lucru este util pentru ca elevul nu mai poate contesta neacordarea punctului atunci cand motivele sunt clar specificate. Inregistrarea comportamentelor este necesara pentru identificarea acelor comportamente la care elevul mai are de lucrat pentru a le modifica. Acele comportamente problema care se repeta frecvent vor constitui tinta viitoare a programului.

Contractul de contingenta

Este o modalitate de stimulare a comportamentelor adecvate cu rezultate in cazul adolescentilor. Consta in a stabili un contract intre toate partile implicate (elev, profesor, parinti) care specifica comportamentele pe care trebuie sa le aiba acestia si consecintele realizarii/ nerealizarii lor in termeni precisi. Se va specifica data incheierii acestui contract, termenul de valabilitate si va fi semnat de toti cei implicati. Acest contract este un instrument in zona proximei dezvoltari a adolescentului care regleaza relatiile intre el si celelalte persoane.

Ideea de baza este ca partile sa conlucreze si sa ajunga la un acord cu privire la cateva obiective specifice, realiste, observabile si masurabile. Contractele de contingenta functioneaza pentru ca sunt o declaratie publica prin care partile se obliga la actiuni viitoare si o fac in mod voluntar. In plus, printr-un astfel de contract ii aratam elevului ca il tratam ca pe un adult responsabil de comportamentul lui si capabil sa-si respecte cuvantul dat.

Continutul contractului trebuie negociat astfel incat fiecare parte sa simta ca a avut ceva de spus si ca are reale beneficii de pe urma incheierii acestuia. Este util sa se lase loc de renegociere daca nu se pot onora obligatiile contractuale de catre una dintre parti. Formularea generala trebuie sa fie una pozitiva, cu accent pe consecintele pozitive ale respectarii obligatiilor contractuale. Fiecare parte primeste o copie, iar datele si conditiile de revizuire vor fi stabilite in avans.

EXEMPLU

Felix isi asuma responsabilitatea sa:

Vorbeasca politicos si sa nu-si loveasca colegii.

Discute cu dirigintele la sfarsitul orelor si sa-i comunice ce dificultati a avut.

Dl diriginte Popescu este de acord sa:

Se intalneasca cu Felix in fiecare zi si sa discute cum au decurs lucrurile, atat aspectele pozitive, cat si cele negative.

Sa discute calm cu Felix.

Sa-l informeze pe dl Mitea despre comportamentul lui Felix.

Dl Mitea (tatal lui Felix) este de acord sa:

Il sune pe dl Popescu (diriginte) o data pe saptamana.

Sa-l lase pe Felix la discoteca daca isi respecta indatoririle din acest contract timp de 2 saptamani.

Semnaturi:

Felix _______________

Dl Popescu (diriginte) ________________

Dl Mitea (tata) _________________

Tehnica "shaping"

In cadrul procedurii denumite shaping, in cazul in care comportamentul pare sa se imbunatateasca (adica este aproape de ce se asteapta parintele/profesorul), dar nu este exact comportamentul dorit, din moment ce intotdeauna exista variatie in producerea comportamentului, parintele/profesorul trebuie sa-l recompenseze si apoi sa astepte o aproximare si mai buna a comportamentului dorit pentru a-l recompensa din nou. Aceasta procedura este destul de utila in a-i ajuta pe elevi sa dezvolte noi comportamente sau sa intareasca un comportament dorit care exista, dar intr-o forma imatura. Cel mai simplu exemplu in acest sens este dezvoltarea limbajului la copii: pe masura ce copilul primeste intariri pozitive pentru ca a spus ceva corect va produce fraze din ce in ce mai corecte.

Tehnici de focalizare a atentiei pentru profesori

Stop! - "Ce faci?" - "Uita-te la mine!" - Asculta

Indicatori non-verbali - profesorul poate utiliza semne cu mana a caror semnificatie este prestabilita si cunoscuta de elevi (de exemplu, degetul aratator sus - "urmeaza sa va spun instructiunile"), un clopotel/ instrument muzical/ fluier, bataie din palme.

Pauza tactica - atunci cand se dau instructiuni pentru toata clasa este important ca profesorul sa astepte pana cand toti elevii sunt atenti si capabili sa proceseze instructiunile. Daca profesorul vorbeste peste elevi si zgomotul produs de miscarea lor, elevii se obisnuiesc cu asta si devine un obicei de grup greu de schimbat.

Stabiliti un semnal/ indicator non-verbal pentru solicitarea atentiei grupului.

Faceti o pauza tactica scurta pentru ca elevii sa proceseze semnalul, rostiti instructiunea. Daca este necesar, repetati instructiunea.

De exemplu: "Toata lumea () Ochii si urechile la mine. Multumesc (). Paul () si Simona () creioanele jos." Fiti ferm si sigur.

Un cuvant de apreciere/ recunoastere poate ajuta.

De exemplu: "Va multumesc ca ati fost atenti cand v-am cerut asta."

Capacitatea de a mentine atentia clasei depinde de abilitatea profesorului de a angaja elevii in predare si de a-i focaliza pe invatare. Capacitatea de a preda eficient si de a aborda comportamentele problema este cruciala pentru eficienta procesului de invatare.

Managementul furiei

Furia este o emotie puternica ce poate afecta, chiar distruge, relatiile de lucru pozitive intre noi si ceilalti. Se manifesta in diverse moduri: strigate, tipete, ostilitate, agresivitate, fierbere interioara. Furia ne poate insa si valida anumite sentimente si nevoi si ne poate ajuta sa le comunicam.

Este important sa ne intelegem furia. Identificati:

situatiile, circumstantele, oamenii care ne scad toleranta la frustrare;

ce facem de obicei in aceste situatii, cum reactionam;

cum putem sa ne gestionam furia si sa-i ajutam pe altii sa faca acest lucru.

Nu putem reflecta la aceste aspecte in toiul evenimentului, dar merita sa reflectam la frustrare si furie in contextul rolului nostru ca profesor.

Furia (sau cel putin frustrarea) este un sentiment pe care adesea nu-l putem evita, care apare cand suntem obositi, hartuiti si trebuie sa facem zece lucruri deodata.

Se face distinctia intre:

sentimentul de furie/frustrare pe care nu-l putem controla;

comportamentele care rezulta din acest sentiment si care sunt invatate.

Pentru a functiona eficient in lumea complexa in care traim este nevoie sa avem capacitatea nu doar de a ne exprima furia, ci si de a nu ne-o exprima (Scott-Peck, 1978).

"In timp ce exista momente in care furia trebuie exprimata scurt, cu pasiune, sunt si momente in care este mai bine, mai intelept sa ne-o exprimam dupa multe deliberari si autoevaluari" (Scott-Peck, 1978, citat de Rogers, 2003).

Comunicarea furiei

Fii specific si asertiv.

Nu ataca! Oricat ar fi de tentant, nu iti va servi la a obtine intelegere sau cooperare; adreseaza-te comportamentului lor; calmeaza-te inainte de a comunica ca esti furios si de ce esti furios! Respira adanc, numara pana la 10.

Incearca o revenire si o planificare a actiunii viitoare intr-o situatie similara (perioada de revenire si reflectare).

Ca adult este nevoie sa venim in intampinarea elevilor pentru a "repara"/reconstrui relatia cu acestia; sentimentele reziduale de animozitate nerezolvate afecteaza relatia profesor-elev.

Dupa perioada de calmare initiati o discutie cu elevul si:

Explicati pe scurt ce v-a enervat si de ce.

Invitati elevul sa-si spuna punctul de vedere (dreptul la replica).

Tineti cont de perceptia si sentimentele lui, dar referiti-va la dreptul fundamental afectat de comportamentul elevului.

Evitati sa-l fortati pe elev sa-si impartaseasca sentimentele daca nu doreste sa faca acest lucru.

Discutati modul in care veti aborda incidentele viitoare.

Despartiti-va in termeni amiabili.

Parinti furiosi

Cand avem de-a face cu parinti furiosi, este crucial sa recunoastem si sa afirmam ceea ce stim si ceea ce percep ca fiind "problema". S-ar putea ca perceptia lor sa nu coincida cu perceptia dumneavoastra si s-ar putea chiar sa fie incorecta, dar este modul in care se simt si modul in care vad lucrurile.

Calmati-va inainte de a incerca sa ajutati persoana sa se calmeze.

Permiteti-i parintelui sa explice ce simte (acordati-i timpul necesar); evitati sa interveniti si sa aparati scoala in acest moment.

Invitati-l sa ia loc (e mai greu sa fii foarte furios cand stai jos).

Ascultati intai, reflectati la ceea ce spune "Deci spuneti ca din punctul dumneavoastra de vedere".

Asigurati-va ca aveti punctul de vedere al scolii si invitati parintele sa priveasca lucrurile din perspectiva politicii scolii.

Centrati-va pe fapte.

Onestitatea este cruciala cu privire la ce s-a intamplat, cum stau lucrurile, cele mai bune optiuni pentru ambele parti.

Subliniati faptul ca va aflati aici pentru a rezolva problema, nu pentru a va ataca reciproc.

Cautati o solutie sau faceti referire la pasii ce trebuie urmati pentru a gasi una; ideea este gasirea unei solutii acceptabile de ambele parti.

Despartiti-va in termeni amiabili, asigurandu-va de posibilitatea stabilirii unei noi intalniri daca este necesar.

Suportul acordat parintelui poate elimina scenele publice dezagreabile.

Bataie intre elevi

Este recomandat sa se recurga la o comanda scurta, pe un ton ridicat "Opriti-va! Da-te la o parte, acum!". Prin aceasta aratam clar ca respectivul comportament trebuie sa inceteze. Tonul ridicat e apoi redus si se repeta comanda. Reducerea tonului vocii da o impresie de calm si control. Daca elevii nu se despart va trebui sa decidem daca intervenim fizic (curs riscant de actiune). Daca decidem asta, e nevoie sa trimitem dupa un coleg (pentru suport si ca martor) si sa evacuam asistenta.

Tehnici de abordare a limbajului agresiv

Chiar si adultii injura uneori. Chiar si profesorii injura. Fie ca ne place sau nu, injuratul este mult mai frecvent in zilele noastre decat era inainte.

Tipuri

Injuraturi datorate frustrarii (mai mult pentru sine) - pot fi abordate prin:

ignorare tactica;

sau: "Paul. Am auzit ce ai spus. Eu nu vorbesc asa cu tine. Nu ma astept ca tu sa imi vorbesti astfel." Dupa care directionati elevul spre sarcina sau sa se calmeze daca e necesar.

Injuraturi la adresa colegilor/profesorilor ca atac ostil - trebuie abordate direct si ferm de profesor, fara agresivitate.

Ex. "Aceste gen de limbaj este incceptabil aici."

Este inutil sa intrebam elevul de ce a injurat. Este eficient sa ne focalizam pe problema sau regula (cu privire la limbaj, respect) si sa directionam elevul sa se calmeze (time-out). Situatia va fi discutata dupa ora, eventual in prezenta dirigintelui/parintelui, daca e cazul. Evitati discursurile moralizatoare.

Se poate dovedi utila discutarea utilizarii unui limbaj neadecvat la orele de dirigentie, in contextul regulamentului referitor la comportament.

Injuraturi ca parte "normala" a conversatiei

daca le ignoram, am putea transmite mesajul ca nu ne pasa de modul in care vorbesc elevii sau ca acceptam acest gen de limbaj;

adresati aceasta chestiune prin remarcarea "limbajului inadecvat" si referirea la regula sau tehnica "vigilenta relaxata";

daca acesta este un obicei la un elev, acesta poate fi monitorizat si purtata o discutie cu acesta cu privire la responsabilitatea pentru modul in care comunicam.

Managementul comportamentelor agresive ale elevilor

Multi copii n-au invatat sa-si rezolve neintelegerile in alt mod decat prin mijloace fizice. Acest comportament poate fi:

un comportament invatat de la: parinti, copiii de aceeasi varsta, alte persoane semnificative;

un mod de a reactiona la o lume pe care o percep ca fiind cruda si ostila;

compensare pentru sentimente de inadecvare, ignoranta fata de abilitati sociale, modalitati de a camufla probleme emotionale.

Sugestii:

examinati: a) secventa evenimentelor; b) timpul; c) locul; d) situatia;

interveniti in secventa evenimentelor pentru a preveni conditiile care favorizeaza lupta;

determinati scopul celor ce se bat (cauta atentie? putere? razbunare? este lupta un comportament invatat? s-ar putea datora lipsei abilitatilor sociale?);

investigati aceste posibilitati devenind un bun observator si ascultand activ elevul;

organizati discutii de grup in clasa focalizate pe modul in care:

a)          lupta il ajuta sau il raneste pe cel ce lupta;

b)         ce simt altii in legatura cu lupta;

c)          consecinte ale luptei;

d)         moduri in care se pot rezolva conflictele mai eficient;

incurajati-i sa-si exerseze noi comportamente si sa utilizeze feedback-ul pentru a-si imbunatati relatiile cu ceilalti.

Daca comportamentul inadecvat al elevului este extrem, aplicati imediat o consecinta de tip time-out, iar daca comportamentul este persistent si apare la mai multe ore, se impune un audit al comportamentului elevului si stabilirea unei intalniri cu profesorul/ dirigintele/ parintele in care elevul sa fie ajutat sa inteleaga si sa-si asume responsabilitatea pentru comportamentul lui.

Arii cheie care trebuie adresate in aceste intalniri:

Este elevul constient de comportamentul sau? Fiti specific cand va referiti la comportamentul caracteristic/tipic al elevului.

Descrieti pe scurt, specific comportamentul elevului (tehnica oglinzii).

Intrebati elevul ce trebuie sa faca pentru a schimba modul in care se comporta in prezent.

Aratati faptul ca acest comportament ii afecteaza pe ceilalti si descrieti modul in care ii afecteaza. Realizati un contract/acord simplu, posibil de atins, pentru a-l ajuta pe elev sa se concentreze asupra managementului comportamentului personal.

Elevi cu cerinte sociale, emotionale si comportamentale

Exista un numar de factori asupra carora nu avem control (scoala): temperamentul elevului, familia din care provine cu modelele de comportament si valorile ei, mediul/statutul social, timpul petrecut in fata televizorului si tipurile de programe vizionate de elev si altele.

Energia si eforturile noastre trebuie indreptate spre o cat mai buna atmosfera de suport si invatare la scoala. Este bine sa evitam:

sa blamam mediul familial pentru comportamentul problematic al elevului la scoala;

sa scuzam prea usor comportamentul elevului, pentru ca provine dintr-un mediu familial dificil;

sa facem prea usor copilul victima a ceea ce credem ca este o patologie "este asa pentru ca are o familie disfunctionala de aceea nu se poate schimba".

Este important sa recunoastem ca, desi dinamica familiala, saracia si abuzul influenteaza comportamentele problematice la scoala, acestea sunt de asemenea invatate in acest context. Comportamentul adultului poate intari comportamentul de cautare a atentiei/puterii la copil.

In cazul acestor elevi se impune un plan in echipa cu ceilalti profesori care predau la clasa (consiliul profesorilor clasei) care sa includa:

monitorizarea comportamentului (frecventa, intensitate, durata, generalitate) (sindromul "o zi proasta");

intalniri fata in fata profesor-elev (consilier) parinte;

un plan de time-out bine pus la punct;

time-out pentru profesori;

posibilitatea de mutare a elevului in alta clasa 1-2 saptamani;

supervizarea elevului in dezvoltarea si implementarea unui plan individualizat; acest plan este comunicat tuturor profesorilor clasei, pentru a-l sustine pe elev in implementarea lui.

Managementul unor comportamente ce interfereaza cu instruirea